Skip to content

Nicu Ceausescu catre celebrul Raducanu: „Bai, tigane, vino-ncoace!.” Restaurantul preferat al lui Nicu era „Pescarus.” Stropea fetele cu pistolul cu parfum. Vladimir Tismaneanu: „Nu am fost niciodata martor la vreo orgie. Il intersau chestiunile istorice. Nicu era fericit pe bicicleta”

25 Septembrie 2011

Vladimir Tismaneanu:

Spre sfarsitul anilor 70, restaurantul preferat al lui Nicu era „Pescarus”, pe malul Lacului Herastrau. Avea masa sa rezervata, mergea acolo cu sleahta de parteneri de bautura, sedinte si ospete. O scena petrecuta acolo, povestita mie de mai multe persoane, sintetizeaza acea degenerescenta aroganta care a fost marca „stilului” lui Nicu pe masura ce se lasa tot mai mult ametit de putere.

La o alta masa se afla un grup de fotbalisti, intre care celebrul Raducanu, zis „Tamango”. Nicu i-a strigat in auzul intregii sali, „Bai, tigane, vino-ncoace!” Raducanu s-a facut ca nu aude. Nicu a repetat porunca impertinenta. Nici o reactie. In fine, la un moment dat, dupa atatea chemari imperative si insultatoare, Raducanu s-a indreptat spre masa lui Nicu, cu sclipiri amenintatoare in ochi. A rostit tare cuvintele: „Ma duc, domne, ca e baiatul lui bossul. Daca n-ar fi odrasla lui bossul, stie el, nenorocitul, ce i-as face…” Nicu a inghitit in sec, s-a uitat in alta parte, incidentul a fost inchis, dar nu uitat.

La 16 ani mai obisnuia sa traga fetele de par pe coridoare.

Radu Stern:

Evocind aceasta perioada, doua alte episoade mi-au venit in minte : pubertatea lui Nicusor nu a fost lipsita de probleme. De fapt, era destul de timid, departe de aroganta de mai tirziu. Mai ales cu fetele. Daca era o fata care-i placea pe la paisprezece ani, avea doua metode de a-i atrage atentia. Prima, tinea in ambele miini cite un ac cu gamalie si o intepa pe aleasa in fese, Cum avea doua ace, daca biata fata se apara, putea s-o intepe in fesa neprotejata cu acul din cealalta mina. “Jocul” asta il amuza la culme. Sint sigur ca “intepatele” isi aduc aminte ! A doua metoda nu era mai putin brutala : Nicu poseda o cantitate de parfum de trandafiri bulgaresc, probabil primit de mama lui intr-o calatorie in tara prietena. Mai avea si un pistol (cu apa) rusesc de mari dimensiuni, in forma de racheta. Parca-l vad si azi ! Rosu ! I-a venit ideea sa le combine ! Incarca pistolul cu parfum, care mirosea oribil si alegea o fata care-l interesa si o stropea cu pistolul. Nenorocita, stropita cu cca jumatate de kiliogram de parfum, era invoita de profesori sa se duca acasa casa faca dus si sa se schimbe complet. Noi deschideam geamurile asteptind ca mirosul greu si dulceag sa treaca. A facut asta de doua sau trei ori, probabil directorul Barbulescu a informat-o pe tovarasa Lenuta si calvarul a incetat. Dezlantuirea lui Nicusor, revansa sa asupra tuturor celor care-l considerasera pina atunci “Degetarianul”, inclusiv Zoia si Valentin, s-a petrecut cu intrarea in functie la UASCR si ascensiunea pe care o cunoastem. Atunci au inceput orgiile, etc.

Radu Stern

Radu Stern

Radu Stern a studiat Istoria Artelor, a scris o teza despre „Avangarda si constiinta critica”, s-a casatorit cu pianista Wanda Brauner, au plecat in Elvetia la sfarsitul anilor 70. A facut doctoratul acolo, a predat estetica, este directorul programelor educationale la Musee de l’Elisee din Lausanne. A scris studii si carti remarcabile, inclusiv „Against Fashion”, aparuta la MIT Press. Este organizatorul si autorul superbului catalog al expozitiei de imens succes de la Amsterdam despre artistii evrei ai avangardei din Romania.

Vladimir Tismaneanu:
L-am intalnit prima oara pe Nicu in septembrie 1958. El era in clasa I-a „B”, eu eram in „A” la Scoala Medie Mixta “Dr. Petru Groza” (numele il primise in luna iunie a acelui an, ca parte a “eternizarii memoriei” celui mai influent ”tovaras de drum” al comunistilor din Romania). Intre colegii si colegele sale: Lena Rautu (fata dictatorului ideologic al partidului), Ioana Pintilie (fata lui Pantiusa si a Anei Toma), Dan Nastase (dupa ani l-am revazut, era seful Protocolului prin 1994 la Cotroceni, eu mersesem sa fac un inteviu cu Ion Iliescu pentru cartea mea despre comunismul romanesc), cred ca si cativa fii de inalti ofiteri de securitate. In clasa mea erau Vasea Borila (fiul lui Petre si al Ecaterinei, fratele Iordanei, viitoarea sotie a lui Valentin Ceausescu), Ghita Goldberger (tatal sau, militant din clandestinitate, era director-adjunct al Institutului de Istorie a Partidului), Svetlana Schiopu (fiica lui Bucur si a Ursulei Schiopu), Andrei Manoliu (fiul directorului de la Spitalul „Elias”), Vova Valeanu (tatal sau era traducatorul din rusa al lui Gheorghiu-Dej, mama sa, ucrainianca de origine din URSS, Valentina, era lector de rusa la ASE, pe atunci ISEP „V. I. Lenin”), Florica Jebeleanu cu care eram vecin de strada, pe Grigore Mora (ca si cu Ioana Pintilie). Invatatoarea lui Nicu era romanca, doamna (adica „tovarasa”) Munteanu. A noastra era o relicva a Scolii Ruse, Olga Alexandrovna Dominte. Cu sapte ani mai devreme, fusese invatatoarea sorei mele Rodica. Nu vreau sa vorbesc cu pacat, dar era o fiinta extrem de aspra si amenintatoare. Cel putin pentru mine care nu stiam ce pretexte si tertipuri sa gasesc pentru a fugi de la scoala. Bibliotecara scolii era o basarabeanca mereu incruntata, Lica Gaisiner, al carei sot lucrase cu tatal meu la revista “Pentru pace trainica, pentru democratie populara”.

Dana Radu impreuna cu Nicu Ceausesu la un botez 1996

In perioada 1963-64, cand tatal meu era inca exclus din partid, deci era un pestiferat, Nicu a venit de cateva ori la mine, a stat la pranz, a mancat omleta gatita de bunica mea. Este greu de crezut ca nu se stia acasa unde merge, cu cine se vede, cu cine se plimba etc Tatal meu m-a chemat intr-o seara si, pe un ton cat se poate de calm, mi-a spus: „Ar fi preferabil sa te intalnesti cu Nicu Ceausescu in alta parte, nu la noi acasa. Sunt carti si reviste de tot felul aici, cine stie ce va povesti el acasa”. Am inteles, m-am conformat, Nicu nu a mai trecut pe la noi. Am mers insa eu cu el la strand, prin parcuri, cu bicicletele la Baneasa, conversand despre tot ce puteau discuta doi adolescenti in varsta de 13 ani. Imi povestea despre filmele occidentale pe care le vedeau la studioul „Sahia”, inclusiv “West Side Stoy”, unul din filmele sale favorite.
Mama lui Nicu era cea mai buna prietena a mamei Lenei Rautu. Le vedeam plimbandu-se pe „Jdanov” (rebotezat Primaverii dupa 1962) pe Stela Moghioros, Elena Ceausescu, Sanda Ranghet, Natalia Rautu si Tina Chivu. Am povestit acum cativa ani, in „Almanahul Catavencu” despre vizita mea cu Nicu la bunicii sai, in vila din curtea pe care o imparteau cu familia celui mai proeminent fiu. Casele au fost demolate la sfarsitul anului 1964, au fost construite in loc vilele din Bulevardul Primaverii 50 (aceasta a fost adresa oficiala a lui Nicolae si a Elenei Ceausescu pana in clipa caderii regimului).
Altminteri un copil sfios, rezervat, cu explozii imprevizibile de nervozitate agresiva, Nicu era fericit pe bicicleta. Bantuia cartierul in lung si-n lat. La vremea respectiva (si multi ani dupa aceea) avea obiceiul sa-si suga degetul. Mai traziu, lacheii care il linguseau cu nerusinare in fata, aparatcikii UTC-ului, il poreclisera „degetarianul”. N-as spune acest lucru daca n-ar fi cumva revelator pentru complexa identitate a personajului. Unul dintre efecte a fost deformarea danturii, o impingere in fata a dintilor de pe maxilarul superior. Am avut ocazia sa citesc, in perioada lucrului la „Raportul Final” documente semnate de seful Sectorului Special (grupul select de medici ai protipendadei), doctorul Vsevolod Bilyk, legate de calatoriile lui Nicu, prin 1961-62, pentru tratament dentar in Elvetia. Mergea acolo impreuna cu mama sa, de care a fost intotdeauna extrem de legat.

Pe 19 martie 1965, eram in clasa a saptea, inceta din viata „cel mai iubit fiu al partidului, al clasei muncitoare, al intregului popor”. Necrologul l-a redactat Leonte Rautu. Cu putin timp inainte murise G. Calinescu. Ne-au dus cu scoala sa aducem „ultimul omagiu” celui venerat in poemele pe care trebuia sa le invatam pe dinafara drept „scumpul tovaras Dej”. Am trecut si eu, impreuna cu Nicu, pe langa catafalc. Pe mine m-a apucat un fel de ras isteric. Nicu m-a tras de maneca, mi-a spus „Calmeaza-te, altfel o patim amandoi”. Ceausescu era marele maestru de ceremonii al funeraliilor, impreuna cu Maurer si Chivu Stoica. Peste cateva zile, disparea din clase portretul lui Dej, era inlocuit cu stema RPR. In acea perioada ne-am imprietenit, Florica, Zaza si cu mine, cu sora lui Nicu, mai mare ca noi cu doi ani, Zoia. Ne plimbam pe starzi, mergeam in curte la Zaza, fumam in ceea numeam „cazemata”. Vorbeam despre filme, despre romane, despre pictura, despre poezie, despre muzica. Zoia ne-a spus ca va muri tanara. Personajul ei favorit era printul Maskin din “Idiotul” lui Dostoievski. De la Zoia am auzit prima oara numele lui Salvatore Adamo. La vremnea aceea, scriitorii ei preferati din literatura romana erau Ion Barbu, Lucian Blaga si Ion Vinea. Cand a murit mama Floricai si a lui Tudor, pictorita Florica Cordescu, am mers cu Zaza si cu Zoia la inmormantare, la Cimitrul Bellu. Era prima oara, cred, cand Zoia mergea cu tramvaiul. Pe Nicu aceasta relatie il scotea din minti. Fratii sai mai mari l-au tratat intotdeauna cu o iritanta pentru el doza de condescendenta, nu l-au luat in serios, i-au intarit astfel un complex de inferioritate care il va mistui toata viata. Valentin si Zoia au apucat si timpurile cand tatal lor abia urca in ierarhie, iar mama lor era doar instructoare la Sectia Internationala a CC condusa de Ghizela Vass.

De-a lungul anilor de scoala, am vorbit cu Nicu despre multe lucruri, inclusiv despre relatiile cu URSS, despre epoca Dej, despre istoria PCR. Il intersau chestiunile istorice, citea buletinele Agerpres si carti traduse in romaneste „numai pentru uz intern”. Stiu precis ca acasa la el se vorbea deschis pe teme din istoria PCR, se comenta copios despre unii si altii, despre unele si altele (in special despre Alexandru Draghici si sotia sa Marta, nascuta Cziko). In septembrie 1965, chiar de ziua sa, mi-a spus ca urma sa plece o delegatie condusa de Ceausescu in URSS, ca „se cam sarise calul” in conflictul cu sovieticii. Nu s-a produs niciun fel de rapprochement, dar au incetat sedintele inchise de partid din perioada Dej in care „activul” era informat despre polemicile din miscarea comunista si despre abuzurile sovieticilor.
Amicii lui Nicu

Prietenii sai cei mai buni au fost Zaza (Radu) Ioanid, ulterior operator la televiziune, var cu criticul de arta Andrei Doicescu si, o scurta perioada, prin clasa a XI-a, Florin Cleper, fiul unui cunoscut medic ftiziolog. Cu Florin, Nicu discuta istorie, impartaseau amandoi pasiunea pentru printi, regi si imparati, pentru Napoleon… Un baiat de o sensibilitate cu totul iesita din comun, Florin a emigrat in Israel dupa anul I la Arhitectura, a murit intr-o campanie din Liban. In 1969, eram in calsa a XI–a, Florin a fost tinta unui ciudat caz de prigoana legat de un extemporal la limba romana. Tema era opera poetica a lui St. O. Iosif, Florin scrisese ironic, in spiritul “Istoriei literaturii” de Calinescu, deci il prezentase drept poet minor. Profesoara de romana, N. R., sesizase conducerea scolii, obiectul incriminat a fost trimis catre “organele superioare”. Am fost convocati urgent in sala de festivitati, directorul adjunct, profesorul de chimie Popa, ne-a citit un material venit din partea CC al UTC, semnat de primul secretar si ministrul tineretului, Ion Iliescu. Ni se spunea ca este necesar sa luptam pentru cultivarea marilor valori nationale, ca nu se poate ingadui denigrarea lor. Cel putin asa ne-a fost prezentata noua acea “demascare”. Directorul scolii, profesorul Barbulescu, era plecat in Bulgaria, era vorba de o inscenare ordinara. Taceam cu totii impietriti. Atunci s-a ridicat Nicu, a plecat trantind usa, nu inainte de a spune ca el nu poate sa participe la aceasta porcarie. Sedinta a fost suspendata, elevul Cleper a fost lasat in pace, profesorul Popa n-a mai scos o vorba, materialul “tovarasului Iliescu” a disparut, sunt sigur, fara urma…
Iubiri:
Iubirea ce mare a tanarului Nicu a fost Donca, fiica ideologului partidului Paul Niculescu-Mizil. Mi-i amintesc pe Nicu si pe Donca, prin 1969, la reuniunile care aveau loc in cladirea salii de sport a liceului nostru, la etajul intai, langa sala de festivitati si laboratorul de stiinte naturale. O statie de amplificare transmitea cantecele epocii, Beatles, Animals, Bee Gees, Rolling Stones. Nu incepusera inca acele sinistre campanii anti-cosmopolite, nu eram constransi sa ascultam muzica aprobata de aparatele ideologice.
In fiecare zi Nicu se ducea sa o ia pe Donca, mai mica decat noi cu doi ani, de la Liecul „Caragiale” din Piata Dorobanti.
Nicu a fost foarte apropiat de fratele mai mic al Doncai, Serghei, cel care a urmat apoi Institutul de Arte Plastice.
In timpul facultatii s-a produs tragedia, nu voi intra in detalii. Fapt este ca Elena Ceausescu nu privea cu ochi buni relatia cu Donca si ca a facut tot ce putea—si putea enorm—pentru a pune capat acestei legaturi. Se repeta pattern-ul din cazul Valentin-Iordana Borila? Probabil ca da. Dupa un moment cumplit pentru Donca si familia ei, cei doi tineri s-au despartit definitiv. Donca fusese poate singura persoana care ii putea spune lui Nicu absolut orice, pe care o asculta si de a carei parere tinea seama. Mi-a povestit odata Stelian Motiu (absolvent de drept, coleg cu Adrian Nastase, scurt timp secretar al UASCR, apoi redactor-sef la “Viata Studenteasca” si “Amfiteatru”) cum, dupa ce-l condusesera pe Nicu la aeroport, a ramas cu Donca la sa stea putin la taclale. Donca i-a marturisit ca este constienta cat de putin respectat este Nicu de toti acei trepadusi din jur, ca nu stie de ce se complace in acea companie.
In 1964, Nicu era bun amic cu Lena, fiica cea mica a lui Leonte Rautu.
Cativa ani am fost colegi de clasa, ocazional am fost si colegi de banca. N-as putea spune ca am fost prieteni, dar amici am fost vreme de cativa ani. Ultima oara l-am vazut pe Nicu in 1979, cu doi ani inainte de a parasi Romania.
Nu am fost niciodata martor la vreo orgie a sa, nu am participat niciodata la „taberele de instructaj” de la Izvorul Muresului. 
O fată i-a pus un gândac în sendviş

Serghei si Donca Mizil

Serghei si Donca Mizil

O întâmplare amintită de Tismăneanu o are în primplan pe una dintre colege, Liliana. “În clasa a VIII-a, plictisită de aerele aristocratice ale Prinţişorului, a profitat de un moment de neatenţie al acestuia şi i-a strecurat în sendvişul adus de acasă, copios garnisit cu trufandale, un gândac. Râdeam cu toţii în hohote. Nicu era furibund. Nu era vorba doar de dezgust, ci de faptul că fusese luat public în zeflemea, că fusese umilit. Tocmai el, cel care trăgea fetele de păr pe coridoare, cel care îşi permitea să înjure fără jenă pe cine avea chef, să fie ţinta unei asemenea supreme băşcălii. Nu s-a răzbunat, n-a făcut caz, de fapt ţinea la Liliana”, scrie Tismăneanu. După incidentul cu gândacul, Nicuşor şi-a adus sendvişul “cu o servietă blindată cu cifru”.
Politologul Vladimir Tismăneanu: «Taică-su îl bătea fără milă»
Politologul Vladimir Tismăneanu (foto) mai devoalează şi natura relaţiei dintre Nicuşor şi tatăl lui, Nicolae Ceauşescu, plecând de la o cauză violentă ce a avut ecouri până la maturitatea Prinţişorului: “În copilărie, fusese victima acceselor de furie ale lui Nicolae Ceauşescu, care îl bătea fără milă. Chiar şi când ajunsese ministrul tineretului, când suna telefonul şi vorbea cu tatăl său, se ridica în picioare”. El continuă cu analiza personajului Nicu Ceauşescu, precizând: “Nicu a acceptat toate deciziile părinţilor lui, s-a prefăcut docil, dar în realitate şi-a continuat dezmăţul, şi-a menţinut pasiunea pentru aventuri tot mai sordide”. Spre finalul rememorărilor sale, Tismăneanu concluzionează: “În realitate, în decembrie 1989, Nicu Ceauşescu era unul dintre cei mai singuri oameni din România. Complet înstrăinat de vechii prieteni, alergând haotic din agapă în agapă, ajunsese de, fapt, un soi de zombie”.

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. 25 Septembrie 2011 18:55

    cel mai tare articol

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: