Sergiu Celac: „Nicolae Ceausescu a vrut sa fie un presedinte regal”.

La 28 martie 1974, Ştefan Voitec, preşedinte al Marii Adunări Naţionale, i-a înmânat lui Ceauşescu sceptrul regal cu ocazia depunerii jurământului de preşedinte al Romaniei.

Sergiu Celac: “Cred ca vizita de stat in Marea Britanie, a fost un fel de ceremonie de incoronare. O recunoastere formala a statutului imperial al celor doi. Ceausescu avea un respect sanatos fata de regalitate ca simbolitate a ceea ce isi dorea el insusi. Eu cred ca Nicolae Ceausescu a vrut sa fie un presedinte regal al unei tari comuniste”.

Nicolae Ceauşescu era primul preşedinte cu sceptru regal! Cu ocazia alegerii, Salvador Dali i-a trimis o telegramă cu ur­mătorul conţinut, publicată de Scîn­teia la 4 aprilie 1974: „Apreciez profund actul dumneavoastră istoric de instituire a sceptrului prezidenţial.

Nicolae Ceausescu si Elena in Spania, impreuna cu Regele Juan Carlos si Regina Sophia Madrid 21-25.V.1979
Doua actiuni mai putin cunoscute il situeaza pe Ceausescu intre un razbunator primitiv si un lider abil, dornic sa rosteasca un cuvant in politica internationala a anilor ’70. Putini stiu ca Nicolae Ceausescu a pus umarul la urcarea regelui Juan Carlos I pe tronul Spaniei. De data aceasta nu apelez la dosarele din arhivele secrete, ci la doua dezvaluiri importante, mai putin cunoscute, fara legatura insa una cu cealalta. Marturia lui Jean Rochet, important sef al DST (servicul secret francez), ne arata un Ceausescu iute la manie, care nu gandeste prea mult inainte de a lua o decizie, iar cea a lui Charles Powell, imaginea unui jucator inteligent pe scena internationala. Daca e sa ne luam dupa fostul sef al DST, liderul comunist de la Bucuresti era un razbunator fara minte. Daca insa citim ce a scris Charles Powell in cartea sa despre regele Juan Carlos al Spaniei, descoperim un lider comunist dibaci, care, la rigoare, se implica in actiuni pe muchie de cutit.
Conform celor scrise de Charles Powell in volumul “Juan Carlos al Spaniei”, Editura Nemira, 2003, era vorba despre Manolo Prado y Colón de Carvajal, prieten si confident al viitorului rege. El i-a transmis lui Ceausescu faptul ca printul este hotarat sa aduca democratia in Spania, cerandu-i celui care conducea atunci Romania sa-l convinga pe liderul comunist Santiago Carrillo, tocmai intors in Spania din exil, sa nu respinga monarhia. Ceausescu mai era rugat sa-l determine pe Carrillo sa se abtina de la atacuri la persoana. Mesajul lui Juan Carlos, care in esenta era: „Carrillo nu va misca un deget pana ce nu voi fi rege”, i-a fost transmis liderului comunist spaniol chiar de catre Ceausescu. Ceausescu a jucat pe muchie de cutit cu tovarasul Santiago Carrillo, pe care il primise de multe ori la Bucuresti cu mari onoruri. Regele Juan Carlos a apreciat rolul jucat de Ceausescu in acesta poveste, drept dovada, in primavara anului 1979, l-a invitat in Spania.
[1]

Dupa decesul dictatorului spaniol Francisco Franco in 1975 , tanarul Rege JUAN CARLOS I, a avut de infruntat mai multe crize politice majore specifice oricarei perioade de tranzitie cum ar fi lovitura de stat ( esuata ) a vechilor franchisti dar si revenirea in tara dupa un indelungat exil a liderului comunist Santiago Carillo cu ganduri revansarde . Nicolae Ceausescu l-a convins pe Santiago Carillo SA NU RESPINGA MONARHIA si sa se abtina de la atacuri la persoana Regelui , fiindca acesta va instaura democratia in Spania si va garanta intrarea in legalitate a partidului comunist , lucru care s-a si intamplat. Ulterior Regele spaniol a vizitat Romania si l-a invitat pe Ceausescu intr-o vizita oficiala la Madrid in 1979 . Exista chiar si o legenda legata de un ” aranjament ” fotbalistic la nivel foarte inalt intre Romania si Spania in 1977.

de bloggerul Lary
Sceptru – Toiag, baston (împodobit) purtat de suverani ca simbol al autorităţii. Demnitate, putere, mărire, autoritate de suveran; domnie, conducere. – Din fr. sceptre, lat. sceptrum.
Regina Elisabeta a fost obligata de guvernul Callaghan sa-i primeasca pe Ceausesti si pe degustatorul mancarurilor lor, la palatul Buckingham, se afla pe rol un contract lucrativ cu British Aerospace, pe care Ceausescu il semna numai daca era primit cu onoruri de regina.

Legaturile dintre Romania si compania britanica fusesera stabilite în anul 1967. Mai multe colective de specialisti romani elaborasera în acest scop o serie de studii preliminare privind oportunitatea şi posibilitatea asimirarii în fabricatie, în Romania, a unor avioane militare si civile, precum şi a elicopterelor si motoarelor de aviatie. Firma britanică a oferit cu acel prilej spre vanzare, pentru compania TAROM, sase avioane BAC 1-11. Aparatul respectiv fusese introdus în productia de serie în 1963. La sfarsitul anului 1968 fusese considerat „avionul european cu cel mai mare succes comercial”.

În perioada 1972-1982, firma brita­nică a realizat încă 35 de avioane BAC 1-11, cele mai multe fiind cumpărate de compania TAROM în anul 1975. Cele cinci aparate din seria 525 FT au fost livrate în anul 1977. Ulterior, România a cumpărat încă 2 avioane din seria 525 FT şi unul din seria 487 GK (versiune cargo), compania TAROM primindu-le în 1981-1982. Până în anul 1983 au fost realizate în uzinele din Marea Britanie 235 de aparate, după care producţia a încetat.
Academician doctor inginer profesor chimist Elena Ceausescu.
iată cum o prezintă laureatul Premiului Nobel pentru chimie, dr Dorothy Crowfoot Hodgkin: „Îmi face o deosebită plăcere să pot prezenta publicului britanic de specialitate ediţia engleză a cărţii doctorului inginer Elena Ceauşescu, membru titular al Academiei Române, membru titular al Institutului Regal de Chimie al Marii Britanii, dedicată subiectului de mare importanţă teoretică şi industrială a polimerizării stereospecifice a izoprenului. Întreaga activitate a doamnei Elena Ceauşescu este pilduitoare. Ea s-a angajat cu hotărîre în cercetarea unora din cele mai fantastice probleme ştiinţifice a zilelor noastre, şi-a demonstrat capacitatea de a pune soluţiile obţinute în slujba practicii, a societăţii, de a asigura de la nivelul înaltelor răspunderi ce i s-au încredinţat tehnologiile necesare industriei producţiei în ţara sa”.

Nicolae Ceausescu alaturi de Hosni Mubarak, 1987 Egipt. (Traian Basescu nu s-a intalnit niciodata cu Mubarak, cu Gaddafi.. da, s-a intalnit.

Ideea lui Nicolae Ceausescu de a dezvolta industria romaeasca e aviaţie s-a conturat în anii ’70 în mod exponenţial. Astfel, în 1975 a fost înfiinţată întreprinderea „Turbomecanica” din Bucureşti pentru fabricarea sub licenţă a motoarelor Rolls Royce Viper (Mk 632 şi 633), necesare avioanelor IAR-93 B, precum şi a motoarelor Turmo IV C pentru elicopterele IAR-330 „Puma”. În 1980 a demarat programul de realizare a motoarelor Rolls Royce Spey 512-14 DW pentru avioanele ROMBAC 1-11 (BAC 1-11 seria 500), iar din 1987 au început livrările de motoare Rolls Royce Viper Mk 632-41 pentru aparatele de şcoală IAR-99

Sergiu Celac: „Cred ca vizita de stat in Marea Britanie, a fost un fel de ceremonie de incoronare. O recunoastere formala a statutului imperial al celor doi. Ceausescu avea un respect sanatos fata de regalitate ca simbolitate a ceea ce isi dorea el insusi. Eu cred ca Nicolae Ceausescu a vrut sa fie un presedinte regal al unei tari comuniste”.

13-16 iunie 1978 – Vizita soţilor Ceauşescu în Marea Britanie.
Regina Elisabeta: „Romanii vor fi foarte bine primiţi”! – invitase Regina, fermecată de Cel Mai Iubit.

După socotelile istoricilor, cu vizita soţilor Ceauşescu din iunie 1978 în Regatul Unit al Marii Britanii şi în Irlanda de Nord încheiem „istoria imediată”. Ultimii 30 de ani sînt însă mai curînd o problemă de memorie decît de istorie. A cui memorie însă? Martori din miezul evenimentelor nu-şi mai asumă „nedemnele” secvenţe de trecut. Alţii încurcă povestea şi anii. Iar telespectatorii care-am fost păstrăm doar imagini cu dineuri şi serate, toasturi şi defilări, caleşti cu armăsari albi, haine de gală, accesorii fistichii şi bijuterii de Coroană.

PROTOCOL. Din cele citite, întrezărim pregătirile cuplului Ceauşescu de plecare. Pînă acum nimeni nu şi-a arogat meritul de a-i fi creat ei ori „tovarăşului” look-ul. Nu ne rămîne astfel decît să-i dăm crezare menajerei. Îşi alegeau singuri hainele, fiecare ţinută pe umeraş, zice Suzana Andreiaş. Singură îşi asorta ea bluzele la taioare. Poate că în străinătate se pudra, dar „acasă” nu folosea decît ruj. Iar ca bijuterie, doar verigheta. Încărunţind, îşi vopsea părul în culoarea lui naturală. Venea „cineva” dimineaţa să i-l aranjeze. Întreţinea de o vreme chiar luxul masajului. Lîngă „tovarăşele de viaţă” ale celorlalţi, cu stilul Chanel al deux-pieces-urilor sale pastelate, se ştia elegantă. Dar să te plimbi lîngă Prinţul de Edinburgh în caleaşcă, să împarţi gloria de „ştire a zilei” tocmai cu Regina Angliei ori să conversezi cu aristocraţii pur-sînge… ce-i potrivit să îmbraci, ce să spui şi cum să te porţi?

Elena, cea din fotografiile londoneze, se potriveşte descrierii lui Dumitru Popescu: îmbrăcată „corect, fără pedanterie”, e o „figură rezonabilă” într-adevăr. Cum, public, nici unul dintre „cîrcotaşii” lumii libere nu i-a bîrfit atunci, conchidem că Vasile Pungan, şeful consilierilor lui Ceauşescu, şi-a făcut bine treaba.

În 1978, Ceauşescu stăpînea din toată puterea. În ianuarie fusese omagiat de „întreaga ţară” pentru „împlinirea a 60 de ani de viaţă şi a peste 45 de ani de neîntreruptă activitate revoluţionară”. Agenda sa de externe putea onora pe oricare dintre politicienii contemporani. Îl vizitaseră de curînd cancelarul vest-german Helmut Schmidt, preşedintele Egiptului, Anwar El Sadat, şi şeful diplomaţiei israeliene Moshe Dayan. Călătorise şi el a treia oară în SUA, apoi în China, Coreea de Nord, Vietnam, Laos, Campuchia şi India în acel an.

Tocmai presa străină ne-ncredinţează că în timpul de-atunci Ceauşescu conta. În iunie, compania britanică de televiziune I.T.N. şi ziarul The Guardian îl intervievează, adresîndu-i întrebări cu preambul elocvent. „Atît israelienii, cît şi egiptenii sugerează că dvs. aţi jucat un rol substanţial în începerea convorbirilor de pace în Orientul Mijlociu…”; „Ce părere aveţi despre ceea ce este denumit eurocomunism… ce sprijin îi acordaţi…”, zic chiar gazetarii.

Printre ai lui, Ceauşescu se vrea confundat cu mulţimea. Cu partidul, poporul şi ţara. În numele lui, în acea vară, începea şantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră, se comemora moartea poetului naţional Eminescu, se sărbătoreau 130 de ani de la revoluţia paşoptistă şi trei decenii de la „actul naţionalizării”. „A face totul” – cum îi place să spună – înseamnă că binele totdeauna lui i se datorează. Zilnic o faptă de-a lui, zilnic o ştire despre CelMaiIubit…

În chiar zilele vizitei londoneze, Scînteia anunţă că două treimi din populaţia ţării stau în cele patru milioane de locuinţe noi construite între 1950-1977. Şi că prin „grija partidului” (a lui, adică) s-a „realizat cu trei luni înainte de plan” creşterea „retribuţiei oamenilor muncii”.

DACĂ E MARŢI, E LONDRA! Marţi, 13 iunie 1978, la 12:25 (ora Bucureştiului), avionul prezidenţial a aterizat la Londra. „Solii poporului român” au fost întîmpinaţi de Regina Elisabeta a II-a, Ducele de Edinburgh, primul-ministru James Callaghan şi alte oficialităţi. După trecerea în revistă a gărzii de onoare, oaspeţi şi gazde urcă în maşinile ce-i duc la Gara Gatwick, unde aşteaptă trenul regal. Debarcă în Gara Victoria („pe covorul roşu de catifea”) cu „cele mai înalte onoruri rezervate şefilor de stat”.

„Înalţii oaspeţi şi gazdele regale sînt conduşi apoi de Contele de Westmorland Master of the Horse spre somptuoasele caleşti regale, splendid decorate, fiecare în sine fiind o operă de artă, rezervate numai ceremoniilor cu totul deosebite”, comentează crainicul televiziunii imaginea transmisă cetăţeanului de rînd. În prima caleaşcă, Nicolae Ceauşescu şi Regina Elisabeta a II-a. El – fluturînd din mînă, cum ni-l mai aducem aminte; şi ea pe cap cu acelaşi soi sofisticat de pălărie-tartă ce-l poartă şi azi. După trăsura cu „consorţii”, urmează alte cinci caleşti. Drumul acesta triumfal către Palatul Buckingham a fost transmis în direct şi la televiziunea britanică.

Cine este Sergiu Celac?
A fost licenţiat în Litere la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filologie, secţia engleză. A intrat în diplomaţie în 1961, parcurgând prin concurs toate gradele, de la ataşat (1963) la consilier (1972).
Fost interpret engleză-română al familiei Ceauşescu.
Între 28 decembrie 1989 – 28 iunie 1990 a făcut parte din Guvernul Petre Roman , fiind ministru de externe.

La 20 decembrie 1990, Sergiu Celac a fost acreditat în calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

În perioada 1996-2000, în calitate de ambasador cu însărcinări speciale în Ministerul Afacerilor Externe, Sergiu Celac a efectuat misiuni în zona balcano-adriatică, Asia Centrala şi Caucaz, Orientul Mijlociu şi a participat la numeroase conferinţe internaţionale.

Sergiu Celac: “Cred ca vizita de stat in Marea Britanie, a fost un fel de ceremonie de incoronare. O recunoastere formala a statutului imperial al celor doi. Ceausescu avea un respect sanatos fata de regalitate ca simbolitate a ceea ce isi dorea el insusi. Eu cred ca Nicolae Ceausescu a vrut sa fie un presedinte regal al unei tari comuniste”.