Skip to content

Generalul Ceauşescu, pe „frontul“ politic al Armatei

27 Septembrie 2011
tags:

Din responsabil cu agricultura a devenit adjunctul lui Emil Bodnăraş la Ministerul Apărării Naţionale. La 22 martie 1950, prin Decretul nr. 232 din 18 martie 1950, Nicolae Ceauşescu a fost încadrat în armată cu gradul de general-maior şi funcţiile de ministru adjunct al Forţelor Armate şi şef al Direcţiei Superioare Politice a Armatei (DSPA).

Prin acelaşi decret al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, au pătruns în armată şi alţi activişti de partid. Leontin Sălăjan (Silaghi) a devenit general-maior şi şeful Marelui Stat Major. Mai târziu îl va înlocui pe Emil Bodnăraş în fruntea Ministerului Forţelor Armatei (MFA), între 1955 şi 1966. Un altul, polonezul William Suder, membru al CC al PCR, a fost numit ministru adjunct „pentru problemele care privesc spatele armatei”. Iar Constantin Doncea, fost combatant în războiul civil din Spania, membru supleant al CC, a ocupat funcţia de şef al Comandamentului apărării antiaeriene a teritoriului. Tânărul Ceauşescu a ajuns general-locotenent doi ani mai târziu, la 6 octombrie 1952, în acelaşi „lot” cu Alexandru Drăghici, „detaşat” în Ministerul Afacerilor Interne. De asemenea cu rang de general, fără să fi fost soldat.

„Dinamism, spirit revoluţionar…”

Înainte de ’89, biografii lui Ceauşescu au scris puţin, dar în termeni elogioşi despre rolul lui în cei patru ani şi jumătate petrecuţi în armată. O chemare lăuntrică, de nestăvilit, pornită din patriotism, l-ar fi împins către acest domeniu. În 1971, francezul Michel-P. Hamelet scria astfel despre „schimbarea de orizont” a viitorului preşedinte: „Atras de problemele strategice în care talentul său organizatoric îşi putea găsi o modalitate de exprimare, el urmează cursurile Academiei militare. (…) În acest domeniu, el a trebuit să facă faţă unor probleme noi.

Patriotismul său înflăcărat a găsit teren propice de manifestare a entuziasmului său revoluţionar”. Aceleaşi idei se regăsesc într-un volum colectiv publicat de Constantin Olteanu, Ilie Ceauşescu, Vasile Mocanu şi Florian Tucă, în 1983. „Dinamism”, „spirit revoluţionar”, „principialitate”, „capacitate politică şi organizatorică” ar fi fost calităţile prin care Ceauşescu „a imprimat întregii munci din armată un suflu nou, revoluţionar, plin de răspundere faţă de bunul mers al activităţii întregului organism ostăşesc”. Din aceste scrieri reiese că a fost iniţiativa lui Ceauşescu să schimbe domeniul de activitate. N-avea cum! În realitate, decizia a aparţinut Biroului Politic. 

„Umbra lui Bodnăraş”

Emil Bodnaras

Emil Bodnaras

În calitatea sa de adjunct al ministrului, Ceauşescu era nedespărţit de Emil Bodnăraş. L-a urmat îndeaproape în sălile de protocol ale manifestărilor oficiale, dar şi pe coclaurile aplicaţiilor militare. La 1 mai 1952, în Bucureşti, în Piaţa Aviatorilor, Ceauşescu a salutat mulţimea milităreşte, cu prilejul sărbătoririi Zilei Internaţionale a Oamenilor Muncii. Stătea lângă Bodnăraş, în aceeaşi tribună cu Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu, Iosif Chişinevschi, Petre Borilă, Alexandru Moghioroş, Constantin Pârvulescu, Vasile Luca şi ceilalţi bonzi ai partidului.

A participat la adunările festive ale Zilei Forţelor Armate, în fiecare 2 octombrie, ocazie cu care se intonau imnurile RPR şi al Uniunii Sovietice. În octombrie 1952, cei doi au deschis, alături de alţi invitaţi, expoziţia „Uniunea Sovietică pe drumul construirii socialismului”, organizată de Comitetul Naţional pentru sărbătorirea Lunii Prieteniei Româno-Sovietice, în pavilionul din Bulevardul Magheru nr. 19.

În toamna anului 1950, Gheorghiu-Dej, îmbrăcat în civil, şi generalii Bodnăraş, Sălăjan, Ceauşescu şi Doncea, toţi în uniformă, au supravegheat desfăşurarea aplicaţiei din Oltenia. Anul următor, în luna septembrie, Ceauşescu a mers cu Bodnăraş la aplicaţia tactică a unei unităţi a Vânătorilor de munte.

Din nou la doftana, dar în vizită

Când nu-l seconda pe Bodnăraş la vreun moment aniversar sau comemorativ, generalul Ceauşescu se deplasa singur la evenimente mai puţin importante. Între 8 şi 9 iunie 1950, a cuvântat la Casa Centrală a Armatei, la o consfătuire a militarilor fruntaşi la instrucţie. A vorbit la sfârşit, cu avânt revoluţionar: „Succesele realizate de ostaşii de toate gradele în pregătirea de luptă şi politică dovedesc hotărârea ostaşilor de a şti să lovească fără cruţare în duşmanii Republicii Populare Române”. În Oltenia natală s-a deplasat la 20 iulie 1950, ca să confere „Drapelul roşu al organizaţiilor UTC din Forţele Armate” Regimentului 8 artilerie grea din Târgu-Jiu. A organizat, între 31 iulie şi 1 august 1950, şedinţa activului de partid din armată, la care au participat 434 de membri de partid.

În alte dăţi, l-a substituit pe şeful său, aşa cum s-a întâmplat la 8 noiembrie 1951, cu ocazia festivităţii aniversării zilei de naştere a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. În octombrie 1951, ofiţerul cu grad superior Ceauşescu a semnat Apelul lansat de Consiliul Mondial al Păcii.
Noiembrie 1952 trebuie să fi fost o lună foarte încărcată pentru Ceauşescu şi ceilalţi tovarăşi din fruntea partidului. După ce a aniversat revoluţia bolşevică şi ziua de naştere a lui Gheorghiu-Dej, la 9 noiembrie 1952, Ceauşescu s-a deplasat la Doftana. Alături de Iosif Rangheţ, Gheorghe Vasilichi, Gheorghe Apostol şi mulţi alţii, a participat la adunarea solemnă în memoria „comuniştilor şi antifasciştilor căzuţi sub zidurile închisorii”, la cutremurul din 9/10 noiembrie 1940. Amintirile trebuie să-l fi năpădit, la vederea celulelor în care şi-a petrecut o parte a tinereţii sale.

4 adjuncţi avea ministrul Emil Bodnăraş la Apărare. Printre ei, şi pe tânărul general Ceauşescu.

Adjuncţii lui Bodnăraş

În acelaşi timp cu Ceauşescu, în structura de conducere a MApN au fost promovaţi alţi trei înalţi activişti, toţi membri din ilegalitate ai PCdR. Leontin Sălăjan, nume real Silaghi (1913 şi 1966), era unul dintre ei. De naţionalitate maghiară, fost lăcătuş, membru de partid din 1939, a deţinut funcţii în Regionala Banat a PCdR. Între 1948-1966, s-a aflat în conducerea mai multor ministere: Sănătăţii şi Prevederilor Sociale, Construcţiilor, Forţelor Armate. Pe linie de partid, a fost membru al CC al PCR (1945-1966). La un an după venirea la putere a lui Ceauşescu, a ajuns membru supleant al Biroului Politic. În ultimul an al vieţii, a pătruns şi în Comitetul Executiv al CC al PCR. Leontin Sălăjan a decedat subit în 1966, în urma unei operaţii de ulcer. Pe seama morţii sale s-a speculat mult. Survenise la puţină vreme după o vizită cu scântei la Moscova.

Un destin interesant a avut Constantin Doncea (1904-1973). De profesie turnător, lucrase la atelierele CFR Piteşti şi Griviţa. S-a remarcat în timpul grevei din 1933. A fost condamnat la 20 de ani închisoare, dar a petrecut doar doi în spatele gratiilor. În 1935, Cominternul i-a organizat o evadare după care, din URSS, a fost trimis în Spania. A luptat în Brigăzile Internaţionale, după care s-a mutat în Franţa. A revenit în România via Moscova. După 1945 a fost angajat în Ministerul Construcţiilor şi la Primăria Capitalei. Apoi, din 1950, în MApN. După doi ani, a fost scos din armată şi plasat în Comisia de Control a CC al PMR.

Ministru al Colectărilor şi preşedinte al Comitetului de Stat pentru valorificarea Produselor Agricole au fost ultimele funcţii pe care le-a deţinut înainte de a fi exclus din partid (1958). Acuzat de activitate antipartinică, fracţionism şi revizionism, a fost eliminat din CC, al cărui supleant era încă din 1948. După ce a fost „exilat” la conducerea unei gospodării agricole ialomiţene, Ceauşescu l-a reabilitat în 1968. Acelaşi Ceauşescu rostise în CC discursul cel mai dur împotriva lui Doncea, în urmă cu 10 ani…

Biografia politică a polonezului William (Wilhelm) Suder (n. 1912), membru al CC al PMR, nu e la fel de spectaculoasă. În 1949, era directorul Minelor Petroşani. De acolo, a fost adus la Bucureşti, ca adjunct al ministrului Bodnăraş. După doi ani petrecuţi în uniforma de general, s-a întors în domeniul său de activitate. Între 1952 şi 1954, a fost ministrul Industriei Cărbunelui şi director general al Direcţiei Generale a Cărbunelui Petroşani. Timp de şapte ani, a fost membru al CC al PMR (1948-1955). S-a căsătorit cu fosta logodnică a lui Gheorghiu-Dej din închisoare, profesoara de geografie Maria Sârbu.

Huzurul consilierilor sovietici

Activitatea ofiţerilor români era permanent supravegheată de consilierii sovietici. La DSPA, aproape fiecare direcţie plătea câte un ofiţer sovietic. Pentru „îndrumare”, s-a zis. Iar trimişii Moscovei trăiau pe picior mare. În momentul instalării primeau un apartament mobilat. Serviciile medicale li se asigurau gratuit, lor şi familiilor, din partea statului român. Salariile pe care le primeau erau scutite de impozite. Un general putea ajunge şi la 80.000 de lei lunar. Cu un asemenea trai de huzur, se-nţelege că au regretat trimiterea în patrie! De consilierii sovietici, România a scăpat parţial în 1958, definitiv abia în 1964. Au existat şi cazuri în care unii au plecat mai devreme. Bunăoară, câtă vreme generalul Ceauşescu a condus DSPA. Din cauza unor contre cu ofiţerii români, colonelul Mihailov s-a întors acasă înainte de „termen”. „Eu sunt şeful DSPA, şi nu el”, ar fi spus atunci Ceauşescu, potrivit gen. (r) Ion Coman.

Prim-locţiitor

În perioada mandatului său, MFA a suferit câteva transformări. La 18 februarie 1952, Comitetul Central al PMR a adoptat „Regulamentul organelor politice din forţele armate ale R.P.R.”, rămas în vigoare până în 1963. La scurt timp, generalul Ceauşescu le-a explicat celorlalţi ofiţeri cerinţele regulamentului: „Fiecare dintre noi trebuie să trateze problemele ca (sic) conducători de partid, să muncească ca (sic) conducători de partid, să lupte, să nu aibă odihnă până nu va îndeplini sarcinile trasate de partid, guvern şi conducerea armatei”.

Alături de ministrul MFA şi adjuncţii săi, a devenit membru al Consiliului Militar, organ consultativ. Din 1955, această instituţie, redenumită „Colegiul ministrului”, s-a extins prin cooptarea unor ofiţeri cu funcţii importante. Începând cu anul 1953, prin Decretul nr. 270 al MAN, s-a schimbat şi titulatura adjuncţilor, deveniţi locţiitori. General-locotenenţii Sălăjan şi Ceauşescu au devenit prim-locţiitori ai ministrului Forţelor Armate.

La 9 mai 1952, Ceauşescu a fost amfitrionul „Expoziţiei permanente a relaţiilor militare româno-ruse”, deschisă în incinta Casei Centrale a Armatei. La inaugurare le-a ţinut oaspeţilor – miniştri, ambasadori, activişti de frunte, academicieni – un discurs despre prietenia româno-rusă. „Sărbătorim astăzi împlinirea a trei sferturi de veac de la declararea independenţei de stat a României, câştigată cu ajutorul armatei ruse la 1877, şi măreaţa zi a victoriei marii Uniuni Sovietice şi vitezei sale armate asupra Germaniei fasciste, victorie care a adus patriei noastre adevărata independenţă (…). Istoria ne arată că, cu secole în urmă, între poporul român şi marele popor rus au existat relaţii de strânsă prietenie”

Note:

Ceauşescu General din 18 martie 1950 pănă în 19 aprilie 1954. Din 6 octombrie 1952 general-locotenent. Responsabil în cadrul Biroul Politic C.C. al P.M.R. de Direcţia Superioară Politică a Armatei din 16 ianuarie 1956

22 martie 1950. Ordin general nr. 12 al Ministrului Apărării Naţionale privind numirea generalului-maior Nicolae Ceauşescu. În urma Hotărârii Consiliului de Miniştri şi conform Decretelor Prezidiului Marii Adunări Naţionale specificate mai jos, s-au făcut următoarele schimbări în conducerea Armatei Republicii Populare Române: Cu Decretul nr. 232 din 18 martie 1950, generalul-maior Ceauşescu Nicolae a fost numit Ministru Adjunct la Ministerul Apărării Naţionale şi Şef al Direcţiei Superioare Politice a Armatei.

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. 9 Octombrie 2011 00:49

    Hello Webmaster, I noticed that https://ceausescunicolae.wordpress.com/2011/09/27/generalul-ceausescu-pe-%e2%80%9efrontul%e2%80%9c-politic-al-armatei/ is ranking pretty low for some keywords, this may be due to the new Google Panda update, or it could be due to a variety of other factors. I’m sure you already know about On-page SEO, where Google cares highly about proper formatting of various H1/H2/H3 tags, having your main keyword appear in the beginning of your post and having your post end with the keyword, along with having keyword related alt tags and very relevant LSI. However, you do not seem to have the proper Keywords or relevant Keywords in your posts and in the website. Right now you need a tool or plugin that will allow you to check on Keyword insights, search trends and check for backlink analysis and to find out your Keyword competition. To find a Keyword Plugin that combines both Keyword Research and has the ability as a Rank Checker is what WordPress Seo Keyword, please check out our 5 minute video.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: