Skip to content

În ’57, Ceauşescu era să moară într-un accident identic! Ceauşescu injura tot timpul şi-i boscorodea pe ruşi, spunând c-ar trebui să avem avioanele noastre, care să fie pilotate de români

4 Noiembrie 2011

Pe 4 noiembrie 1957, avionul în care se afla o delegaţie oficială a României, din care făcea parte şi Nicolae Ceauşescu, s-a prăbuşit într- o pădurice aflată în apropierea Aeroportului Vnukovo (Moscova). Au murit patru persoane, însă Ceauşescu a scăpat cu viaţă. După o escală în Ucraina, la Kiev, avionul se prăbuşeşte la ora 17.48 a zilei de 4 noiembrie 1957 chiar lângă pista de aterizare a aeroportului moscovit Vnukovo! Din 11 oameni aflaţi la bord, în accident aveau să moară trei membri ai echipajului, printre care şi piloţii, şi Grigore Preoteasa. Că­să­torit cu Elena, dar lo­go­dit şi cu norocul, Nicolae Ceauşescu avea să scape doar cu câteva răni, conform certificatului medi­cal, care consemna: “tra­u­matism al părţii externe a hemitoracelui drept şi la gamba stângă. Plăgi zgâriate la faţă, mâini şi picioare. În catastrofă au murit patru oameni din 11

Temperatura: 37,3 grade, stare generală satisfăcătoare
Aşa cum amintea Mihai Novicov, translatorul aflat şi el în avionul groazei, în cartea “Moartea lui Grigore Preoteasa – catastrofa de pe aeroportul Vnukovo”, norocul lui Ceauşescu s-a dovedit ghi­­nionul lui Pre­oteasa. De altfel, la în­mor­mântarea lui Preoteasa, Ni­colae a ţinut să fie printre cei care cară sicriul fostului tovarăş de partid, flancat fiind de Leonid Brejnev, viitorul secretar general al Par­tidului Co­munist din URSS. Deşi la funeralii îşi maschează cu mâneca pardesiului lovitura de la mâna dreaptă, Ceau­şescu arată incredibil pentru un om care, cu două zile în ur­mă, su­pravieţuise unei catas­trofe aviatice de asemenea proporţii.
Pe vremea când era doar secretar general adjunct al Partidului Muncitoresc Român (denumirea anterioară a Partidului Comunist Român), Nicolae Ceauşescu a scăpat ca prin minune dintr- un accident aviatic seamănă la perfecţie cu tragicul eveniment , în care şi-a pierdut viata preşedintele Polonez, Lech Kaczynski.
Ministrul român de externe, decedat
Pe 4 noiembrie 1957, o delegaţie a Republicii Populare Române se îndrepta către Moscova, unde urma să participe la aniversarea a 40 de ani de la Marea Revoluţie Bolşevică din 7 noiembrie 1917. La ora 17.48, avionul în care se afla delegaţia română a încercat să aterizeze pe Aeroportul Vnukovo de lângă Moscova.
Din cauza ceţii, manevra de aterizare a eşuat, avionul prăbuşindu-se într- o pădurice aflată în imediata apropiere a pistei. Au murit patru persoane. Toţi cei trei membri ai echipajului şi ministrul român de externe Grigore Preoteasa. Nicolae Ceauşescu avea să scape cu câteva răni minore. La înmormântarea ministrului, viitorul dictator comunist al României a purtat o haină mai mare pentru a-şi ascunde mâna pusă în ghips.
Eroare de pilotaj sau atentat?
Şi despre accidentul aviatic de la Vnukovo s-a speculat că ar fi fost o “comandă” venită de la Moscova, care voia să scape de anumite personaje ale guvernului român. De altfel, Gheorghe Gheorghiu- Dej a renunţat în ultima clipă să se alăture delegaţiei române, pretextând că are treburi importante de rezolvat în Bucureşti.
––

INTERVIU

Vă puteţi închipui că de la etajul doi al unui bloc din centrul Bucureştiului se poate privi până în America?! Ion Datcu vede cu ochii minţii toate locurile în care a reprezentat România în calitate de ambasador. A fost mai întâi şef al ambasadei noastre de la Tokio. Avea numai 35 de ani când a ajuns acolo. După asta, a condus, timp de şase ani, Misiunea Permanentă a României de pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite de la New York. Apoi, a fost trimis, tot ca ambasador, în Elveţia. Ion Datcu
şi-a petrecut aproape jumătate din cei 82 de ani câţi are acum în afara graniţelor ţării, cunoscându-i în tot acest timp pe mulţi dintre cei ce au scris istoria lumii.

Ion Datcu: La New York am avut prilejul să-i întâlnesc pe doi dintre celebrii Rockefeller. Am mers la John D. Rockefeller, chiar în blocul lui din Rockefeller Center, să-l invit la prima Conferinţă Mondială a Populaţiei, care a avut loc la Bucureşti.

Cum a decurs întâlnirea?
● A acceptat invitaţia. Mi-a zis c-o să vină cu avionul lui, în care m-a poftit şi pe mine.

Să nu spuneţi că l-aţi refuzat!
● Ar fi trebuit să mi se dea aprobare din ţară pentru aşa ceva, aşa că… Rockefeller m-a întrebat cum mi se pare biroul lui, dacă este mai mare decât biroul lui Ceauşescu.

Şi era?
● Nu. Avea pereţii încărcaţi de tablouri. Pictori francezi, în special.

Cine, Ceauşescu?
● Rockefeller, domnule. Îi şi da mâna.

Erau foarte bogaţi, săracii!
● Dar foarte primitori. A venit chiar nevastă-sa şi mi-a oferit un pahar cu băutură.

Cum aşa? La banii lor, n-aveau o armată de servitori?
● Poate că aveau, dar ei se purtau normal, ca nişte muritori de rând.

Aţi avut parcă şi cu Jimmy Carter o întâlnire mai puţin protocolară.
● Într-adevăr. La cererea lui. „Vreau să te rog ceva”, mi-a spus Carter. Tot încercau să facă nu ştiu ce cu chinezii, dar nu izbuteau. Cum relaţiile dintre noi şi China erau mai mult decât bune, Carter m-a rugat să-i sprijinim în acest sens.

Glumiţi!
● Nu glumesc deloc. Chiar i-am sprijinit, nu eu, Ion Datcu, ci România. Tot în America am cunoscut-o şi pe Jaqueline Kennedy. Am stat la o masă cu ea. Cum bine se ştie, ea era fran­ţuzoaică la origine. O să vă miraţi, dar n-avea o părere prea grozavă de­s­pre americani. Îi displăcea faptul că nu prea se omorau, începând chiar cu copiii ei, cu limbile străine. Fusese în­tr-o vizită privată în România şi era impresionată de faptul că-i auzise pe foarte mulţi români exprimându-se destul de bine în engleză şi franceză.

Până să deveniţi ambasador, aţi lucrat câţiva ani ca ataşat la ambasada noastră din Moscova.
● Ajungem şi acolo. Mai am însă ceva interesant legat de America.

Vă ascult!
● După Bush, a venit ca ambasador al SUA la ONU un mulatru din Atlanta. Young îl chema. Într-o zi
m-a oprit şi mi-a spus că bunicul său i-a lăsat moştenire o mare colecţie de tablouri, iar între tablourile acestea se afla şi un pictor român.

Aţi aflat cine?
● Da, era vorba despre Nicolae Grigorescu. Avea două tablouri de Grigorescu. Unul dintre ele, „Car cu boi”. Încă o dovadă că lumea este cu adevărat mică.

Şi că noi nu suntem chiar nimeni pe lumea aceasta.
● Ziceaţi de Moscova. Acolo a fost primul meu post în diplomaţie. Tot acolo s-a întâmplat să fiu martor la cea mai dramatică întâmplare a vieţii mele. E vorba de prăbuşirea avionului în care se afla aproape toată conducerea de partid şi de stat a Ro­mâniei din vremea aceea. Mă nu­măram printre ce care-i aşteptau la Aeroportul Vnukov. Era spre seară, în noiembrie, 1957. Se cam lăsase ceaţa. Avionul ar fi trebuit să ate­rizeze, dar întârzia. Deodată, am auzit o bubuitură şi au început să plutească prin aer folii de aluminiu. După câteva minute, s-au auzit mai multe maşini cu sirenă. Piloţii rataseră aterizarea, atingând vârfurile brazilor din preajma aeroportului, iar avionul s-a rupt în două.

Cine era în avion?
● Păi, erau aproape toţi: Chivu Stoi­ca, Leonte Răutu, Ştefan Voitec, Grigore Preoteasa şi Ceauşescu. Lipsea Gheorghe Gheorghiu-Dej. Şi o să vă spun şi de ce.

Trebuia să fie şi el în avion?
● Da, trebuia.

Şi de ce n-a fost?
● În seara dinaintea plecării, Groza, Petru Groza, a sunat-o pe una dintre cele două fiice ale lui Dej, insistând să-i spună lui taică-su să nu urce în avionul care urma să plece a doua zi la Moscova.

De unde ştiţi dumneavoastră lucrul acesta?
● Mi-a povestit Mia Groza.

De ce nu l-a sunat Petru Groza direct pe Gheorghe Gheorghiu-Dej ca să-i spună?
● Pentru că ştia că nu ascultă de nimeni. Singurele care puteau să-l convingă erau fetele sale. El i-a spus Licăi Gheorghiu că visase c-o să cadă avionul respectiv şi că în general se cam întâmpla ce visa. Până la urmă, Gheorghiu-Dej s-a lăsat înduplecat de fiică-sa să nu plece, spunând a doua zi că s-a îmbolnăvit de gripă şi nu mai merge.

De ceilalţi nu prea i-a păsat. I-a lăsat, dacă pot spune aşa, să moară.
● N-a murit decât unul dintre ei, Grigore Preoteasa, care era ministru de Externe. Şi au mai murit piloţii, care erau ruşi. Ceilalţi au scăpat aproape teferi. Am stat vreo lună de zile cu ei în spital până s-au vindecat. Chivu Stoica se lovise cel mai rău. Ceauşescu şchiopăta un pic. Dintre toţi, el era cel mai supărat. Înjura tot timpul şi-i boscorodea pe ruşi, spunând c-ar trebui să avem avioanele noastre, care să fie pilotate de români. Am auzit din gura fiecăruia cum s-a petrecut accidentul. N-ar fi murit nici Grigore Preoteasa dacă nu s-ar fi aflat în picioare. Cu câteva clipe mai înainte se ridicase de pe un fel de băncuţă, lăsându-l să se aşeze în locul lui pe Ştefan Voitec, care era cel mai bătrân. Se uita pe fereastră în momentul producerii accidentului, strigând: Băi, se văd luminile Moscovei. Cu imaginea acestor lumini în ochi a şi murit. Translatorul delegaţiei, nu mai ţin minte cum îl chema, s-a trezit din avion în pădure, stând în picioare. Habar n-avea ce se întâmplase cu adevărat. Mai era şi un critic literar, Novikov. Din pricina impactului, i se despicase limba în două. Chivu Stoica făcea, în luna cât au stat la spital, mereu băşcălie de el, spunându-i: Mişule, uite că ai ocazia să vorbeşti şi tu în două limbi, nu numai în ruseşte.

Pare de necrezut ceea ce spuneţi.
● Am fost acolo. Totul s-a petrecut sub ochii mei. Ruşii, dovadă că se simţeau cumva vinovaţi de cele întâmplate, au organizat o mare ce­remonie funerară pentru Grigore Preoteasa la Casa sindicatelor, după care trupul neînsufleţit al acestuia a fost trimis cu un tren special în ţară. Am participat şi la această ceremonie, precum şi la înmormântarea celor patru piloţi sovietici. A fost un moment dificil pentru toţi.

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. SOS MOS ION permalink
    4 Decembrie 2011 06:52

    CURIOS S-AU CHEAR SENZATIONAL,CUM ACEST ACCIDENT SA TINUT IN ACEST TITAL SECRET . SOINT F PUTINI SAU CHEAR NICI UNUL CU CALITATI EGALE CU ALE LUI CEAUSESCU .DUMNEZEU SAI ERTE TOATE PACATELE DEOARECE MAINE 5 NOEMBRIE ESTE SFT NECULAI IAPE 7 NOEMBRIE 2011 SE INPLINESC54 DE ANI DE LA TRAGICUL ACCIDENT UNDE A MURIT UN MARE OM DE STAT GRIGORE PREUTEASA,DUMNEZEU SAL ERTE .

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: