Skip to content

Prima vizită de lucru a lui Nicolae Ceauşescu în străinătate a fost în Bulgaria. Ceauşescu, fondatorul ziarului „Sportul Popular“

28 August 2011
tags:

Prima vizită de lucru a lui Nicolae Ceauşescu în străinătate a fost în Sofia, Bulgaria 26 – 30 martie 1945, Paşaportul colectiv nr. 018354, Pasaport eliberat la 20 martie 1945

În calitate de şef al UTC, Nicolae Ceauşescu a participat la numeroase manifestaţii propagandiste ale tineretului comunist, în România şi în ţările ocupate de Armata Roşie. Prima „vizită de lucru“ a lui Nicolae Ceauşescu în străinătate a fost în Bulgaria, la Conferinţa Uniunea Tineretului Muncitoresc. Era şeful unei delegaţii a UTC.

În şirul de vizite externe ale lui Ceauşescu, prima a fost la sud de Dunăre, la tinerii comunişti bulgari. Astfel, la sfârşitul lunii martie 1945, Comitetul Central al UTC a avut de onorat primele invitaţii în străinătate, cu ocazia unor manifestări ale tineretului din ţările ocupate de Armata Roşie. Frontul era departe de Estul Europei, iar comuniştii locali cucereau pas cu pas puterea, ajutaţi de sovietici. Pe acest fond s-au desfăşurat diverse acţiuni ale tineretului. La Sofia, Uniunea Tineretului Muncitoresc din Bulgaria a organizat prima sa Conferinţă de după război, iar la Belgrad avea loc Săptămâna Tineretului Antifascist din Iugoslavia. În Comitetul Central al UTC a avut loc distribuirea sarcinilor de lucru, decizându-se ca Nicolae Ceauşescu să conducă delegaţia de la Sofia. La Belgrad a fost trimisă Ivanca Sarisky, deşi era născută la Durostor, iar limba ei maternă era bulgara.Aşadar, prima vizită în străinătate a lui Ceauşescu a avut loc la sudul Dunării. A primit de la Ministerul de Interne paşaportul cu nr. 18354, conducând o delegaţie din care mai făceau parte: Petre Socol, Viorel Popa, Adriana Stănescu, Nicolae Georgescu, Ion Fleşeru, Cristea Popeşteanu şi Petre Drocan. Conferinţa tinerilor comunişti bulgari a avut loc în perioada 26-30 martie, fiind organizată în sala „Balcan” din Sofia.

În numele CC al UTC a vorbit Nicolae Ceauşescu

„Tov. delegaţi, tovarăşi. În numele Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist din România vă aduc salutul frăţesc şi vă doresc ca rezultatele conferinţei noastre să fie încununate de cele mai mari succese. Noi am primit cu mare bucurie invitaţia de a lua parte la lucrările conferinţei Tineretului Comunist Bulgar. Pe noi ne interesează îndeaproape problemele ce se dezbat aici şi suntem convinşi că lucrările conferinţei ne vor ajuta şi pe noi în munca pentru organizarea tineretului român. Tineretul român a avut mult de suferit de pe urma războiului criminal contra Uniunii Sovietice. Peste 500.000 de tineri au murit pe front pentru interesele lui Hitler. Tineretul român progresist vrea să spele ruşinea de a se fi lăsat târât în război contra Uniunii Sovietice, luptând cu toată forţa sa contra Germaniei hitleriste. Actualmente peste zece divizii româneşti luptă alături de Armata Roşie contra Germaniei. În frunte se află glorioasa divizie de voluntari, Divizia de Panduri «Tudor Vladimirescu». Mii de tineri antifascişti români s-au înrolat ca voluntari în această divizie”.
În finalul alocuţiunii sale, Ceauşescu a amintit şi despre „rămăşiţele fascismului” printre tinerii din România. În faţa colegilor balcanici, şi-a luat angajamentul că se va ocupa de „curăţirea” tineretului de ideile „timpurilor vechi”. Cuvântarea lui s-a încheiat cu o lozincă la modă în epocă: „Moarte fasciştilor!”.

Vizită la aromânii din Bulgaria

În timpul vizitei la Sofia, delegaţia uteciştilor din România a vizitat şi liceul românesc din localitate. Acesta funcţiona sub egida Institutul Român din Sofia, fiind adresat comunităţilor de aromâni din regiunile Plevna, Kozlodui şi Vidin. Festivitatea primirii tinerilor comunişti de la nordul Dunării a fost deschisă de profesorul Velichi, directorul liceului. Acesta s-a plâns de tratamentul dur aplicat aromânilor de regimurile „fasciste” care conduseseră Bulgaria până la „eliberarea” de către Armata Roşie. Apoi a luat cuvântul Nicolae Ceauşescu, care le-a vorbit elevilor despre „noul” învăţământ românesc: „În şcoli a intervenit o schimbare. Învăţământul putred, fascist, este pe cale de lichidare.

Măsuri drastice au fost luate contra profesorilor reacţionari. Reamintim şi aici că manualele trebuie controlate de profesori. Aceşti profesori antifascişti sunt responsabili împreună cu elevii de stârpirea fascismului din şcoli. Şcoala românească refăcută va creşte oamenii drepţi, cinstiţi, care vor lucra pentru popor, şi nu contra lui”. La final, uteciştii români le-au promis aromânilor din Bulgaria că le vor trimite ziare şi literatură „progresistă”, îndată ce vor ajunge la Bucureşti

Batalia pentru tineret

Nicolae Ceauşescu şi tovarăşii săi din fruntea UTC nu au avut întotdeauna momente de răgaz, asemenea celui din primăvara anului 1945. După 23 august 1944, ei aveau sarcini să sporească numărul membrilor de partid, având în vedere numărul mic al comuniştilor. Au luat la pas fabricile şi atelierele din Bucureşti şi principalele oraşe ale ţării, cu misiunea de a organiza celule UTC. Când au reuşit să mobilizeze tineri cât să pară o mulţime impunătoare, au organizat evenimente de amploare. Aşa cum a fost Festivalul tineretului prahovean, de la Ploieşti, la 19 noiembrie 1944. În perioada războiului, organizaţia Prahova a Partidului fusese printre cele mai active. Printre rezultatele sale s-au numărat aşa-zisele „sabotaje pasive”. Astfel, în rezervoarele de produse petroliere se introducea nisip, pentru ca armata nazistă să nu beneficieze de combustibilul necesar deplasării vehiculelor sale.

Procesiunile au început pe străzile oraşului, fiind încolonaţi câteva sute de tineri, pe categorii, conform ideologiei comuniste: intelectuali, muncitori, ucenici. Erau angajaţi ai rafinăriilor Astra, Columbia, Româno-Americană, Orion şi ai Uzinei Vlahuţă. Punctul final al festivalului a fost întrunirea din sala Aro.

Cu ochii pe tineretul universitar

Pentru a pleca la Sofia, Nicolae Ceauşescu a avut nevoie de acceptul lui Teohari Georgescu, ministrul Afacerilor Interne. A primit paşaportul cu nr. 18354 Foto: Arhivele Naţionale


După 23 august 1944, una dintre sarcinile de Partid ale UTC a fost să pătrundă în organizaţiile de tineret ale formaţiunilor politice „istorice”, dar şi în rândul studenţilor. Principala „bătălie” s-a dat pentru „convertirea” organizaţiilor universitare, care, timp de douăzeci de ani, în perioada interbelică, fuseseră dominate de „microbul” legionar.

Astfel, la 22 septembrie 1944, Nicolae Ceauşescu a organizat prima întrunire a „Tineretului Universitar Anti-hitlerist”, în vederea constituirii unui Comitet de Coordonare al Tineretului Democrat din România. La nivel universitar, comuniştii au fost reprezentaţi de Manea Mănescu, viitorul prim-ministru al lui Ceauşescu în perioada 1974-1979. Au mai participat delegaţi ai organizaţiilor studenţeşti din partea PNŢ, PNL, Partidului Social-Democat, Uniunii Patrioţilor etc.

Pentru Ardealul de Nord!


Realipirea Ardealului. Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Dr. Petru Groza.14.III.1945.Bucureşti. Foto: Arhivele Nationale
În calitate de gazdă, Nicolae Ceauşescu a ţinut o cuvântare în faţa studenţilor democraţi, în care făcea apel la mobilizare pentru „zdrobirea hitlerismului”: „Patrioţi, Tovarăşi. Vă aduc salutul Uniunii Tineretului Comunist, vouă ce înţelegeţi să luptaţi pentru democratizarea vieţii Universitare şi să luaţi parte la luptă alături de întreg tineretul pentru clădirea unei Românii cu adevărat democratice.

23 August a deschis drumul studenţimii pentru a putea participa, cu energia ei tinerească, la lupta pentru eliberarea naţională de sub jugul cotropitorilor germani. Tineretul român trebuie să participe cu toată forţa sa în războiul just pe care îl ducem astăzi, pentru eliberarea Ardealului de Nord. Alături de Armata Română şi Armata Roşie eliberatoare, să dăm contribuţia noastră în lupta pentru zdrobirea armatelor germano-hitleriste”.

––
Printre realizările lui Nicolae Ceauşescu la cârma tineretului comunist s-a numărat şi întemeierea cotidianului „Sportul Popular“. Dintre tinerii ilegalişti comunişti ieşiţi din lagăre şi închisori, Nicolae Ceauşescu a fost desemnat să preia conducerea UTC, organizaţia de tineret a partidului.
Numirea lui Ceauşescu în fruntea organizaţiei de tineret a partidului a avut loc în primele zile după 23 august 1944. IntPeresaţi să câştige adepţi în rândul tineretului, comuniştii au căutat să-i atragă prin toate mijloacele. Iar sportul era unul dintre cele mai eficiente metode. Însă organizarea unor competiţii sportive trebuia îmbinată cu propaganda de stânga. Aşadar, a apărut ideea unui ziar sportiv, care să-i ţină la curent pe tineri, şi nu numai, cu realităţile la zi din diferite competiţii. Sau să-i anunţe despre organizarea diverselor campionate de amatori, în fabrici sau cartiere.

În România exista deja un cotidian de specialitate, „Gazeta sporturilor„, fondat în anul 1924.

Inseşi documentele Uniunii Tineretului Comunist din primele luni după 23 august 1944 – cum ar fi „Noile sarcini ale CC al UTC în noua situaţie politică după 23 august 1944, precum şi transformarea UTC într-o organizaţie de masă a tineretului muncitoresc ţărănesc” – făceau apel la încurajarea sportului de masă, prin editarea publicaţiilor de profil. Astfel a luat fiinţă ziarul „Sportul Popular”.

În primul număr al publicaţiei (1 octombrie 1944)a apărut un articol semnat de Nicolae Ceauşescu, în care erau enunţate diferenţele dintre „vechiul”sport, în „slujba fascismului”, şi „sportul popular”, al celor mulţi: „Până acum sportul a fost un lux, de care masele întregi ale tineretului nu s-au putut bucura. Fasciştii au folosit sportul pentru a pregăti tineretul pentru războiul lor criminal şi banditesc. În România democrată sportul trebuie să fie la îndemâna maselor largi ale tineretului, care trebuie sprijinite atât de Stat, cât şi de întreprinderi. Concursul cel mai larg se cere din punct de vedere material. În rândurile tineretului au avut un deosebit ecou sforţările făcute de sportul popular pentru a înlesni întregului tineret participarea la sport. Cu deosebită bucurie au fost primite aceste sforţări ale tineretului muncitor şi şcolăresc, de care până acum nu s-a ocupat nimeni în mod serios. O deosebită atenţie va trebui să dea sportul popular maselor largi ale tineretului ţărănesc. Sportul este un factor important de întărire a legăturilor şi stabilirea colaborării tineretului ţărilor democratice din toată lumea. De aceea este nevoie să se intensifice şi mai mult activitatea sportivă, care să cuprindă toate masele de tineret. Să nu fie fabrică, sat, universitate, şcoala sau cartier care să nu aibă cluburile sportive organizate şi conduse de cei mai buni tineri sportivi”. În paralel cu „Sportul popular” a continuat să apară şi „Gazeta sporturilor”, care a fost cotidian privat, până în anul 1948.

În fruntea tineretului

Cum a ajuns Nicolae Ceauşescu şeful UTC după 23 august 1944 nu este clar nici astăzi. Pavel Câmpeanu, deţinut politic la Caransebeş alături de fostul preşedinte, susţine în memoriile sale (Ceauşescu, anii numărătorii inverse, Polirom, 2002) că Gheorghiu-Dej l-ar fi preferat iniţial pe Alexandru Drăghici la cârma tineretului. Ca şi Dej, Drăghici lucrase la Atelierele CFR Griviţa. În plus, viitorul ministru de Interne deţinuse funcţii mai importante în UTC în perioada interbelică, fiind condamnat în procesul de la Craiova din 1936. Ceauşescu ar fi câştigat competiţia cu Drăghici deoarece cunoştea mai bine organizaţia de tineret şi avea mai multe relaţii în rândul ilegaliştilor. Nu putem şti încă motivele pentru care Nicolae Ceauşescu a fost desemnat şef al UTC, însă cu siguranţă a fost un lider important al comuniştilor încă din primele zile de după 23 august 1944. Mărturie stau documentele din Arhiva Partidului, care îl atestă în primul Comitet Central al PCR, cu următoarea componenţă: Constantin Pârvulescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu, Iosif Rangheţ, Ana Pauker, Constantin Agiu, Lucreţiu Pătrăşcanu, Emil Bodnăraş şi Nicolae Ceauşescu. La rubrica „repartizarea muncii”, în dreptul lui Ceauşescu este menţionat: „Tineret”.

Viaţa de partid

Pentru a organiza UTC, Nicolae Ceauşescu a primit pentru Comitetul Central al organizaţiei de tineret un sediu în zona rezidenţială a Capitalei, respectiv pe Aleea Alexandru, la numărul 23. Îi avea alături în CC al UTC pe alţi trei ilegalişti: Ivanca Sarisky, Alexandru Drăghici şi Ladislau Ady. Ca să fie mereu aproape, dar şi pentru a-i controla, partidul i-a aşezat în acelaşi imobil să convieţuiască, respectiv pe strada str. Dr. Râmniceanu nr. 27.

Însă tinerii comunişti nu au avut vreme de organizare. Pe scena politică a ţării debuta lupta pentru putere dintre partidele de stânga şi cele istorice – PNŢ/PNL. Astfel, la începutul lunii octombrie 1944, comuniştii din guvern s-au arătat nemulţumiţi de „performanţele” primului ministru Constantin Sănătescu şi au cerut crearea unui Front Naţional Democrat. Acesta ar fi reprezentat „adevăratele interese ale poporului”, susţinea propaganda.

Aşadar, tinerii comunişti au primit dispoziţie să dea tonul alianţei organizaţiilor de stânga, la nivel de tineret. La începutul lunii octombrie 1944, CC al UTC a emis Proiectul de platformă a Frontului Naţional-Democrat al Tineretului. Precizau aici că „tineretului poate participa cu elanul şi forţa sa în lupta pentru eliberarea naţională şi democratizarea ţării, la lupta de zdrobire a Germaniei hitleriste şi a trădătorilor de ţară legionari şi antonişti”.

Turnee în fabrici

Pentru a-i incita pe tinerii muncitori contra guvernului Sănătescu, Nicolae Ceauşescu şi colegii săi au început adevărate „turnee” prin fabricile ţării. Scopul oficial era obţinerea de a aderenţi la Platforma Frontului Naţional-Democrat al Tineretului. Spre exemplu, la 11 octombrie, Alexandru Drăghici a poposit la Fabrica de avioane SET, unde le-a promis tinerilor muncitori reforme importante: majorarea salariilor în raport cu scumpetea, restituirea Împrumutului Apărării Naţionale (n.r. – colectat de la muncitori în timpul războiului) care s-a reţinut, plata impozitelor şi a diferenţei ce s-a oprit din ajutorul de iarnă, plata orelor de alarmă, sporul de scumpete care trebuia să li se dea, adică plata pe 200 de ore din trei în trei luni cum s-a plătit la funcţionari 30% la fiecare leafă, plata concediilor legale ale ucenicilor, plata orelor de şcoală ale ucenicilor, plata cărţilor de şcoală ale ucenicilor, desfiinţarea coverzilor particulare la care erau puşi ucenicii, desfiinţarea amenzilor. Pesemne că organizaţia de tineret câştiga aderenţi cu acelaşi discurs demagogic ca şi al liderilor maturi ai Partidului. Şi nu erau puţini tinerii care au aderat la UTC, promiţându-li-se că vor fi trataţi omeneşte în ateliere şi fabrici şi, de ce nu, că ei vor deveni curând proprietarii acestora! Astfel, la ce bun pregătirea proletară?!

Manevre de înghiţire

În „laboratoarele” PCR se pregătea însă monopolizarea tuturor organizaţiilor de tineret de către UTC, şi nu colaborarea dintre acestea. Astfel s-a decis constituirea Mişcării Tineretului Progresist – organizaţia de tineret a FND. S-a înfiinţat la 21 ianuarie 1945, prin fuziunea UTC cu Asociaţiile Studenţeşti „progresiste”, Uniunea Tineretului Socialist, Tineretul din Frontul Plugarilor, Tineretul Naţional-Liberal (ramura Tătărescu), Organizaţia Sportului Popular, Tineretul din Uniunea Patrioţilor, Tinerii din Uniunea Populară Maghiară etc. Sarcina constituirii Tineretului Progresist i-a revenit aceluiaşi Nicolae Ceauşescu. După două săptămâni, la 4 februarie 1945, a organizat o mare adunare prin care se anunţa constituirea organizaţiei. El a motivat astfel necesitatea alianţei tinerilor „democraţi”: „Această mişcare a Tineretului Progresist din România este nu numai un început, dar şi un imbold la lupta pentru distrugerea Germaniei hitleriste”.

Tineretul progresist

Însă activitatea Uniunii Tineretului Comunist se confunda cu cea a Mişcării Tineretului Progresist. Situaţia confuză a fost discutată la Plenara UTC din martie 1945, care a decis desfiinţarea tuturor organizaţiilor de tineret ale FND-ului. Astfel, în luna următoare s-a înfiinţat Tineretul Progresist, prin fuziunea tineretului PCR, PSD, Frontului Plugarilor, PNŢ-Alexandrescu, PNL-Tătărescu şi a altor organizaţii mai mici. Preşedinte a fost desemnat Constantin Drăgoescu, membru al tineretului comunist. Procesul unificării a durat ceva vreme, astfel că UTC a mai funcţionat până în iunie 1945. Nicolae Ceauşescu a fost numit la conducerea Sectorul I Galben al Capitalei.

„Până acum, sportul a fost un lux, de care masele întregi ale tineretului nu s-au putut bucura.”

Nicolae Ceauşescu

şeful UTC

Ivanca Sarisky, soră de martir, soţie de ambasador

Judecată după „trecutul revoluţionar”, Ivanca Sarisky, colega lui Nicolae Ceauşescu în CC al UTC, nu era cu nimic mai prejos decât acesta. Ba chiar avea şi un atu puternic în noua conjunctură: absolvise şcoala de cadre în Uniunea Sovietică.

Ivanca Sarisky a fost sora lui Petre Gheorghe, condamnat la moarte şi executat de nazişti Foto: Arhivele Naţionale

Detalii despre biografia ei se pot afla dintr-un referat întocmit de Secţia Cadre în 1955, precum şi din alte documente referitoare la partidul comunist din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Ivanca Sarisky s-a născut în ianuarie 1915, într-o familie de bulgari săraci din Bazargic. Cu doi ani înainte de naşterea viitoarei uteciste, judeţele bulgare Durostor şi Caliacra au revenit României, după al doilea război balcanic. Ca mulţi alţi militanţi comunişti, Ivanca Sarisky provenea din rândurile minorităţilor nemulţumite de administraţia românească. La 10 ani, Ivanca şi cei trei fraţi au rămas orfani de tată.

Mama, se preciza în referatul de cadre, trăia din angajamente sezoniere. După patru clase primare, la 11 ani, copila a intrat ucenică la un atelier de covoare. În 1928, a intrat în legătură cu organizaţia UTC din oraşul natal, pentru care a făcut mici comisioane. Fratele ei, Petre Gheorghe, era, la rândul lui, membru al mişcării comuniste locale.

Şcolită în URSS

Ivanca Sarisky avea vechime mai mare în partid decât Ceauşescu. Socotită aptă pentru misiuni mai dificile, în 1933 a fost primită în PCdR. În acelaşi an, la fel ca viitorul coleg, a şi fost arestată pentru prima oară. Condamnată la trei luni de închisoare, a reuşit să se sustragă pedepsei. A fugit din Bazargic, la Constanţa, unde a primit însărcinări în UTC local. În 1936 a fost selectată pentru cursurile şcolii de activişti de partid din Uniunea Sovietică. A rămas în patria „socialismului biruitor” doi ani, până în 1938, când a revenit în ţară. La cercetări a negat stagiul în URSS şi, după o lună, a fost lăsată liberă.

Până în vara lui 1941 s-a aflat la Constanţa. Era membră în conducerea locală a PCdR şi avea ca sarcină organizarea UTC din Dobrogea. În primele zile după intrarea României în războiul contra URSS, UTC Constanţa, condus de Ivanca Sarisky, a dat primul „martir al clasei muncitoare” – tânărul Filimon Sârbu. Ea a reuşit să fugă la Bucureşti. Fratele ei, Petre Gheorghe, era şeful organizaţiei PCdR din Capitală. Ivanca a intrat în echipa lui Ştefan Foriş, conducătorul de atunci al partidului. Împreună cu Ronea, soţia fratelui său, îndeplinea funcţia de instructor al Comitetului Central al PCdR. Îi ajuta, adică, pe membrii CC să-şi ducă sarcinile la îndeplinire. Documentele partidului au reţinut că din colaborarea ei cu Constantin Carp, membru al CC, s-a născut şi o poveste amoroasă, de-zaprobată de Foriş.

În august 1942, Ivanca Sarisky a fost arestată. Judecată în „lotul UTC”, împreună cu Constanţa Crăciun şi Ion Vinţe, şeful UTC din acea perioadă, a fost condamnată la muncă silnică pe viaţă. Se afla în închisoare în 1943, când Petre Gheorghe a fost condamnat la moarte şi executat. Era parte a unui complot ce intenţiona să arunce în aer podul de la Cernavodă, a susţinut Gestapoul din Bulgaria. După 1944, Petre Gheorghe a fost socotit „erou al proletariatului”, iar numele lui a fost popularizat ca atare.

„Eroina” Ivanca se afla la închisoarea din Ploieşti în 1943, când mai multe deţinute au murit într-un incendiu. „A trecut fără şovăire prin flăcări, pentru a scoate tovarăşele de sub dărâmături”, se consemna în referatul care îi evalua biografia.

După 23 august 1944 a fost repartizată la UTC, apoi la Tineretul Progresist. În 1946, a făcut campanie electorală pentru PCR în regiunea Dobrogei. Din anul următor a lucrat în aparatul CC. Între timp, se căsătorise cu Teodor Rudenco, militant comunist pe care Ceauşescu îl cunoscuse la Caransebeş. Acesta a fost numit ambasador în Iugoslavia, în 1948, apoi în China. Ivanca l-a urmat în străinătate. Au revenit la Bucureşti în 1952. De atunci a continuat să lucreze în aparatul central de partid, dar nu a deţinut funcţii de primă mărime.

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. 28 August 2011 23:22

    Cititi mai jos „Lovitura de stat decembrie 1989”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: