Skip to content

Irina Sava din Azuga i-a făcut de mâncare lui Ceauşescu vreme de 12 ani :“Ceauşescu îmi lua faţa în mâini, mă săruta pe frunte. Am primit două parfumuri franţuzeşti. Elena obişnuia să înjure. M-a salvat chiar Ceauşescu

31 Decembrie 2011


Irina Sava, fosta bucătăreasă şi menajeră a soţilor Ceauşescu, locuieşte singură, într-un apartament cu două camere, în Azuga. Chiar dacă are 81 de ani, bătrâna îşi aminteşte cu o precizie uluitoare toate momentele petrecute alături de Nicolae şi Elena. “Am o tolbă cu poveşti. 15 ani petrecuţi în slujba familiei Ceauşescu nu-s de ici, de colo!”.

Irina Sava ne-a primit cu cafea, minciunele şi o mulţime de amintiri. “Am făcut nişte minciunele, aşa cum îi plăceau lu’ tovarăşu”, ne spune, zâmbind, şi ne pofteşte să gustăm din gogoşile rumene.

Ăsta era desertul lui Nicolae. De fiecare dată când venea la cabană trebuia să îi fac minciunele. Elena avea alte gusturi. Îi plăcea o prăjitură inventată de mine, cuib de viespi se numeşte. Parcă şi acum o văd cum intra în bucătărie şi îmi cerea o bucată de prăjitură, chiar din cuptor, aşa crudă cum era”.

Timp de 15 ani, Irina Sava a administrat cabana de vânătoare Ştevia.

“Făceam curat, schimbam aşternuturile, spălam, călcam, făceam de mâncare. Era tare frumos sus, în munte. Linişte, aer curat… Singurul care mă necăjea era securistul care păzea casa. Tare era om al dracului, tare îi mai plăcea să mă tachineze, să-mi vorbească răstit şi urât”.

Tanti Irina a ajuns la cabana Ştevia dintr-o întâmplare.

Eram cameristă la complexul Geizer când am primit propunerea de a lua în administraţie una dintre vilele de protocol ale cuplului Ceauşescu. Ştevia era o cabană de vânătoare simplă, rustică, fără obiecte de valoare, unde tovarăşul venea de câteva ori pe an. Avea 9 camere, o bucătărie şi cinci băi”.

De fiecare dată când soseau la Ştevia, Nicolae şi Elena Ceauşescu erau întâmpinaţi de Irina cu pâine, ţuică fiartă şi prăjituri. “Cei doi Ceauşeşti se dădeau în vânt după costiţă prăjită, trasă în tigaie, după grătare, brânză cu roşii şi ceapă. Dimineaţa le pregăteam lapte bătut, legume şi fructe. La prânz, ciorbe acre, cât mai acre. Apoi, desertul, minciunele şi cuib de viespi. Le plăcea foarte mult pâinea pe care o făceam, pâine pe frunză de varză, în cuptor cu lemne, aşa cum se face la mine, în Ardeal”.

De fiecare dată, la plecare, lui Nicolae Ceauşescu îi plăcea să glumească pe seama femeii.“Îmi lua faţa în mâini, mă săruta pe frunte şi îmi spunea să am grijă, să nu mă mănânce lupii că nu mai are cine să-i mai facă pâine. Mai avea el o vorbă: Când venim, pâine caldă să fie!”. În 1986, Irina a primit un apartament cu două camere în Azuga, în care locuieşte şi astăzi.

“Bani prea mulţi nu am avut niciodată. Îmi mai făceau cadouri de 8 martie, de Crăciun şi de 23 august. Ţin minte că am primit două parfumuri franţuzeşti. Am şi acum cutiile”.

Revoluţia a prins-o pe Irina în munte, la Ştevia.

“Două săptămâni am stat acolo. Nu m-au lăsat securiştii să cobor. Într-o zi, a venit unul la mine, mi-a pus pistolul la piept şi mi-a spus că, dacă vorbesc cu careva despre Ceauşescu, îmi zboară creierii. Tare mi-a fost frică. Familia mea era în Azuga, îmi era teamă pentru soţul şi copiii mei. Dacă îi împuşcau? Dacă îi linşa lumea?”.

Astăzi, Irina Sava trăieşte cu o pensie de cinci milioane. Este bătrână, bolnavă şi şi-a pierdut vederea aproape de tot. “Am două fete, trei nepoţi şi doi strănepoţi”, se mândreşte ea. “Acum, nu mi-a mai rămas decât să mă bucur de familie şi să-mi trăiesc liniştită bătrâneţile”.

„Păstrez cu sfinţenie toate lucrurile primite de la ei”

Femeia păstrează într-o cameră un vas de lut identic cu cele din vila de protocol. La fel, bătrâna a aşternut pe pat o blană veche de oaie. “Blana asta era pusă în sanie ca să le ţină de cald iarna, când ieşeau la plimbare”. Jos, într-un colţ, vedem o jucărie de pluş. “Ăsta este căţelul pe care l-am cumpărat, într-o iarnă, pentru băiatul lui Valentin.

Uite ce-i plăcea Elenei Ceauşescu

Cuib de viespi

Ingrediente: 750 g făină, 3 ouă, 150 g unt, 500 g zahăr, 2 litri de lapte, două cuburi de drojdie, o lămâie, trei linguri smântână, vanilie

Mod de preparare

Făina se amestecă cu ouăle, zahărul, zeama de la lămâie şi cu trei linguri de smântână. Se adaugă drojdia, iar coca se mai frământă încă 15, 20 de minute. Untul se freacă cu 12 linguri de zahăr şi câţiva stropi de esenţă de vanilie.

Compoziţia se toarnă uniform peste coca întinsă în tavă. Apoi se rulează şi se lasă la dospit 10, 20 de minute. Se taie în mai multe bucăţi care se modelează apoi cu degetul ca să fie ţuguiate. Bucăţile se ung, la rândul lor, cu unt şi se dau la cuptor. Din când în când, peste prăjitură se toarnă lapte.

Framinta aluatul cu miini agere. Pune un praf de sare. Potriveste focul asa cum stie ea si baga piinea in cuptor. Batrinica face piine de cind se stie. Dupa o reteta pe care nu o spune decit celor apropiati. De cite ori coace piine isi spune ca secretul ei culinar i-a schimbat viata. Dintr-o intimplare a ajuns in casa Ceausestilor. A tremurat de frica lor. Dar si-a vazut de cratitele ei si a avut grija sa nu ii supere. Acum deapana amintiri despre vremurile de demult, cind staful de partid din Romania se ghiftuia cu bunatatile iesite din miinile ei. Elena i-a ordonat sa ia in primire bucataria Irina Sava din Azuga are 76 de ani. Si multe, foarte multe de povestit. Vreme de 12 de ani, ea a fost bucatareasa lui Nicolae Ceausescu. A ajuns in preajma familiei prezidentiale aproape fara sa vrea. Elena Ceausescu i-a dat telefon personal si i-a ordonat: ”Trebuie, tovarasa!”. Biata femeie a acceptat, speriata. Fiindca Nicolae si Elena au fost incintati de maestria ei culinara, n-au mai lasat-o sa plece de la Vila Stevia. Ba de voie, ba de frica, Irina a ramas stapina bucatariei in care niciodata nu s-a putut plinge ca n-are din ce sa gateasca. ”Am avut grija sa nu gresesc sau sa sparg vreuna din farfuriile scumpe.

In fiecare minut puteau termina cu mine”, isi aminteste Irina despre vremurile cind era la discretia toanelor fostului dictator. Dar mai ales a consoartei acestuia, vesnic mofturoasa si pusa pe harta. Deportata in Siberia, la mina Irina s-a nascut in Valea Jiului, in orasul Petrila. Mama ei vorbea ungureste, iar dupa tata era cehoaica. A facut scoala primara in limba germana. In 1944, 25 de fete din oras au fost deportate in Rusia, la munca. Numai pentru ca vorbeau germana. ”Implinisem 16 ani in decembrie, in ianuarie m-au trimis cu forta in Dombas. Parintii mei n-au putut sa faca nimic. Am muncit 2 ani si opt luni in mina, la carbuni. La 1 noaptea, cind terminam ziua de lucru, ne aduceau cina: un castravete. Peste zi mincam piine tare ca piatra”, povesteste Irina cum era viata in lagar. Zilnic facea 8 kilometri pina la gura minei, escortata de santinela. S-a imbolnavit. O comisie din Cehoslovacia a gasit-o nevinovata.A fost eliberata in 1947. Ii cazuse parul. Avea 39 de kilograme. ”Am avut noroc sa am zile”, ofteaza batrina. Toate femeile din Valea Jiului coceau piine La un an dupa ce s-a intors din Siberia, Irina l-a cunoscut pe Ioan. Statuse si el prizonier 4 ani in Rusia, dar asa a fost, sa se intilneasca tot acasa, in Valea Jiului. S-au cununat si au avut trei fete. ”Minerii nu mincau piine cumparata de la magazin, ca se acreste in mina. Asa ca toate femeile de pe Valea Jiului stiam sa coacem piine.

Plus ca mie imi placuse intotdeauna sa stau pe linga mama la bucatarie.
Ea lucra la un inspector de mina. Asa am prins drag de arta culinara. Gatesc multe feluri de mincare, plus din capul meu, fiindca imi place sa inventez tot altele noi”, marturiseste bucatareasa. Din Valea Jiului in Predeal Cind barbatul i-a intrat in pensie, Irina a vrut sa se mute la Bucuresti, sa fie aproape de copii. Dar una dintre fete facuse scoala de ospatari si primise repartitie la Predeal. Cum Ioan nu suporta aerul de Bucuresti, din cauza bolii profesionale, au plecat cu totii la munte.

Pe cind Irina isi cauta un loc de munca, a venit la cina la ei in casa chiar directorul Gospodariei de Partid. Dupa ce au mincat, Irina l-a intrebat daca o poate angaja undeva. ”Dupa cum faci mincare, sa stii ca miine iti gasesc de lucru. Si-ti dau si casa”, i-a spus stabul. Zis si facut. A doua zi, era angajata la complexul Geizer. Camerista la Geizer La Geizer a fost camerista. Dar nu s-a putut abtine si tot a intrat prin bucatarie sa incerce citeva retete proprii. I s-a dus vestea ca stie sa faca piine si placinte ca nimeni alta. „Intr-o zi a venit o comisie de la partid care cauta o bucatareasa pentru vila lui Ceausescu.Cica pe Sofronie o daduse afara, ca nu era deloc curata. Bucatarul de la Geizer le-a soptit ca e o femeie care gateste bine. Adica eu. M-au si numit, fara sa ma mai intrebe daca vreau”, isi aminteste Irina. Prima intilnire cu dictatorul La 1 iulie 1977 a ajuns la Vila Stevia de pe Valea Azugii. A pus casa la punct, a dereticat si a gatit ce i s-a spus pentru prima intilnire cu Ceausestii. ”Pe 16 august au venit pe Vale la pescuit pastravi. Securistul casei mi-a zis: «Tovarasa, sa-i primesti cu tuica fiarta». Atita frica a fost in mine… Era totul pregatit, cind intra o femeie tare urita, cu parul pina la umeri, intors inauntru. Zice: «E deschis sus?». Zic: «E deschis». Ma intrebam cine e si cind vine Ceausescu. Femeia a coborit si a zis catre mine: «Bravo, se vede ca s-a schimbat personalul. Acuma ma duc sa vad, prinde barbatul meu ceva sau nu?». Atunci mi-am dat seama ca ea era Elena.Ana Muresan, securista lor, a pufnit in ris. Pe urma a aparut si Ceausescu, fara nici un peste. Credeam ca scap tava. M-a prins de git si mi-a zis:«Imi place cum ai rinduit casa. Dar nu-ti dau de lucru la bucatarie, ca pestele de aici nu ma cunoaste»”, povesteste Irina. Mai tirziu, a aflat ca sotul ei fusese si el la pescuit pe Valea Azugii. Elena l-a rugat, mai in gluma, mai in serios, sa faca ceva sa vina pastravul si la undita lui Nicolae. Cind se enerva, Elena obisnuia sa injure Inca din primul an petrecut in casa Ceausestilor, Irina a dat de belea. Intr-o zi a iesit mult fum din semineu. Securistii au crezut ca este un atentat la viata dictatorului. ”Era deja pregatita masina sa ma ridice.

Dar nu eram cu nimic de vina. M-a salvat chiar Ceausescu care le-a zis: «Lasati femeia, probabil erau lemnele ude!»”, isi aduce ea aminte cu groaza. In rest, stapinii erau multumiti de ea. Din cind in cind, Elena se burzuluia. ”Tipa la mine, cu niste cuvinte pe care nu pot sa le reproduc: «Nici piine nu ai facut!», m-a certat odata. I-am spus ca nu am avut din ce, ca nu-mi adusesera faina in ziua aceea, si din a mea nu aveam voie. Fusese o zapada puternica si erau 16 kilometri pina la cabana din Azuga”, explica batrina. ”Nu erau pretentiosi la mincare” In fiecare zi, Irina freca podeaua cabanei.
”Nu era voie sa miroasa a Petrosin. Pina seara trebuia sa fie toata data cu ceara”, spune Irina, care se ocupa, de fapt, de toata casa. Ca bucatareasa, trebuia sa faca in fiecare zi piine pe vatra, asa cum stie ea, pe foaie de varza. Prajiturile preferate ale dictatorilor erau ”Cuib de viespe” stropite cu lapte, brinzoaice, strudele cu mere sau brinza, minciunele. ”Cum venea Elena prin bucatarie si vedea ca fac «Cuib de viespe», imi zicea sa-i scot din cuptor si sa-i dau imediat, asa fierbinti si inca nefacute”, povesteste bucatareasa. In ziua in care familia prezidentiala pleca de la vila, Irina trebuia sa fie la elicopter cu piine si prajituri. Nu facea prajituri sofisticate, cu creme, pentru ca ”el era cu diabetul, vai de capul lui”. In aluat punea zaharina, iar mincarea trebuia sa fie fara sare. Le placeau ciorbele foarte acre, prazul umplut cu carne si gratarul, in rest, ”nu erau pretentiosi la mincare”. Cuibul activistilor La Vila Stevia, Ceausestii nu veneau niciodata singuri. Erau insotiti de Postelnicu, Dascalescu, Oprea, Andrei, Ana Muresan. Irina gatea, de regula, pentru cel putin 8 persoane. Cind erau mai mult de 15 la masa, mai venea un bucatar. Irina primea meniul pentru a doua zi cu o seara inainte. Cei care serveau erau doi chelneri din Bucuresti, fratii Ilie si Aurel.Casa era doar pentru petrecerea zilei, de dormit dormeau la Predeal. Niciodata, la Stevia, Ceausescu nu a adus diplomati straini. Pastra cabana doar pentru cercul de prieteni si familie. Se intilneau cu ocazia vinatorilor. De trei ori pe an. La 1 Mai si in august. Odraslele lui Ceausescu n-aveau voie sa intre in vila fara parinti. Zoe si Valentinse supuneau regulamentului impus de Elena. Vinat n-a apucat Irina sa vada decit o singura data: un cerb care a si plecat in aceeasi zi la Bucuresti, la evaluare. Ceausescu nu avea degustator Dimineata, Ceausestii mincau lapte batut, brinza dulce si mamaliguta. Din castronase de lut cu capac. Intre mese, se delectau cu minciunele si clatite.

”Niciodata nu l-am vazut pe Ceausescu sa bea alcool. Ea le mai tragea, dar el niciodata. Era mult mai cumsecade ca nevasta-sa. Nu l-am auzit niciodata sa ridice tonul”, spune Irina. Cind cocea piine, trebuia sa faca din acelasi aluat si o chifla mica. Dis-de-dimineata, mostra pleca spre laborator. In functie de felul cum doza Irina sarea si componentele, doctorii ii prescriau lui Ceausescu medicamentele pe acea zi. ”Nu este adevarat ca Ceausescu avea degustator. Minca fara grija din mina mea. Sanepidul venea in fiecare dimineata sa verifice igiena bailor si a casei, dar nu stateau linga mine sa vada cum framint aluatul”, explica bucatareasa. Dictatorul asculta muzica simfonica si juca sah In casa, locuitori permanenti erau doar ea, ospatarul si Burcea, secretarul Elenei. Pina si securistul cladirii statea afara. Irinei i se daduse o anexa cu 2 camere, 2 bai si bucatarie unde locuia cu sotul.
Copiii aveau voie sa-si petreaca vacantele la Stevia. Cu conditia ca, in aceeasi perioada, sa nu fie cazat si clanul de partid. La vila din Valea Azugii era si o sera imensa. Aici ii placea Elenei sa joace carti, la caldurica, cu Bobu si Postelnicu. Ceausescu juca doar table si sah. Dictatorul nu se supara cind pierdea, desi acest lucru se intimpla rar. ”Avea un singur casetofon cu muzica simfonica. Eu numai asta am observat ca asculta. La noi, la Stevia, n-a fost niciodata distractie, era o casa pentru odihna mai mult”, spune Irina. Sechestrata in vila la Revolutie Revolutia a prins-o pe Irina in vila. Era cu sotul ei si cu un nepot. ”Tocmai facusem curatenie de sarbatori. A venit armata peste noi si ne-a sechestrat in vila doua saptamini. Au facut inventarul cu pistolul pe masa. Stevia este una dintre putinele vile ale partidului de unde n-a disparut nimic. S-a zbatut fata mea si ne-a adus acasa. Atunci m-am imbolnavit de tensiune, de sperietura prin care am trecut”, isi aminteste cu tristete Irina. A predat vila lui Debret, fostul primar al Predealului. Ea a ramas administratoarea cladirii. Vila Stevia s-a deschis pentru turisti. Biletul de intrare era 25 de lei. Vizitatorii plecau dezamagiti. In locul unui palat luxos, vedeau doar o cabana simpla. Cu doua dormitoare, trei bai, living, bucatarie si doua birouri. Al lui si al ei. Acum, casa e in custodia SRI-ului. Irina are un milion de lei pensie. Si inca pe atita ca fost detinut politic. Blana cu care se acopereau in sanie u Vila Stevia a fost construita in numai 2 ani. Familia Ceausescu locuia aici cel mult 10 zile pe an, in reprize de cite 3-4 zile. Din 1984, Irina a primit de la dictator un apartament, in Azuga. Pe linga salariul lunar de 840 de lei si alimente. Alte cadouri nu a vazut de la stapinii vilei. ”Nici nu-mi trebuia, nu ma pling, aveam ce minca. Odata, Nicolae mi-a adus din Moldova colacul cu care a fost intimpinat. Mi-a mai ramas de la ei si o blana de miel. Cu ea se inveleau numai ei cind mergeau cu sania. Am vrut s-o vind acum citiva ani, ca nu ma mai ajungeam cu banii. Dar m-am razgindit”, spune fosta angajata a dictatorului. O papusa ca amintire u Iarna, slugile de la vila impodobeau un brad imens. Linga el asezau doua papusi mecanice, imbracate in costume traditionale.Inca din vremea aceea, casa valora miliarde, dupa cum auzise Irina. Era o cabana in stil traditional romanesc. Nu erau lucruri batator la ochi de scumpe. Mincau din farfurii ceramice, dar beau vinul din pahare de cristal. Aveau doar doua seturi de tacimuri de argint. Fiecare din ele costa, pe atunci, 75.000 de lei. Cit o Dacie. Irina isi aminteste si de o tava de argint, captusita cu plus, pe care erau gravate scene de lupta. Si de niste vaze din 1664.Serviciul de masa era din portelan veritabil. Prosoapele si halatele de baie erau chinezesti.Nici vorba de robinete aurite si alte extravagante. Ceausestii voiau sa duca o viata modesta la Stevia. Ciinii lui Ceausescu mincau crenvursti u De regula, Ceausestii erau insotiti de cei doi ciini labradori: Corbul si Sarona. ”Faceam budinca de brinza cu spaghete din 10 oua pentru un ciine. Fiecare animal minca la masa de dimineata cite sase crenvursti. La prinz, carne de vita cu zarzavaturi”, isi aminteste bucatareasa. Ce raminea, ducea acasa. Erau dintre cele mai gustoase feluri de mincare. 

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: