Skip to content

Petre Melinte: „Dragă ­Ceauşescu, Ţiam trimes un colet pe la sfârşitul lui septembrie scriemi dacă lai primit. Astăzi ţiam expediat un al doilea colet în greutate de 7,500 gr” un kilogram şi jumătate de brânză, unt – jumătate de kilogram. Tot atâta zahăr, o pâine, o cutie cu sardele Robert. Pentru igiena personală – săpun de rufe, o jumătate de kilogram, un săpun de faţă şi o cutie de cremă.

7 August 2011
tags:

Richard Nixon Nicolae Ceausescu, Washington 26 octombrie 1970
I le-a trimis, din ordinul partidului, Petre Melinte. Acesta a fost asasinat în 1946 de tovarăşii săi, fiind bănuit că era agent al Siguranţei. La Doftana, Nicolae Ceauşescu s-a luat la ceartă cu gardienii. Care s-au plâns directorului că deţinutul se leagă de ei.

Nicolae Ceauşescu a stat între zidurile Doftanei din august 1936 până în decembrie 1938. „La Doftana am fost încadrat în celula de partid şi am fost pus la diferite munci organizatorice”, scria el în autobiografia din 1945. În închisoarea din comuna Telega, proaspătul membru de partid a avut ocazia să reîntâlnească vechi cunoştinţe. Cei condamnaţi odată cu el au ajuns tot la Doftana. În autobiografia din 1948, cofetarul Gheorghe Dumitrache şi-a amintit că a petrecut la închisoare mai mult timp alături de Ceauşescu.

La „universitatea comunistă” proaspătul membru de partid s-a aflat într-o companie selectă. Începând din 1937, cei mai proeminenţi lideri ai mişcării comuniste au fost mutaţi la închisoarea din Valea Teleajenului. Vasile Luca, viitor lider al partidului, chemat de Ceauşescu să depună mărturie în favoarea lui la proces, era acolo din vara lui 1936. La Doftana au ajuns şi comuniştii condamnaţi în procesul Anei Pauker, precum Alexandru Moghioroş şi Alexandru Drăghici. În mai 1937 la Doftana au fost transferaţi Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Chivu ­Stoica, capii grevei de la Griviţa. Gheorghiu-Dej va deveni liderul „colectivului” din închisoare şi omul de legătură cu Comitetul Central. După indicaţiile Cominternului, primite în închisori prin Ajutorul Roşu, deţinuţii comunişti cereau să li se recunoască statutul de întemniţaţi pe motive politice.

Printre „cei mai instigatori” deţinuţi

Când Ceauşescu a poposit la Doftana, în vara lui 1936, această doleanţă nu le fusese satisfăcută. După evadarea lui Constantin Doncea, Dumitru Petrescu şi Gheorghe Vasilichi din închisoarea Craiova, în 1935, regimul deţinuţilor se înrăutăţise. Director al Doftanei a fost numit Eugen Savinescu, poreclit „Balaurul”. Între puşcăriaşi şi conducerea temniţei s-au iscat de-a lungul timpului mai multe conflicte. Un incident i-a avut ca protagonişti pe Ceauşescu şi pe Balogh Ion. Gardienii Mihail Gherghe, Vasile Prodea şi Ilie Militaru au raportat în scris directorului Savinescu.

„În dimineaţa zilei de 20 februarie 1937, scriau gardienii, la orele 8, deţinutul Ceauşescu Nicolae a început să strige cuvinte insultătoare la adresa D-voastră şi pe noii făcândune călăi şi bătăuşi, spunînd că nu ştim ce facem”. Protestului i s-a alăturat Ion ­Balogh, se plângeau mai departe gardienii. Avertizat să nu mai stea la fereastră, „acesta a provocat toată secţia, începând să mă insulte cu cuvinte murdare că sunt călău şi nu ştiu ce fac, dând şi cu o bucată de geam în cap”. Deţinutul Nicolae Ceauşescu, mai reclamau gardienii, este unul din „cei mai instigatori din secţie”.

Închişi în celule, fără drept de muncă, deţinuţii stăteau la ferestre ca să comunice cu vecinii. „Prelucrarea problemelor politice la geam, se scria într-un document redactat la Doftana în primăvara lui 1938, a dat posibilitatea să creştem noi luptători hotărâţi şi consecvenţi pentru democraţie şi pace din masă şi să ridicăm noi cadre de partid călite şi politiceşte înarmate pentru mişcare”. Prin această metodă trebuie că şi-a continuat şi Ceauşescu pregătirea revoluţionară. În cursul anului 1937, după sosirea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la Doftana, protestele deţinuţilor comunişti au continuat în diferite forme. Greva foamei, manieră de revoltă frecvent folosită de militanţii mişcării. Sau „strigătele de noapte”, menţionate într-un raport trimis Comitetului Central de organizaţia de partid din închisoarea Doftana.

Cum a supravieţuit la Doftana

Ca şi la Braşov, deţinutul Nicolae Ceauşescu a fost ajutat de mişcare în timpul detenţiei la Doftana. A primit mai multe de la Ajutorul Roşu, organizaţia comunistă care se ocupa cu ajutorarea comuniştilor închişi şi a familiilor acestora. În septembrie şi octombrie 1937 tânărul cizmar a primit două colete. Ambele, expediate de Petre Melinte, un vechi activist al partidului. Odată cu pachetul din octombrie, Melinte i-a scris şi o carte poştală. Aceasta se păstrează în dosarul de comunist întocmit de Siguranţă pe numele viitorului şef al partidului. „Dragă ­Ceauşescu, îi scria mai vârstnicul său tovarăş. Ţiam trimes un colet pe la sfârşitul lui septembrie scriemi dacă lai primit. Astăzi ţiam expediat un al doilea colet în greutate de 7,500 gr”. Din cartea poştală scrisă de Melinte se poate afla şi ce conţinea coletul din octombrie.
Alimente, săpun şi medicamete. Expeditorul pusese în colet trei kilograme de şuncă, un kilogram şi jumătate de brânză, unt – jumătate de kilogram. Tot atâta zahăr, o pâine, o cutie cu sardele Robert. Pentru igiena personală – săpun de rufe, o jumătate de kilogram, un săpun de faţă şi o cutie de cremă. Deţinutul a primit şi medicamente – două sticluţe, o cutie şi mai multe prafuri, după cum se menţiona în cartea poştală. Mai mult ca sigur Melinte primise toate acestea de la partid.

Din anii petrecuţi de Nicolae Ceauşescu la Doftana se păstrează două cărţi poştale. Una trimisă de el meşterului Aurel Cornăţeanu. Cea de-a doua, primită de la Petre Melinte. Ambele se află în dosarul de „luptător antifascist”. De la sfârşitul anului 1937 corespondenţa prin carţi poştale a fost socotită ca „neprincipială”, se spunea în raportul trimis C.C.-ului.

La 14 ianuarie 1938 guvernul a emis un decret de amnistie. Sfătuit de avocaţii mişcării, deţinutul Ceauşescu a înaintat conducerii închisorii mai multe cereri. Scria să i se aplice şi lui prevederile decretului. Mai solicita, de asemenea, să i se scadă din pedeapsă perioada cât a stat închis, fără ca împotriva lui să fi fost pronunţată o condamnare definitivă. „Vă rog să binevoiţi a dispune, scria el în martie 1938 preşedintelui tribunalului militar Braşov, să mi se scadă prevenţia de 10 luni executată de la 31 ianuarie, când am fost depus la Închisoarea Braşov, şi până la 9 decembrie 1936, când s-a respins recursul”. Deşi fusese cercetat în stare de arest, pedeapsa de doi şi jumătate curgea de la data pronunţării recursului. După socoteala iniţială, ar fi trebuit să iasă din închisoare în vara anului 1939. În aprilie, judecătorul militar a admis cererile lui Ceauşescu. Acesta părăsea Doftana în decembrie 1938.

„Deţinutul Ceauşescu a început să strige cuvinte insultătoare la adresa D-voastră şi pe noii făcându-ne călăi şi bătăuşi. ”
Mihail Gherghe gardian la Doftana

A ţinut legătura cu sora lui

Cât Nicolae Ceauşescu s-a aflat la Doftana, partidul a ţinut legătura cu sora lui Niculina Rusu. „Am scris la sora ta să-ţi trimită şi ea colet”, îl informa Petre Melinte în cartea poştală din octombrie 1937. În arhive nu s-au păstrat dovezi că Niculina l-ar fi vizitat la închisoare. Dar puşcăriaşul Ceauşescu avea veşti despre sora lui. După cum erau procedurile, în vederea eliberării a fost dus de la Doftana la Văcăreşti, care era închisoare de tranzit. Iar de aici, la Prefectura Poliţiei Capitalei.

Tot acest traseu reiese din dosarul de la Siguranţă. Misiunea agenţilor de la Poliţia Socială era să-l plaseze la domiciliul indicat de proaspătul eliberat. Ceauşescu le-a spus să-l ducă acasă la Niculina. Între timp, sora şi cumnatul lui se mutaseră din Bulevardul Regina Maria nr. 55, unde locuiau în 1936, când fusese arestat Ceauşescu. Totuşi, acesta le-a dat poliţiştilor adresa corectă a soţilor Rusescu, din strada Radu Vodă nr. 1. Semn că era la curent cu schimbările petrecute în familia sa. Astfel că în 12 decembrie 1938 agenţii de la Poliţia Socială l-au lăsat în grija soţilor Rusescu.

Veşti despre partid
Deţinutul Ceauşescu primea la Doftana veşti din exterior. Cartea poştală pe care i-a trimis-o Petre Melinte conţinea şi un mesaj scris în limbaj conspirativ. Activistul i-a transmis noutăţi despre partid sub forma unor povestiri despre propria persoană, cu acoperire în realitate. Melinte era de meserie croitor şi s-a folosit de acest detaliu pentru a comunica informaţii politice. „Află că eu am venit de două săptămâni din concediu, îi scria el lui Ceauşescu. Deacuma lucrez lucru este foarte mult, mai ales de când la noi la croitorie sa schimbat modelele lucrul este foarte mult şi este foarte frumos, mai ales din Franţa sunt modele foarte frumoase. Croiala germană nu prea se întreabă de aceia nu croesc croială germană pentru că nici în germania nu se mai poartă. De altfel ce să-ţi mai spun cred că în curând se va schimba toată situaţia şi atunci va fi mai bine şi voi câştiga mai bine şi îţi voi trimite mai multe colete”.

Că Partidul Comunist Francez a trecut în prim-planul mişcării comuniste din Europa de Vest, voia să îi spună de fapt Melinte lui Ceauşescu. Şi că în Germania comunismul „nu se mai poartă”, adică partidul a pierdut teren. Acum sunt la modă „modele” de la Paris. Scriind că „lucru este foarte mult”, Melinte transmitea că partidul are activitate. Şi că el personal este implicat.

Schimbul de informaţii funcţiona şi în sens invers, scrie mai departe Melinte. Prin medierea activişilor de la Ajutorul Roşu, afară se afla tot ce se petrece la Doftana. „Cred că tu no duci prea bine de altfel am auzit şi eu nimic nu se petrece acolo să nu se audă afară”, îi scria Melinte în octombrie 1937. În final, activistul îl asigura pe Ceauşescu. Nu va fi uitat nici în continuare, „să nu ai nici o grijă voi purta grija ta întotdeauna şi te voi ajuta după posibilităţi chiar şi peste putinţă”. Cel mai probabil Ceauşescu figura pe listele Ajutorului Roşu. „Mama”, după cum era cunoscută organizaţia printre deţinuţii comunişti.

„Cred că tu n-o duci prea bine; de altfel am auzit şi eu nimic nu se petrece acolo să nu se audă afară.”
Petre Melinte activist PCdR

Binefăcătorul lui Ceauşescu, executat ca „trădător” de tovarăşii lui

Petre Melinte (foto), sprijinitorul lui Ceauşescu din epoca detenţiei la Doftana, a fost ucis de proprii lui tovarăşi. La capătul unui lung şir de arestări, bătai şi înteminţări a acceptat să dezvăluie Siguranţei din secretele partidului. Numeroasele dosare deschise pe numele lui de autorităţile vremii conţin între coperte biografia unui revoluţionar. Petre Melinte se născuse în comuna Fântânele, din judeţul Iaşi. Până la 32 de ani a fost un activist model. Muncitor de primă generaţie, ­aderase la ideologia stângii extreme. Pentru care şi-a abandonat meseria, punându-se cu totul în slujba cauzei. Ca să propage ideea comunistă a străbătut Moldova de la un capăt la altul.
Şi a intrat în atenţia autorităţilor. În 1933, Consiliul de Război din Iaşi l-a judecat în libertate pentru răspândire de manifeste. În februarie 1935, a fost înaintat parchetului Piatra Neamţ, pentru că îi instigase la grevă pe lucrătorii de la Buhuşi. Câteva luni mai târziu poliţia l-a reperat în oraşul Roman şi l-a arestat pentru propagandă la sate. Umbla să vândă cărţi poştale cu portretul lui Petre Constantinescu-Iaşi, deţinut la Chişinău. Colectă în favoarea deţinuţilor „antifascişti” se chemau oficial fondurile astfel obţinute. La 31 august 1935 a fost condamnat la 7 luni închisoare, pe care le-a executat. Un an mai târziu, Tribunalul Militar Iaşi l-a trimis după gratii. Când îi scria lui Ceauşescu la Doftana Petre Melinte era între două arestări. În 1939 a fost iarăşi prins de Siguranţa din Galaţi. Care depistase o organizaţie comunistă cu ramificaţii pe ambele maluri ale Prutului. A fost condamnat de Tribunalul Militar Galaţi la 6 luni închisoare.

Sechestrat şi asasinat

După eliberare, a fost chemat în Capitală şi promovat în conducerea organizaţiei Bucureşti. Arestat în vara lui 1940, a acceptat propunerea inspectorului D.C. Popescu, şeful „brigăzii comunişti”, de-a deveni informator al Siguranţei. La procesul judecat în toamnă inspectorul a depus mărturie în favoarea lui. Ca urmare, Melinte a primit o condamnare mică, de patru luni.

La ieşirea din închisoare a fost bănuit o vreme de tovarăşii săi comunişti. Atitudinea binevoitoare a poliţistului ­le-a părut suspectă. Petre Melinte şi-a pierdut funcţia din conducerea organizaţiei Bucureşti. Şi a fost trimis să se reabiliteze „la munca de jos”, într-un grup care ar fi trebuit să se ocupe de sabotaje. În iunie 1941, România a intrat alături de Germania în război contra Uniunii Sovietice, patria comuniştilor de pretutindeni. Măsurile împotriva acestora nu au întârziat. În toamna lui 1941, conducerea organizaţiei Bucureşti a plănuit un atentat contra trenurilor care urmau să ajungă pe front.

Cooptaseră ingineri chimişti ca să prepare explozibili. După câte au susţinut autorităţile, substanţa urma să fie pusă pe osiile vagoanelor de marfă. Petre Melinte a informat Siguranţa şi grupul a fost prins. Poliţia mai avea date şi de la un alt informator comunist. Procesul s-a judecat rapid, iar pedepsele – drastice. Inginerul Francisc Paneth şi soţia sa Lily, doctorul Adalbert Kornhauser, chimista Ada Marinescu şi Elisabeta Nagy au fost condamnaţi la moarte şi executaţi.

Bănuit de trădare, Petre Melinte nu a mai primit ­nicio sarcină până la capătul războiului. A dispărut după ajungerea partidului la putere, în împrejurări nelămurite până astăzi. Se spune că a fost sechestrat şi asasinat de foştii săi tovarăşi de luptă. Probabil de aceia care ­l-au asasinat în acelaşi fel şi pe Ştefan Foriş, ultimul secretar al partidului din anii ilegalităţii. Cadavrul ar fi fost aruncat într-o groapă comună, săpată sub duşumeaua unei camere din actuala ambasadă a Poloniei. Se mai spune că a fost îngropat împreună cu fostul şef al partidului. Şi cu Ion Zelea Pârgaru, fost membru al Secretariatului, care în 1935 spusese poliţiei unde se află Ana Pauker, provocându-i arestarea. În 1968, Ceauşescu l-a reabilitat pe Foriş. Despre Melinte, fostul lui binefăcător, şi Ion Zelea Pârgaru nu s-a spus nimic. Nici cine, nici de ce îi executase.

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. 8 August 2011 11:20

    Citesc-fiind printre cei f.f.putini si cel care refuzandu-l pe Ion Dinca TELEAGA la propunerea sa de a deveni informator, am fost destituit de acesta cu consecinte nemeritate….-aceste povestiri despre N.C.si cred ca omenirea trebuie sa le cunoasca.. DAR ESTE FF.TRIST ca toti CONTEMPORANII lui pe care i-a facut oamani mari din care unii au devenit TICALOSI NOTORII sau TRADATORI de elita inclusiv cei care l-au ASASINAT, TAC si fie au trecut de partea lui Iliescu-marele tradator de tara si cu un tupeu greu de suportat de un om normal, TAC,slujesc noii stapani parveniti, primesc onoruri militare, etc.
    As dori LOR acolititor lui NC pe care ii denumesc impreuna cu imperialistii americani condusi de falsul popor ales, sa le adresez un mesaj direct: VREMEA parvenitilor din anturajul tuturor CONDUCATORILOR VREMELNICI, se apropie de sfarsit: LUMEA cu adevarat libera-toti o stim- se misca in directia SALVARII OMENIRII DE SCLAVAGISMUL prin exploatarea si nimicirea popoarelor si se indreapta spre soc. justitiei si ehitatii sociale si poate una din motivatiile personale este ca urmrind de 6 generatii evolutia OMENIRII, sunt azi incredintat ca SOCIALISMUL actualizat de progresele tehnologice, se va instaura curand…!
    Iar atentie: nimeni nu va scapa de judecata de apoi si nici de judecata semenilor; II VA ASTEPTA ESAFODUL sau MUNCA SILNICA, tuturor celor carora munca nu le-a placut niciodata..
    Indemn din partea unui care este TRAIT si educat in munca de productie, pe care am servit-o 52 efectiv..
    Aristide Buzuloiu

    Apreciază

  2. 8 August 2011 22:41

    @Aristide Buzuloiu, ai perfecta dreptate bine ai revenit pe blog !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: