Skip to content

ADEVARUL DESPRE NICOLAE CEAUSESCU COMPLOTUL SI LOVITURA DE STAT 1

3 Noiembrie 2009

Tudor Postelnicu, ministrul de Interne din 1989, avea să declare în 1993, în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989: „Am deţinut informaţii referitoare la creşterea intrărilor în ţară a turiştilor din URSS. Intrau cu maşini Lada. Un număr triplu decât în mod normal. Principalele locuri de intrare erau pe la Vama Siret, pe la punctele de frontieră din Maramureş, dar o parte au venit şi pe la Giurgiu, dinspre Bulgaria. Direcţia de Paşapoarte m-a informat că au mai intrat foarte mulţi turişti din Ungaria şi din Iugoslavia. Ungurii au intrat masiv pe la Borş. La Vama Stamora-Moraviţa au fost înregistraţi atât sârbi, cât şi maghiari“.
Iulian Vlad:
„Pe 15 decembrie, împreună cu fostul ministru al apărării, Vasile Milea, am participat la depunerea jurământului în unităţi militare. Eu la Buzău, dânsul la Iaşi. Seara, ne-am înapoiat la Bucureşti. La o jumătate de oră după ce am ajuns, a venit la mine domnul Milea şi m-a întrebat dacă am sesizat ceva deosebit. N-am ştiut la ce se referea. Dar pe traseul meu de la Buzău la Bucureşti şi pe al dumnealui de la Iaşi la Bucureşti am observat foarte multe maşini cu număr rusesc. Şi m-a întrebat: «Cam ce o fi cu ăştia? Fac Crăciunul pe aici?»”.

http://www.adevarul.ro/articole/turistii-sovietici-si-manevrele-diplomatice.html
–––––-

CEAUSESCU
17 decembrie 1989, ora 17.45 CPEx
Stenografiat şi transcris: Ionescu Maria (2 exemplare
)

După ce a anunţat dorinţa sa de a fi luate „măsuri ferme” împotriva şefilor Armatei, Securităţii şi Internelor, adică destituirea acestora, Ceauşescu le-a cerut părerea şi membrilor CPEx. Gogu Rădulescu, Constantin Dăscălescu, Manea Mănescu şi Gheorghe Oprea au zis că ar trebui să li se mai dea o şansă celor trei, iar „măsurile ferme” să fie luate după „rezolvarea situaţiei” de la Timişoara.
Contrariat, Ceauşescu a izbucnit: „Deci nu sunteţi de acord cu măsura propusă?! Atunci, alegeţi-vă alt secretar general!” – şi a trântit hârtiile din faţa sa. S-a ridicat de pe scaun şi s-a îndreptat spre uşă.

A început circul.

Silviu Curticeanu:
„Nu aşa, tovarăşe secretar general! Eu niciodată n-am să vă părăsesc, voi rămâne totdeauna lângă dumneavoastră!”

Constantin Dăscălescu, ridicându-se de pe scaun: „Nu se poate, tovarăşe secretar general! Noi nu asta am vrut! Nu vom merge fără dumneavoastră!”

Dumitru Popescu: „Dar cine a spus asta?”

Emil Bobu: „Vă rugăm să nu vă supăraţi, tovarăşe secretar general!”

Elena Ceauşescu: „L-aţi supărat pe tovarăşu’!”

Din nou, Dăscălescu: „Tovarăşe Ceauşescu, nu renunţaţi! Noi mergem mai departe doar alături de dumneavoastră!”

Nicolae Constantin: „Tovarăşe Dăscălescu, nu-ţi permit să te răsteşti la tovarăşul Ceauşescu!”

Toţi tovarăşii sunt în picioare, cu ochii ieşiţi din orbite şi cu feţe speriate.

Cornel Pacoste fuge şi se pune de-a curmezişul uşii, cu mâinile pe clanţă, ca să nu plece tovarăşul Ceauşescu.

Lina Ciobanu şi Ana Mureşan încep să plângă.

Plâng şi pereţii, şi tablourile de pe pereţi, iar ghivecele de flori – chiar în hohote.

Tovarăşul Ceauşescu face paşi tot mai şovăielnici spre uşă.

Din vacarm se desprinde vocea lui Tudor Postelnicu: „Suntem cu dumneavoastră!”Şi oferă imaginea a doi ochi languroşi…

Elena: „Uite ce i-aţi făcut lu’ tovarăşu’!“

Bobu: „Dacă este aşa, eu zic să-i destituim.“

Tovarăşul Ceauşescu se opreşte.

Tovarăşa Ceauşescu îl apucă de mână şi-l convinge să revină pe scaunul său.

Tovarăşul Ceauşescu zice: „Bine, tovarăşi, să mai încercăm!“
––––
Iran ’89: ultima vizită a lui Ceauşescu
Imediat după Revoluţie se zicea că teroriştii au fost aduşi din Iran cu un vapor. Alţii spuneau că a aterizat un avion cargo cu mercenari măslinii
.

În realitate însă, Ceauşescu avea programată din timp acea vizită. Temele discutate cu preşedintele Iranului, Ali Akbar Hashemi Rafsanjani, erau în special de natură economică.
Pe 18 decembrie, comportamentul dictatorului român a fost diferit faţă de cel afişat, de obicei, în astfel de deplasări. Unul dintre secretarii de cabinet ai lui Ceauşescu, Mihai Hârjău, audiat de Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, declara: „De regulă, înainte de a pleca în străinătate, chiar dacă era o oră matinală, trecea pe la birou. Atunci nu a mai trecut. Şi a mers în Iran“.

La ora 8.30, înainte de a pleca spre aeroport, Ceauşescu i-a chemat la el acasă, în cartierul Primăverii, pe şefii ministerelor de forţă, pentru a afla care mai este situaţia la Timişoara. Printre cei care au venit să-i dea raportul s-a numărat şi Emil Bobu.
Liniştit de minciunile pe care le auzea, Ceauşescu s-a deplasat la Aeroportul Otopeni, de unde în jurul orei 9.00 avea să decoleze spre Iran. Înainte de îmbarcare a mai avut loc un episod în care actori principali au fost Ceauşescu şi Milea.

„La aeroport, după ce Milea i-a prezentat raportul clasic cu privire la starea aeronavei prezidenţiale, Ceauşescu i-a spus: «În legătură cu stricăciunile de la Timişoara, tovarăşul Milea, nu reparaţi nimic! Filmaţi totul şi când mă întorc vom da totul la televiziune». Acest lucru a fost confirmat şi de cei de la Timişoara, care au spus că au primit ordin să nu repare nimic“, avea să declare Silviu Curticeanu, tot în1993, în faţa Comisiei „Decembrie 1989“.

Pregătirea vizitei

Înscrisă de aproape un an în agenda vizitelor oficiale, deplasarea în Iran s-a desfăşurat potrivit regulamentelor şi protocoalelor în vigoare la acea dată. Primul ajuns la Teheran a fost un ofiţer din Direcţia a V-a a Securităţii. Ofiţerul era, în realitate, Gelu Ivan, aghiotantul Elenei Ceauşescu.

Ivan s-a deplasat în Iran pe 9 decembrie 1989, înainte ca Timişoara să se pună în mişcare. „În ultimul timp mă ocupam de pregătirea apartamentului pentru astfel de deplasări. Eram aghiotantul ei, dar le plăcea cum pregăteam eu reşedinţa. Misiunea mea în Iran a fost să mă ocup de casa de oaspeţi, apartamentul, conform cerinţenţelor care erau atunci. Trebuia să fie căldură, apă caldă, apă rece, verificări, să fie curăţenie. Aveam aparate de detectare a radiaţii­lor, iar în rest – cu ochii şi manual. Făceam o verificare tehnică a încăperilor, dar nu am descoperit niciodată nimic“, a declarat Gelu Ivan în faţa Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989“.

Disperare

La plecarea în Iran, Nicolae Ceauşescu nu a mai trecut pe la birou, aşa cum avea obiceiul, ci a plecat direct la aeroport, după ce a primit acasă raportul despre situaţia de la Timişoara.

Legăturile cu ţara

În cele două zile şi jumătate cât a stat în Iran, Ceauşescu avut un comportament atipic. Cei care l-au însoţit au sesizat acest lucru.

„Ceea ce am remarcat în Iran a fost faptul că Ceauşescu a cerut de foarte multe ori legătura în ţară. De regulă, eu făceam legătura telefonică. Dar de data asta a preferat ca acest lucru să-l facă aghiotantul“, a mai spus Hârjău, secretarul de cabinet al lui Ceauşescu.

Interesantă a fost şi reacţia aghiotantului Gelu Ivan, la sosirea delegaţiei de la Bucureşti: „Când a venit delegaţia, toţi erau nervoşi. Eu nu ştiam ce s-a întâmplat în ţară, pentru că m-am ocupat la Teheran de reşedinţă“.

Secretarul Mihai Hârjău avea să declare în 1994 Comisiei Senatoriale:A vorbit la ore foarte nepotrivite pentru fusul nostru orar. Dacă în ţară era ora cinci, în Iran era ora opt. A vorbit permanent la ore diferite“. Potrivit altor persoane din delegaţie, erau momente când Ceauşescu suna în ţară chiar la intervale de jumătate de oră. În general, discuta cu Elena Ceauşescu sau cu Manea Mănescu.

Întâlnirile din Iran

Imediat ce a ajuns la Teheran, Ceauşescu a fost întâmpinat de preşedintele Iranului, Ali Akbar Hashemi Rafsanjani. „Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Ali Akbar Hashemi Rafsanjani au făcut, la ieşirea din salonul de onoare al aeroportului, declaraţii pentru presă, în care au exprimat hotărârea comună de a dezvolta mai mult colaborarea română-iraniană“, se arată în ziarul „Scînteia“ din 19 decembrie 1989.

Vizitei în Iran îi erau acordate două pagini în oficiosul Comitetului Central al PCR. O altă relatare despre acea vizită îi aparţine fostului şef al Protocolului de Stat, Vasile Nicolcioiu, audiat de senatorii Comisiei „Decembrie 1989“ la 23 martie 1994.

„A avut convorbiri cu preşedintele Iranului, a primit vizita ministrului de Externe la reşedinţă. În afară de acestea, nu a mai avut nimic special. A mai avut şi o vizită la un muzeu, unde a fost singur. Era un muzeu de artă populară, tablouri. Vizita a durat o oră şi l-am avut ca ghid pe directorul muzeului. Ceilalţi membri ai delegaţiei au avut întâlniri cu omologii lor“, a spus Nicolcioiu.

Ceauşescu, minţit şi în Iran

Nicolae Ceauşescu s-a întors din glorioasa vizită de la Teherean în ziua de miercuri, 20 decembrie, în jurul orei 15.00. Primele informaţii le-a primit de la Elena Ceauşescu. Ion Dincă le declara senatorilor din Comisia „Decembrie 1989“:

„Când s-a întors din Iran, la aeroport, primul lucru a fost să întrebe care este situaţia la Timişoara şi în ţară. I s-a spus că sunt numai 13 morţi la Timişoara şi cred că a fost liniştit că lucrurile s-au soldat cu numai 13 morţi cât a fost el plecat. Când a venit la birou, a cerut legătura cu prim-ministrul Dăscălescu. Când l-a întrebat câţi morţi sunt la Timişoara, Dăscălescu i-a spus adevărul: 52 de morţi. Ceauşescu a întrebat de ce a fost minţit. Într-adevăr, dintre cei 52 de morţi rămâneau numai 12, pentru că 40 au fost aduşi la Bucureşti. Hotărârea cred că a aparţinut Elenei Ceauşescu, dar nu ştiu cine a lucrat”.

Cele 40 de cadavre erau aduse pe 19 decembrie la Bucureşti, pentru a fi arse. Cu toate acestea, urmele represiunii nu au putut fi şterse. Era 20 decembrie şi Ceauşescu se pregătea să vorbească poporului despre evenimentele de la Timişoara. În aceeaşi zi a decretat şi starea de necesitate în judeţul Timiş. Mai avea de trăit cinci zile.

Ce se întâmpla în ţară

În timp ce Nicolae Ceauşescu se lăsa răsfăţat de gazdele iraniene, acasă era urgie. Frâiele puterii se aflau în mâinile Elenei Ceauşescu şi ale lui Manea Mănescu, aşa cum se stabilise la şedinţa CPEx din 17 decembrie. Constantin Manea, un alt secretar de cabinet al lui Nicolae Ceauşescu, avea să declare Comisiei Senatoriale la 28 decembrie 1993:

„Stând şi gândind acum, mai temeinic, asupra momentului plecării în Iran, am impresia că el a plecat ca tocmai să nu fie aici. Socotea că se va rezolva la Timişoara şi el va veni ca şi când nu s-a întâmplat nimic”.

La întoarcere însă, lucrurile erau deja scăpate de sub control. Tot Manea a fost martorul unor scene în care Elena Ceauşescu şi-a ieşit din minţi. „Ea vorbea de regulă cu Ion Coman, însărcinat cu problemele de la Timişoara. Erau tot timpul încordaţi. Am auzit-o pe Elena ţipând, cred că la Coman, că «trebuie tras la picioare, trebuie speriaţi!»”.

––––
Marea Britanie a dat un semnal direct securitatii romane in data de 19 decembrie 1989 “este momentul ca securitatea romana sa treaca la actiune pentru a indeparta regimul lui Nicolae Ceausescu”

Iulian Vlad l-a contactat pe Milea si i-a cerut sa aterizeze avionul fortat , avionul cu care se intorcea Nicola Ceausescu din Iran la Mihail Kogălniceanu urmand sa fie gazduiti la unitatea Vasile Lupu, Milea a raspuns, nu, nu acum, este in pregatire.

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. nicu permalink
    28 Ianuarie 2013 13:18

    A fost lovitura de stat pe fondul de nemultumire a oamenilor de strada si cu concursul strainilor

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: