Skip to content

Comandorul Nicolae Radu: dacă lovitura de stat din 1984 reuşea, puterea ar fi fost preluată de către Ion Gheorghe Maurer. Iliescu ar fi fost numit secretar general al PCR, iar generalul Ion Ioniţă, şeful guvernului. Este însă de notorietate faptul că majoritatea complotiştilor care doreau înlăturarea lui Ceauşescu în 1984 aveau strânse legături cu sovieticii.

28 Aprilie 2011

EMIL BERDELI: „Şi i-am avut în mână…”, îi spunea, cu năduf, Elena lui Nicolae Ceauşescu, referindu-se la complotişti, după ce Tribunalul militar de la Târgovişte a pronunţat sentinţa de condamnare la moarte împotriva cuplului prezidenţial. „I-am avut”, a răspuns Ceauşescu, cu o voce stinsă, conştient că partida-i pierdută. Apoi, Elena a rostit: „Mare greşeală (că n-au fost eliminaţi fizic, se subînţelege – n.m.)… Aşa se-ntâmplă. Trădările vin de lângă tine”. S-a spus, după 1989, că Ceauşescu nu şi-a eliminat rivalii, folosind soluţii extreme. Lucrurile nu stau deloc aşa. Adversarii, mai ales cei care au acţionat concret împotriva liderului comunist de la Bucureşti, au fost scoşi din joc cu duritate, fără ca măcar lui Ceauşescu să-i pese de consecinţe.

Precursorii mişcării

Ion Ioniţă

Ion Ioniţă

Una dintre cele mai interesante mărturii legate de complotul împotriva lui Ceauşescu, pus la cale de mai mulţi militari şi civili în anii ’80, aparţine comandorului Nicolae Radu.

După cum scriam la 7 august 2010, ideea unui plan concret pentru a-l „debarca” pe „Geniul din Carpaţi” s-a născut imediat după cutremurul din 4 martie 1977.

Generalul Ion Ioniţă – susţinea generalul Ştefan Kostyal, care a împlinit de curând venerabila vârstă de 90 de ani – realizase atunci că oamenii din posturile-cheie ale statului, cei pe care se baza Ceauşescu, reacţionează cu mare întârziere în situaţii limită, mai ales atunci când lipsea comandantul suprem

Au mai trecut însă 12 ani până la căderea lui Ceauşescu.

În legătură cu complotul, declaraţia comandorului Nicolae Radu, dată la 14 iunie 1995, în faţa Comisiei Senatoriale de Cercetare a Evenimentelor din Decembrie 1989, mi se pare una dintre cele mai interesante. Nu pentru că i-a enumerat pe tovarăşii din grupul care, alături de el, punea la cale înlăturarea lui Ceauşescu – generalii Ion Ioniţă şi Nicolae Militaru ori pe Virgil Măgureanu, Ion Iliescu sau Vasile Patilineţ -, ci pentru că a oferit comisiei informaţii inedite.

generalul Ştefan Kostyal

generalul Ştefan Kostyal

De pildă, Radu susţinea că mai mulţi intelectuali au realizat, încă din 1969, că ascensiunea lui Ceauşescu va fi o catastrofă pentru români. Acest nucleu de rezistenţă, un „fel de conspiraţie”, cum se exprima comandorul, condusă de ginerele lui Gheorghiu-Dej, s-ar fi bazat pe filozoful D.D.Roşca, istoricul C. C. Giurescu, matematicianul Grigore Moisil, criticul de artă Ion Frunzetti. I-am numit doar pe cei mai importanţi. Surprinzătoare afirmaţie, pentru că Giurescu şi Moisil, „fondatori spirituali” ai grupului, după cum susţinea comandorul, au fost chiar sfetnici ai lui Ceauşescu.

Arme pentru complotişti

În toamna anului 1984, gruparea din care făcea parte şi Nicolae Radu, formată din militari şi civili, pune la cale înlăturarea lui Ceauşescu. Conform celui audiat de comisia senatorială în 1995, operaţiunea ar fi fost foarte bine organizată. Liderul de la Bucureşti şi soţia sa urmau să fie arestaţi şi încarceraţi la Bistriţa-Năsăud, cu complicitatea primului secretar al judeţului – după sosirea dintr-o vizită în Germania. Numai că Ceauşescu, informat despre o iminentă lovitură de stat, s-a întors val-vârtej la Bucureşti, scurtând deplasarea la doar o zi. Acesta a fost motivul pentru care operaţiunea complotiştilor a căzut, susţinea comandorul.

Un personaj foarte important în acest joc era Vasile Patilineţ, demnitar comunist de rang înalt, ambasador în Turcia în 1984. Conform mărturiei lui Radu, Patilineţ îşi luase rolul în serios şi negocia pentru procurarea de arme necesare puciului, prin intermediul unui grec.

Ceauşescu a ştiut aproape fiecare mişcare a celor din grupul care dorea să-l răstoarne de la putere. Este greu de crezut că nu era la curent şi cu acţiunile lui Patilineţ, vechiul său tovarăş de luptă, care se întorsese însă împotriva sa. Mai ales că, reţeaua de procurare a armamentului era o realitate. Finanţatorul acţiunii, cel care trebuia să-l plătească pe grec, ar fi fost Ion Raţiu, după cum afirma comandorul Radu. Acesta e motivul pentru care, după 11 ani, Radu declara în faţa senatorilor că Patilineţ n-a murit în urma unui accident, ci a fost asasinat.

„Să vedeţi plumbul în cap!”

„Eu – susţinea comandorul în faţa comisiei – vă spun foarte calificat, dacă credeţi să se deschidă coşciugul lui Patilineţ, să vedeţi plumbul în cap! Iar mie – când am fost arestat – mi-a spus generalul Vasile Gheorghe, cel care era şeful Direcţiei a IV-a (a Securităţii – n.m.) – «Ce faci, domnule, pe grozavul? L-am terminat noi pe Patilineţ, dar pe tine!»”.

Convingerea lui Radu, bazată pe informaţii din surse credibile, după cum susţinea el, este că, în Turcia, un camion care transporta cărămidă a intrat în Mercedesul condus de Patilineţ, iar ambasadorul a primit şi „un plumb” în cap. „Eu fac o afirmaţie pe care o ştiu foarte exact: că-n capul lui s-a găsit un plumb. Mai mult de atât nu vă pot spune. Că a fost înainte sau după… am şi schema accidentului, ştiu şi camionul”, a continuat comandorul.

„Aştia doi vin la şediţă şi – de la ei – absolut nimic”

Varianta uciderii lui Patilineţ la ordinul lui Ceauşescu a fost confirmată după 1989 şi de alţi nomenclaturişti importanţi. După procesul de la Târgovişte, Ceauşescu regreta că n-a făcut nimic atunci când i-a avut în mână pe complotişti. Probabil că, de fapt, îşi reproşa că nu i-a omorât pe toţi. Adevărul este că el a acţionat chiar cu fermitate. Pe unii i-ar fi lichidat, cum ar fi în cazul lui Patilineţ ori al generalului Ion Ioniţă, cel care a iniţiat conspiraţia, de asemenea mort în condiţii suspecte -, iar pe alţii i-a băgat la puşcărie. Unul dintre aceştia a fost chiar Nicolae Radu, arestat în septembrie 1987 pentru deţinere de manifeste, după ce Securitatea îi urmărise fiecare mişcare, fiecare întâlnire cu civilii ori militarii care doreau înlăturarea lui Ceauşescu.

Se pune o întrebare legitimă. De ce liderul de la Bucureşti nu i-a arestat pe toţi? Pentru că nu toţi complotiştii au acţionat concret impotriva lui Ceauşescu, precum Patilineţ. Cel din urmă n-a procurat doar arme pentru conjuraţie ci, de multe ori, sosea clandestin la Bucureşti pentru a se întâlni cu oameni implicaţi în operaţiune. Patilineţ s-a bucurat, cel puţin până la un anumit moment, de o susţinere importantă din partea sovieticilor. Peste aşa ceva Ceauşescu nu putea trece.

De altfel, nemulţumirea faţă de implicarea „grupului Iliescu-Măgureanu” în „debarcarea” lui Ceauşescu a fost exprimată, la jumătatea anilor ’80, chiar de către generalul Ioniţă. Conform depoziţiei comandorului în faţa comisiei senatoriale, Ioniţă i-a spus: „Măi, Radule, ce facem cu ăştia domne? Aştia doi vin la şediţă şi – de la ei-absolut nimic. Şi, atunci, Ioniţă a întrerupt orice fel de informaţii către grupul Iliescu-Măgureanu şi s-a apucat el cu Militaru foarte serios.”

De la complot, la afaceri cu aluminiu şi cupru

Radu a făcut dezvăluiri importante în faţa senatorilor. În primul rând a confirmat, precum şi alţi audiaţi de comisie, faptul că grupul din care făcea parte nu urmărea schimbarea sistemului comunist, ci doar a liderului. Tot conform comandorului, dacă lovitura de stat din 1984 reuşea, puterea ar fi fost preluată de către Ion Gheorghe Maurer. Iliescu ar fi fost numit secretar general al PCR, iar generalul Ion Ioniţă, şeful guvernului. Culmea ironiei, chiar Maurer l-a sprijinit pe Ceauşescu să ajungă la putere, împotriva rivalului Gheorghe Apostol. O altă dezvăluire importantă a lui Nicolae Radu – Ceauşescu ar fi aflat şi de la Gorbaciov, informat la rândul său de către serviciile secrete sovietice, că un grup de militari şi civili pun la cale indepartare sa de la putere. Dacă aşa au stat lucrurile, mutarea a fost una inspirată. Liderul de la Kremlin i-a câştigat încrederea lui Ceauşescu furnizându-i informaţii pe care, de fapt, ştia că le deţine.

Căderea lui Ceauşescu nu este consecinţa complotului de care povestea Radu, chiar dacă unii dintre complotişti – Ion Iliescu ori Virgil Măgureanu – s-au aflat în structurile de putere încă din decembrie 1989, iar primul chiar a ocupat chiar funcţia de şef al statului, după 1990. Se poate spune că grupul din care făceau parte cei doi era deja organizat, iar membrii acestuia au ştiut concret cum să procedeze pentru a ajunge la putere.

Este însă de notorietate faptul că majoritatea complotiştilor care doreau înlăturarea lui Ceauşescu în 1984 aveau strânse legături cu sovieticii. Şi mărturia lui Radu în faţa comisiei senatoriale este elocventă în acest sens. Comandorul susţine că, încă de când a început să comploteze împotriva lui Ceauşescu, a avut relaţii cu sovieticii, „cu ruşii de meserie”, cum le mărturisea el senatorilor. Iar modul în care el îşi încheia declaraţia este de-a dreptul antologic. Radu promitea că o să mai vină în faţa comisiei, dar după ce se va întoarce de la Moscova – unde o noapte la Hotelul Slavianskaia costă „două milioane jumate”. Acolo, după cum le spune el senatorilor, urma să întemeieze o afacere cu „aluminiu şi cupru” pentru firma „Deutch”.

Comisia senatorială depăşită de informaţiile primite

Membri Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 spuneau că Nicolae Radu este un izvor de informaţii inedite. Corectă observaţie, chiar dacă unele aspecte ale complotului au fost prezentate subiectiv de către comandor. Din păcate, senatorii n-au ştiut ce întrebări să-i pună lui Radu, ca şi altora dintre cei audiaţi. Nu din rea credinţă. Pur şi simplu erau depăşiţi de informaţiile primite. Mai mult, nici unul dintre membrii comisiei nu se pregătise cu adevărat pentru a gestiona o investigaţie legată de evenimentele petrecute înaintea cădererii lui Ceauşescu ori imediat după, aşa cum arată stenogramele. Din acest motiv, mulţi dintre cei audiaţi au zâmbit condescendent atunci când realizau că membrii comisiei – cei care declarau tot timpul că doresc să afle adevărul – erau, în realitate, foarte departe de subiect.

Dacă această comisie care, fără îndoială, nu putea fi una de anchetă, chiar şi-ar fi luat treaba în serios, ar fi făcut toate demersurile legale pentru ca Patilineţ să fie deshumat. În cazul în care craniul său ar fi păstrat urmele unui „plumb”, după cum afirma Radu – şi nu e singurul – azi am fi scris o cu totul altă istorie legată de evenimentele care au succedat căderea lui Ceauşescu. Şi este doar un singur exemplu.

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. VEZI MISCAREASOCIALISTA permalink
    28 Aprilie 2011 22:31

    VEZI MISCAREASOCIALISTA VREM NATIONALIZARE PARTID UNIC SI SALARIU MINIM 2000 LEI CITESTE SI DA MAI DEPARTE

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: