Jimmy Carter: Marele conducător Nicolae Ceauşescu, a îndurat multe în trecut, a fost închis, torturat, dar datorită curajului şi a încrederii sale în viitorul ţării a înfăptuit realizări majore.

©Antentie! Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa.
Da click aici!

„Locoitorii Statelor Unite sunt onorati sa-l aiba ca oaspete pe marele conducator al unei tari minunate.
Influenta liderilor Romaniei in lume este exceptionala.
Si noi ne propunem aceleasi scopuri pentru a avea o societate dreapta, trebuie sa consolidam drepturile omului”

Preşedintele Ceauşescu vine aici din România împreună cu soţia sa, Elena, şi este o mare placere pentru mine personal, si în numele ţării noastre să le urez bun venit.
Aceasta este cea de patra vizita a preşedintelui Ceauşescu în Statele Unite, şi predecesorii mei s-au onorat de vizitele Presedintelui Ceausescu.Unul dintre cele mai recente notabile realizari a Preşedintelui Ceauşescu a fost de a avea un rol instrumental in amenajarea vizitei istorice a preşedintelui Sadat din Egipt la capitala Israelului în Ierusalim.

Ambele ţări Egipt si Israel au găsit în România o cale de comunicare şi de înţelegere care a fost foarte valoros pentru ei, în Orientul Mijlociu, precum şi pentru pacea lumii.
Este, de asemenea, de mare folos pentru mine, ca preşedinte să aibă o şansă să se consulte cu un lider naţional şi a unui international ca oaspetii de azi. Influenţa liderilor români este excepţională in intreaga lume. Din cauza angajamentelor preşedintelui şi independenţă statului roman, România a fost capabilă să servească drept o punte de legătură între naţiuni cu puncte de vedere foarte divergente de către liderii cu care ar fi dificil în unele situaţii să  negocieze direct.


La dineu :
„Mi-a facut placere sa discut cu Nicolae Ceausescu, este un bun sfatuitor.
Nicolae ceausescu a indurat multe in trecut, a fost inchis, torturat, dar datorita curajului si increderii sale in viitorul tarii a infaptuit realizari majore pentru cei care au avut incredere in el.”

Nicolae Ceauşescu era primit în America lui Jimmy Carter ca un oaspete de seamă – acesta era un semn al recunoştinţei pentru contribuţia lui Nicolae Ceauşescu la realizarea acordurilor istorice de la Camp David, din 1978, purtînd semnătura şefului Executivului american, a preşedintelui egiptean Anwar El-Sadat şi a premierului israelian Menahem Begin.

Asasinarea presedintelui egiptean Anwar Sadat in luna octombrie 1981. Este ca si in primul caz de notorietate publica natura de exceptie a relatiilor personale dintre cei doi presedinti. Ca si in cazul relatiei cu Zulficar Ali Bhutto, la baza naturii relatiilor interpersonale s-a aflat o conceptie politica foarte apropiata cu privire la structura si evolutia mecanismelor fundamentale ce guvernau relatiile internationale ale momentului. Punctul comun era desigur postura statelor mici si mijlocii in raport cu marile puteri.

Elena Ceausescu Rosalynn Carter 1978

Istoria a confirmat deja rolul major jucat de Nicolae Ceausescu in convingerea lui Anwar Sadat, cu prilejul convorbirilor de la Sinaia, de a deschide o linie politica absolut noua in relatiile cu Israelul si care avea sa culmineze cu istorica intalnire de la Camp David. Liderii tarilor arabe intransigente (indeosebi Gaddafi, Hafez Al Assad si Sadam Hussein) au cunoscut acest lucru si au folosit ulterior o gama diversa de mijloace politice si economice pentru „a-l pedepsi“ pe cel care deja inca din timpul razboilui arabo-israelian de sase zile din 1967 „sparsese“ coeziunea blocului moscovit fata de problema conflictului din Orientul Mijlociu. Faptul ca la randul sau, Nicolae Ceausescu se straduia sa duca o politica de echilibru a partilor aflate in conflict, ce depasea potentialul politic, politico-economic si militar al Romaniei nu l-a ferit de „dureri de cap“ pe planul securitatii interne (indeosebi sub aspectul operatiunilor arabe teroriste) si in primul rand al securitatii personale.

Buletinul informativ analitic special intocmit si prezentat de CIE cu privire la circumstantele si conditiile in care s-a desfasurat cu success atentatul la viata presedintelui Anwar Sadat avea sa releve un aspect extrem de socant pentru Nicolae Ceausescu: actiunea se desfasurase in conditiile in care garda de corp a presedintelui egiptean era asigurata de profesionisti americani trimisi de Washington. Cum infiltrarea s-a facut in cadrul parazii trupelor militare, cercetarea istorica viitoare va fi deosebit de interesanta pentru studierea schimbaarilor de ordin organizatoric ce au fost dispuse referitor la momentele similare din Romania concomitent cu cele produse la nivelul prioritatilor activitatii aparatului securitatii interne si externe.
Vizita lui Ceauşescu în SUA în 1978 sub semnul sintagmei „drepturilor omului”
Nicolae Ceauşescu sosea la 12 aprilie 1978 în Statele Unite, într-o vizită oficială, la invitaţia administraţiei americane. Vizita a durat şase zile. Subiectul privind respectarea drepturilor omului în România s-a aflat în centrul dezbaterilor marcând atât discuţiile dintre Ceauşescu şi Carter cât şi întâlnirile preşedintelui României cu jurnaliştii şi congresmenii americani. La dineul oficial oferit în cinstea lui Nicolae Ceaușescu, Carter declara că împreună cu liderul român vor rezolva problema drepturilor omului „poate prin alte mijloace şi în alt ritm”. La rândul său, Ceauşescu, în toastul său, declara că recunoaşte importanţa drepturilor omului şi că trebuie să se facă tot posibilul pentru afirmarea lor. Pentru a obţine acordul administraţiei Carter în vederea continuării cooperării economice dintre cele două ţări, în întrevederile avute cu politicieni şi oameni de presă americani pe parcursul vizitei sale, Ceauşescu s-a arătat preocupat de rezolvarea problemei drepturilor omului în Romînia.

Într-un interviu acordat comentatoarei televiziunii ABC, Barbara Walters, Ceauşescu a pus accentul pe eforturile făcute de autorităţile române în direcţia respectării drepturilor omului, arătând că el priveşte aceste drepturi într-un context mai larg ce includea dezarmarea, dreptul la muncă şi la educaţie. Asaltat de întrebările a peste 200 de jurnaliști cu privire la problemele drepturilor omului şi ale minorităţilor, aspecte sesizate de maghiarii din diasporă, Ceauşescu s-a apărat, motivând că sunt „persoane răuvoitoare care au fugit din ţară şi care speră să distrugă relaţiile de prietenie între România şi Ungaria”.Pentru ultimele două zile ale vizitei sale în Statele Unite, Ceauşescu a mers în New York, unde a avut parte de un incident. În faţa hotelului Waldorf Astoria în care era găzduită delegaţia română, un grup de protestatari din rândul comunităţii maghiare din America au demonstrat împotriva măsurilor de discriminare a minorităţii maghiare din România. Încă din primăvara anului 1977, scriitorul maghiar Hajdu Gyözö, în urma unui turneu propagandistic efectuat în Statele Unite, îl informa pe Ceauşescu într-un raport despre existenţa unor aşa-zise „elemente de dreapta”, „iredentiste”, „revizioniste”, „anticomuniste” în rândul emigraţiei maghiare din America care organiza frecvent, la New York şi Washington, manifestaţii împotriva României, solicitând revizuirea tratatului de la Trianon. Legat de incidentul petrecut la New York, ambasadorul Nicolae M. Nicolae povesteşete în cartea sa cum preşedintele i-a cerut să îl contacteze pe consilierul pe problemele securităţii, Z. Brzezinski, şi să îi solicite ca forţele de poliţie să ia măsuri de dispersare a manifestanţilor. Z. Brzezinski a răspuns că manifestaţia era autorizată de primărie, iar folosirea forţei pentru răspândirea protestatarilor era contrară Constituţiei americane. Iritat de acest eveniment neprevăzut, Ceauşescu a hotărât scurtarea vizitei. Ambasadorul Nicolae M. Nicolae a îndrăznit să încerce a schimba decizia preşedintelui, amintindu-i că urmau întâlniri importante în vederea dezvoltării relaţiilor economice ale celor două ţări. Pentru că a avut curajul de a-l contrazice pe Nicolae Ceauşescu în hotărârea sa de a părăsi în mod neaşteptat SUA, Nicolae M. Nicolae a fost înlocuit din postul de ambasador.

Preşedintele Ceauşescu a semnat o declaraţie comună cu Jimmy Carter în care erau prevăzute printre altele dezvoltarea relaţiilor comerciale dintre cele două ţări, încheierea unui acord pe termen lung privind „Clauza naţiunii celei mai favorizate” pentru România, cooperarea dintre cei doi pentru rezolvarea problemei drepturilor omului cu accent pe reîntregirea familiilor. Imediat după revenirea delegației în ţară, pentru ca România să arăte respectarea promisiunilor făcute preşedintelui american şi preocuparea pentru problema drepturilor omului a acordat, au fost acordate 47 de paşapoarte şi vize pentru ieşire din ţară. În vara lui 1978 Congresul aproba o nouă cerere prezidenţială de prelungire pe încă un an a derogării României de la condiţia emigrării şi implicit a Clauzei.

Text redactat de Cristina RomanBibliografie:

Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Fond CC al PCR, Secţia Propagandă şi Agitaţie, dosar nr. 15/1977;
Harrington, Joseph, F., Relaţii româno-americane 1940-1990, Institutul European, 2002;
Nicolae, Nicolae, M., O lume aşa cum am cunoscut-o, Editura Pro Domo, Bucureşti 2000;
Pacepa, Ion, Mihai, Orizonturi roşii, Editura Ziarului Universul, New York, 1988;
Răceanu Mircea, Cronologie comentată a relaţiilor româno-americane, Editura Silex, 2005.