Skip to content

Nicolae Ceaușescu avea certitudinea că joacă un rol foarte important în realizarea păcii israeliano-arabe. Care, spera el, ar fi putut să îi aducă și mult râvnitul Premiu Nobel pentru Pace.

17 Iulie 2010

Shmaya Goshen, redactor-şef al emisiunilor pentru străinătate de la Radio Kol Israel, a fost translatorul lui Begin: „A căştiga o poziţie de mediator intr-un asemenea conflict, in faţa lumii, deci in faţa marilor puteri ar fi insemnat insă pentru Romănia de atunci un foarte mare succes, un foarte mare atu pe scară internaţională.”

Papa Paul al VI-lea impreuna cu Nicolae si Elena Ceausescu, Vatican, 5 mai 1973.

•Căt a durat intălnirea lui Ceauşescu cu Begin?
Au fost două-trei intălniri cu elâ La Bucureşti, una dintre ele. Apoi au fost altele la Snagov, la fosta reşedinţă a CC-ului, lăngă şosea.

Ceauşescu – mediator in Orientul Mijlociu
Mitul „strategului”
•In ce măsură se justifică legenda unui Ceauşescu care-a avut cuvănt in situaţia din Orientul Mijlociu?

După părerea mea şi după căte ştiu, intr-adevăr Ceauşescu a avut un rol important in pregătirea vizitei lui Sadat, in 1978, in Israel. Tatonările şi intenţia Romăniei de a deveni intermediar in contactele cu lumea arabă au ajuns la apogeu, pot să spun, la vizita lui Begin la Bucureşti. Atunci intr-adevăr s-a stabilit, s-a vorbit despre posibilitatea vizitei lui Sadat la Ierusalim, fapt care a fost ţinut secret foarte mulţi ani. Mă refer la poziţia lui Ceauşescu, a Romăniei in această privinţă. Astăzi cel puţin la noi se recunoaşte că Ceauşescu a avut atunci un rol important.
Astăzi pot dezvălui mai multe decăt am spus pănă acuma.

Indira Gandhi prim-ministru India, impreuna cu Nicolae Ceausescu.

De exemplu, că George Macovescu mi-a inlesnit un interviu special cu Ceauşescu după intălnire. Pentru radio şi televiziunea israeliană şi pentru o parte din cotidienele noastre importante. A trebuit să aştept un număr de zile şi – cum era atunci uzul – să ii dau intrebările dinainte, insă mi-a acordat interviul. Şi in convorbirea protocolară pe care am avut-o cu el inainte de imprimarea interviului am descoperit dintr-o dată o persoană foarte bine informată despre realitatea politicii israeliene. Mi-a pus atunci intrebări in legătură cu personalităţi politice din Israel, cu numele persoanelor respective, cu poziţia lor şi cu atitudinea lor in vederea unor anumite schimbări care s-ar putea petrece in politica israeliană in viitor. Se referea la oameni politici, la miniştri, la deputaţi din parlamentul israelianâ.

Ştia pe nume pe fiecareâ. S-a interesat in mod special de mişcările de stănga din Israel, amintind numele in mod corect. Ce cred că era? Din nou, cum am spus inainte, era foarte bine pregătit in vederea intălnirii.

Dr. Yosef Govrin
Fost ambasador al Israelului in Romania
Intilnirea de ramas bun cu Ceausescu
Capitol din cartea „Relatiile israeliano – romane in ultimaperioada a epocii Ceausescu”, aparuta in Editura Magnum Press de la Universitatea din Ierusalim.
Ceausescu a prezis inceperea procesului de pace; el a actionat din toata puterea pentru a-l promova, dar nu a mai trait pentru a-l vedea realizat. Totusi, nu exista nici un dubiu in ceea ce priveste rolul pe care el l-a jucat in influentarea nasterii acestui proces – atit in partea israeliana cit si in cea a Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei.
Cu ocazia incheierii misiunii mele in Romania, i-am facut o vizita de ramas bun lui Ceausescu, in ziua de 30 iulie 1989, la resedinta sa de vara din Snagov.


Imbracat intr-o tinuta usoara, neoficiala si la fel de prietenos ca intotdeauna, Ceausescu arata de parca ar fi participat la o intilnire intre vecini. Am facut o trecere in revista a activitatilor mele din perioada in care am functionat ca ambasador, apreciind dezvoltarea constanta a relatiilor dintre Romania si Israel, mi-am exprimat intreaga gratitudine pentru cooperarea prieteneasca cu autoritatile romane in timpul celor patru ani ai misiunii mele in Bucuresti.

Yosif Govrin, Nicolae Ceausescu, Elena Ceausescu
Am remarcat ca in afara relatiilor noastre bilaterale, care vor inflori probabil in viitor, perioada misiunii mele a fost in principal caracterizata printr-un dialog politic intens care a avut loc intre domnia sa si conducatorii israelieni si intre mine si autoritatile Ministerului de Externe in ceea ce priveste conflictul arabo-israelian, caruia domnia sa i-a dedicat mult timp, buna vointa si energie.

Se pare, am spus, ca in cursul acestui dialog am cazut la intelegere sa nu fim de acord pe tema politicii pe care o duce Organizatia pentru Eliberarea Palestinei in relatiile cu Israelul. Si, probabil, multor persoane care nu traiesc in contextul nostru politic si in regiunea noastra le va fi greu sa inteleaga cum de un popor atit de persecutat cum am fost noi, atit de dornic de pace, nu a raspuns pozitiv declaratiilor facute de catre dusmanii nostri, declaratii ce contineau, ca sa spun asa, “o recunoastere implicita” a dreptului nostru la o existenta independenta si suverana.

Yasser Arafat, impreuna cu Nicolae Ceausescu Bucuresti 1974

Si in plus, acele declaratii au fost subiectul unor reinterpretari zilnice din partea conducatorilor Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei, ale caror intentii deschise de a “elibera Palestina” – intregul teritoriu mandatar – ar rezulta in disparitia Israelului conform planului in doua etape in timp ce, simultan, actiunile teroriste planuite de catre Organizatia pentru Eliberarea Palestinei impotriva noastra continuau neincetat.

Ytzhak Shamir, sotia sa, Elena si Nicolae Ceausescu
Mi-am permis sa remarc – si am inteles mai apoi ca lui Ceausescu nu i-a placut acest lucru – ca daca tarile lumii ar fi sustinut ca una din conditiile lor pentru recunoasterea Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei sa fie abolirea Cartei Palestiniene, atunci este cel mai probabil ca Organizatia pentru Eliberarea Palestinei ar fi fost obligata cu mult timp in urma sa recunoasca existenta Israelului si sa renunte la actiunile de terorism indreptate impotriva noastra cu scopul de a obtine astfel rezultate politice. Daca lucrurile s-ar fi intimplat astfel, am fi avansat de mult in drumul nostru catre pacea mult dorita. Am adaugat ca puternicul suport politic pe care Arafat l-a obtinut din partea tarilor care au recunoscut Organizatia pentru Eliberarea Palestinei a intirziat deschiderea negocierilor pentru pace. Se pare ca Arafat nu se vede pe el insusi ca un militant al unui compromis cu Israelul, atita timp cit a primit suport politic si material deplin care i-a intarit imaginea in lume, fara a face din acest suport o acceptare a obligatiei de a recunoaste Israelul.

Nicolae Ceausescu Golda Meir
Ceausescu nu a fost multumit de opiniile mele. Mi-am data seama de acest lucru dupa expresia rece pe care a adoptat-o. Un membru oficial al Departamentului de Protocol care a asistat la convorbirea noastra notind tot ceea ce s-a discutat, a fost oarecum uimit de reactia sa. M-am intrebat atunci daca vreun alt ambasador strain si-a permis vreodata sa vorbeasca atit de dechis, asa cum am facut-o eu, la o intilnire de ramas bun cu Ceausescu. Presedintele a incercat, totusi, sa-si pastreze calmul, aratindu-mi frumoasa gradina ce se vedea din salonul in care ne aflam si unde – dupa cum mi-a spus – a avut lungi discutii cu Primul Ministru Begin in cautarea unor noi cai pentru obtinerea pacii intre Israel si Egipt. Ca si cum ar fi vrut sa-mi spuna “Am avut dreptate atunci si am dreptate si acum.” Si-a exprimat totodata mirarea, pe un ton ingrijorat, ca guvernul lui Shamir nu s-a convins inca de intentiile moderatoare ale Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei si de atitudinile sale reale, “pentru prima data in istorie”, in ceea ce priveste aplanarea conflictului.

Menachem Begin (premierul israelian), Nicolae Ceausescu 26-30 august 1977
Amintind ca a contribuit la aceasta moderare in urma multor convorbiri pe care le-a avut cu Arafat, Ceausescu a remarcat ca in lumina noii si moderatei politici duse de catre Organizatia pentru Eliberarea Palestinei, au fost create mai multe conditii avantajoase care, dupa parerea sa, nu au existat niciodata pina acum in negocierile pentru pace. Acesta este un moment cit se poate de favorabil, a spus presedintele, trebuie actionat imediat, pentru a profita de el. Nu exista nici o garantie ca aceasta moderare va dura, daca nu va exista o reactie adecvata din partea guvernului israelian. Bineinteles, exista o diferenta de opinii si de atitudini, dar acestea pot fi discutate intr-o conferinta internationala organizata cu scopul de a aplana conflictul arabo-israelian. Ceausescu si-a exprimat speranta ca Primul Ministru Shamir se va convinge cit de curind de justetea acestei cai care va “conduce la obtinerea pacii mult dorite.”

Moshe Dayan (generalul israelian) Nicolae Ceausescu 3 martie 1978
In ciuda acestui schimb de aprecieri – care au deviat, prin modul lor deschis, de la ceea ce era permis a se discuta in cadrul unor astfel de intilniri – convorbirea noastra a luat sfirsit pe un ton cald. Ceausescu mi-a multumit pentru contributia pe care am adus-o la intensificarea relatiilor reciproce si mi-a urat succes in activitatile mele viitoare din cadrul Ministerului de Externe al Israelului, precum si in viata mea personala, invitindu-ma sa vizitez Romania ori de cite ori mi-ar face placere. Portile sale, mi-a spus domnia sa, vor fi intotdeauna deschise pentru mine.
Luindu-mi ramas bun de la el in pragul resedintei sale de vara, dupa ce m-a condus personal spre iesire, mi-am exprimat intreaga apreciere pentru el, pentru poporul sau si pentru tara pe care o conduce si de asemenea speranta mea de a-l vedea ca oaspete al Israelului intr-un viitor cit mai apropiat. A dat din cap si, privindu-ma lung, mi-a spus: “Cind va fi pace.”

Jimmy Carter, Nicolae si Elena Ceausescu Casa Alba 12 aprilie 1978
“Declaratia de Principii” semnata de catre conducatorii Israelului si ai Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei intr-un moment istoric, scena filmata pe gazonul din fata Casei Albe din Washington, D.C. si difuzata in intreaga lume catre milioane de telespectatori, in septembrie 1993, a devenit posibila, dupa cum prea bine stim, abia dupa terminarea razboului rece dintre blocul de rasarit si cel occidental, dupa incetarea Razboiului din Golf, si ca urmare a prabusirii regimurilor comuniste din Europa Rasariteana.
Organizatia pentru Eliberarea Palestinei s-a trezit izolata in tabara araba, fiind lipsita de asistenta militara, politica si economica pe care era obisnuita sa o primeasca pina atunci din partea Blocului Rasaritean in timpul perioadei razboiului rece si de asemenea din partea tarilor arabe bogate; iar acum s-a vazut si sub presiunea unei noi generatii de palestinieni care aspira spre o pace reala in regiunea noastra avind la baza acceptarea existentei Israelului.
Ceausescu a prezis inceperea procesului de pace; el a actionat din toata puterea pentru a-l promova, dar nu a mai trait pentru a-l vedea realizat. Totusi, nu exista nici un dubiu in ceea ce priveste rolul pe care el l-a jucat in influentarea nasterii acestui proces – atit in partea israeliana cit si in cea a Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei.

Traducere de Denise Idel

Avem acum ocazia sa intram in culisele acestei prea putin cunoscute „afaceri”: trei ambasadori israelieni la Bucuresti, Eliezer Doron (1967-1969), dr. Abba Gefen (1978-1982) si Yosef Govrin, (1985-1989), si-au publicat memoriile. Cele trei carti („La postul de observatie si Confruntare – din jurnalul unui ambasador al Israelului”, „Ferestruica spre Cortina de Fier” si, respectiv, „Relatiile israelo-romane la sfarsitul epocii Ceausescu”) dezvaluie, pentru prima oara in istoriografia politicii externe a celor doua tari, complexul legaturilor dintre Israel si Romania comunista. Memorialistica celor trei ambasadori se axeaza pe evenimentele care au o semnificatie istorica, dar abunda aprecierile si impresiile personale, care dau savoare si culoare documentelor si marturisirilor.
–––––––-


Ambasadorul Govrin subliniaza faptul ca Romania, fiind singurul stat din blocul comunist care a intretinut relatii diplomatice si economice cu Israelul si singurul din acest bloc care nu le-a intrerupt niciodata, i-a conferit lui Nicolae Ceausescu o pondere deosebita in politica externa a Israelului si, in genere, a Occidentului.
Nici nu e de mirare ca relatiile israeliano-romane au avut, in aceasta perioada, un caracter exclusiv si exceptional. E vorba, apreciaza Govrin, de „un fenomen deosebit, in special pe fondul ostilitatii ideologice politice si a antisemitismului care a existat in toate celelalte state din blocul comunist fata de Israel”. Ceausescu a fost o exceptie in aceasta lume antisemita comunista, scrie ambasadorul Govrin, care marturiseste ca nu o data a fost framantat de intrebarea ce l-a determinat pe Ceausescu sa se comporte intr-un mod atat de deosebit si diferit fata de Statul Israel in comparatie cu colegii sai din blocul est-european: „Sa fi fost, oare, atasamentul sau fata de principul de baza adoptat de Romania: universalitatea relatiilor, fara deosebire de regimul si politica celorlalte state? Sau poate ca presedintele Ceausescu a actionat in virtutea intereselor nationale, a caror realizare i s-a parut mai importanta decat riscul pe care si-l asumase prin devierea de la politica comuna si uniforma a Blocului Comunist?”

Jimmy Carter Nicolae Ceausescu, Casa Alba, 12 aprilie 1978

Diplomatul israelian crede ca Ceausescu avea certitudinea ca tocmai in regiunile unde domneau tensiuni intre state, era importanta existenta instrumentelor corespunzatoare, adica relatii utile si convenabile care sa contribuie la aplanarea acestor tensiuni.
Conducatorul roman credea ca poate juca un rol de intermediar activ in conflictul israeliano-arab si in tratativele pentru stabilirea pacii in Orientul Mijlociu, pozitie care i-a adus prestigiu personal in lumea occidentala si in lumea araba, iar Romaniei avantaje economice. Govrin inregistreaza banuielile conform carora Ceausescu furniza si Uniunii Sovietice informatii culese datorita prezentei exclusive a serviciilor de spionaj romanesti in Tara Sfanta, dar nu le ia in consideratie.
–––––––
Spre deosebire de alti lideri din lume, Ceausescu, desi si el chema la retragerea Israelului de pe teritoriile cucerite (Cisiordania si Gaza), nu sublinia sintagma „de pe toate teritoriile cucerite in 1967”, ci doar „de pe teritorii cucerite”. Ceausescu se folosise de acest limbaj in cuvantarea sa de raspuns la prezentarea Scrisorii de Acreditare a ambasadorului israelian Yosef Govrin (11 septembrie 1985). Cand Govrin a raportat acest lucru, Ierusalimul a exultat.
Toate serviciile stiute si nestiute ale tarii au creat celule de studiu al spuselor lui Ceausescu. Era clara intentia conducatorului roman de a cuceri increderea liderilor israelieni si de a fi admis ca un posibil intermediar al conflictului israeliano-arab. In paralel, Ceausescu se straduia sa faca acelasi lucru si cu palestinienii, preocupandu-se sa dezvolte relatii de lucru si de mare prietenie cu Yasser Arafat, presedintele miscarii palestiniene „de eliberare nationala”.
Romania a fost, de altfel, una dintre primele tari din lume care au recunoscut oficial Organizatia de Eliberare a Palestinei (OEP), in 1974, si primul membru al Tratatului de la Varsovia care a permis OEP sa deschida la Bucuresti o „reprezentanta oficiala”, transformata ulterior in ambasada.
Mai mult, dupa proclamarea de catre Arafat, in Algeria, a „statului palestinian” (la 15 noiembrie 1988), Romania s-a grabit sa recunoasca acest stat fictiv. La Bucuresti, „ambasadorul” palestinian era inclus pe lista Corpului Diplomatic si, la ceremoniile oficiale, el era plasat primul printre reprezentantii „Miscarilor de Eliberare Nationala”. Scrie Govrin: „Romania a acordat OEP-ului ajutor politic si material de mare valoare. De fiecare data cand Arafat vizita Romania, Ceausescu ii acorda o primire de sef de stat… Deseori Ceausescu a incercat sa medieze intre pozitiile lui Arafat si cele ale Israelului, chiar daca nu a fost proclamat ca intermediar oficial. Ceausescu se bucura de un statut preferential, in comparatie cu ceilalti conducatori ai Blocului sovietic, intrucat a fost singurul dintre ei care intretinea relatii diplomatice cu ambele parti rivale. Este de presupus ca, in convorbirile lui cu Arafat, Ceausescu a incercat sa-i modereze pozitiile extremiste fata de Israel (…) si sa renunte la politica terorista.”
Ierusalimul, desi nu vedea cu ochi buni instalarea Ambasadei palestiniene la Bucuresti, era, desigur, foarte incantat de declaratiile repetate ale lui Ceausescu in favoarea solutionarii pasnice a conflictului israeliano-palestinian si de respingerea ferma a terorismului care „nu reprezinta si nu poate sa reprezinte o lupta politica de eliberare nationala”.

George Bush impreuna Nicolae Ceausescu 1988

Diplomatia secreta in actiune

Considerat drept cel mai mare specialist roman in domeniul politicii Orientului Apropiat, Dinu Marcel, seful Departamentului pentru Orientul Mijlociu, Asia si Africa de Nord, era apreciat de Ierusalim drept un tehnocrat. El a lucrat vreme de 30 de ani la Ministerul de Externe si a condus 14 ani departamentul sensibil al Orientului Mijlociu. Toti diplomatii israelieni au lucrat fructuos cu el, noteaza Govrin. Aparent era pro-arab, dar diplomatii si oamenii serviciilor speciale israeliene stiau si alte lucruri.
De pilda, ca era corect fata de Israel si foarte „atasat” politicii externe promovate de Ceausescu in Orientul Mijlociu. In memoriile sale, Govrin isi aminteste cu placere de Dinu Marcel, un responsabil roman sincer interesat de promovarea relatiilor bilaterale intre Romania si Israel. Frecvent, diplomatul israelian se intalnea cu el, fie in convorbiri oficiale, fie in afara reflectoarelor. „In convorbirile neoficiale era de-o sinceritate peste asteptari. (…)
Nu exagerez daca voi spune ca discutiile cu el au fost intotdeauna instructive si au dat misiunii mele in Romania o tenta speciala”. Ritmul relatiilor oficiale si al celor secrete dintre cele doua tari s-a accelerat dupa vizita primului ministru Shimon Peres (21 februarie 1985) si vizita lui Yasser Arafat (8-10 februarie 1986) la Bucuresti. Din delegatia isrealiana au facut parte Shimon Peres, ministru fara portofoliu, generalul (in rez.) Ezer Weizman si Yosef Govrin, in acea vreme directorul Departamentului Europa de Est din Ministerul de Externe. Ceausescu a incercat sa-i convinga pe israelieni de anumite schimbari observate in tabara palestiniana, esentiala fiind concluzia lui Yasser Arafat ca pacea poate fi obtinuta prin tratative si nu prin mijloace militare. Pentru prima oara le aparea clar israelienilor dorinta conducatorului roman de a fi recunoscut drept „parintele ideii intrunirii unei Conferinte Internationale pentru solutionarea conflictului israelo-arab”.
Ideea aceasta devenise pentru Ceausescu nu numai o chestiune de prestigiu personal, ci o parte integranta dintr-un sistem de propaganda politica privind solutionarea conflictelor pe cai pasnice. Oficiali si trimisi secreti ai lui Ceausescu au inceput sa viziteze intr-un ritm alert Ierusalimul: cele patru vizite ale lui Ion Stoian, seful Departamentului pentru Relatii Externe al Partidului Comunist Roman si ulterior ministru de Externe (8 aprilie 1986 si 28 martie 1988, 24 august 1986 si 9-14 februarie 1989); cele patru vizite ale lui Constantin Mitea, consilierul presedintelui Ceausescu, (23 august1986, 14 septembrie 1987, 8 iulie 1988 si 26 iulie 1989); Traian Pop, adjunctul ministrului de Externe (5 noiembrie 1986); intalnirea intre ministrul de Externe Ioan Totu si omologul sau Itzhac Shamir (29 septembrie 1986 si 28 ianuarie 1988). Au mai fost si alte vizite in Israel ale unor emisari personali ai presedintelui Nicolae Ceausescu, dar ele au ramas conspirate. Merita cercetat impactul acestor vizite oficiale si secrete asupra relatiilor speciale romano-israeliene si a politicii internationale.

Tesu SOLOMOVICI
––––––––––
In vara 1972 Ceausescu a chemat-o pe Golda Meir urgent la Bucuresti pentru o intalnire cu Anwar Sadat, ulterior Sadat s-a rasgandit chiar in ultimul moment.

Anunțuri
29 comentarii leave one →
  1. 17 Iulie 2010 17:38

    Dati-va cu parerea , daca aveti ceva nou in legatura cu acest subiect va rog sa scrieti!

    Apreciază

  2. vali permalink
    17 Iulie 2010 23:59

    Doamne cata informatie pe site-ul asta…
    Sunt curios daca e credibila, nu de alta, dar ma bate gandul sa pierd o noapte citiind tot ce se regaseste pe aici!

    Apreciază

  3. 18 Iulie 2010 00:46

    @Vali,
    Totul este adevarat! Mai am nevoie de stenograme, greu de gasit dar voi face rost!

    Apreciază

  4. Iuliana permalink
    18 Iulie 2010 09:42

    Toate sunt adevarate ,imi aduc aminte de ele . Multumesc celui care transmite aceste
    fotografii . Noi sa ne reamintim iar tinerii sa vada o parte din istoria tarii noastre .

    Apreciază

  5. 18 Iulie 2010 09:53

    @IULIANA,
    Multumesc!
    Eu le transmit sunt ale mele.

    Apreciază

  6. 18 Iulie 2010 14:50

    Mey era o chestie care era adevarata despre ceai scris tu aicia da no mai tin minte ca nu cred ca era importanta.

    Apreciază

  7. 18 Iulie 2010 15:21

    @dadatroll
    poate pentru tine nu era important, pentru Romania DA!
    Inca ceva pe vremea aia nu se scria in ziare si nici mass-media de atunci nu comenta despre acest subiect, nici macar in presa israeliana chestia asta a fost dezvaluita cu mult mai tarziu pentru ca era tinuta in secret.
    Cert ca Ceausescu merita Premiul Nobel pentru Pace!
    Tu de unde ai aflat ?

    Apreciază

  8. carmen permalink
    18 Iulie 2010 17:27

    Sa ne dam cu parerea…pai l-am omorit ca sa devenim si mai saraci si fututi in cur…

    Apreciază

  9. 18 Iulie 2010 20:03

    @Carmen,
    Asa este…

    Apreciază

  10. Just permalink
    18 Iulie 2010 20:36

    Am trait acele vremuri in RO. Nu sint un nostalgic al comunismului. Dar Ceausescu a fost un adevarat om de stat. Surogatele politice de azi care conduc tara de azi nici macar nu ar trebui sa-i pronunte numele!

    Apreciază

  11. 18 Iulie 2010 20:41

    @Just,
    Nici eu nu sunt nostalgic. Sunt de-acord cu tine

    Apreciază

  12. ion permalink
    18 Iulie 2010 21:36

    si iliescu si constantinescu si basescu ar fi sau ar fi fost „adevarati oameni de stat” daca ar fi avut sau ar avea toata puterea in mina………..dar asa-i in democratie………
    treziti-va odata!!!!
    mai pune draga ovidiule si poze cum erau chinuiti romanii, cum stateau la cozi pentru piine lapte carne etc……… cum stateau in case iarna fara caldura si apa calda, cum lucrau la canal, cum erau dusi la „munci patriotice” sau „practica agricola”…..in ce conditii……..
    daca tot faci rost de pozele frumoase cu ceausescu poate faci rost si de poze cu interogatoriile la militie si la securitate……….
    in rest apreciez pagina ta, imi da sentimente nostalgice, ca ceea ce ramine este doar partea frumoasa a trecutului. sa nu dam impresia, prin pozele tale, ca totul a fost frumos.

    Apreciază

  13. 18 Iulie 2010 21:59

    @Ion
    partea urata a trecutului o gasesti pe net, sau in ziare,
    eu vreau sa fac un fel de echilibru si sa arat si partea frumoasa a trecutului, pe care Iliescu, Constantinescu si poate chiar si Basescu nu au interes s-o faca, din anumite motive.

    As pune niste poze cu pensionari oameni de rand care nu au bani sa traiasca o viata normala in aceasta epoca libera democratica…

    Sa vedem noi daca in epoca de azi batranii au bani pentru caldura, medicamente si mancare.
    Degeaba avem democratie in care sa gaseste de toate daca omul de rand nu are bani sa-si cumpere ceea ce isi doreste, te uiti la vitrina vezi de toate dar din ceea ce vezi in vitrina nu poti traii

    Apreciază

  14. adi permalink
    19 Iulie 2010 11:13

    Multumesc pentru articol. Adevarul este ca Ceausescu a fost un mare patriot roman. Va mai trece timp pana sa realizam asta.

    Apreciază

  15. 19 Iulie 2010 12:27

    @Adi,
    cu placere !!!

    Apreciază

  16. 19 Iulie 2010 13:36

    Felicitari. Eu inca mai astept ziua in care i se vor recunoaste meritele lui Ceausescu.

    Apreciază

  17. 19 Iulie 2010 18:25

    Eu am aflat de la coada la ulei. Sau poate era coada la zahar numai tin minte. Ca era multe cozi pe vremea aia. Da aia nui important. Important e ca Ceausescu sa intalnit cu nu stiu ce evreu siapoi cu nu stiu ce arab. Ca la ei nu cred ca era coada de aia aveau ei vreme sa se intalneasca cu Ceausescu. La noi era. Coada. Mai multe. Toata ziua. Da aia nui important.

    Apreciază

  18. 19 Iulie 2010 18:54

    @Dadroll,
    cer scuze dar in 1972-78 se gasea de toate, pe atunci nu statea lumea la coada pentru zahar etc.
    Nu vreau ca tineretul sa fie manipulat de-aia sunt obligat sa-ti raspund.
    Era foarte important pentru diplomatia si pentru statul roman.
    Daca n-ai stiut Ceausescu a fost intermediatorul principal, el l-a informat si pe presedintele SUA, Jimmy Carter, apoi Israel si Egipt au semnat accordul de pace in 1978.
    Jimmy Carter a facut absolut totul ca Ceausescu sa primeasca Premiul Nobel, dar pina la urma au primit-o Menachem Begin premierul israelian si Anwar Sadat presedintele Egiptului, datorita lui Ceausescu.

    Apreciază

  19. ionut permalink
    19 Iulie 2010 21:55

    felicitari pentru munca depusa! fac parte din ultima generatie de pionieri, imi aduc aminte perfect anii copilariei cu statul la cozi , pentru diverse produse, dar parca eram mai luminat la fata, mai fericit in ansamblu, decat sunt cei care acum au varsta pe care o aveam atunci! nu fac apologie regimului ceausist, cunoscand de la parinti in special greutatile prin care au trecut, dar…………….daca ceausestii au fost acuzati de subminarea economiei nationale, desi tarisoara asta nu avea nici o datorie externa, ma intreb, si te intreb, cei care ne-au vandut pe noi si pe copii nostri de 20 de ani incoace , prin imprumuturile facute, oare n-au subminat economia nationala? daca……….a fost impuscat pentru infometarea populatiei, si genocid, ce moarte merita cei care prin scumpirea alimentelor de baza si a medicamentelor, provoaca uciderea mai multor fiinte umane,decat a facut-o regimul lor in inchisori si la ”canal”? si daca minusurile acelui regim , totalitar cum a fost, a dat casa , masa, serviciu, -adica minim de supravietuire oricarui om, si totusi a ridicat blocuri, a facut baraje, a pietruit drumuri,” a facut ceva ”, intr-un cuvant, dar au fost impuscati pentru asta, ce fel de moarte merita cei care au supt ”seva tarii”, au bagat in buzunarele proprii toti banii luati cu imprumut in intertesul natiunii, dar nu numai ca nu au facut nimic; ba mai mult, nu au vrut (sa fi fost in stare, e putin spus),sa intretina ce au primit de la ceausesti! pai, ne meritam soarta! romanul iese sa protesteze ca-i taie salariul si pensia, jucand ”PINGUINUL”!

    Apreciază

  20. 19 Iulie 2010 23:53

    @Ionut,
    Multumesc tare mult.

    Parerea mea este ca Ceausestii au fosti lichidati ca asa-zisul noul regim FSN, sa falsifice documente, stenograme, situatia economica, si adevarul. Pentru a fura, ei care l-au omorat au pus mina pe economie tarii. Au dus o lupta psihologica ca sa demonstreze ca vina a fost a lui ceausescu, si pe viitor tot e vina lui.

    Asadar ca fostii comunisti sunt acum la putere.

    Apreciază

  21. 20 Iulie 2010 09:37

    CE presedinte a fost Ceausescu si ce am avut dupa ’89 numai lifte spurcate: Iliescu, tapu si betivu’….

    Apreciază

  22. 20 Iulie 2010 15:04

    Apreciază

  23. Lary permalink
    20 Iulie 2010 23:12

    MONARHIA SALVEAZA ROMANIA !

    Apreciază

  24. Gabi Aydoğdu permalink
    29 Iulie 2010 06:16

    Ovidiu, nici pe spusele lui Tesu SOLOMOVICI nu pune baze prea mari… era un agent al mosadului şi tradatorul ala. Am citit acum cıtiva ani Razboaiele Mosadului scris de el, noah ın mare parte aburelnita şi minciuni…
    O zii buna,

    Apreciază

  25. Andrei permalink
    10 Septembrie 2010 09:07

    Un articol deosebit,curat ,elegant, cu afirmatii si argumente sustinute prin documente.
    Nu stiu de ce simt ca trebuie sa spun” are puritatea unei lacrimi”
    din pacate si in prezent,in relatiile internationale se involbureaza
    „norii de furtuna”
    Doresc sa comunicam .
    Adresa mea de e/mail: aa.andrei@yahoo.com
    Cu respect si pretuire
    Andrei Marian

    Apreciază

  26. 10 Septembrie 2010 09:18

    @Andrei
    Multumesc tare mult!

    Apreciază

  27. 24 August 2011 21:19

    deosebit respect pentru cine cinsteste istoria tarii. cu bune,cu rele.
    NOI sunte cei ce al lasat sa se petreaca lucruri rele asa ca tot NOI trebuie sa fim corecti cu evenimentele.
    FARA POPULISM,FARA LOZINCI FARA URA SI IMPATIMIRE.

    CEAUSESCU A A DUS LA SUPRAFATA OMUL DIN VAGAUNILE TARII,TOT EL I-A DAT LUMINE SA IABA UN BEC IN CASA.
    despre pretul acetor lucruri,poate ca este de discutat dar asta nu anuleaza realizarea

    RESPECT PENTRU MUNCA DE PE ACEST BLOG

    Apreciază

Trackbacks

  1. Lupta din blogosfera « Roman Mihăeş
  2. Premiul Nobel pentru Pacea Domnului « Vestea Buna

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: