Skip to content

ADEVARUL DESPRE NICOLAE CEAUSESCU COMPLOTUL SI LOVITURA DE STAT 2

5 Noiembrie 2009

Vasile Milea

Din 1986 şi până în 1989 ne-am confruntat cu un fenomen de plecare masivă din ţară. Plecare ilegală spre Ungaria. Noi îl numisem «Filiera maghiară de a ajunge în Occident». În 1989, fenomenul era invers, intrare masivă în ţară dinspre Ungaria. Îi aveam pe ore şi pe zile, cum veneau, dacă erau aduşi de maghiari. S-a cerut anchetă. În acest caz, s-a ordonat ca, până după Congresul al XIV-lea al Partidului, cei care sunt la prima abatere să fie cercetaţi în libertate, iar recidiviştii să fie condamnaţi la locul de muncă”, a declarat generalul Raţiu în faţa Comisiei.

La aflarea acestor informaţii, Nicolae Ceauşescu a ordonat ca aceste persoane să fie ţinute de grăniceri în dormitoare speciale, până la elucidarea fenomenului de intrare masivă din Ungaria şi dinspre Occident.

Generalul Raţiu a dezvăluit şi rezultatul cercetărilor. Mai mult, acţiunea era deja documentată de Securitate: „Am făcut o echipă de cercetare şi am trimis-o pe frontieră. S-au luat cel puţin 20 de declaraţii de la persoane care recunoşteau că au fost recrutate în organizaţia «România Liberă» de la Budapesta.

Prin 1988, la Bicske, la 40 de kilometri de Budapesta, spre Viena, exista un centru de instruire paramilitară, unde erau cazaţi şi antrenaţi aceşti oameni. O parte dintre cei interogaţi de noi au recunoscut că au venit aici pentru acţiuni în vederea răsturnării regimului. Erau români şi ţigani“.

Ceauşescu ştia ce este „România Liberă“ din Ungaria. „În 1986 se pleca masiv în Ungaria şi nu se mai întorcea nimeni. Maghiarii au favorizat un timp acest canal, trecându-i în Austria cu ajutorul călăuzelor sau pe vase care făceau croaziere pe Dunăre. În 1987, un oarecare Roşca Marin, economist din Timişoara, a înfiinţat la Budapesta această organizaţie «România Liber㻓, mărturiseşte Gheorghe Raţiu.

Cu voia Domnului

Generalul Raţiu continuă: „În Budapesta era o biserică, Sfântul Ştefan, dacă nu mă înşel. Preotul se numea, parcă, Geza Nemeth. Acest preot a început să strângă în jurul bisericii o serie de transfugi români. După ce ungurii nu au mai permis ieşirea spre Austria, cea mai mare parte din aceşti transfugi au fost înscrişi în organizaţia «România Liberă». Aşa, se făceau mai multe acţiuni. Se făceau manifeste care se introduceau în ţară. Le difuzau pe vagoanele de cale ferată, iar pe canapele scriau chiar lozinci împotriva lui Ceauşescu.

Sotii Ceausescu

În acest timp, conducătorul organizaţiei, Roşca, pleacă în Occident, iar locul îi este luat de Gheorghe Manea, un tehnician chimist din Ploieşti. Sediul îl mutaseră în acea fostă cazarmă de la Bicske, de care am amintit. Noi, Direcţia I, am trimis peste 60 de persoane acolo, pentru a culege informaţii. Acolo făceau pregătire politică, pregătire paramilitară, cu armament, bătăi cu lanţuri. Au fost pregătiţi pentru dezordine în oraşe, ceva de genul ce s-a întâmplat la Timişoara“.

Istoricii mai spun că aceste grupări au dispărut în momentul în care muncitorii timişoreni au ieşit în stradă, iar revoluţia era deja pornită. Pe seama unor astfel de persoane este pusă şi spargerea mitingului din 21 decembrie de la Bucureşti. Imediat după diversiune grupurile s-au orientat către alte zone ale Capitalei.

Fuga Nadiei Comăneci în America

Elena Ceausescu Stanculescua
Pentru destabilizarea lui Ceauşescu
, nu numai conspiraţiile erau mecanismul de lucru. România avea o imagine foarte bună în sportul mondial, urmare a unor performanţe fantastice, mai ales la gimnastică. Nu întâmplător, cel mai răsunător caz de „dezertare“ din „Raiul comunist“ a fost creat de o gimnastă. Şi nu de una oarecare, ci de însăşi Nadia Comăneci, „eroina de la Montreal“, care în 1976 uluise toată Planeta, obţinând prima notă 10 din istoria gimnasticii.

Puţin după Congresul al XIV-lea, la 27 noiembrie 1989, Nadia este ajutată să fugă din ţară. Alături de Ilie Năstase şi de Ion Ţiriac, Nadia era cel mai cunoscut sportiv român, fiind şi prima gimnastă din lume care a obţinut nota maximă. Istoricul Alex Mihai Stoenescu povesteşte care a fost substratul acestei acţiuni şi cum trebuia ea privită din prisma lui Ceauşescu.

„A fost o lovitură dată de spionajul maghiar, cu ajutorul mamei Nadiei. Ungurii au organizat acţiunea de influenţare pornind de la informaţii primite de la Bela Karoly, fostul antrenor al Nadiei, rămas între timp în SUA. Doamnele primiseră, de la regimul comunist, o vilă în Cotroceni. În aceste condiţii, s-a căutat o formulă prin care să li se ofere mai mult. Aşa că serviciile au influenţat-o pe mama Nadiei promiţându-i bani şi posturi. Au venit cu o echipă, la sfârşitul lui noiembrie, şi au trecut frontiera cu gimnasta. Pe posturile TV americane, la 2 decembrie 1989, ecranul televizoarelor era împărţit în două.

Lovitura a fost devastatoare: prin Nadia, fugea din „Raiul comunist“ nu doar simbolul sportiv numărul 1 al ţării, ci şi prietena apropiată a fiului dictatorului! Semn că în România nu mai era de trăit. Aşadar, Ceauşescu trebuia să dispară!

Un avantaj nefructificat: achitarea datoriei externe

În aprilie 1989, România a terminat achitarea datoriei externe. O operaţiune la care Ceauşescu a ţinut foarte mult. De fiecare dată, în cuvântările sale, „Cârmaciul“ le explica oamenilor cât de important este să facem economie pentru a scăpa de povara datoriei externe.

La 12 aprilie, în timpul discursului ţinut la plenara CC al PCR, Ceauşescu a anunţat că România a plătit integral datoria externă. Din acest moment se aştepta o schimbare.

Fost prim-vicepremier în 1989, Ion Dincă, zis şi „Te-leagă“, declara la 21 octombrie 1993 în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989: „După plata datoriilor, noi am făcut o serie de propuneri.

Ceauşescu nu le-a luat în considerare. Exportul nostru era în 1989 de 5,9 miliarde de dolari. După ce am plătit datoria, am rămas cu 3,7 miliarde de dolari. Noi am cerut să se dea, din acest excedent, un miliard de dolari pentru populaţie.

Ceauşescu a spus: «Nu! Banii să meargă la industrie. Nu înseamnă că, dacă am plătit datoria, dăm drumul la curea şi mâncăm tot ce producem!»“.
––––
Organizarea mitingului din 21 decembrie 1989
Cei peste 100.000 de manifestanţi din Piaţa Palatului şi din împrejurimi erau practic prinşi ca într-un cleşte. Zona Pieţei Palatului a fost izolată de restul oraşului prin trupe de Miliţie, Securitate şi Armată.

Într-un raport al Comisiei „Decembrie 1989“ se arată cum au fost alertate toate forţele de ordine. „În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, la miting au fost concentrate 147 de cadre de Miliţie, echipate militar şi civil, şi 300 de ofiţeri de la Şcoala de Perfecţionare a Cadrelor de Miliţie din Bucureşti, toţi în ţinută civilă.

În baza unui ordin al Ministerului de Interne, sarcina organizării barajelor pentru buna desfăşurare a mitingului a fost preluată de generalul Bucurescu Geanu, locţiitor al şefului Departamentului Securităţii Statului, şi de colonelul Marin Bărbulescu, şeful Miliţiei Capitalei. Au fost organizate 10 baraje şi o rezervă“.

Acelaşi raport arată că, pe tot traseul, anumite străzi au fost blocate cu autobuze, tractoare sau camioane pentru a-i împiedica pe participaţii la miting să iasă din coloane şi să plece. Centrul oraşului a fost împânzit şi cu trupe de Securitate.

Secretul ţipetelor

Momentul de cotitură al demonstraţiei organizate la ordinul lui Ceauşescu a fost diversiunea din zona restaurantului Cina. În cartea „Revoluţia Română din Decembrie 1989“, istoricul Ioan Scurtu scrie: „În timpul cuvântării s-a auzit un zgomot de petardă, urmat de un hârâit la instalaţia de sonorizare, care au creat panică în rândul participanţilor. Potrivit unor relatări, mai multe femei au fost împunse în spate cu ţepuşe de lemn, iar acestea au început să ţipe. Cert este că, într-o stare de confuzie şi de teamă, participanţii, mai ales cei din faţă, au aruncat tablourile, pancartele şi steagurile, căutând să se ferească de eventuale lovituri”.

Secretarul de cabinet al lui Ceauşescu, Nicolae Manea, îşi aduce aminte de cercetările făcute de organizatorii mitingului, după plecarea oamenilor din Piaţă: „După evacuarea populaţiei prezente la miting au rămas multe pancarte şi lozinci. S-a făcut curăţenie. Nu ştiu cine spunea, parcă Barbu Petrescu, primarul Capitalei, că au fost adunate foarte multe sule. Unele dintre ele erau cu vârful însângerat. Explicaţia ar fi fost că o echipă bine pregătită ar fi înţepat femeile şi ele au ţipat, fie de disperare, fie de durere. Deci, aşa s-a produs. A fost foarte bine organizat”.
Haosul de după

Cuvântarea lui Ceauşescu s-a încheiat cu Piaţa aproape goală. Mihai Hârjău, secretar al Cabinetului 1, avea să constate: „După scurtă vreme, Ceauşescu a văzut că nu mai are cui vorbi şi nu mai poate sta în balcon. A trebuit să revină în interior, pentru că lumea deja degajase Piaţa. Practic era paralizat. Nu a mai putut să vorbească. I-a dat ordin lui Milea să cheme Armata. În acelaşi timp am văzut cum din Palatul Regal şi din părţile laterale au apărut nişte trupe îmbrăcate în albastru, cu nişte scuturi. Cele câteva sute de militari au ocupat Piaţa. Între timp s-au cristalizat nişte grupuri de participanţi care se pregăteau să pătrundă în faţa clădirii”.

Aşa a început Revoluţia în Bucureşti. La Piaţa Romană, la Rosetti, la Intercontinental şi la Sala Dalles s-au format primele grupuri de demonstranţi. În sediul CC al PCR erau luaute măsuri draconice. În noaptea de 21 decembrie 1989, Ceauşescu n-a dormit acasă. A rămas în camera de odihnă a biroului său din sediul CC. Era ultima noapte în fortăreaţa Puterii, dar şi ultima noapte ca preşedinte al României. Din acel moment mai avea de trăit patru zile.

Mărturii despre spargerea mitingului

„Pe platforma industrială Pipera exista o importantă grupare de opozanţi, cu nucleul la Întreprinderea de Cinescoape (ICIN), unde de «producţia specială» se ocupa col. ing. Păsăreanu Andrei, care avea legături cu toate întreprinderile din zonă“.
Momentul-cheie a fost, însă, organizarea mitingului de către Ceauşescu. „Scoaterea în stradă a populaţiei şi strângerea la un loc a unui număr foarte mare de manifestanţi era foarte dificil de realizat, având în vedere măsurile deosebite luate de Ceauşescu în acea perioadă. Aceasta se putea face numai cu aprobarea lui. În noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989, ofiţerul de serviciu de la Centrala Industrială de Electronică l-a anunţat pe colonelul Păsăreanu să se prezinte la serviciu pentru organizarea unui mare miting în Capitală, programat pentru ora 9.00. Tot ce se dorea era ca mase mari de oameni să fie strânse la un loc. De acum, pentru organizaţie, cuvântul de ordine era «boicotarea mitingului»“, se mai arată în carte.

Diversiunea

Din moment ce existau mii de oameni, organizaţia putea acţiona. „Echipe formate din 3-5 persoane trebuiau să pătrundă în mulţimea din Piaţă şi să facă scandal, să se certe între ei, să se împingă, să simuleze căderi, să ţipe, să producă busculade, deplasându-se mereu pentru a nu fi localizaţi de către organele de ordine, apoi să părăsească Piaţa. Aşa s-a făcut. S-a pătruns dinspre nord – Calea Victoriei, Ateneu – şi s-a ieşit prin sud, Biserica Bucur-Romarta“, povesteşte Păsăreanu în cartea sa.

Aceste evenimente sunt întărite cu declaraţiile unor martori, citaţi în „Demers către adevăr – România Decembrie 1989“. Iată ce spune Gheorghe Scurtu, care avea atunci 22 de ani şi era muncitor la Fabrica de Macarale: „În ziua de 21 decembrie, împreună cu alţi tineri, am provocat debandadă în mulţime, am simulat conflicte, ne-am împins, am fluierat şi am huiduit, iar pe fondul zgomotelor ce se auzeau, am strigat: «Vin tancurile!»“.

Altă declaraţie îi aparţine lui Laurenţiu Petrescu, pe atunci elev în vârstă de 19 ani. „În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, în urma unui telefon primit de tatăl meu, Petrescu Paul, de la colaboratorul şi prietenul său Păsăreanu Andrei, am plecat împreună cu fratele meu Mircea şi cu tata să participăm la miting. În staţia de metrou Piaţa Romană ne-am întâlnit cu un cunoscut al tatălui meu, care era însoţit de patru bărbaţi. Consemnul a fost să pătrundem în rândul maselor de oameni şi să provocăm dezordine. Să ne împingem, să ţipăm, să ne lovim reciproc, să simulăm căderi şi să fugim prin mulţime. Am pătruns prin zona Ateneu şi am ieşit pe la Biserica Kreţulescu.“

Nadia Comaneci Ceausescu

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: