Skip to content

General Nicolae Stan: „Regele Mihai se ruga de Dej să-i mai dea un covor. I-am dat lui Ceauşescu un stilou care îl avertiza, adică bâzâia.Tot atunci i-am pus sub pat un aparat care detecta radiaţii. El l-a văzut şi s-a speriat rău, crezând că este pus de ruşi”.

5 Octombrie 2011

©Antentie! Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa.
Generalul Nicolae Stan o consideră pe Elena Ceauşescu principalul vinovat pentru nenorocirile pe care le-au trăit românii timp de 24 de ani.

Generalul Nicolae Stan: Nicoae Ceauşescu a fost un mare patriot şi un om bun, care merită o statuie în faţa Casei Poporului”

Din dezvăluirile pe care le face Generalul Stan aflăm, în premieră, fapte incredibile comise de soţia dictatorului Nicolae Ceauşescu. Ea se implica în aproape orice şi influenţa cursul evenimentelor numai spre rău. Pornită de pe fondul unei crase inculturi, răutatea ei a avut, în timp, consecinţe catastrofale.

Regele Mihai se ruga de Dej să-i mai dea un covor

EVZ: Se tot vorbeşte despre regele Mihai. Aţi avut vreun contact?

Generalul Nicolae Stan: Da, am păzit trenul în gară, la Predeal, când a plecat din ţară…

Regele Mihai Ana Pauker 

Cu ce ocazie, ce făceaţi atunci?
După cum v-am povestit, după ce am lucrat la familia Teşileanu, la un restaurant în Predeal, tot acolo m-am înscris în PCR şi am devenit activist. Când a plecat din ţară am fost în gară, când a stat trenul o oră. Erau nouă vagoane cu bunuri şi maşini şi a plecat cu ele în străinătate. Atunci i-a dat telefon lui Gheorghiu Dej şi a plâns să-i dea un covor mare de tot…

De la Peleş?
Da, de la Peleş şi i l-a dat.

De unde ştiţi?
S-a scris atunci în ziare, toată lumea ştia şi comenta.

Dar de ce a stat trenul o oră?
Era un singur fir la tunel şi se construia al doilea fir şi trenul aştepta la ac, cum se spune. Cred că şi acum el a venit în ţară să ia ce a mai rămas şi să treacă pe numele lui moşiile. Când a plecat din ţară nu se săturase câte tablori luase ta-su, când a plecat cu Lupeasca.

Pe la ce oră era?
Seara pe la nouă şi ceva, imediat atunci, după 30 decembrie. Eram din 1943 în Predeal şi la partid din 1946.

Ceauşescu primise tabloul Renoir de la un evreu din Canada

S-a vorbit despre un tablou de Renoir.
Ştiu foarte bine. Am o sursă foarte serioasă, un general care a ajuns consilierul unui demnitar post-decembrist. Acesta mi-a povestit că Ceauşescu a dat drumul unei întregi familii de evrei către America. Şi capul familiei i-a făcut cadou un tablou de Renoir.

Atât de valoros?
Da. Era pentru toată familia.

Dar Generalul care v-a povestit mai trăieşte?
Nu, a murit în condiţii foarte dubioase. Tabloul ajunsese la Muzeul de Artă, trimis de Elena Ceauşescu. Ea avea obiceiul să umble prin birouri pe la CC, pe la Consiliul de Stat şi prin alte instituţii de elită, cum s-ar spune, şi să strângă tablourile de pe pereţi. Şi le ducea acasă.

La un moment dat a pus pe pereţi, acasă la Primăverii, tablourile strânse de prin instituţii. Renoir-ul nu a mai avut loc şi a ajuns în garaj. A plouat torenţial, garajul s-a inundat şi tabloul s-a deteriorat. El a fost dus, atunci, la muzeu pentru a fi recondiţionat. Despre tablou am auzit de la multe persoane, dar cel mai bine cunoaşte problema Manea, şeful lui de cabinet, un om foarte cumsecade.

Vizitele la mănăstiri, interzise pentru elevi, demnitari şi şefi de instituţii

Spuneaţi ceva despre problemele cu bisericile.
Prin anul 1977 am fost în vizită la stareţul unei mănăstiri din zona Piatra Neamţ. Am stat la masă seara împreună cu Nicu, Manea Mănescu şi Bârlea, şeful ei de cabinet. A doua zi Bârlea i-a povestit Elenei Ceauşescu despre această vizită. Ea s-a supărat foarte tare. Manea Mănescu i-a spus că, la mănăstiri , merg mulţi oameni şi mulţi elevi, cu şcoala.

Ea nu ştia?
Chiar dacă o fi ştiut s-a făcut că nu ştie. A provocat o Plenară a Comitetului Central şi s-au interzis vizitele la mănăstiri pentru elevi, activişti şi şefi de instituţii. Nu mai ţin bine minte, dar cred că ea a avut un rol important şi atunci când s-au interzis avorturile.

La Kremlin, când a fost aniversat Brejnev

Cu ruşii aţi avut peripeţii?
Când a împlinit Brejnev (Leonid Ilici Brejnev a fost conducătorul efectiv al Uniunii Sovietice din 1964 până în 1982 – n.r.) 70 de ani, în decembrie 1976, am fost invitaţi la Moscova. Eu l-am învăţat să nu se aşeze niciodată la masă sau în prezidiu pe locul unde scria numele lui, ca să nu fie iradiat. L-am sfătuit să dea la o parte cartornul cu numele lui şi să-l schimbe, adică să se aşeze pe alt loc. În acest sens i-am dat şi un stilou care îl avertiza, adică bâzâia.

Exista aşa ceva, atunci?
Da, exista. Tot atunci i-am pus sub pat un aparat care detecta radiaţii. El l-a văzut şi s-a speriat rău, crezând că este pus de ruşi. Ceauşescu fusese aşezat chiar lângă Brejnev. Eram şi eu în sala mare a Kremlinului, unde erau peste 1.000 de persoane. M-am aşezat într-un loc unde Ceauşescu mă putea vedea. La un moment dat, mi-a făcut semn să vin la el şi mi-a zis că plecăm chiar acum, era pe la miezul nopţii.

De ce?
Nu ştiu de ce dintr-o data în timpul petrecerii a luat decizia să ne întoarcem de urgenţă în ţară. Atunci eu am luat măsuri ca să plece piloţii la avion, garda să ia bagajul. Am retras din zbor un avion TU 154 şi l-am întors de la Kiev.

De ce?
Mi se spusese din ţară că la Bucureşti este ceaţă şi nu putem ateriza pentru că avionul prezidenţial era prea mare. În timp ce TU 154 putea ateriza şi la Arad, de exemplu, unde nu era ceaţă. Ca o paranteză vreau să vă spun că cei 30 de călători, întorşi de la Kiev, au fost cazaţi la un hotel, în noaptea aia, şi au zburat, a doua zi, cu avionul lui Ceauşescu.

„Elena Ceauşescu a provocat o Plenară a Comitetului Central şi s-au interzis vizitele la mănăstiri pentru elevi, activişti şi şefi de instituţii. Cred că ea a avut un rol important şi atunci când s-au interzis avorturile.”
NICOLAE STAN, general

Elena a întârziat avionul prezidenţial ca să se machieze

Câţi eraţi în delegaţie?
Trei. Ceauşescu, eu şi un translator. Ceauşescu m-a întrebat dacă îi cunoşteam pe piloţii cu care ne-am întors. I-am spus că da, dar nu îi cunoşteam.

Aţi ajuns la Arad?
Doamna Ceauşescu i-a zis comandantului aviaţiei să aterizăm la Constanţa, unde ceaţa nu era aşa deasă. A luat şi ea un avion, a strâns membrii CC PCR şi s-au dus la Constanţa să-l întâmpine pe Nicolae Ceauşescu. A fost acolo o primire oficială. La un moment dat, Ceauşescu, la întoarcere, a oprit maşina şi m-a întrebat dacă ştiu cine ne-a adus la Constanţa, unde aterizarea era oricum periculoasă. Şi-a dat seama că Elena a făcut acest lucru, fără ca noi să ştim şi s-au certat tot drumul până la Bucureşti.

De ce a făcut asta?
Cred că era proastă. Am să vă dau un alt exemplu. Ne întorceam de la Oradea, după o întâlnire cu Kadar, preşedintele Ungariei. Când ne apropiam de Bucureşti, Elena Ceauşescu nu avusese timp să se sulemenească şi i-a ordonat Comandantului aviaţiei să ne mai plimbe. Ne-a dus pe la Floreşti, unde erau nişte nori cumulus şi ne-am prăbuşit 300 de metri. Piloţii au ratat aterizarea pe Băneasa şi ne-au dus la Otopeni. Am ajuns pe Aeroportul Otopeni.

Ceauşescu i-a spus ministrului de Interne, Stănescu, să facă o anchetă să vadă ce s-a întâmplat. Stănescu a vrut să-i dea afară pe piloţi. Eu m-am opus şi Stănescu s-a conformat. Păcat că nu mai trăieşte Stănescu. Ar putea să povestească şi el cât rău a făcut femeia asta.

VITEZOMAN

Nicu, accident de circulaţie pe autostrada Bucureşti-Piteşti
Cu Nicu aţi avut probleme deosebite?
Nicu nu a fost băiat rău. Anturajul l-a distrus. Toţi îi dădeau să bea, toţi îl încurajau în acest viciu ca să se pună bine cu el. Chiar cei care-l apără astăzi, pe la televizor, l-au nenorocit. El, însă, mi-a creat multe probleme.

De exemplu? Poate ne spuneţi ceva ce nu ştiam.
Eram la tata la Ploieşti, era ziua lui, împlinea o cifră rotundă. Şi îmi dă telefon Ceauşescu.

Ceauşescu personal? Cum a putut să vă sune?
Aveam în permanenţă o staţie de emisie-recepţie cu mine, la care era conectat un telefon. Ca să glumesc era ca un mobil de astăzi, doar că arăta ca o valiză. Aşadar, mă sună Ceauşescu, seara pe la ora 22.00. Zice „Stane, vezi ce-i cu Nicu”. Am trimis imediat două echipaje la locul accidentului, undeva pe autostrada Bucureşti- Piteşti, poate pe la kilometrul 36, nu mai ţin minte exact. Ceauşescu mi-a mai spus că, dimineaţă, la prima oră, să îi prezint un raport asupra acestui accident. A doua zi dimineaţă ei se plimbau prin curte când eu i-am dat raportul (verbal) lui Ceauşescu. Eu i-am spus de la bun început lui Nicolae Ceauşescu că Nicu a fost vinovat. Când celălalt şofer întorcea regulamentar, Nicu a venit cu viteză prea mare, nu a mai putut frâna şi s-a întâmplat. Ea a sărit cu vorba: „Ăla era să-mi omoare copilul şi Stan zice că nu a fost vinovat!” Am mai adăugat că şoferul autobuzului (mi se pare) avea şi cinci copii. Ceauşescu a stat, s-a gândit bine şi mi-a spus să procedez cum cred eu.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: