Skip to content

În focul evenimentelor din decembrie 1989, mulţi apropiaţi ai lui Ceauşescu au apelat la şmecherii pentru a părăsi corabia aflată în derivă, încercând să-şi scape pielea. Victor Stănculescu şi-a pus piciorul în ghips. Secretarul lui Ceauşescu, Mihai Hîrjău, a plecat la toaletă şi a dispărut. Prim-ministrul Constantin Dăscălescu s-a încuiat într-un WC ca să nu fie luat în elicopter.

5 Noiembrie 2009

Stanculescu

„La plăcinte, înainte! La război, înapoi!“ Această zicală acoperă perfect acţiunile câtorva dintre oamenii importanţi din sistemul comunist sau apropiaţi ai aparatului central, în decembrie 1989. Când şandramaua a început să se clatine, aceştia au fugit sau au încercat să fugă, ca să-şi scape pielea.

Trimis la Timişoara pe 17 decembrie 1989, în calitate de prim-adjunct al ministrului Apărării Naţionale, Victor Atanasie Stănculescu a făcut şi o vizită într-un spital din oraş, simulând o criză de vezică biliară, pe 21 decembrie. Asta, ca să nu fie pus în situaţia de a citi manifestanţilor timişoreni decretul care instituia starea de necesitate. A doua zi, pe 22 decembrie, abia revenit la Bucureşti, s-a dus din nou la spital, de data asta pentru a-şi pune piciorul în ghips, doar-doar o scăpa de responsabilităţi şi de chemarea în sediul CC.

La rândul său, în dimineaţa aceleiaşi zile de 22 decembrie, secretarul personal al lui Nicolae Ceauşescu, Mihai Hîrjău, a motivat că-l doare stomacul, că se duce la toaletă, dar şi-a luat tălpăşiţa din CC, aducând-o pe Elena Ceauşescu în pragul apoplexiei. „Curticeanu, trădare la armată, trădare la cancelarie!”, aşa s-a auzit strigătul tovarăşei, după cum şi-l aminteşte Silviu Curticeanu, şeful cancelariei. Vasile Milea se sinucisese cu puţin timp în urmă, iar tovarăşa aflase, disperată, că a zbughit-o şi Hîrjău.

Pe de altă parte, în aceeaşi fatidică zi de 22 decembrie, Constantin Dăscălescu, prim–ministrul al României socialistea pretins că se duce să-şi ia paltonul şi s-a ascuns într-un WC, numai ca să nu urce în elicopter cu soţii Ceauşescu.

O „demisie“ aruncată în WCAudiat în 1993 de Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, Victor Atanasie Stănculescu inventariază mai multe momente în care a încercat să evite anumite sarcini, cerând să fie trecut în rezervă sau simulând probleme medicale.

 

Aflat la Timişoara, încă de pe data de 17 decembrie, şi în contextul în care se lansase ideea unui comandament al oraşului pe care să-l conducă el, Stănculescu zice că a pregătit un raport către Nicolae Ceauşescu.

„În raport solicitam să fiu trecut în rezervă, întrucât nu sunt de acord cu măsurile ş.a.m.d. Vroiam să-l înmânez unuia dintre însoţitorii lui Dăscălescu şi ai lui Bobu, să-l ducă la Bucureşti. Văzând ce scriu, mi-au cerut să vadă şi au zis că sunt nebun: «Dacă dai asta, mâine te împuşcă. Rupe-o şi arunc-o la WC». Am rupt-o şi am aruncat-o acolo, a fost un moment de slăbiciune, printre altele”.

Stănculescu zice că în camera în care a făcut cererea nu se mai aflau decât „cei doi generali, Diaconescu şi Brahaciu, sper să-şi aducă aminte”.

Criză de vezică biliară

Pe 20 decembrie, aflat tot la Timişoara, Stănculescu – zice el – i-a spus lui Milea, telefonic, că vrea să se întoarcă la Bucureşti, iar Milea i-a replicat: „Mai stai acolo, încă nu e nevoie să vii”. „În acea seară, generalul Ion Coman a vrut să citesc mulţimii, într-un oraş care se liniştise dintr-un anumit punct de vedere (nu mai erau manifestări agresive de nicio parte), acel decret de stare de necesitate, despre care am spus că nu mai are niciun rost, că nu poate să provoace decât tensiuni noi. «Seara chiar că nu are niciun rost, că lumea e încă pe străzi». Zice: «Bine, atunci mâine-dimineaţă»”.

De frica citirii decretului – susţine Stănculescu -, dimineaţa, la ora 5.00, s-a deplasat la Spitalul Militar din Timişoara. „M-am dus la spital şi i-am spus doctorului că până la ora 13.00 stau acolo. Mi s-a spus că m-a căutat Ion Coman de câteva ori la spital. M-am dus după ora 13.00 şi am spus: «M-aţi căutat?». «Da, unde ai dispărut?». I-am spus că am avut o criză. A zis: «Uite, nu te-am găsit şi am dat telefon la Guşă, şi mi l-a trimis pe Chiţac, care a citit decretul»”.

Întrebat dacă „acea criză a fost reală sau nu” -, Stănculescu spune: „A fost combinată, efectiv nu am vrut”. Senatorul Sabin Ivan, membru în Comisia „Decembrie 1989”, concluzionează: „Deci, spuneţi aşa, că aţi simulat o criză”.

În cartea-interviu „Generalul Revoluţiei cu piciorul în ghips” (autor Dinu Săraru), generalul rememorează vizita la spitalul timişorean. Medic de gardă era chiar comandantul spitalului, pe care Stănculescu îl cunoştea. „Mi-a făcut un consult, mi-a făcut o foaie de observaţie că am criză de vezică biliară, nu ştiu ce, mi-a făcut o injecţie şi am dormit până la ora unu după prânz. Între timp, a dat telefon Coman: «Unde e ăsta?». Şi doctorul spune: «E în tratament la noi, doarme, nu poate să vină!»”, îşi aminteşte Stănculescu.

Noaptea piciorului în ghips

Revenit în Bucureşti, cu un avion militar, în noaptea de 21 spre 22 decembrie, Victor Atanasie Stănculescu află că oraşul e în fierbere.
„Am ajuns acasă în jur de două şi ceva. Soţia era speriată. Ea mi-a spus că a auzit la radio că au fost mişcări în oraş, că lumea e speriată, că cei de la ambasada sovietică au fugit toţi de acolo. Mi-a spus să nu mă mai duc nicăieri, că mă omoară. I-am spus: «Îţi promit că nu mă mai duc, că n-am de gând să fac acest pas ca să rezolv problemele pe care le-au încurcat alţii», şi mă refeream la familia Ceauşescu. Şi am început să caut soluţii. Nu m-a căutat nimeni în noaptea aceea.

Pe la ora 4.00 am dat eu telefon la ofiţerul operativ, la minister, şi i-am spus că am sosit. Am întrebat unde e ministrul şi mi-a spus că e în CC. Am căutat o soluţie ca să nu particip la ceea ce era foarte clar o acţiune de represiune pe 22. Am întrebat la Spitalul Militar cine e de gardă. Mi s-a spus că sunt medici mulţi, că au fost răniţi mulţi şi că aproape la toate secţiile sunt şefii de secţii prezenţi. L-am căutat pe generalul-doctor Niculescu, şeful secţiei de Traumatologie, şi i-am spus: «Vreau să vin până la spital, să discut o problemă foarte urgentă». «Veniţi. La ce oră?» «Acum» (era ora 5 şi ceva). M-am dus şi i-am spus că nu vreau să mă duc la CC. «Găseşte o soluţie». Şi atunci mi-a spus: «Îţi pun piciorul în ghips».

Zic: «Bine, dar nu o să se cunoască?» «Nu. Spui că ai avut întindere de menisc. Ai fost sportiv, acest lucru e posibil la vîrsta ta.» Şi personal mi-a pus ghipsul. A durat cam vreo oră. «Acum mă duc acasă», i-am zis.

Mi-a spus că ar fi mai bine să rămân acolo. «Nu, mă duc acasă». Piciorul în ghips a fost cam o treime, deci un manşon solid şi destul de greu. Când am ajuns acasă, soţia mi-a spus: «Te-a căutat locotenentul-major Barbu pe sistemul cunoscut (era unul dintre aghiotanţii ministrului de la la Ministerul Apărării Naţionale, că mai avea doi care erau de la Ministerul de Interne). I-am spus că eşti la spital».

Am stat acasă şi, către ora 8 şi ceva, m-a căutat ofiţerul operativ şi mi-a spus că a zis tovarăşul ministru să mă duc la CC. I-am spus să-i spună că sunt cu piciorul în ghips, că am avut un accident şi nu pot să vin. Am fost sunat după aceea, nu mai ţin minte, ori de şeful de cancelarie, Manea, ori de altcineva, care a întrebat-o pe soţia mea dacă sunt acasă. I-a spus că sunt acasă şi dorm. «Ce s-a întâmplat?», a întrebat ea. «L-a chemat ministrul Apărării să vină aici»“.

Această mărturie a fost făcută în faţa Comisiei „Decembrie 1989“.

Decizie după o ceartă cu soţia

În cartea „Generalul Revoluţiei cu piciorul în ghips“, Stănculescu spune că el ar fi vrut, într-un fel, să plece spre minister atunci noaptea, când s-a întors de la Timişoara, dar că soţia n-a fost de acord: „Nevasta zice: «Nu pleci! Mai bine îţi dau cu vaza în cap – aveam o vază de cristal – şi te pun jos!» Şi, în fine, discuţii, dar, până la urmă, trebuia să plec…“ Şi tot doamna Stănculescu – zice generalul – a avut ideea cu spitalul: „Însă soţia mi-a spus: «Nu te duci!». Aici a fost intervenţia, cum se zice, dumnezeiască, a soţiei. Atunci i-am spus: «Ce să fac?» «Du-te la spital, la cine este de serviciu, şi găseşte o soluţie acolo, să-ţi facă un control, să-ţi facă o internare, să faci ceva!»“.

Precizare: Elena Stănculescu, soţia generalului, s-a sinucis pe 21 decembrie 2003, la vârsta de 67 de ani, aruncându-se de la etajul doi al clădirii în care locuia.

„Cu picioarele rupte să vină, că-l aduc arestat!“

Cu tot cu ghips, Stănculescu a ajuns, în cele din urmă, în sediul Comitetului Central. „La ora 10 şi ceva a venit o maşină cu doi-trei oameni de la Cancelarie, trimisă de Manea, şi au zis: «Ni s-a spus ca să vă luăm cum sunteţi». Am intrat pe la intrarea C. Maşina a rămas acolo, că nu am putut s-o mai scoatem. Pe coridor mi s-a spus, nu mai ştiu de cine, «duceţi-vă că e supărare mare, că generalul Milea s-a împuşcat». M-am dus, cred că Silviu Curticeanu m-a repezit puţin. Atunci a ieşit Ceauşescu şi m-a întrebat ce-am păţit la picior. Mi-a spus să iau comanda, să întărim dispozitivul şi să apărăm“.

În mărturia sa, consemnată în stenogramele Comisiei „Decembrie 1989”, Stănculescu pare să încurce un pic orele. În realitate, sosirea sa în sediul CC a avut loc înaintea orei 10.00, dat fiind că la 9.50 Ceauşescu l-a văzut intrând în secretariatul său şi l-a anunţat să preia conducerea Armatei.

Episodul cu ghipsul e rememorat şi de alte persoane aflate în CC, în dimineaţa de 22 decembrie.  Constantin Manea, şeful de cabinet al lui Ceauşescu, audiat de Comisia „Decembrie 1989” în 1993, povesteşte: „Înainte de 11.00, deci în perioada asta imediat după aflarea sinuciderii lui Milea, Ceauşescu se gândea la un înlocuitor. L-a căutat pe Ilie Ceauşescu, generalul. Nu a fost de găsit. Atunci mi-a zis mie să fie căutat Stănculescu“.
Precizare: Elena Stănculescu, soţia generalului, s-a sinucis pe 21 decembrie 2003, la vârsta de 67 de ani, aruncându-se de la etajul doi al clădirii în care locuia. 
                                                                                                                           
După ce a aflat că Stănculescu e acasă, cu piciorul în ghips, Ceauşescu i-a ordonat lui Manea: „Cu picioarele rupte să vină! Şi să vină în cinci minute, să nu se joace, că-l aduc arestat!”. Manea povesteşte: „Stănculescu a venit. Într-un sfert de oră a fost acolo. Foarte curios acest ghips… Nu avea cârje, de baston nu-mi aduc aminte. A simulat foarte bine că e accidentat şi că-l doare“.

Când a ajuns la sediul CC al PCR, Stănculescu – îmbrăcat civil – trăgea după el piciorul pus în ghips. „Nu mă durea, dar mă incomoda. Mergeam foarte greu, am avut răni multă vreme din cauza acelei mişcări anormale“, avea să povestească Stănculescu.

Ilie Ceauşescu, şi el adjunct al ministrului Apărării Naţionale în 1989, audiat în 1994, precizează că, în jurul orei 13.30, Stănculescu a chemat medicul la sediul MApN – unde se deplasase între timp – ca să-i dea jos ghipsul.

„A pus piciorul pe scaun, a ridicat pantalonii şi medicul i-a tăiat ghipsul. Era acelaşi medic care i-l pusese“, susţine Ilie, fratele dictatorului.

Stănculescu îşi aminteşte lucrurile un pic diferit: „A venit un medic, locotenent-major, cu un cleşte. Mi-a dat ghipsul jos şi, deoarece aveam ţinuta militară la birou, m-am îmbrăcat militar“.

De la fuga Ceauşeştilor din sediul CC trecuse o oră şi jumătate. Ghipsul atârnase de piciorul generalului Stănculescu timp de opt ore: de la 5.30 până la 13.30.

Strategie

Înainte cu o zi să-şi pună piciorul în ghips, la Bucureşti, Stănculescu a acuzat o criză biliară, la Timişoara. A stat câteva ore la spital.

„Trădătorii“ din closet

Pe 22 decembrie, WC-urile din CC au fost cele mai bune ascunzători.

Mihai Hîrjău, secretarul personal al lui Ceauşescu, a „tulit-o” din sediul CC al PCR în dimineaţa zilei de 22 decembrie, în jurul orei 8.00. Cel mai bine ştie povestea Constantin Manea, şeful de cabinet al lui Ceauşescu. În 1993, acesta s-a destăinuit Comisiei „Decembrie 1989”.

„La ora 8.00, Hîrjău, colegul meu, a acuzat dureri de stomac. Şi mi-a spus să fiu atent, că el o să lipsească câteva minute. Zic: «Bine». A trecut o jumătate de oră, nu a mai venit înapoi. Am observat că şi unul dintre aghiotanţii lui Nicolae Ceauşescu dispăruse, şi anume Bălaşa. Rămăsese Tălpeanu, care era de serviciu. Tălpeanu ăsta era deja la pază acolo, la uşă la cabinet, şi eu rămăsesem pe cap cu toate liniile telefonice şi cu toată nebunia care se dezvolta acolo”.

Vine ora 9.30, Milea se sinucide, iar Ceauşescu e categoric şi-l numeşte pe fostul ministru al Apărării „trădător”. După altă jumătate de oră, mai povesteşte Constantin Manea, „Ceauşescu a observat că lipseşte Hîrjău şi m-a luat pe mine la întrebări: «Unde e Hîrjău?». «Nici eu nu-l văd, l-a apucat durerea de stomac de la ora 8.00 şi e 10.00 şi nu mai vine. Am pus eu să-l caute peste tot şi prin WC-uri pe aici, şi prin birouri, nu este». Zice: «Alt trădător. Să vie Postelnicu!». Şi a dat ordin ca Hîrjău să fie căutat, să fie arestat. S-a trimis după el, dar nu l-au găsit”.

„Trădare la Armată, trădare la Cancelarie!“Silviu Curticeanu, şeful Cancelariei, povesteşte şi el, în 1991, care a fost reacţia Elenei Ceauşescu la auzul ştirii că Hîrjău a dispărut.

 

„Ea era în anticameră şi ţipa, mi-a zis chiar aşa: «Curticeanu, trădare la Armată, trădare la Cancelarie!». Eu întreb: «Ce-o mai fi acum?». Ea spune: «Păi, a fugit Hîrjău». Zic eu: «Poate e pe-aici, pe undeva». Hîrjău trebuia să fie în sala unde făcea el primirile. Culoarul între camera lui Ceauşescu şi sala de şedinţe avea două sonerii, pe 1 şi pe 2. De data asta, l-a sunat pe Hîrjău, el nu era acolo. Manea, cînd a văzut că nu este Hîrjău, a intrat el, că se mai întîmpla, se mai compensau unul pe altul. Manea a ieşit afară, dar în timpul acesta venea ea, Elena Ceauşescu. A aflat că nu e şi a început o nebunie, toţi întrebau «unde e Hîrjău?»”.

„M-am dus, parcă eram drogat“

Audiat de Comisia senatorială în 1994, Mihai Hîrjău, secretarul personal al lui Ceauşescu, povesteşte cum şi când a plecat din sediu: „Pe la 8.30, în timpul desfăşurării şedinţei amintite convocate de Ceauşescu, am plecat acasă, unde mi-am întâlnit soţia şi copilul. Erau foarte îngrijoraţi de ce se întâmpla. De fapt, pe la 5 dimineaţa, când mai trecusem în fugă pe acasă, le-am spus că situaţia este de un dramatism ieşit din comun. Acum le-am spus că eu nu mă mai întorc la sediu. Vecinii care erau pe acolo au spus că mă ascund. În sfârşit, m-am dus precipitat la o mătuşă a unui coleg de facultate. Am stat acolo câteva ore, până pe la 14.30…”

Atmosferă de războiMembru în Comisia senatorială, Şerban Săndulescu – aflat şi el în sediul CC pe 22 decembrie – îl întreabă pe Hîrjău: „Nu v-a fost teamă că dacă Ceauşescu vă caută şi nu vă găseşte, o să aveţi probleme?”. Hîrjău răspunde: „Ştiu că am fost căutat acasă în jurul orei 11.00, a fost un risc pe care mi l-am asumat, dar am zis că mi-l fac pe propria piele”.

 

Rugat să motiveze „dezertarea”, Hîrjău povesteşte: „Eu am văzut aici o atmosferă de război. Dimineaţa, toate holurile acestea erau înţesate cu oameni cu armele de gât – eu vă spun toate acestea pe un ton moderat, dar ceea ce se întâmpla atunci eu nu pot să reproduc, toate lucrurile aveau un tragism, o desfăşurare… Şi în aceste împrejurări – cramponarea lui Ceauşescu de putere, hotărârea lui de a merge până la capăt, apelul la o rezistenţă absurdă… Mi-am făcut, sigur, diverse gânduri: dacă coboară la subsol, la adăpost? I-ar fi luat cu el pe toţi cei care erau cu el, să deschidă foc. Intram într-o situaţie în care, dacă scăpam cu viaţă, puteam să-mi pun ştreangul de gât”.

Aşa că a plecat: „I-am spus lui Manea că mă duc la toaletă şi am luat-o… parcă îmi conducea cineva paşii. Spre intrarea B, m-au întrebat ofiţerii: «Unde mergeţi?». «Dom’le, merg că am treabă aici». Deci am mers aşa, m-au văzut în haină… până când am văzut barajul de soldaţi, de tancuri, tot ce era pe stradă, şi m-am dus aşa, parcă eram drogat”.

Dăscălescu „şi-a uitat“ paltonul Şi Constantin Dăscălescu, primul-ministru de-atunci al României, a făcut tot posibilul să nu-i însoţească pe Ceauşeşti în zborul lor final. El fusese desemnat să urce în elicopterul de pe acoperişul clădirii CC al PCR, pe 22 decembrie, alături de cuplul dictatorial şi de Emil Bobu. Când se pregăteau să plece la lift, şi de acolo pe acoperiş, Dăscălescu a spus că se duce să-şi ia paltonul.

 

El s-a ascuns însă într-un WC şi s-a încuiat pe dinăuntru, iar Ceauşescu, grăbit de faptul că revoluţionarii forţau intrarea în Palat, l-a înlocuit pe Dăscălescu cu Manea Mănescu. Primul-ministru al ultimului guvern comunist a ieşit din WC abia după ce s-a asigurat că elicopterul decolase de pe clădire.

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. manoliuval permalink
    11 Noiembrie 2009 19:31

    1. ATAC MILITAR TERORIST INTERNATIONAL IMPOTRIVA ROMANIEI
    International terrorist military attack against Romania
    In decembrie 1989 ROMANIA a fost atacata de SUA, RUSIA, GERMANIA, ITALIA, FRANTA, UNGARIA, AUSTRIA, BELGIA, MAREA BRITANIE, JAPONIA si altele la ORDINUL GRUPULUI BILDERBERG PENTRU DISTRUGEREA ROMANIEI SI INROBIREA FINANCIARA A ROMANIEI.
    Acuzam SUA, ISRAEL, RUSIA, MAREA BRITANIE, OLANDA, BELGIA, JAPONIA, FRANTA, GERMANIA, ITALIA, CANADA, ISLANDA, NORVEGIA, GRECIA, SPANIA, UNGARIA pentru atac militar terorist impotriva ROMANIEI in decembrie 1989 pentru dezmembrarea, jefuirea, distrugerea ROMANIEI si exterminarea poporului roman.
    http://www.disclose.tv/members/action/viewvideo/33149/International_terrorist_military_attack_Romania_I/
    http://www.disclose.tv/members/viewvideo/31150/International_terrorist_military_attackRomania_II/
    http://www.disclose.tv/members/viewvideo/31148/International_terrorist_military_attackRomania_III/
    http://www.disclose.tv/members/viewvideo/31142/International_terrorist_military_attack_Romania_IV/
    2. TERORISM DE STAT INTERNATIONAL
    State terrorism INTERNATIONAL
    TERORISM DE STAT INTERNATIONAL este planificat, organizat si finantat de GRUPUL MASONIC BILDERBERG SI SUSTINUT MILITAR, MEDIATIC SI FINATAT DE STATELE MEMBRE NATO PENTRU A ATACA STATE SI POPOARE PENTRU JEFUIREA, DISTRUGEREA SI INROBIREA LOR, PENTRU COLONIZARE EVREIASCA PLANETARA
    http://www.disclose.tv/members/viewvideo/31131/State_terrorism_INTERNATIONAL_I/
    http://www.disclose.tv/members/viewvideo/31129/State_terrorism_INTERNATIONAL_II/
    http://www.disclose.tv/members/viewvideo/31128/State_terrorism_INTERNATIONAL_III/
    http://www.disclose.tv/members/viewvideo/31126/State_terrorism_INTERNATIONAL__IV/
    3. RAZBOI IMPOTRIVA FIINTEI UMANE
    WAR AGAINST HUMAN BEINGS
    O SECTA SATANISTA MASONICA EVREIASCA CONDUCE PLANETA ORGANIZEAZA, FINANTEAZA SI INARMEAZA GRUPURI EXTREMISTE SI SEPARATISTE PLANETARE PENTRU ATACURI MILITARE TERORISTE INTERNATIONALE PENTRU COLONIZARE EVREIASCA PLANETARA
    http://www.disclose.tv/action/viewvideo/32598/WAR_AGAINST_HUMAN_BEINGS__I/
    http://www.disclose.tv/action/viewvideo/32597/WAR_AGAINST_HUMAN_BEINGS_II/
    http://www.disclose.tv/action/viewvideo/32596/WAR_AGAINST_HUMAN_BEINGS__III/
    http://www.disclose.tv/action/viewvideo/32595/WAR_AGAINST_HUMAN_BEINGS__IV/

    Apreciază

  2. victor permalink
    18 Decembrie 2009 17:27

    du-te ba la psichiatrie ca esti schizofrenic si satanist

    Apreciază

  3. 27 Decembrie 2009 11:31

    toti comunistii si securistii sa fie judecati de un tribunal international pentru genocid si crime impotriva umanitatii.
    ceausescu a fost un criminal scelerat, moartea lui a fost prea blînda, trebuia executat ca saddam hussein. tre sa fi defect ca sa mai sustii oroarea comunista. Pentru ca trecutul sa nu se mai repete, ar trebui interzisa orice fel de propaganda comunista.
    PSVad ca pe blogu asta comunist isi fac veacul si satanisti turbati impotriva crestinismului, de fapt comunisti, satanisti, tot un drac.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: