Skip to content

La scurtă vreme după sosirea lui Ceauşescu în atelierul meşterului Aurel Cornăţeanu auzea pentru prima dată de mişcarea comunistă. în anul 1932 Ceauşescu avea doar 15 ani! În 1933 la 16 ani a fost deja arestat !

1 August 2011
tags:

În anul 1932, Nicolae Ceauşescu a făcut cunoştinţă cu ideologia comunistă. Sursele de arhivă şi istoria orală permit reconstituirea acestui moment decisiv din viaţa lui.

În acel an, tânărul Ceauşescu a părăsit atelierul din Calea Victoriei. Şi s-a mutat la cizmarul Aurel Cornăţeanu, în Colentina-Andronache. Din informaţiile poliţiei, Nicolae Ceauşescu a stat la Cornăţeanu doi ani, din toamna anului 1932 până în 1934. Din centrul Capitalei ajunsese aşadar în suburbii. Într-una din mahalalele Bucureştiului, evocate în cântece lăutăreşti şi în literatură.

Pe atunci, Colentina era una din cele 12 comune suburbane ale Capitalei. Ceauşescu a fost martorul modernizării cartierului. Când a ajuns acolo, Colentina semăna mai mult cu satul lui natal decât cu un oraş. Lumina electrică a fost introdusă abia în 1933, şi doar pe câteva străzi. Alte câteva au fost pavate în acelaşi an. Tot atunci, ca parte a unui program edilitar mai vast, începea asanarea lacurilor Colentinei.
După cum indică documentele, susţinute de mărturii orale, schimbarea locului de muncă a fost decisivă pentru soarta adolescentului. La scurtă vreme după sosire, în atelierul meşterului Cornăţeanu auzea pentru prima dată de mişcarea comunistă. Multe lucruri se pot afla doar urmărind cum firul vieţii unui personaj se înnoadă cu ale altora. Din biografia patronului cizmar din Colentina se poate deduce cum s-a făcut comunist Nicolae Ceauşescu.

O referire despre anul cunoştinţei cu mişcarea se găseşte într-un referat întocmit de secţia Cadre a Comitetului Central. Documentul se găseşte în dosarul personal deschis de Siguranţă pe numele lui Ceauşescu. „La etatea de 11 ani a început să-şi câştige existenţa lucrând ca ucenic la diferite ateliere şi fabrici de încălţăminte din Bucureşti, se scria în referatul amintit. În anul 1932 intră în mişcarea muncitorească, unde depune o activitate intensă, fapt pentru care e supus persecuţiilor şi barbariilor regimului burghezo-moşieresc”.

După ajungerea lui Ceauşescu la putere, despre al doilea său patron nu s-au spus prea multe. Şi acesta figura în scriptele Siguranţei ca simpatizant comunist. Dosarul lui Cornăţeanu oferă un indiciu că pe cei doi îi lega mai mult decât obişnuita relaţie patron-ucenic. În 1936, „puşcăriaşul” Ceauşescu, după cum se spunea într-un proces-verbal scris de jandarmii postului Colentina, i-a trimis cizmarului din Colentina o carte poştală. Singura expediată de Ceauşescu din închisoare care s-a păstrat. Aceasta a fost confiscată de jandarmi în noiembrie 1936. Poate fi văzută în dosarul lui Ceauşescu de la Siguranţă, aflat în fondul „dosarele personale ale luptătorilor antifascişti” de la Arhivele Naţionale.

În dosarele despre Ceauşescu se găsesc şi alte indicii ale relaţiei speciale dintre cei doi. Atât în dosarul personal al viitorului preşedinte, cât şi în actele întocmite de autorităţi cu prilejul arestării sale din ianuarie 1936. Acestea din urmă arată că patronul Cornăţeanu îi servea, probabil, lui Ceauşescu drept gazdă şi alibi. Meşterul Cornăţeanu poate să confirme că a declarat adevărul, le-a spus tânărul Nicolae anchetatorilor.

Adresa din Vasile Lasăr nr. 3, ori a surorii Niculina, le dădea drept domiciliu stabil, când era întrebat de poliţie. În actele redactate de Siguranţă apare că tânărul Niculae ar fi locuit la Cornăţeanu în mai multe rânduri. Casa din Vasile Lascăr nr. 3 a fost considerat un loc important pentru biografia viitorului şef de stat. După 1965, Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice a iniţiat un program de localizare a caselor conspirative folosite de partid. Şi a altora, cu greutate în istoria comunismului. Ori în vieţile liderilor lui. Locuinţa lui Aurel Cornăţeanu din Vasile Lascăr a fost fotografiată cu acel prilej.

În 1932, Vasile Dumitrescu l-a introdus pe Ceauşescu în anturajul tinerilor cizmari din sindicatul „Ciocanul”. După părerea acestuia, Ceauşescu era un tip sfios. Impresia a fost împărtăşită peste ani familiei lui Grigore Preoteasa. Dar când l-a întâlnit prima oară, în setea cu care tânărul de 15 ani mânuia ciocanul, a văzut, probabil, „sămânţa revoltei”. Care le era trebuincioasă comuniştilor pe-atunci. Era timpul grevelor de la Griviţa, rapid potolite de autorităţi.

De cele mai multe ori, vorbele în doi peri aruncate de activiştii comunişti cădeau pe pământ sterp. Muncitorii nu au conştiinţă de clasă, remarcase Lenin. Iar muncitorii români, puţini şi de primă generaţie, erau greu de organizat politic. În plus, mişcarea comunistă era ilegală din 1924. Participarea la acţiunile comuniştilor comporta un risc pe care puţini şi-l asumau. Vorbele lui Vasile Dumitrescu au căzut în mintea lui Ceauşescu asemenea seminţei aruncate pe un sol fertil.

„Vasile (Dumitrescu) era convins că Ceauşescu era un tip sfios. Relaţia dintre ei doi a rămas foarte ciudată, pentru că Ceauşescu s-a ridicat, aşa după cum ştim cu toţii. Vasile era chemat la Ceauşescu, după care Vasile venea la mama acasă, pentru că erau extraordinar de buni prieteni, şi-i povestea mamei. Noi ne învârteam pe acolo şi auzeam ce se discută.”
Ilinca Bartolomeu fiica lui Grigore Preoteasa

„Prin anii ’80 mă plimbam cu Vasile pe plajă, când zicea că vrea să se sinucidă că l-a băgat pe Ceauşescu în partid.”
Ilinca Bartolomeu fiica lui Grigore Preoteasa

–––––––––
Meşterul Cornăţeanu, arestat din cauza ucenicului Ceauşescu

Cizmarul simpatizant unde l-a remarcat Vasile Dumitrescu pe viitorul şef de stat era Aurel Cornăţeanu. În deceniul patru al secolului trecut jandarmii postului Colentina l-au arestat de mai multe ori.

Amănunte despre biografia lui Aurel Cornăţeanu se găsesc în dosarul întocmit cu prilejul arestării sale din noiembrie 1936. Ea sparge şi clişeele cultivate în perioada comunistă, şi pe cele de după. Deşi patron, deci „exploatator”, simpatiza cauza celor mulţi. După cum a constatat poliţia, Cornăţeanu era pasionat de lectură.

În preajma zilei de 7 noiembrie, autorităţile arestau tot ce figura în scripte drept comunist. Atunci adepţii lui Marx, Engels şi Lenin celebrau triumful revoluţiei bolşevice din Rusia. Semnificaţia datei era ştiută de autorităţi. Ca să prevină incidentele, reţineau câteva zile pe comuniştii cunoscuţi de poliţie. Câţi putea fi găsiţi, desigur.

În seara de 6 spre 7 noiembrie 1936, şapte jandarmi au descins acasă la Aurel Cornăţeanu. L-au trezit pe cizmar şi au trecut la percheziţionarea locuinţei. Căutau materiale de propagandă comunistă (manifeste, broşuri). Proprietarul casei avea mai multe cărţi. Printre ele, jandarmii au identificat unele „dăunătoare siguranţei statului”, după cum au consemnat în procesul-verbal.
Periculoasă li s-a părut „Pacea”, tipărită în atelierele „Adevărul S.A.”, cu introducerea semnată de lordul Robert Cecil, Leon Blum, dr Nicolae Lupu, E. Herriot şi E. Beneş. La fel şi „Social-democraţia în lumina materialismului dialectic”, semnată de dr Ernest Kahane, apărută de Editura Cultura nouă din Cluj. „Munca”, de Emile Zola, „Criza şi clasa muncitoare”, de Leon Blum, au fost de asemenea confiscate. Ca şi cartea poştală primită de la Nicolae Ceauşescu.

Întrebat despre provenienţa lucrărilor periculoase, Aurel Cornăţeanu a declarat: „Broşurile enumerate mai sus le-am cumpărat de la diferite chioşcuri şi librării, pentru a le citi. Mai citesc ziarele «Dimineaţa», «Zorile», «Porunca Vremii» şi «Universul» când dispun de timp şi de bani. Nu mă duc la niciun fel de întruniri, îmi văd de meseria mea, pentru a-mi câştiga existenţa zilnică”. Abil, Cornăţeanu a enumerat la preferinţe gazete de toate culorile politice şi orientările.

Şi stângistul „Dimineaţa”, dar şi gazeta legionară „Porunca Vremii”. Dosarul rezultat din primele cercetări a fost trimis la Consiliul de Război al Corpului II Armată. Acolo s-a constatat că nu există suficiente dovezi împotriva lui Cornăţeanu. Şi că faptele sale nu contravin legii. Magistraţii militari au dispus clasarea afacerii şi eliberarea lui Aurel Cornăţeanu.

Fostul patron îi trimitea pachete la închisoare

În afară de cărţi şi broşuri, jandarmii postului Colentina au mai găsit la cizmarul Cornăţeanu şi o carte poştală trimisă lui de Nicolae Ceauşescu. „Una carte poştală primită de numitul de la un puşcăriaş pe nume Ceauşescu Nicolae care este închis la Doftana„, scriau jandarmii într-unul din procesele verbale. „Una carte poştală scrisă lui Cornăţeanu Aurel de un fost lucrător al său pe nume Ceauşescu Nicolae, care în prezent se află la închisoarea Doftana şi în care cere bani şi alimente cât de multe”, se preciza în altul. Corespondenţa cu deţinutul Ceauşescu a fost pentru jandarmi semnul că cizmarul încă „se mai ţine de asemenea idei care sunt oprite”. Alimentele şi banii solicitaţi de Ceauşescu fostului patron proveneau în realitate de la partid.

Ajutorarea deţinuţilor se făcea prin Ajutorul Roşu. Doar rudele şi persoanele apropiate aveau drept să trimită pachete. Ajutorul Roşu le contacta şi le dădea alimente, haine, bani. Prin rude, aceste ajutoare ajungeau în închisori. Meşterul din Colentina a continuat să activeze în mişcarea comunistă şi după acest episod. În 1939 făcea parte din conducerea unei organizaţii de sector, şi-a amintit generalul Andrei Neagu într-o autobiografie aflată în dosarul lui de cadre.

–-
Cercetând mai în amănunt biografia lui Vasile Dumitrescu se poate afla cum a ajuns acesta să îl recruteze pe Nicolae Ceauşescu în mişcarea comunistă.

Vasile Dumitrescu s-a născut la 15 iulie 1915, în Bucureşti. „Eu sunt copil de ţigan şi n-am avut nicio educaţie, şi mama nu ştia să scrie”, l-a citat peste ani Ilinca Preoteasa, fiica prietenului său din copilărie. Care a mai spus că Dumitrescu era un tip boem. Picta şi avea o mulţime de prieteni. Conform fişei de evidenţă a ilegaliştilor nr. 8397, a devenit membru UTC în 1933. În 1939 a fost primit în PCdR. În septembrie 1942 a fost arestat. Odată cu Vasile Dumitrescu, în septembrie 1942 a fost arestată şi soţia sa din acel timp, Silvia.

Era acuzată că l-a ajutat. Şi toată conducerea organizaţiei UTC Bucureşti. Colegi pe banca acuzaţilor i-au fost Constanţa Crăciun, viitor ministru al Culturii la începutul anilor ’50, Ioan Vinţe, de mai multe ori ministru în timpul regimului comunist, regizorul Victor Iliu. Vasile Dumitrescu, telegrafist la Gara de Nord, vechi membru în mişcare, însărcinat cu organizarea tineretului comunist de la CFR. Aşa se scria despre el într-o notă a Prefecturii Poliţiei Capitalei din 1942. A fost condamnat la 15 ani de închisoare, din care a executat numai doi, până la 23 august 1944.Ştefan, fratele lui, activa şi el în mişcarea comunistă ilegală. Mai mare decât Vasile cu 14 ani, Ştefan era de meserie cizmar, coleg de breaslă cu Aurel Cornăţeanu. Vârsta, meseria şi ideile politice l-au apropiat, probabil, pe patronul lui Ceauşescu de fratele lui Vasile Dumitrescu. Posibil că aşa a ajuns acesta din urmă să îl cunoască pe viitorul preşedinte al României.

Conform propriilor declaraţii, cuprinse în fişa de evidenţă a ilegaliştilor, în anul 1944 Vasile Dumitrescu a început o carieră în gazetărie. Doi ani, din 1944 până în 1946, a fost redactor la „România Liberă”. Apoi, o scurtă perioadă – la ziarul „Lupta Ardealului”, „organ de presă” al Regionalei PCR Cluj. În mai 1951 a fost numit director general al agenţiei de ştiri Agerpres, apoi ministru adjunct de Externe. În vremea lui Ceauşescu a fost ambasador în Elveţia şi Chile. În opinia Ilincăi Bartolomeu, fiica lui Grigore Preoteasa, mutarea în diplomaţie semnifica trecerea lui Vasile Dumitrescu „pe linie moartă”. O parte din familia soţiei lui, şi-a amintit fiica fostului demnitar, emigrase în Israel.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: