Skip to content

La închisoarea Braşov Ceauşescu, a primit lecţii de limba franceză de la un profesor, Mihailovici. Nicolae Ceauşescu a devenit membru al PCdR în 1936, la închisoarea Braşov.

1 August 2011
tags:

Din penitenciarul Braşov, Nicolae Ceauşescu a lăsat amintiri de neuitat fostului coleg de celulă, Toma A. Toma, utecist din comuna Ulmi, arestat odată cu el. La Braşov, viitorul şef de stat a primit o mare bilă albă. Puşcăriaşii mai bătrâni l-au făcut membru de partid.

În februarie 1936, Nicolae Ceauşescu a păşit în lumea închisorilor. Până în decembrie 1938 tânărul activist a fost „deţinutul Ceauşescu Nicolae”. Începea o viaţă nouă, cu reguli diferite. Pentru militanţii comunişti, închisoarea reprezenta un nou examen. În aproape trei ani, Ceauşescu a trecut prin două puşcării. Jumătate de an la Braşov, iar restul timpului la „universitatea comunistă” Doftana.

Şase luni, din februarie până în august 1936, Nicolae Ceauşescu a stat la Închisoarea Centrală din Braşov. Ajunsese acolo împreună cu ceilalţi comunişti din Prahova, arestaţi odată cu el. Şeful lotului, tâmplarul Petre Iubu şi Nicolae Poplacă, ajutorul lui, au fost duşi în aceeaşi închisoare. La fel şi Vladimir Tarnovschi, companionul lui Ceauşescu în călătoriilor prin satele Dâmboviţei. La Braşov s-a revăzut cu Gheorghe Dumitrache şi Toma A. Toma, membrii celulei uteciste de la Ulmi. „Trei luni am stat în acelaşi pat, şi-a amintit peste ani Toma A. Toma despre perioada detenţiei la Braşov, am urinat în acelaşi hârdău. Eram cei mai mici de acolo, eu de şaişpe, el de opşpe”. Cu ei mai erau lucrătorii Gheorghe Ionescu, Vasile Toboşaru, Dumitru Antonescu. Precum şi basarabenii Vladimir Amoaşei, Grigore Temciuc şi Alexandru Lescov.

Premiant la examenul partidului

La Braşov, nou-veniţii au fost anchetaţi de două ori. Pe de o parte, procurorii militari au continuat cercetărilor începute de Siguranţă. Ceauşescu, la fel şi ceilalţi, au fost scoşi din puşcărie ca să răspundă la întrebările procurorilor de caz. În paralel cu investigaţiile autorităţilor, au fost chestionaţi şi de puşcăriaşii mai vechi. După cum erau practicile, au suportat o anchetă „internă”, de partid. Detalii despre acest episod a dat Gheorghe Dumitrache, într-o autobiografie din 1948 anexată fişei de membru al Federaţiei Foştilor Deţinuţi şi Internaţi Politici Antifascişti.

Funcţionarilor închisorii Braşov care-au întocmit foaia de transfer la Doftana li s-a părut că Ceauşescu este blond Foto: Arhivele naţionale


La închisoarea Braşov „celula de partid” a format o comisie de analiză a „căderii”, după cum se chema arestarea în limbajul ilegaliştilor. Cine a trădat şi cine nu, cine merită să fie comunist şi cine trebuie sancţionat – toate acestea le decideau vârstnicii partidului. Comisia, formată din trei comunişti cu mai multă experienţă, era condusă de Emeric Stoffel. Dumitrache n-a trecut examenul dat în faţa comisiei. În ancheta Siguranţei Siguranţă recunoscuse aproape tot.

La procuratură şi în timpul procesului a negat, comportându-se ca un adevărat comunist. Însă n-a fost suficient. „Comisiunea a stabilit că eu nu m-am purtat bine la arestare, scrie Dumitrache în autobiografie, că am avut slăbiciuni grave şi că trebuie să mă reabilitez în munca de afară”. Drept urmare, n-a primit certificatul de bună purtare. Ceauşescu a trecut testul. Se purtase conform instrucţiunilor, şi negase tot. „La Braşov în 1936 am fost încadrat în partid”, scria el în autobiografia din 1945. Semn că trecuse cu bine de evaluările superiorilor.

Ştia pe de rost zicerile lui Stalin

Despre cum se scurgea viaţa la închisoarea din Braşov a povestit Toma A. Toma, după mulţi ani de la petrecerea evenimentelor (Ceauşescu văzut de aproape, Curtea Veche, Bucureşti, 2008). Militanţii mai experimentaţi, şi cu mai multă şcoală, ţineau lecţii deţinuţilor politici. „Erau unii mai bătrâni, Iubu Petre de la Târgovişte, profesorul Mihailovici şi unu Nathan, a povestit Toma, care ne ţâne ideologie marxist-leninistă. Mihailovici era profesor, ne făcea cultură generală şi ne învăţa limba franceză, fiindcă, dacă am fi luat pedepse mai mari, partidul voia să ne ajute să evadăm şi să mergem la Spania unde era război civil. Ceauşescu era tare doctrinar acolo, la Închisoarea Centrală din Braşov. Era îndoctrinat rău atunci, cu capu la Marx şi Stalin. Ţinea minte pe de rost lecţiile politice”.

Emil Bodnăraş, tatăl comuniştilor din închisoare

Dintre viitorii lideri ai partidului, la Braşov se afla în acel moment Emil Bodnăraş. Deţinuţii l-au remarcat pe tânărul ofiţer al Armatei Române, care părea să beneficieze de un tratament special. „Când am ajuns acolo am văzut un deţinut care se plimba la braţ, prin curte, cu directorul puşcăriei, şi-a amintit Toma A Toma. Era Emil Bodnăraş, care fusese condamnat mai înainte”. Tânărul Toma a dedus că bunele relaţii ale lui Bodnăraş cu conducerea închisorii au extins binefacerile asupra „celulei de partid”. „Habar n-aveam ce relaţii avea el cu şefii de acolo, a recunoscut tânărul arestat la Ulmi odată cu Ceauşescu, dar puteam primi câte pachete voiam de la Ajutorul Roşu, puteam comunica între noi, ne scoteau la aer de două ori pe zi”.

Pare foarte posibil că şi Nicolae Ceauşescu să-l fi cunoscut pe viitorul ministru al Armatei tot atunci. Cunoştinţa făcută la închisoarea din Braşov se va dovedi în timp foarte utilă pentru cariera politică a tânărului cizmar. În amintirea lui Toma A. Toma, la puşcăria din oraşul transilvănean Ceauşescu era un om retras, şi nu povestea intimităţi. „Nu vorbeam între noi despre iubite, mărtirisea Toma, dar nu cred că avea. El oricum era mai retras”. Din câte şi-a amintit fostul coleg, în acel timp nu l-a vizitat nici o rudă. „Nu primea scrisori şi nici colete de la familie, a mai spus acesta, avea numai de la mişcarea revoluţionară. Nu l-au vizitat rude”. După pronunţarea sentinţei, Nicolae Ceauşescu a mai stat două luni la penitenciarul din Braşov. În august 1936 a fost transferat la Doftana. Conform unui document emis de închisoarea braşoveană, deţinutul Ceauşescu a fost mutat la „universitatea comunistă” legat, cu „fiare de picioare”.

„Trei luni am stat în acelaşi pat, am urinat în acelaşi hârdău. Eram cei mai mici de acolo, eu de şaişpe, el de opşpe. Era îndoctrinat rău atunci, cu capu la Marx şi Stalin. Ţinea minte pe de rost lecţiile politice.”

Toma A. Toma coleg de celulă

Ceauşescu şi atacul legaţiei române de la Berna

Nicolae Ceauşescu a devenit membru al PCdR în 1936, la închisoarea Braşov. Emeric Stoffel, şeful comisiei care i-a cercetat antecedentele revoluţionare, se născuse la 27 iunie 1913, în comuna Ciacova din judeţul Timiş. A absolvit patru clase de liceu. În anii ’20 a activat în mişcarea comunistă din Banat. Activiştii bănăţeni erau majoritatea maghiari şi germani. După război, i s-a recunoscut stagiul în ilegalitate începând cu 1930. Asemenea majorităţii activiştilor partidului din acea perioadă, a fost arestat de mai multe ori.

După 23 august 1944, a lucrat la revista „Lupta CFR”. Ulterior, a activat în aparatul de partid de la Braşov şi Reşiţa. Începând din 1949 s-a ocupat de transpunerea „liniei” partidului în rândul minorităţilor etnice. A fost primul secretar general al Comitetului Antifascist German. Iar din 1950 fost numit consilier ministerial la Departamentul Naţionalităţilor. Ulterior a fost trecut în diplomaţie. Între 1951 şi 1956 a ocupat postul de consilier însărcinat cu afaceri ad-interim al României în Elveţia, şef al legaţiei. Un moment tensionat al carierei l-a trăit în februarie 1955. Atunci, un comando condus de Oliviu Beldeanu a ocupat reprezentanţa diplomatică a României la Berna. Stoffel n-a fost prins de atacatori, reuşind să fugă pe fereastră (Cei cinci care-au speriat estul. Atacul asupra Legaţiei RPR de la Berna (februarie 1956), Polirom, 2003).

Emil Bodnăraş (stânga), în anii ’30, împreună cu fratele său Manole Foto: arhivele naţionale

La revenirea în ţară a fost numit director în Ministerul Afacerilor Externe. În 1965, la Congresul al IX-lea al PCR, primul după ajungerea lui Nicolae Ceauşescu în fruntea partidului, a devenit membru al Comitetului Central (C.C.). În acel an, pe lângă C.C. al P.C.R. se crease un birou permanent care se ocupa de situaţia minorităţilor. În cadrul acestui birou, Stoffel coordona programele partidului pentru minoritatea germană. Era, totodată, redactorul-şef al revistei „Neue Literatur”. În noiembrie 1974 a fost ales în Comisia Centrală de Revizie. Mai în vârstă cu cinci ani, Stoffel i-a supravieţuit lui Ceauşescu. A murit în anul 2008.

„La închisoarea Braşov (…) s-a format o comisie de cercetare a căderii noastre, compusă din tovarăşii Emeric Stoffel, secretar, şi doi membri.”
Gheorghe Dumitrache coleg de celulă

Spionul Bodnăraş, braţ la braţ cu directorul închisorii

Emil Bodnăraş avea un trecut mai aparte, necunoscut colegilor de puşcărie, dar consemnat de autorităţile vremii. Conform unei note de relaţii din arhiva Siguranţei, locotenentul Emil Bodnăraş din regimentul 12 Artilerie a dezertat din armata română. Şi în februarie 1932 a trecut fraudulos graniţa în URSS, prin punctul de frontieră Hotin. „În Rusia, se mai scria în nota Siguranţei, după ce a fost exploatat asupra cunoştinţelor militare, a fost predat GPU-ului, care subordonându-l cauzei comuniste, i-a încredinţat conducerea Secţiei pentru România, care dirijează activitatea pentru instaurarea dictaturii marxiste la noi în ţară, din punct de vedere operativ”.

A fost arestat la 20 iulie 1934, în acceleratul Cernăuţi-Bucureşti. Încerca să intre în România cu un paşaport fals, pe numele Otto Janis, când a fost recunoscut de un fost coleg de şcoală. Bodnăraş parcursese traseul Leningrad-Berlin-Praga. Prins, ar fi declarat poliţiei „că a dezertat în Rusia determinat de anumite credinţe”, că este comunist convins şi „că scopul întoarcerii în ţară a fost de a lupta pe acest teren în cadrele Partidului Comunist din România”. Adus în faţa Consiliului de Război al Corpului IV Armată, Bodnăraş a fost condamnat la zece ani închisoare şi degradare militară.

În ochii celorlalţi deţinuţi de la Braşov trecea drept o persoană importantă. Mărturiile lui Toma A. Toma despre statutul special al lui Bodnăraş sunt confirmate de alte mărturii din arhive. Deţinutul Akos Domany i-a fost o vreme coleg de celulă. „Bodnăraş, din punct de vedere financiar o ducea foarte bine, a relalat acesta din experienţele traiului în comun. Primea mâncare din oraş şi avea lunar 1000-2000 lei. Pe lângă asta el dădea lunar colectivei deţinuţilor politici (99% comunişti), 1000 lei lunar. În fiecare lună el dădea directorului un mic cadou.

El se purta aşa de frumos cu el, încât putea să se deplaseze liber prin toată închisoarea. Odată pe lună venea să-l viziteze fratele lui, Emanoil. Îi aducea noutăţi de afară. El stătea câteva ore în vorbitor cu fratele său, în majoritatea cazurilor singur. Fratele lui nu era percheziţionat, aşa că el putea să-i dea atâta material cât voia. De altfel Bodnăraş trăia la închisoare foarte retras, nu vorbea decât cu vreo doi comunişti”.

Umbrela protectoare a cetăţeniei sovietice

În 1952, Bodnăraş a avut propria explicaţie pentru tratamentul special din închisoarea Braşov. În timpul procesului, i s-a spus că a pierdut cetăţenia română, pentru că ocupase funcţii publice în Uniunea Sovietică. „Eu în închisoarea Braşov am obţinut cetăţenia URSS, îşi amintea Bodnăraş în 1952. Printr-o comunicare oficială, făcută de Ambasadă pe baza unei cereri care tot de acord cu Ambasada, a făcut-o fratele meu în numele meu, ca procurator al meu.

Această împrejurare a fost pentru mine un mare avantaj în anii 1935 până în 1939, pentru că îi făcea să fie mai atenţi, mai cu grijă. Un cetăţean român care primea cetăţenia sovietică este un element cu care nu este recomandabil să te porţi brutal, să-l baţi”. Emil Bodnăraş a stat prin închisori până la 8 noiembrie 1942, când s-a eliberat de la Caransebeş. Ulterior a jucat un rol important în eliminarea lui Ştefan Foriş din fruntea partidului şi în pregătirea actului de la 23 august 1944.

5 lei, preţul unui gardian de la închisoarea Braşov

Despre viaţa la închisoarea Braşov şi-a amintit Akos Domany (foto), deţinut la respectivul penitenciar în acelaşi timp cu Nicolae Ceauşescu. Mărturia se găseşte într-un dosar de spionaj întocmit de Siguranţă, în anul 1936, aflat la Arhivele Naţionale. „Punctul principal este directorul, căpitanul Ionescu, scrie fostul deţinut. Asta însemnează un om brutal, foarte antipatic. Nu admitea nici o iniţiativă din partea vreunui funcţionar, ca contabilul (sic!) sau primul gardian. Nimic nu trebuia să se întâmple fără ştirea lui.
Din prima vedere aşa pare, dar nu e adevărat, căci se face colegialitate între funcţionari, gardieni şi deţinuţi, în special cu aceia mai bine puşi. Se mai adaogă mizeria gardienilor, care din cauza lăcomiei directorului nu există cantină pentru gardieni; se poate cumpăra fiecare gardian cu 10 sau 5 lei”. La închisoarea Braşov deţinuţii trăiau cum puteau, „nu prea rău”, scria Domany. „Numai mâncarea era îngrozitor de rea”, concluzionează acesta

Şcolit în puşcărie pentru războiul civil spaniol

La închisoarea Braşov Ceauşescu, asemenea celorlalţi deţinuţi comunişti, a primit lecţii de limba franceză de la un profesor, Mihailovici. Dacă ar fi primit condamnări mari, a explicat Toma A. Toma, partidul i-ar fi ajutat să evadeze şi i-ar fi trimis să lupte în războiul civil din Spania. Cu un an înainte, în 1935, PCdR, sprijinit de Moscova, îi ajutase să fugă din închisoarea Craiova pe trei dintre liderii grevei de la Griviţa. În acelaşi an, Constantin Doncea, Dumitru Petrescu şi Gheorghe Vasilichi (foto) au ajuns în Uniunea Sovietică.

La ordinul Cominternului, Vasilichi s-a înrolat în brigăzile internaţionale „roşii”. Din Spania a trecut frontiera fraudulos în Franţa. Până la capitularea Franţei, în iunie 1940, a luptat într-un batalion cehoslovac, creat pe lângă armata franceză. După aceea s-a alăturat mişcării de rezistenţă până în 1943, când a fost capturat de nemţi. A stat o vreme în închisori din sudul Franţei, apoi a fost trimis în lagărul de la Dachau.

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. 1 August 2011 22:35

    Ceausescu stia franceza!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: