Skip to content

Filip Teodorescu: „În ziua de 22 decembrie 1989, era un avion militar american care venise să-l salveze pe Ceauşescu”

24 Octombrie 2011

Fostul şef al contraspionajului de dinainte de ’89, Filip Teodorescu, dezvăluie că dictatorul s-a implicat în campania electorală a preşedintelui François Mitterand şi că Mihai Pacepa ar fi mort.

„Sunt unele chestiuni pe care nu le voi discuta niciodată. Mă voi duce cu ele în mormânt. Dar sunt altele pe care le pot atinge tangenţial“. Fostul şef al contraspionajului românesc până în decembrie 1989, colonelul Filip Teodorescu, face dezvăluiri senzaţionale legate de epoca în care a activat la vârful unuia dintre cele mai temute servicii de informaţii ale lumii: Securitatea Română.

La Revoluţie, colonelul Teodorescu a fost trimis la Timişoara şi arestat imediat după fuga dictatorului. A fost achitat în 1990. S-a întors în conducerea SRI, apoi a demisionat: „Despre ce am făcut la Timişoara nu vreau să vorbesc”.
EVZ: Se spune că serviciul secret francez s-a implicat în manifestările din decembrie 1989, cu ofiţeri activi, specializaţi în diversiune.
Filip Teodorescu: Ce pot eu să spun, chiar dacă nu are să vă mulţumească, este că implicarea serviciului de spionaj francez în treburile din România a fost efectivă. Ei nu s-au implicat doar în decembrie. Ei au fost prezenţi întotdeauna, ca şi azi. Francezii au acţionat şi în decembrie 1989, în special în Bucureşti. Au fost prezenţi şi fizic. Doi ofiţeri din cadrul ambasadei de la Bucureşti s-au implicat în incitarea celor din Piaţa Universităţii şi, din întâmplare, au fost reţinuţi. Aveau statut diplomatic. Până s-au lămurit, i-au dus la Miliţia Capitalei, unde au început să vocifereze că sunt diplomaţi şi au imunitate. A fost anunţată direcţia de contraspionaj. Au mers doi colegi de-ai noştri, care ştiau şi franceză, şi i-au întrebat ce fac acolo. Au fost văzuţi şi filmaţi cum îi îndemnau pe ceilalţi. Nu ne-am supărat pe ei. Unul a şi recunoscut: „Da, ne-au trimis, am primit ordin şi asta am făcut”. Celălalt a încercat să mai tragă de timp, să-şi menţină, chipurile, neamestecul, dar până la urma a recunoscut. I-au retras ai lor.

Preşedintele de atunci al Franţei, Mitterand, a fost ostil la adresa României. Care a fost explicaţia?
François Mitterand a fost vehement la adresa României. A făcut o declaraţie dură şi multă lume nu şi-a explicat de ce. El a avut o relaţie bună cu Nicolae Ceauşescu.

Când a avut alegerile, Ceauşescu i-a trimis o sumă importantă de bani, ca să o folosească în campania electorală a lui. Suma aia de bani a fost „caterisită” de alţii şi nu a mai ajuns la el.

Mitterand a fost supărat că Ceauşescu i-a promis şi că nu i-a mai trimis. Relaţia lui a fost exact împotriva României. Mitterand a fost supus unei diversiuni de propriul lui serviciu de informaţii, care l-a dezinformat. Nu l-au informat şi reacţia a fost cea cunoscută. A fost o chestiune strict personală. Prezenţa ministrului francez la Bucureşti, imediat după 22 decembrie 1989, este legată tot de această chestiune.

Este adevărat că americanii au vrut să îl salveze pe Ceauşescu?
În ziua de 22 decembrie 1989, era un avion militar american care venise să recupereze familia Ceauşescu, pe fosta soţie a lui Valentin şi pe fata lui Pacepa, Daniela. Pe soţii Ceauşescu nu au putut să îi recupereze. Când a plecat Ceauşescu cu elicopterul (de pe sediul CC – n.r.), primul zbor a fost spre Otopeni. Generalul Rus, şeful artileriei antiaeriene, care era şi el în conspiraţie, i-a zis pilotului: „Nu ateriza, că trag”. Apoi, după ani, Maluţan (n.r. – pilotul personal al lui Ceauşescu) a căzut cu totul întâmplător cu un zbor utilitar.

Ce interes aveau americanii?
Ruşii au vrut să îl termine pe Ceauşescu. Exponentul ruşilor era Silviu Brucan. Americanii sau gândit că îl mai pot folosi la ceva şi să arate că nu sunt barbari. Acesta a fost mobilul lor.

„Încă din vară ştiam că va pica Ceauşescu”

Apropo de Pacepa, istoricul american Larry Watts, care a scris o carte, „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”, spunea că generalul ar fi fost agent rus. Ce ştiau contrainformaţiile româneşti la momentul fugii acestuia?
Ca profesionist al informaţiei am nişte păreri diferite de ale istoricilor. Este motivată apariţia acestei cărţi şi nu a fost scrisă pentru faptul că Larry Watts are aceeaşi dragoste faţă de noi de dă pe dinafară. Sunt chestiuni de influenţare a opiniei publice. În prima parte ne distrage atenţia, că îi demască pe vecini, pe maghiari. Cădem într-o cursă. Ulterior, a mai avut o misiune – neapărat să abordeze în carte şi să-l facă pe trădătorul Pacepa – că, de fapt, era omul ruşilor şi nu al americanilor.

Pacepa mi-a fost şef. Eu am avut inspiraţia să mă întorc în ţară, dintr-o misiune îndelungată în afară, cu o săptămână înainte de trădarea lui. Am stat trei luni pe tuşă. M-au verificat colegii dacă sunt sau nu de-al lui Pacepa. S-au convins că nu sunt şi mi-am reluat activitatea. Am fost şi promovat ca director, pe un spaţiu important pentru serviciul de spionaj.

Şi, totuşi, Pacepa a fost omul ruşilor sau al americanilor?
Când mi-am reluat activitatea, am început să cercetez mai mult. L-am ştiut pe omul ăsta şi a adus prejudicii catastrofale României din punct de vedere economic. Pacepa este scos că a fost recrutat de ruşi.

Adevărul este că a fost recrutat de CIA din 1956, de când el era la post în Germania Federală. Nu aveam relaţii diplomatice, ci doar o agenţie economică, iar Pacepa era şeful agenţiei. Acolo a fost recrutat. A fost ajutat să promoveze. Îi dădeau informaţii, iar la Bucureşti s-a spus: uite ce băiat deştept este acesta.

A fost promovat tot mai sus, până a ajuns director adjunct al Securităţii şi consilier personal al preşedintelui României. Care ofiţer de informaţii nu şi-a dorit să aibă o asemenea sursă?

După ce a fost rebilitat de Justiţie, Pacepa nu a mai revenit în ţară. Ce informaţii preţioase a putut furniza încât americanii să îl protejeze şi acum?
A vândut tot ce a fost în România. Din cauza trădării lui, în relaţiile economice inter naţionale s-a produs o prăbuşire. Relaţii economice pe chestiunile de anvergură.

L-aţi numit pe Pacepa trădător. De ce aţi zis asta?
Dacă şi-a trădat ţara, ce este? Trădarea este trădare. Când dai informaţii împotriva ţării tale, asta este trădare.

În 2009, TVR a difuzat un reportaj despre viaţa actuală a generalului Pacepa….
Este un fals. Cea care a realizat documentarul a stat într-o altă cameră şi i s-a prezentat o altă persoană.

Vreţi să ziceţi că Pacepa e mort?
După părerea mea, da.

Dacă Securitatea era atât de puternică, cum de nu a putut să îl avertizeze pe Ceauşescu despre ce avea să se întâmple?
Am încercat să îl avertizăm pe Ceauşescu, dar el nu a luat în seamă informaţiile. Şi atunci m-am ocupat de o chestiune. La ultimul Congres, am băgat o in formaţie la una dintre dele gaţiile străine, să îi transmită lui Ceauşescu, să îi spună că e jale. I-au spus, dar Ceauşescu s-a făcut roşu şi s-a ridicat în picioare şi a ieşit. Cei din delegaţie au plecat din Bucureşti cu primul avion.

Când aţi fost siguri că pică Ceauşescu?
Încă din vară ştiam că va pica Ceauşescu. Erau informaţii care se adunau şi care ne arătau că acesta va fi finalul. Nicolae Ceauşescu nu a ştiut să se retragă şi a greşit fundamental.
–––––––-

A devenit de notorietate faptul că anumite state susțin financiar partide din alte state pentru a câștiga alegerile. ”Exportul” de democrație nu se mai practică ca altadată, prin revoluționari de profesie, așa cum se întâmpla, spre exemplu, la jumătatea sec. al XX-lea, ci pe diverse alte căi ocolite. Spre exemplu, se susțin financiar campanile electorale ale partidelor aflate în opoziție pentru a câștiga alegerile. A se vedea cazul revoluțiilor portocalii – mai mult sau mai puțin reușite – susținute (și) cu bani americani. Asta când, binențeles, nu sunt susținute pe față anumite interese, așa cum este cazul provinciei Kosovo a cărei intenție de separare a fost susținută încă de la început – financiar, politic și militar – de către SUA.

Nimic nou sub soare
Interese diverse fac ca aceste practici (pragmatice, dar imorale) sa fie curente, iar lipsa unor reglementări stricte în această privință, determină perpetuarea lor. Într-un articol publicat în nr. 47/2005 al revistei “Historia”, Mircea Mitran, fost diplomat în MAE, arăta cum a câștigat Mitterand alegerile din Franța. Născut în 1923, în Osica de Jos, județul Olt, Mircea Mitran a absolvit facultatea de Filologie a Universității București și a lucrat timp de câțiva ani ca cercetător în cadrul Institutului de Lingvistică al Academiei Române, iar apoi ca asistent și lector la facultatea de Filologie din București. Din 1963, anul în care a intrat în diplomație și până în 1997, a îndeplinit diferite funcții în Ministerul Afacerilor Externe din România: secretar și consilier al ambasadelor României din SUA, Franța (1970-1984), ministru adjunct al afacerilor externe între 1989-1990, ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Japonia între 1990-1994 și ambasador cu însărcinări speciale în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, între 1994-1997. În anul 1981 se afla la post, în Franța, iar în acel moment se prefigura ascensiunea lui Mitterand ca posibil președinte al Franței, în timp ce Giscard D’Estaigne se afla în “cădere liberă.”

Ceaușescu n-a mizat pe cartea câștigătoare…
Potrivit diplomatului român, un om apropiat al lui Mitterand – probabil din stafful de campanie al acestuia – s-a prezentat la ambasada României de la Paris cu un mesaj. “Suntem într-o mare dificultate financiară, ar fi spus trimisul lui Mitterand. Nu mai avem cu ce să plătim deplasarile lui Mitterand și ale celorlalți colaboratori în campania electorală. De aceea, camaradul Mitterand vă roagă să transmiteți camaradului Ceaușescu rugămintea de a ne ajuta. Orice sumă ne-ați putea oferi vă va fi înapoiată înzecit de îndată ce vom lua puterea”. Cererea mesagerului francez a fost transmisă pe canalele oficiale “camaradului” de la București, care cu puțin timp în urm㠓ștersese” o datorie de 60 de milioane de dolari a unui lider african. Era de așteptat să satisfacă și cererea lui Mitterand, mai ales că România avea interesul să mențină relațiile foarte bune pe care le avea cu acest stat. Potrivit lui Mitran, răspunsul lui Ceaușescu a venit prin Direcția de Informații Externe din M.A.I., la 26 aprilie 1981, arătându-se faptul că un curier va sosi foarte curând cu banii. La scurt timp, acesta a și venit. Aflat la o recepție, Mitran a fost abordat de mesagerul lui Mitran, care i-ar fi spus: “250.000 de franci…Asta numiți voi ajutor?”

…dar ungurii au fost mult mai inspirați
Dupa vizita la ambasada României de la Paris, mesagerul lui Mitterand s-a prezentat cu același mesaj și la ambasada Republicii Populare Ungare. Ministrul consilier al acesteia, Goloslosz, care fusese anterior director de cabinet al președintelui Janos Kadar, s-a adresat telefonic președintelui maghiar care a dispus ca toți banii care-i avea în acel moment ambasada la dispoziție – 200 de milioane de franci – să-i fie dați respectivului trimis al lui Mitterand. Acest lucru Mitran îl aflase chiar de la Goloslosz, o dovadă că în mediul diplomatic informațiile circulă foartcând repede. Gestul lui Kadar avea să fie cât se poate de inspirat, dar și apreciat de partea franceză. Primul șsef de stat străin invitat de Mitterand după ce ajuns președinte al Franței, a fost Janos Kadar, iar prima vizită într-un stat străin, Mitterand a făcut-o în Ungaria. A fost și ocazia cu care într-un interviu acordat unui ziar central din Budapesta, Mitterand a deplâns “durerea poporului maghiar pentru teritoriile și milioanele de cetățeni pierduți de Ungaria la sfârșitul războiului, în favoarea unor vecini”, pe care, este drept, nu i-a nominalizat, dar nu era greu de înțeles la cine făcea luzie președintele francez. Chiar dacă reacțiile diplomatice la aceste afirmații au fost prompte – nu ca acum, când suntem jigniți deschis lipsind însă orice reacție a MAE din România – afirmațiile președintelui francez au demonstrat puținilor inițiați în culisele ascensiunii la putere a președintelui francez, că orice conștiință are un preț. Chiar și conștiința lui Mitterand.

Prof. Nicolae Balint
©Antentie! Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa.

Anunțuri
5 comentarii leave one →
  1. marin permalink
    27 Octombrie 2011 22:51

    Filip Teodorescu este un tradator al natiei romane si al Asociatiei cadrelor militare in rezerva si in retragere din S.R.I. Nu ne reprezinta. Este cu hotii, s-ia fie rusine. SA SE UITE IN PROPRILE VITRALII Si intrecutul albastru . Stimabile hot ai fost ramii cu Basescu si compania. probabil ca ti s-a marit pensia de tradator. N uita vei plati candva.

    Apreciază

  2. 3 Noiembrie 2011 21:16

    Domnule Marin,daca tot il faceti tradator pe Filip Teodorescu si mai scrieti si sub anonimat, nu credeti ca trbuie sa demonstrati asta,mai pe larg.Cele cinci randuri pe care le citesc eu aici,nu sunt de ajuns pentru a demonstra ceva.Nu dati dovada de seriozitate deloc.Astept urgent mai mult de cinci randuri de la dumneavoastra……….

    Apreciază

  3. pipera cristinel permalink
    13 August 2013 19:08

    Domnul ,sau mai Marine ,cultura si nestiinta ta despre Filip Teodorescu este de inteles ,daca ti-ar da Dumnezeu inca o viata si nu vei atinge nivelul intelectual pe care la avut si il are F.T.esti o rusine si cauta sa te abti de la comentarii ambiguie

    Apreciază

Trackbacks

  1. Filip Teodorescu: “În ziua de 22 decembrie 1989, era un avion militar american care venise să-l salveze pe Ceauşescu” | Stiri Extreme
  2. Filip Teodorescu: “În ziua de 22 decembrie 1989, era un avion militar american care venise să-l salveze pe Ceauşescu” | Diaspora TV

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: