Nicu Ceausescu: Mi s-a comunicat in 22 decembrie dimineata la ora 10 si ceva, ca Ion Iliescu e in spatele loviturii de stat. Lucrurile erau clare!

De la dreapta; Emil (Cico) Dumitrescu, Nicu Ceausescu.
22 decembrie 1989.  Dimineata, in jurul orei 7.00, Nicu Ceausescu primeste un telefon de la mama sa, care se interesa despre „situatia de Sibiu”. Fiul ii transmite ca nu s-au inregistrat „probleme deosebite”.

Nicu Ceauşescu ia legatura, telefonic, cu mama sa, care ii transmite ca „e tradare de sus pana jos”. „Restul o sa-l afli de la televizor”, i-a mai spus Elena. Nelamurit, Nicu il suna pe Tudor Postelnicu, rugandu-l sa-i explice ce s-a intamplat exact. Acesta ii transmite sacadat ca „in Piata sunt 30-40.000 de oameni” si ca „in spatele acestei afaceri este Ion Iliescu sau Corneliu Manescu”. Unchiul sau,Ilie Ceausescu, ii promisese un elicopter.

Nicu aflase la ora 15.10, ca puterea fusese preluata de catre Ion Iliescu, persoana despre care credea ca „se poate vorbi cu el foarte bine”. 22 decembrie 1989. Ajuns la aeroportul Sibiu, in jurul orei 13.00. Nicu Ceausescu petrece aproximativ o ora in incinta aeroportului, asteptand în zadar elicopterul ce-i fusese promis de Ilie Ceausescu. Nicu ia hotararea sa plece la Bucuresti cu masina. Prietena sa, soprana Daniela Vladescu, ii ofera autoturismul personal, un Oltcit. Nicu Ceausescu porneste spre Bucuresti, urmand traseul Copsa Mica – Fagaras – Sinaia – Campina – Ploiesti. Pe drum se opreste o singura data, sa alimenteze cu benzina. Il intreaba pe angajatul benzinariei cum merg lucrurile la Bucuresti, iar acesta îi raspunde ca „este liniste, oamenii se aduna la Televiziune si la Radio”. Informatia il linisteste pe Nicu si il face sa creada ca decizia de a merge în Capitala a fost cea potrivita. De la fuga parintilor sai cu elicopterul, de pe sediul CC al PCR, trecusera aproximativ trei ore. In jurul orei 19.00, Nicu ajunge la intrarea in Bucuresti, in dreptul Aeroportului Baneasa. Opreste masina, obligat de cateva autobuze parcate de-a curmezisul drumului. Coboara din autoturism si se indreapta spre primii militari pe care-i zareste. Este recunoscut de acestia si bagat intr-o masina a Armatei, ce urma sa se indrepte catre Televiziunea Romana, locul considerat de Nicu ca fiind „centrul noii puteri”. Masina in care se aflau soferul si, pe bancheta din spate, Nicu flancat de doi militari este atacata de un grup de oameni ce-l recunoscusera pe fiul dictatorilor. Cei doi militari sunt batuti, fiind acuzati ca ar fi incercat sa-l protejeze.

Nicu este scos din autoturism si, dupa cativa pumni si picioare primite in stomac, este condus catre un autobuz parcat in zona. La urcarea in autovehicul este injunghiat de o persoana necunoscuta, in partea stanga a stomacului, scuipat si batut inca o data. In final, cei prezenti se decid: tot Televiziunea Romana ramane punctul de destinatie. Nicu Ceausescu este adus la Televiziune in jurul orei 21.00. Este preluat imediat, din curte, de capitanul Emil „Cico” Dumitrescu si urcat la etajul 11 al institutiei. Plin de sange.

Nicu Ceausescu descrie scena respectiva, in iulie 1991: „A fost o blocare din partea lor. Se uitau destul de curios la mine. Dl. Ion Iliescu a spus: „Haideti sa continuam comunicatul, iar el sa fie tinut de Armata”.
In 23 decembrie 1989. – Ion Iliescu la Televiziunea Publica: „In fine, stimati cetateni, sunt arestati si Ilie si Nicu Ceausescu. Va veni momentul judecatii drepte, severe, a poporului, a celor care s-au facut vinovati de aceasta tragedie nationala. (…) Nimic nu mai poate intoarce roata procesului de innoire a Romaniei. Sa ne uram succes!”.
–––––––––––––––––––––––––

NICU CEAUSESCU: A fost lovitura de stat, pe fondul unei revolte populare.

Gabrielescu: Da. Deci impuscaturile astea intre Armata si Securitate au inceput.

NICU CEAUSESCU: Au inceput dupa ce am plecat eu!

Gabrielescu: Dupa ce ati plecat dv. pe la ce ora ati plecat?

NICU CEAUSESCU: Deci, in jur de 12 am vorbit cu seful de cabinet al lui Coman – chiar in momentul in care pleca elicopterul.

Gabrielescu: Seful de cabinet al lui Coman? aicea?

NICU CEAUSESCU: Aicea! In Bucuresti!

Gabrielescu: Da, seful de cabinet era aici.

NICU CEAUSESCU: Era aici.

Gabrielescu: Si ce v-a spus el?

NICU CEAUSESCU: Ca s-a plecat, intr-o directie necunoscuta!

Gabrielescu: Dv. ce ati inteles din asta?

NICU CEAUSESCU: Ca s-a capitulat! ce sa mai intelegi? era simplu! le-am si spus asta alor mei: „Gata! S-a capitulat! Hai sa mergem! strangem lucrurile si am plecat!”.

Gabrielescu: Si unde v-ati dus?

NICU CEAUSESCU: Pai, am venit la Bucuresti!

Gabrielescu: Ce sa faceti?

Informat de servicii

NICU CEAUSESCU: Pai, ce sa fac? sa stau de vorba! ca deja auzisem la radio ca – am si spus in proces – ca Iliescu cutare il cunosteam. Hai sa mergem sa stam de vorba sa vedem ce s-a intamplat adica nu credeam ca lucrurile vor lua o turnatura, cu drame, cu tot ce s-a intamplat dupa aceea. Bun! Asta e! Se schimba, se schimba si mergem mai departe! Vedem care este situatia! Ca – altfel – de ce as fi venit la Bucuresti? Ma apuc sa fac ceva.

Gabrielescu: Pai, nu asta v-am intrebat? Ati venit la Bucuresti cu intentia sa luati legatura cu.. Dar la ora aia nu stiati inca de Iliescu!

NICU CEAUSESCU: Ba da! Stiam! Cum sa nu!

Gabrielescu: La 12?

NICU CEAUSESCU: Stiam de dimineata!

Gabrielescu: Pe 22?

NICU CEAUSESCU: Pe 22!

Gabrielescu: Ce stiati?

NICU CEAUSESCU: Ca se pregateste: ori el, ori Manescu!

Gabrielescu: Cum? Cum?

NICU CEAUSESCU: Ori el, ori Corneliu Manescu va fi!

Gabrielescu: Cine v-a spus asta?

NICU CEAUSESCU: Serviciul Roman de Informatii! Deci, se stia!

Gabrielescu: Insa e ceva foarte interesant!

NICU CEAUSESCU: Si de ce trebuia sa fie foarte interesant? la ora 10 eu stiam adica 10, 10 si ceva.

Gabrielescu: Cine v-a comunicat?

NICU CEAUSESCU: Am luat eu legatura la Bucuresti si mi s-a comunicat.

Gabrielescu: Cu cine domnule Ceausescu?

NICU CEAUSESCU: Cu Postelnicu!

Gabrielescu: Cu Postelnicu, la ora 10?

NICU CEAUSESCU: 10, 10 si ceva.

Gabrielescu: Si ce v-a spus?

NICU CEAUSESCU: Ce v-am relatat: ca ce se intampla si cutare Bun. „Si cine e in spatele afacerii?”. „Ori Iliescu, ori Manescu!”.

Gabrielescu: V-a spus Postelnicu treaba asta la ora 10?

NICU CEAUSESCU: Da! Dar a relatat in proces de mine!

Gabrielescu: Pai, noi nu am cercetat tot.

NICU CEAUSESCU: Bine, bine, eu va spun, dv. stiti, daca ati fost la Sibiu, stiti bine.

Gabrielescu: Nu, pentru noi e ceva nou! Vasazica la ora 10 Postelnicu deja stia? Adica banuia!

NICU CEAUSESCU: Spun: 10,30, adica eu am intrebat: cine e in spatele afacerii.

Gabrielescu: Adica, vreau sa spun: inainte de decolarea elicopterului!

NICU CEAUSESCU: Da. Bine. Inainte cu aproape o ora si jumatate!

Gabrielescu: V-a spus cine banuia el ca e in spatele….

NICU CEAUSESCU: Da. Zic: „Domnule! Ce se intampla? Cine e in spatele afacerii?”. „Cutare sau cutare!”. Deci, lucrurile erau clare! Cand a venit informatia pe radio ca Iliescu Deci, conexiunile se fac brusc!

Fuga din Sibiu

Gabrielescu: Asta este ceva foarte interesant! Domnul Postelnicu nu ne-a spus noua treaba asta! Dar nici noi nu l-am intrebat! Adevarat!

NICU CEAUSESCU: Probabil ca nu ati avut cunostinta.

Gabrielescu: Nu aveam cum sa-l intrebam! El trebuia sa spuna – ca a depus juramant – ca si dv.! – dar asta n-a spus. multe nu se spun.

NICU CEAUSESCU: A, bine! Acum, sa stiti ca, ati vazut, ca se face si prin omisiune!

Gabrielescu: Da, da. Deci dv. ati vorbit la ora 10-10,30 cu Postelnicu.

NICU CEAUSESCU: Da, in jur de 10,30.

Gabrielescu: Si v-a spus ca cine e in spatele.  Bine, dar Nicolae Ceausescu nu plecase inca, era aici, nici nu era vorba de plecare asta a aparut mult mai tarziu.

Cu balconul pe la 12

NICU CEAUSESCU: De acord, corect – ca scena cu balconul eu nu o cunosteam am aflat-o ulterior, cand stateam la televizor.

Gabrielescu: La 12, dv. erati plecat din Sibiu.

NICU CEAUSESCU: Deci, eu am aflat de plecare deci, v-am mai spus.

Gabrielescu: Deci, ati stat dupa 12.

NICU CEAUSESCU: Am stat pana la 12 si vreo 10 minute, ma rog, deci dupa ce s-a plecat. Hai! S-a capitulat ne strangem lucrurile repede am coborat.

Gabrielescu: Dar dv., cu capitularea asta, de unde ati aflat?

Sandulescu: De unde ati aflat de plecare. Da.

NICU CEAUSESCU: Deci: eu vorbind cu Postelnicu, mi-a spus ca se vrea sa vina o delegatie de muncitori s.a.m.d. sa discute ma rog, se pare ca asta a fost un subterfugiu, ca n-a fost adevarat asa, asteptand sa vad ce se intampla in jur de 12 – ca intamplator am pus mana pe telefon – sunt vorbesc cu centralista pe T.O., imi spune: „Domnule, nu mai raspunde nimeni la Cabinetul 1! Telefonul e debransat si e mare galagie!”. „Domnisoara, da-mi la Coman, ca ei sunt la armata!” – oricum, armata avea alt regim. Imi da la Coman.. A raspuns ma rog, ii stiam numele exista un proces verbal exista si declaratia lui: zic: „Ce se intampla?”. Raspunde: „Domnule, au intrat in C.C.! S-a plecat acum cu elicopterul! Bat in usa la noi!”. Bun. „In ce directie?”. „Necunoscuta!”. Tac, tac, – asta a fost toata discutia! Dupa care eu am iesit afara din birou si am spus: „S-a capitulat! Hai sa ne strangem lucrurile si sa plecam!”. Astea sunt vorbele mele!

Escortat de militari

Gabrielescu: La televizor nu s-a uitat nimeni?

NICU CEAUSESCU: Eu, nu! S-ar fi putut uita altii. Pai, ce sa mai stau sa ma uit la televizor!

Sandulescu: Emisiunea la televizor a fost mai tarziu.

Gabrielescu: Nu, dar televiziunea a transmis scena de aici, din piata, nu?

NICU CEAUSESCU: Nu stiu la ce ora! Eu nu am vazut!

Gabrielescu: Nu v-ati uitat! Dar televiziunea a dat scena de aici, cand a aparut in balcon cand s-a retras din balcon.

NICU CEAUSESCU: Nu, nu.

Gabrielescu: Nu ati vazut! S-a dat pe post, dar nu v-ati uitat, probabil da, si pe urma? Ati plecat la Bucuresti?

NICU CEAUSESCU: Am venit la Bucuresti, si gata!

Gabrielescu: Si unde ati ajuns?

NICU CEAUSESCU: Pai, am ajuns la Baneasa. Am avut cu armata Le-a rupt la oameni o masina.

Sandulescu: Erati mai multe masini?

NICU CEAUSESCU: Nu, nu! Am plecat cu o singura masina am venit fara nici un fel de probleme pana la Bucuresti era soseaua goala! Chiar m-am si mirat! Asa si am ajuns la Baneasa. La Baneasa erau cei de la armata am discutat cu ei ne-am suit intr-o masina a armatei. Deci, eu cu un locotenent si inca cineva in fata. Ma rog.

Gabrielescu: Domnule Ceausescu! Ei v-au recunoscut?

NICU CEAUSESCU: Da. Da. Da! M-am dus la ei. Am discutat. Asa, oamenii ziceau: „El e!”. Au spus: „Nu, domnule, ca s-a predat!”. „Lasati-l in pace! Nu e el!” Ma rog, discutii ca sa nu se incinga spiritele asa, am avut si niste le-a cam stricat masina adica ce le-au stricat! Le-au facut-o praf!

Gabrielescu: Cui?

NICU CEAUSESCU: Armatei! Deci: eu am coborat din masina cu care am venit si m-au preluat cei de la armata, de la aviatie. E clar? Ne-am suit intr-o masina cu numar de „A” – deci, a armatei – o „Dacie” de culoare neagra, care era cu fata spre Ploiesti. Asa, ce voiau ei sa faca – nu stiu! Ii intrebati pe ei! Ca nu au mai apucat sa faca nimic – pentru ca le-au spart geamurile si le-au rupt masina!

Sandulescu: Cine le-a spart? Lumea?

Injunghiat in autobuz

NICU CEAUSESCU: Oamenii! Pai, cine? Cam tineri.. dupa aceea, au zis: „Hai sa ne suim intr-un troleibuz!”. A venit unul – m-a taiat, ma rog, asta este partea a doua.

Gabrielescu: Unde, unde s-a intamplat treaba asta?

NICU CEAUSESCU: La Baneasa! La Baneasa!

Gabrielescu: In sosea, acolo?

NICU CEAUSESCU: Acolo unde intoarce troleibuzul si autobuzul, ma rog, unde intorc mijloacele de transport.

Gabrielescu: Si, cum, erati jos, in sosea? Unde erati?

NICU CEAUSESCU: Nu.. Deci, doi ma tineau, voiau sa ma urc in autobuz, dar cu spatele la autobuz, cu fata la lume. Dar a venit unul – prin spatele lor – a dat cu cutitul si a fugit!

Gabrielescu: Si v-a injunghiat!

In custodia Armatei

NICU CEAUSESCU: Da! Bun. Am ajuns la Televiziune. Am fost dus sus, la etajul. Nu stiu. Bine, inainte am cerut sa mi se faca un „antitetanos”, sa-mi puna un „Romplast” – ca eram plin de sange si asa am mers a venit un general cum il cheama?

Sandulescu: Tudor!

NICU CEAUSESCU: Tudor – si cu contraamiralul dupa aia era contraamiral, atunci era colonel sau locotenent colonel. Nu stiu.

Gabrielescu: Emil (Cico) Dumitrescu!

NICU CEAUSESCU: Asa, am mers sus, am discutat cu.. a fost o discutie: daca sa apar sau nu la televizor, ma rog, pana la urma s-a hotarat sa apar, dar sa nu scot nici un cuvant – ca sunt periculos! Au fost discutii la televizor ca m-am predat armatei, nu am plecat. M-au tinut ei acolo pana la 6 dimineata – cand mi s-a facut rau m-au dus, m-au operat s.a.m.d.

Sandulescu: Dimineata, nu noaptea, la 2-3?

NICU CEAUSESCU: Nu! La 6 dimineata!

Gabrielescu: Cine v-a dus, domnule Ceausescu?

NICU CEAUSESCU: Salvarea!

Gabrielescu: Salvarea, Salvarea, dar cine v-a insotit?

NICU CEAUSESCU: Pai, au plecat doua masini. Ca erau eram, deci, cu o Salvare, cu un doctor in halat alb. Deci, ce grad avea?

Gabrielescu: Ma rog. Era si domnul Emil (Cico) Dumitrescu?

NICU CEAUSESCU: S-ar putea, pentru ca am zis: au mers doua masini. Deci, am venit, am coborat.

Gabrielescu: Se tragea?

NICU CEAUSESCU: Se tragea, dar nu a murit nimeni si nu se spargeau geamuri dar se tragea cand am trecut noi pe „Aviatorilor” se tragea „intr-o veselie”, dar nici un geam dar nici foc nu am vazut.

Gabrielescu: Deci, asta era in dimineata de 23.

NICU CEAUSESCU: In dimineata de 23.

Gabrielescu: Si v-au dus la spital. Care?

NICU CEAUSESCU: La Spitalul Militar Central – direct in operatie.

Gabrielescu: Acolo, cat ati stat?

NICU CEAUSESCU: Pai, acolo am stat pana pe 28 decembrie desi ei scriau ca pana pe 10, dar pana pe 28 – pentru ca nu mi-au scos firele, ca, dupa aia, ne-au mutat la Domnesti.

Gabrielescu: La Domnesti, unde?

NICU CEAUSESCU: Pai, nu stiu cum sa va spun. Eu cred ca sunt niste depozite, sau adica depozite de materiale de constructii, ma rog, la Domnesti, cum sa va spun cum se vine din drumul Taberei linia de centura, se trece calea ferata, se face la stanga, imediat pe dreapta este unitatea militara acolo.

Inchis la „Zarca”

Gabrielescu: Si acolo ati mai stat – pana cand?

NICU CEAUSESCU: Acolo am stat pana in 10 aprilie, dupa care ne-am mutat la Rahova, pe 25 noaptea. Am plecat cu…

Gabrielescu: Ati fost si la Aiud?

NICU CEAUSESCU: Da, pana in august.

Gabrielescu: In celularul ala?

NICU CEAUSESCU: Pe „Zarca” Am fost si pe „Zarca” (un pavilion din Penitenciarul Aiud – n.r.)

Gabrielescu: Si pe „Zarca” ati fost!

NICU CEAUSESCU: Da, pe „Zarca” – initial si, dupa aia, pe a 5-a si pe..

Gabrielescu: Suntem „colegi” de acolo! Si eu am fost.

NICU CEAUSESCU: Dupa aia, iar pe „Zarca”!. (Rumoare).

Gabrielescu: Da, domnule Ceausescu, in aceasta perioada, de la arestare si pana la ati fost maltratat? In afara de injunghietura asta, care cine o fi fost, tampitul, ma rog, nu stiu! Ati avut rana foarte grava?

NICU CEAUSESCU: Din ce scriu astia in destul de adica destul foarte grava. Daca am supravietuit, asta nu mai conteaza!

09 decembrie 1995
Gardianul.  Andi Topala
––––––––––––––––-

Câteva precizări:
*Cand cineva preia puterea statului cu ajutorul armatei si nu cu sprijinul populatiei in acest caz revolutionari, se numeste  LOVITURA DE STAT.

Nici un revolutionar nu l-a mandatat pe Ion Iliescu sa preieie puterea.

*Sediul CC al PCR era apărat de un sistem militar numit “Dispozitiv militar de apărare al sediului central al CC al PCR”, format din blindate, trupe de linie ale Armatei, trupe de elită ale Academiei Militare, forţe ale MAI şi ale Securităţii, pe care l-a dezorganizat intenţionat gen. Iulian Vlad după ora 08.30, retrăgând toate forţele MAI şi Securităţii din dispozitiv. la fel cum, începând cu ora 10.07, gen. Stănculescu îndepărtează blindatele din Piaţa Palatului şi opreşte trupele proaspete chemate de tandemul Ceauşescu-Mile .

*De la ora 11.00, Ion Iliescu numai este filat de Securitate.

* Conform marturiei proprii, in acea dimineata Ion Iliescu a venit normal la biroul sau de la etajul 7 al Casei Scinteii, unde se afla redactia Editurii Tehnice. A fost urmat de echipajele de supraveghere, pe care el le numeste „de filaj”, ale Securitatii, echipaje care nu erau de Filaj si aveau o dubla misiune, ordonata de generalul Iulian Vlad: sa impiedice intrarea in contact a acestuia cu agentura sovietica si sa impiedice un accident sau un asasinat, care sa fie folosit ca motiv international impotriva lui Ceausescu. Ordinul fusese dat cu doua zile inainte si ii viza pe toti disidentii importanti care fusesera in legatura cu agenti sovietici – Brucan, Dinescu, Iliescu – , precum si pe cei arestati si aflati in inchisori – Petre Mihai Bacanu, Cassian Maria Spiridon s.a. Agentul de supraveghere al lui Mircea Dinescu, de exemplu, l-a insotit pe acesta – evident, fara ca poetul sa stie – pana la televiziune, aflandu-se si acolo in apropierea lui pana in jurul orei 15:00, cand a fost retras.

*La un moment dat, dupa ora 13:30, Ion Iliescus-a deplasat la capatul culoarului si a privit prin fereastra curgerea spre Centru a masei de muncitori venite de pe platformele IPRS si Baneasa. A coborat intr-un birou unde salariatii se uitau la un televizor si unde s-a convins ca Ceausescu a fugit – stim astazi ca fusese evacuat de Armata – , apoi a incercat sa ia legatura cu cineva din conducerea politica a partidului care raspundea de editura pe care o conducea. El afirma ca s-a dus la Suzana Gidea, care i-a permis sa plece. Desi li s-a dat o amplitudine exagerata, sunt gesturi lipsite de importanta. Important este ca s-a convins ca revolta populara a inceput deja si ca nu mai poate fi oprita. Ion Iliescu nu are si nici nu-si aroga vreun merit in revolta populara, aceasta fiind miscarea care i-a determinat pe generalii Stanculescu, Vlad si Cimpeanu, actionand independent, dar in acelasi sens, sa produca indepartarea de la putere a lui Ceausescu. Cu adevarat importanta este convorbirea telefonica avuta cu generalul Stanculescu, pe care si acesta cu greu a recunoscut-o:

*Tot la ora 13.30, generalul Stănculescu a semnat o notă telefonică. Se vor executa numai ordinele primite de la ministrul Apărării Naţionale”. „Generalul Stănculescu: “La 13:30 am hotărât răsturnarea lui Ceauşescu de la putere”

* Dupa ora 13:40, contactat de Ion Iliescu, generalul Stanculescu il cheama pe acesta la MApN, ii ofera protectie si il recunoaste ca succesor al lui Nicolae Ceausescu.

*Mihai Bujor Sion a aratat si cum l-a adus pe Ion Iliescu: „Ajunsi in fata casei lui Iliescu, doamna ne spune ca e bine si vine de la editura spre casa. Euforia crestea, isteria de asemenea. „In cat timp vine? am inceput sa strig. „Nu stiu”. „Sa ma duc pana acolo?”… „Nu, ca…”, si in clipa urmatoare, apare dintr-o Dacie Iliescu, in fruntea unui card de masini… Putin speriat, il intreb ce-i cu toate masinile astea. „Sunt colegii mei de la editura. Intru in casa o secunda. De unde veniti?”… „Din televiziune. Toata lumea intreaba de dumneavoastra. Va asteapta. Haideti cu noi in televiziune. Doamna Iliescu, veniti cu noi”. „Nu merg. Sa fii atent unde iti lasi paltonul si palaria. Aveti grija”.

*Generalul Militaru a dorit ca Ion Iliescu sa fie chemat: „Inainte de a intra in studio am rugat pe cineva din personalul televiziunii sa-l sune pe domnul Iliescu la telefonul 18.06.30 si sa-l cheme pentru a se adresa poporului roman”.

*La ora 14.00, căpitanul de rangul I Emil (Cico) Dumitrescu s-a adresat din studioul 4 al Televiziunii: „Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la Televiziune! Trebuie, tovarăşi, să ne organizăm”.

*Ion Iliescu a luat cuvantul in jurul orei 14.30.

*La ora 16:10 a zilei de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu era recunoscut ca succesor al lui Nicolae Ceausescu si sprijinit de Armata, Ministerul de Interne si Securitate.”