Skip to content

STENOGRAMA sedintei de audiere – din ziua de 22.03.1994 a domnului Nicu Ceauşescu. Nicu Ceauşescu: pe 22 decembrie 1989, in jurul orelor 10, Postelnicu ma informase ca se pregateste Manescu sau Iliescu

4 Ianuarie 2012

Publicăm astăzi, în premieră, cele 114 pagini ale depoziţiei lui Nicu Ceauşescu în faţa Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989. Depoziţia a fost făcută pe 22 martie 1994 şi Nicu Ceauşescu şi-a exprimat, atunci, dorinţa de a nu fi prezentată opiniei publice. Citeste aici da click un alt interviu si aici

Declaraţia lui conţine însă informaţii care şi astăzi sunt în măsură să ridice mari semne de întrebare cu privire la perioada domniei lui Ceauşescu. Una dintre acestea este afirmaţia conform căreia Tudor Postelnicu, ca exponent al aparatului de securitate, ar fi vrut să preia conducerea PCR încă din 1984, după modelul Andropov. Informaţia coroborată cu o alta pe care am aflat-o de la un fost ofiţer din CIE, conform căreia Postelnicu dăduse ordine să fie interceptate inclusiv telefoanele soţilor Ceauşescu, capătă o cu totul altă valoare istorică decat cea care i s-a dat pană acum. Pe de altă parte, conform mărturiilor celor aflaţi în imediata apropiere a lui Nicolae Ceauşescu, Nicu era cel pregătit de acesta pentru succesiune, iar el ştia asta şi chiar o dorea, de vreme ce l-a deranjat presupusa încercare a lui Postelnicu de a-l înlocui pe tatăl său din fuuncţia de secretar general al PCR. Culmea, Nicu Ceauşescu recunoaşte că el a fost cel care şi-a informat părinţii că Postelnicu vrea să preia conducerea partidului, dar “nu s-a luat nicio măsură”. Nicu Ceauşescu răspunde şi la întrebărilor referitoare la aşa-zisele conturi ale lui Ceauşescu, sau la aşa-zişii terorişti, dar clarifică şi chestiunile discutate la întalnirea de la Moscova, care a avut loc la începutul lui decembrie 1989, precum şi implicarea sa în evenimentele de la Sibiu. O mare enigmă a fost şi motivul pentru care Nicu Ceauşescu a venit, în după amiaza zilei de 22 decembrie, la Bucureşti. Conform propriei mărturii, făcute în faţa Comisiei, scopul acestei deplasări în Capitală a fost de a se întalni cu Ion Iliescu, despre care ştia că se află în spatele loviturii de stat şi căruia voia să-şi ofere serviciile. Nicu Ceauşescu era convins, atunci, că avea loc o schimbare de generaţie şi că el era unul dintre cei destinaţi să preia conducerea după fuga părinţilor săi. Prezentăm, mai jos, fragmente din depozitia lui Nicu Ceauşescu, iar, alăturat, depoziţia sa integrală în format pdf.STENOGRAMA

şedinţei de audiere – din ziua de 22.03.1994
a domnului NICU CEAUŞESCU
Sedinţa începe la orele 10.30.
Este condusă de domnul senator Valentin GABRIELESCU.
Participă domnii senatori: Aichimoaie, Săndulescu, Vâlcu, Apostolache, Pop, PIătică, Hosszu, Răboacă.

Este audiat domnul: Nicu Ceauşescu.

(…) Dl. Nicu Ceauşescu: …Eu, ca prim secretar, am avut semnale, deci, semnale – că au venit ruşii… Deci, maşinile „Lada” ş.a.m.d. Bun! Ce s-a întâmplat. Dv. aţi audiat oameni – unii din M.Ap.N. şi din fostul M.I., din fostul D.S.S. ş.a.m.d.
Dl. Valentin Gabrielescu: …Fostul şi actualul…
N.C.: Nu mai e D.S.S., e S.R.I. şi mai are nişte „puişori”, am înţeles şi mai multe… Mă rog, asta este structura care nu mă interesează pe mine! Ei sunt organizaţi pe verticaIă. Practic, organele locale de partid – cu excepţia vârfulului, nu a primului secretar, ci la nivelul ţării – ele nu prea erau informate în legătură cu aspectele pe care le aveau atât pe operativ, cât şi pe probleme specifice muncii lor. Bineânţeles, se va pune întrebarea: de ce? Se ştie foarte bine de ce! Cred că acelaşi procedeu se păstreaza şi astăzi, deşi se consumă multă cerneală şi peliculă pe ceea ce numeşte „transparenţă”! Aşa… dar asta nu este, la ora actuală, treaba mea. Bun! Sigur, se va pune întrebarea, având în vedere situaţia mea în perioada respectivă. Şi situaţia mea era destul de delicată, având în vedere raporturile mele cu… nu prea amabile… cu conducerea M.I. Lucru care după… a fost prezentat mai pe larg în diverse moduri, inclusiv de fostul ministru de interne…
V.G.: Vă referiţi la domnul Postelnicu?
N.C.: La Postelnicu!
V.G.: Vă rog să detaliaţi. Ce relaţii aveaţi cu Postelnicu?
N.C.: Eu nu prea aveam relaţii cu Postelnicu! Vedeţi, s-a făcut prea mult caz de aceste relaţii.Numai că eu, în momentul când am făcut armata – la Scoala de ofiţeri activi de aviaţie – de la Bobocu, el nu era prim-secretar la judeţ. Deci, eu nu aveam raporturi cu el. Si, oricum, el nu putea să intre în unitatea militară. Sper că acum este clar pentru toată lumea că, indiferent de funcţia pe care o are un activist de partid într-un judeţ, el nu poate să intre într-o unitate militară fără aprobarea nu a comandantului, ci a eşalonului superior comandantului unităţii în care el intră. Dacă exista această structurare pe verticală – de care am înţeles că Comisia este edificată foarte bine la ora actuală… Deci el… Eu, practic, nu l-am cunoscut pe el în acea perioadă. Mă rog, s-a făcut… De aia am început cu 74-75, nu-i aşa? Bun! Deci, după ce el a devenit şeful D.S.S. – că, de fapt, atunci s-a şi înfiinţat, în 78, dacă îmi aduc bine aminte… relaţii normale. Aceste relaţii normale s-au puţin deteriorat în timpul… fiindcă, probabil, felul omului, mai curios să ştie mai mult şi, poate, şi pus e greu adică ceea ce pot să fac acum sunt numai nişte supoziţii fiindcă eu nu am nici documentele şi orice întrebare puneai în epocă asupra acestei situaţii, îţi spuneau: „Nu ştie nimenea!”. Deci, lucrurile erau foarte… clare, din punctul ăsta de vedere: nu puteai să afli! Sigur, el nu este o mare capacitate, aş zice chiar este submediu, dar are o viclenie specifică – să spun – acestei categorii de oameni care vor să se menţină nu pe baza unor profunde cunoştinţe – ca să spun aşa, ci pe baza intrării pe sub pielea unuia sau altuia …El cu mine nu a avut relaţii şi relaţiile din 1984 s-au deteriorat,practic, definitiv. Fiindcă, la momentul respectiv, noi şi,ân speţă eu, am cerut să fie schimbat. Da, lucrurile au luat un alt curs… care este cunoscut şi că aceste relaţii, care şi aşa nu erau prea amiabile – s-au deteriorat complet în toamna lui 1984. Sigur, la suprafaţă lucrurile se prezentau altfel, dar asta nu reprezentă fondul problemei…
V.G.: Vă rog să fiţi mai specific: ce conflict aveaţi cu Postelnicu?
N.C.: Nu aveam nici un conflict. Înţelegeţi? Analizând situaţia din Rusia – dacă o cunoaşteti, la sfârşitul anului 1982, aşa, am ajus la concluzia foarte simplă că se urmăreşte acelaşi lucru în România. Şi le-am prezentat. Postelnicu vrând să joace rolul lui Andropov... Scurt, aici nu mergem pe astea. Trebuie cunoscută situatia care l-a determinat pe Brejnev să-l pună pe Andropov secretar II, ca să îl pună după aia secretar general – e o poveste mai complicată… istoria lor…
V.G.: E istoria lor, mă rog, dar, hai să venim la a noastră!
N.C.: Aşa, bun! Deci, făcând o paralelă şi văzând cam cum merg treburile, s-a zis că se doreşte şi de către serviciile – cum să le spunem – de informatii, de contrainformaţii ş.a.m.d. rămâne cam aceeaşi situatie. Am prezentat-o ca atare, s-a receptionat ca atare – dar nu s-a luat nici o măsură. Şi, ca atare, noi ne-am retras din jocuri.
V.G.: Dar ce voia să facă Postelnicu?
N.C.: Nu am spus ce voia, eu am spus concluzia la care am ajuns noi…Că el voia sau nu voia…
V.G.: Dar ce voia el?
N.C.: El voia puterea!
V.G.: Postelnicu?
N.C.: Postelnicu sau aparatul care îl avea în spate – că e o mică diferenţă, ştiţi, el e un mic exponent… sau era un exponent, ca sa fiu mai…
V.G.: Era exponent al cui?
N.C.: Al serviciilor de informaţii…
V.G.: Al căror şef fusese…
N.C.: Nu! Era încă în 1984.
V.G.: în 1984 era…
N.C.: în 1987 el a fost şeful DSS.
V.G.: ştiu!
N.C.: A, bun! şi dupa aia a devenit ministru, încă era şi secretar de stat la Ministerul de Interne… mă rog, asta… Deci, asta era situaţia… Eu am mai prezentat, de fapt, această situaţie încă în 1990. De fapt, aşa, să revin, vad că sunteţi foarte interesaţi de aceste lucruri… dar… El îşi are situaţia lui acum, nu vreau nici să i-o agravez… ci, din contra, dacă i se poate îmbunătăţi… cu toate tarele pe care le are… Deci, asta era situaţia, . din punctul meu de vedere şi informaţiile care îmi veneau mie pe canalele lor erau nesemnificative! Deşi este curios faptul că s-a putut… inclusiv în procesul care mi-a fost mie intentat că Sibiul era placa turnantă a informaţiilor din Transilvania. Tot ce se poate! Nu am cunoştinţă de acest lucru. Am aflat şi eu în cadrul procesului – mă rog – am mai aflat atunci şi despre nişte ordine secrete în ceea ce mă privea pe mine – date de cei de la securitate, aşa că lucrurile sunt…
V.G.: Adică, concret, ce ordine?
N.C.: Eu nu ştiu ce ordine, că s-au dat numere…
V.G.: Da!
N.C.: Bun!… Eu fiind pe banca inculpaţilor…
DI. Gabrielescu: Adică, domnule Ceauşescu, ca să precizăm puţin, să nu plutim în… generic…
N.C.: Păi eu pot să plutesc! Dv. nu! Pentru c-aveţi toate datele, puteţi chema pe cine vreţi…
V.G.: Nu, poate mai aflăm de la dv! Deci, practic, dv. eraţi supravegheat de ei?
N.C.: Părerea mea este că da. Acum spun şi eu că da. Atunci spuneau că nu! Bun! În ce măsură, cât, cum, în ce fel, dacă numai pentru apărare, dacă şi pentru alte motive, dacă telefonic, cu sistem de ascultare ş.a.m.d. Si, vă spuneam, nu! Si logic! Si înclin să cred că sunt un om de bună credinţă… Si că aveau sistem de supraveghere. Le-au recunoscut. Acum nu mai pot să dea înapoi! Nu am ce să le fac! Au spus ei! Nu am spus-o eu! Deci, asta era situaţia! Revenind la ceea ce se întâmpla sau care era situaţia premergătoare lui decembrie 1989 în Bucureşti nu am cunoştinţă ce se întâmpla. (…)

Ceauşescu l-a acuzat pe Gorbaciov, la Moscova, ca distruge socialismul

Dl. Nicu Ceauşescu: Deci, înainte de 3, a fost o sedintă de C.P.Ex., ca să stabilească biroul permanent, comisiile ş.a.m.d. In perioada respectivă s-a luat în discuţie dacă să se participe sau să nu se participe la Moscova. Erau două variante: după… deci el… la începutul lunii decembrie a avut loc întâlnirea Gorbaciov-Bush. Si, după aceea, urmau 4-6…
Dl. Gabrielescu: 4!
Dl. Nicu Ceauşescu: Si a fost o discuţie dacă sa se mearga sau să nu se mearga…
Dl. Gabrielescu: Unde a fost discuţia asta?
Dl. Nicu Ceauşescu: La C.C.!
Dl. Gabrielescu: Aţi fost de faţa?
Dl. Nicu Ceauşescu: Am auzit de ea… Parerea mea era ca trebuia să se meargă fiindcă, altfel, se intra în niste raporturi… Nu! Nu mi s-a spus mai direct. Unde?, vedeţi, erau mai multe cercuri concentrice …
Dl. Gabrielescu: Dar discuţia asta, ce era controversat: să se meargă sau să nu se meargă la Moscova …
Dl. Nicu Ceauşescu: Să se meargă sau să nu se meargă la Moscova. Nu ştiu pe ce considerente, asta v-o pot spune cei care au fost prezenţi la… atunci, la acea discuţie… Nu-i cunosc, care au fost, dar mi-i pot închipui. Aşa, deci, eu am auzit-o colateral. Inainte de şedinţă – când să se stabilească delegaţia: „Domnilor, ce facem? Că dacă se va întoarce… Adică, cum se discută normal… Cunoaşteţi, acum, aceste lucruri… E, deci, revenind, deci, discuţia a fost… înainte de discuţie nu a fost o chestie oficială, ca să fiu foarte bine înţeles … Bineânţeles, că s-a stabilit că să se meargă.
Dl. Gabrielescu: Dar de ce nu ar fi trebuit să se meargă? Care erau argumentele pro şi contra?’
Dl. Nicu Ceauşescu: Nu s-au dat argumente. Era o discuţie neoficială, la o ţigare, între oameni care nu ştiu dacă participasera sau nu participaseră… Cert este că s-a hotărât să se meargă, dar condiţionat – şi asta există în stenogramă, ca… Am înţeles că s-au prezentat pe larg Comisiei aspectele…
Dl. Gabrielescu: Nu, nu este adevărat! Nu stim nimic despre asta!
Dl. Nicu Ceauşescu: Păi, cum? Dar trebuie să aveţi stenograma!
Dl. Gabrielescu: Nu, avem stenograma generală, de la întrunirea cu toţi…
Dl. Nicu Ceausescu: Bun! Unde a luat fiecare cuvântul, cam o jumătate de pagina sau o pagină…
Dl. Gabrielescu: A,da! Pe aceea o ştim! Aceea, mă rog… nu prezinta o importanţa aşa mare…
Dl. Nicu Ceauşescu: Prezintă o importanţă pentru că se vede contextul în care… se desfăşurau…
Dl. Gabrielescu: E adevărat, aceea o avem… dar, mai departe…
Dl. Nicu Ceauşescu: Mai departe există cea de a doua stenogramă – care înseamnă că s-a pierdut…
Dl. Gabrielescu: Nu înseamnă! Inseamnă că nu o avem noi.
Dl. Nicu Ceauşescu: Bun! Inseamna că trebuie să existe undeva.
Dl. Gabrielescu: Da ce ştiţi dv.despre această convorbire?
Dl. Nicu Ceauşescu: Despre această convorbire – destul de puţine lucruri, Unde?, vă daţi seama, au trecut patru ani şi ceva. Dar nu numai asta… în orice caz, discuţia a fost destul de… în termeni destul de duri…
Dl. Gabrielescu: între Ceauşescu şi Gorbaciov!
Dl. Nicu Ceausescu: Da!
DI. Gabrielescu: Da!
Dl. Nicu Ceauşescu: Tocmai pe problema situaţiei din Europa la momentul respectiv şi asupra dezvoltării relaţiilor economice în continuare, fiindcă, nu ştiu dacă cunoasteţi, dar după 1968 – dar sunt convins că ştiţi – noi am plătit petrolul numai în dolari.
Dl. Gabrielescu: Da!
Dl. Nicu Ceauşescu: Bun! Dar asta a fost intrarea în Cehoslovacia! şi, după 1979 – şi alte produse, nentru că ne-am luat cu Afganistanul. Mă rog, sunt… plata care trebuia făcută pentru anumite situaţii politice. Deci, asta era situaţia. Sigur, din ce am citit în presă rezultă că s-au prezentat aceste lucruri dv… Dincă nu vi le-a spus?
Dl. Gabrielescu: Nu, nu, nu, Domnule Ceauşescu!
Dl. Nicu Ceauşescu: Da. Bun! Eu sunt de acord cu dv.
Dl. Gabrielescu: Nu ştim absolut nimic!
Dl. Nicu Ceausescu: Da, bun… plecăm…
Dl. Gabrielescu: Si nici nu ne luăm după presă.
Dl.Nicu Ceausescu: A, bine … bunânţeles!
Dl.Gabrielescu: Presa poate să scrie ce crede… Dar treaba noastră e să aflăm adevărul! De aceea, dorim ca dv. să ne spuneţi tot ce stiţi. Despre această întâlnire tet-a-tet Ceauşescu-Gorbaciov.
Dl. Nicu Ceauşescu: Da. Mai mult decât ceea ce v-am spus – fiindcă vedeţi, să încep să redau pasaje, nu, pentru că nu le ştiu, ar însemna să intru iarăşi într-o situaţie fără ieşire pentru mine. Deci, s-au discutat în termeni destul de duri. S-a pus problema sistemului socialist ş.a.m.d. Adică, i s-a spus lui Gorbaciov că metodele pe care le aplică …deci, hai să punem parafrază … vor duce la desfiinţarea sistemului.
Dl.Gabrielescu: Asta spunea Nicolae Ceauşescu.
Dl.Nicu ceauşescu: Da.
Dl.Gabrielescu: Si Gorbaciov? Ce zicea?
Dl.Nicu Ceauşescu: Gorbaciov n-a replicat nimica! Păi, aici era toată… discuţia. şi că anumite metode, pe care ei le încearcă în Rusia la momentul respectiv, deja fuseseră încercate în România, în anii, la începutul anilor 70, să spun aşa. Deci, cam astea sunt în linii mari…
Dl.Gabrielescu: Dar, domnule Ceauşescu, dv. de unde ştiţi lucrurile acestea, asupra acestei convorbiri, de unde?
Dl.Nicu Ceauşescu: Din stenogramă! Stenograma a circulat între membrii Comitetului Politic Executiv.
Dl. Gabrielescu: Asta, a doua… stenogramă…
Dl.Nicolae Ceauşescu: şi a doua, bineânţeles!
Dl.Gabrielescu: Deci, cealaltă, sigur, că a fost discutată în plen …
Dl.Nicu Ceauşescu: Nu, nu, staţi un pic! Stenogramele se citeau; deci, veneau cei de la Cancelarie cu stenogramele, aşa, patru-cinci rânduri de stenograme, aceeaşi stenograma multiplicată, şi se citeau. După ce se citeau, le…
Dl.Gabrielescu: …Se comentau…
Dl.Nicu Ceauşescu: Bun! şi dupa aceea spunea: în legătură cu întâlnirea care a avut loc, cu diverşi şefi de partid, de state sunt observaţii? sunt cutare? Nu! Ceea ce cuprindea comunicatul de presă nu se discuta în cadrul şedinţei C.P.Ex.
Dl.Gabrielescu: Bineânţeles!
Dl.Nicu Ceauşescu: …Da, sunt observaţii, sunt… ş.a.m.d. Erau şi probleme economice şi probleme politice. Se discutau… Nu sunt! Bun, şi se trecea mai departe… Deci, asta era toata treaba…
Dl.Gabrielescu: Dar, acum să revenim la această stenogramă!
Dl.Nicu Ceauşescu: La această stenogramă – nu s-a discutat! pe baza ei… Deci, s-a discutat dacă s-a luat act. Fiindcă nici avea ce să se discute. Pe baza primei stenograme… Nici pe baza celei de-a doua stenograme. Adică se discuta iniţial înainte de a se merge la Moscova.
Dl.Gabrielescu: Da, bine, acum erau nişte rezultate…
Dl.Nicu Ceauşescu: Păi, nu prea erau rezultate… vedeţi… aşa
Dl.Gabrielescu: Domnule Ceauşescu, revenind la treaba asta, deci, aceste doua stenograme au fost discutate în…
Dl.Nicu Ceauşescu: V-am spus, nu au fost discutate! S-au citit
Dl.Gabrielescu: Amândouă stenogramele?
Dl.Nicu Ceauşescu: Cred ca da!Mi-e greu să spun acum, domnul aşa, şi aşa …Din câte mi-aduc aminte, cred ca da!
Dl.Gabrielescu: Da, acuma, vedeţi dv., există un lucru neclar. Pentru că domnii care au fost atunci în Biroul Politic, că i-am chemat să-i întrebăm şi despre treaba asta… unii spun categoric: „Domnule, n-am auzit de această stenogramă” .Nici Postelnicu n-a auzit, nici ăla, nici ăla… Dar, unul – şi ăsta este domnul Dincă – a spus „Da, domne, eu am văzut-o!. Mi-a dat-o preşedintele s-o citesc!”.N-a spus unde şi când, dar este singurul om din cei·pe care i-am interogat noi, şi dv. sunteţi al doilea, care, întradevăr confirmă că a doua stenogramă a existat!
Dl.Nicu Ceauşescu: Unde e ea la ora actuală…
Dl.Gabrielescu: Nu ştiu, asta nu vă întrebăm pe dv., fiindcă n-aveţi de unde să ştiţi, problema este că a existat! Adică, în primul rând, că a fost…
Dl.Nicu Ceauşescu: Domnule preşedinte, mă scuzaţi că vă întrerup! Ca să ne clarificăm foarte bine. Dv. să aveţi o idee foarte clară: orice discuţie ar exista în această clădire sau în afară, cu o persoană străină, deci nu cu… o persoană străină de ţară, era pe stenogramă! Deci, nu există…
Dl.Gabrielescu: …să nu fi fost!
Dl.Nicu Ceauşescu: Dubii, deci şi cu Arafat, cu toţi, cu toţi…
Dl.Gabrielescu: Sigur că aşa se făcea! Dar această întâlnire tet-a-tet Gorbaciov – Ceauşescu a avut loc…
Dl.Nicu Ceauşescu: A avut loc. Ei, în momentul în care a avut loc – automat trebuie să existe stenogramă!
Dl.Gabrielescu: Da, dar acuma problema se pune… Am chemat şi pe domnii stenografi sau traducători şi cutare: „da, domne!”. Dar s-ar putea întâmpla – zic ei, şi chiar domnii care au fost în Biroul Executiv atunci, s-ar putea ca preşedintele Ceauşescu să nu le fi adus la cunoştinţă această a doua stenogramă? Pentru că noi nu ştim. Pentru că numai Dincă ştia şi dv.
Dl.Nicu Ceauşescu: Să vă spun cum s-a întâmplat. A şi spus aşa Curticeanu: „Dă-le cui vrea să citească!”. Au fost câţiva care au vrut. Eu m-am uitat pe ea, am răsfoit-o, că mai erau alţi membri, unii din Bucureşti, era o aşezare, aşa, mă rog, eu stăteam lângă Andrei de fapt. Aşa, şi s-a citit. Eu am ieşit la o ţigară. M-am uitat şi eu peste ea – că de aia nici nu reţin toate lucrurile. M-am uitat mai mult în diagonală să văd şi am plecat. Bun! Cine a vrut s-o vadă – a văzut-o, că…
Dl.Gabrielescu: Dar nu era un lucru interesant asta, pentru dv?
Dl.Nicu Ceauşescu: Pentru mine? M-am uitat în diagonală, să văd cam ce s-a discutat, în mare…
Dl.Gabrielescu: Bun, prima, am înţeles…
Dl.Nicu Ceauşescu: Nu, şi a doua! Păi a doua era problema! Aceasta. M-am uitat: asta s-a spus, asta s-a spus… Gata!
Dl.Gabrielescu: Si, atunci, din câte vă aduceţi dv. aminte…
Dl.Nicu Ceauşescu: V-am spus exact ce îmi aduc eu aminte, v-am prezentat…
Dl.Gabrielescu: Vă rog, adică cum…
Dl.Nicu Ceauşescu: V-am spus. S-a făcut o discuţie asupra situaţiei politico – economice în general şi s-a ajuns în ceea ce priveşte P.C.R. sau „ex” – sau cum doriţi să-i spuneti, la situatia că Gorbaciov pune în pericol situaţia socialismului şi comunismului Asta este ceea ce era pe plan general. Mai departe – ce cuvinte s-au spus nu interesează. Si, după aceea, problemele economice vis-a-vis de noi. Deci, aceste două lucruri – în mare – că or mai fi fost şi altele… dar nu am mai…
Dl.Gabrielescu: Amintiri – pentru dv… (se fotografiază)
Dl. Nicu Ceauşescu: Mulţumesc! Dar nu e nevoie…
Dl.Gabrielescu: Suntem oameni liberi – în România liberă!
Dl.Nicu Ceauşescu: Putem să analizăm cu gradele de libertate. Eu ştiu până unde…
Dl.Gabrielescu: Bun! E lucru foarte…
Dl.Nicu Ceauşescu: Relativ!
Dl.Gabrielescu: Relativ! Da, dar să ştiţi, totuşi, că am câştigat ceva: că nu ne mai temem unii de alţii – ăsta este un lucru categoric! Barem atât!
Dl.Nicu Ceauşescu: Totul e ralativ! (rumoare). Stiţi ce spun! Einstein: „Un singur lucru e absolut: că totul e relativ!”.
Dl.Gabrielescu: Deci, după amintirea dv., aţi văzut – mă rog în diagonală, cum aţi văzut, dar aţi văzut…
Dl.Nicu Ceauşescu: Da.
Dl.Gabrielescu: Care erau termenii acestei stenograme? Erau nişte termeni mai…
Dl.Nicu Ceauşescu: Faţă de termenii care se folosesc în general la astfel de întâlniri, erau termeni mai duri, adică mai direct spuus, că de obicei nu se folosesc aşa…
Dl.Gabrielescu: Da, mai camuflat…
Dl.Nicu Ceauşescu: Da, aici prin duritatea… adică nu cu duritate de expresie sau cutare, ci ca duritatea termenilor, adică mai direct…
Dl.Gabrielescu: De exemplu…
Dl.Nicu Ceauşescu: Deci, aşa: „O să mergeţi cu distrugerea”. Nu se spune niciodată „distrugerea” în nici o formulă… Adică… Deci aceştia erau termenii, nu termeni… Ca să ajungi la injurii de altă natură, nu în sensul acesta, ştiţi, adică…
Dl.Gabrielescu: Asta din partea lui Nicolae Ceauşescu. Dar partea lui Gorbaciov?
Dl.Nicu Ceauşescu: Nu, nu, tot la fel, nu s-au… nu s-au folosit termeni…
Dl.Gabrielescu: Domnule Ceauşescu, ştiţi de ce insist eu asupra acestor treburi? Pentru că aţi vorbit de ruşi, de „Lada”, de turişti, de cutare… şi toată lumea a vorbit şi vorbeşte şi astăzi… Vrem să ştim dacă, cumva, din convorbirea asta…
Dl.Nicu Ceauşescu: E foarte greu să spui dacă e legată una de alta, fiindcă – vă daţi seama – niciun şef de stat n-ar fi chiar atât de copil să-şi desconspire o acţiune în derulare …
Dl.Gabrielescu: Nu, nu! Dar… Sigur că nu asta, sigur că nu aşa, dar aş vrea, dacă vă aduceţi aminte, dacă atitudinea lui Gorbaciov era ostilă, adică faţă de Ceauşescu, adică personal, aşa…
Dl.Nicu Ceauşescu: E greu de spus… ce se întâmpla… vedeţi trebuie cunoscute relaţiile care existau între…
Dl.Gabrielescu: Asta vă rog să ne spuneţi!
Dl.Nicu Ceauşescu: E, da vedeţi, eu nu le ştiu fiindcă eu nu mă ocupam de politica externă…
Dl.Gabrielescu: Nu, cât ştiţi! Nu se poate să fi avut cu tatăl dv. nişte discuţii…
Dl.Nicu Ceauşescu: Nu e vorba de aceasta…
Dl.Gabrielescu: Sau oficial şi neoficial…
DI.Nicu Ceauşescu: Nu, ceea ce pot să fac eu sunt nişte speculaţii – care le fac eu, adică nu sunt nişte discutii pe care să le fi avut. Fiindcă, până la urmă, se putea înţelege cu Gorbaciov – întelegeţi? Aşa cum ne-am înţeles noi şi cu Brejnev, deşi situaţia a fost destul de încordată în anumite perioade ale acestei acţiuni… Dar nu asta este esenţial… (Fotoreporterul TV. ia imagini ale celui audiat)
Dl.Nicu Ceauşescu: Dar, multe amintiri vreţi să-mi faceti?!(Rumoare)
Dl.Gabrielescu: Poate nici nu are film!
Dl.Nicu Ceauşescu: Atunci, consumă bateria de pomană!(Rumoare)
Dl.Gh.Răboacă: Domnule Ceauşescu, aţi spus că preşedintele României – atunci – nu s-a înţeles cu Gorbaciov. Să înţelegem noi că preşedintele Ceauşescu şi-a asumat orice risc atunci? Asta să înţelegem?
Dl.Nicu Ceauşescu: Este greu de tras această concluzie. Vedeţi, pentru că, în primul rând, ca să ajungi la această concluzie, sau s-o afirmi sau s-o infirmi, ar trebui să ştiu exact ce a gândit în acel moment sau în acea perioada. Sigur, ştiu cum se vedea din afară. Deci, acum mă refer la ceea ce vedeam eu din exterior, era că relaţiile noastre cu Uniunea Sovietică – Rusia sau cum doriţi să-i spuneţi – se vor deteriora. Sigur, cum, în ce fel va decurge acest joc – să-i spunem – al relaţiilor dintre noi şi ruşi – nu numai economic – fiindcă v-am explicat situaţia economică şi, în general, deja din 1968 ei anunţaseră că ei vor intra cu toate mărfurile pe sistem occidental, mă rog, occidental… şi până acum se plăteau occidental… Vedeţi, noi plăteam în mâncare! Mâncarea merge oriunde în lume – ce, ce se vede bine acum în România… Se plătea în fier-beton sau oţel preţ de bursă. Mergi peste tot în lume cu el! Sigur, se plătea în ciment, preţ de bursă, merg, peste tot în lume cu el, se plătea în aluminiu, preţ de bursă, se mergea peste tot în lume cu el… adică aici era problema. Aceste lucruri… Degeaba spui: „Bun! Fac schimb” Nu era schimb! Că una e să fac schimb cu mărfuri care sunt greu vandabile în Apus şi alta este să fac schimb cu lucruri care sunt vandabile în toată lumea şi oriunde ieşi cu ele pe piaţă – toată lumea ţi le cumpără! Practic aici… sigur, fac schimb. Ce fel de schimb! Deci, aici e toată problema. Sigur, deja lucrurile erau cunoscute. Ceea ce v-am spus, că după 68 noi plăteam petrolul în dolari. Sigur aveam problemele cu energia, cu gazul natural, care se prelua de la ei, plus materiile prime. Că, totuşi, rămân şi la ora asta o ţară cu un potenţial de materii prime… Au avut, au şi vor avea – asta e situatia! Asta nu ţine de sistemul politic! ţine de ce au în pământ. Asta e situatia! Sigur, s-a mers… şi era greu să se pună problema ca să nu mai luăm materii prime de la ei. Practic nu ai, şi nici la ora actuală …
Dl.Gabrielescu: De unde?
Dl.Nicu Ceauşescu: Se cunoaşte că nu prea există la… de unde să le poţi procura… Dar…, în momentul de fată, nu mă interesează pe mine!
Dl.Vâlcu: îmi permiteţi, domnule Ceauşescu, ştiţi de ce ne interesează pe noi inclusiv explicaţiile dv.? Nu sunteţi străin, sigur de zvonurile – ca să spunem aşa – care circulau, că dv. eraţi văzut ca un prezumtiv succesor al tatălui dv. Nu mai vorbim de faptul – aşa ca o paranteză – că foarte mulţi se aşteptau, şi spuneau, că venirea dv. la conducerea partidului va duce la o altă politică în plan intern şi în plan extern. Or, dv. eraţi oarecum pregătit pentru a prelua conducerea. Unele informaţii spun că lucrul acesta se preconizase a se întâmpla ulterior Congresului – zice-se că prin luna martie 1990… Dar acestea sunt date care pot fi nişte speculaţii, deci nişte ficţiuni. Oricum, erati pregătit în acest sens. Ca urmare, chiar speculatiile dv. pot fi interesante, pentru că speculaţii le acestea trebuiau să se bazeze pe nişte realităţi – pe care dv. voiati să le… sau ar fi trebuit să le depăşi şi ca să oferiţi ceva nou ţării, odată ce aţi fi ajuns preşedinte sau prim-secretar… Deci sunt lucruri interesante văzute prin prisma prezumtivului conducător al statului.
Dl.Nicu Ceauşescu: Bun! Da… pot să vă răspund? Sigur, eu zic să rămânem în termenii de speculaţie. Din două motive: deci, odată: eu nu aveam cunoştinţă de acest lucru şi, doi: m-a întrebat, vreodată, pe mine cineva? Nu! Mai este şi dacă vrei să… Stiţi, între doi oameni există… amândoi să fie de acord, că, altfel, se numeşte viol. Stiti? Aici e toată problema. Nu folosesc cuvinte mari, dar mie îmi vine yreu să cred că speculaţiile pe care anumiţi oameni care au ocupat, la un moment dat, nişte funcţii – şi ei sunt destul de puţini… Până la urmă se reduce la un singur om. Deci aceste speculaţii sunt şi veridice… Deci, aceasta este situaţia,din punctul meu de vedere. Fiindcă, vedeţi dv., între 22 decembrie şi martie – data care a avansat-o Postelnicu – dacă nu mă înşel – este timp cam scurt! Deci, oricum trebuiau să se facă preparativele – că nu poti să-l aduci pe unul care să-l pui şeful partidului – şi, automat, şeful partidului însemna şi şeful statului, dintr-un judeţ în ziua respectivă, Nu era… nu exista practic…
Dl.Vâlcu: Stiţi ce, mă iertaţi că vă întrerup, şefia judeţului – se spunea – nu urma să fie decât o şcoală oarecare, aşa…
Dl.Nicu Ceauşescu: Bine, staţi, eu ştiu la ce vă referiţi, dar asta era o teorie valabilă – vedeţi – erau 41 de primi-secretari în ţară! Deci nu eram singur! Stiti! Aşa…
Dl.Vâlcu: Unul era Nicu Ceauşescu!
DI.Nicu Ceauşescu: Corect! Si acum tot unul e, că nu sunt mai mulţi!Stiţi, dar problema e alta, că… Bun! Stai la un judet un an, un an şi jumătate, până înveţi …Deci, faci un ciclu – să spui – că asta înseamnă, practic, să faci un ciclu: deci ai luat de toamna, ai ajuns iar toamna sau în primăvara anului următor şi ai terminat, fiindcă deja… şi ce planifici în judet, şi cum trebuie să faci producţia şi agricultura, mă rog, toate fazele, pentru că într-un an de zile se închid toate operaţiile pe diverse sectoare – economice, politice ş.a.m.d. Deci, dacă e să mergem pe teoria şcolii – pe care o avansati dv., deci, practic, ar trebui cam la un an şi jumtate maximum să se fi terminat. Deci, acest lucru ar fi însemnat, deci, în ’87, în ’88, cel mai târziu la sfârşitul anului ar fi însemnat… hai, ’89 a început… Gata! Ce mai faci la judeţ? Aceasta este… Or, de ce am avansat eu data de 22 sau, mă rog – decembrie-martie, deci fiind o perioadă de 3 luni, deci foarte strânsă, având în vedere şi agenda care urma: urma Congresul FDUS, aşa, deci erau o serie întreagă de activităţi – care cu greu puteai să începi să faci permutări să le spun aşa – dintr-o parte în alta! Dacă aţi urmărit – şi sunt convins că s-a făcut o analiză la nivel actual la Parlament privind schimbările de cadre – vedeţi că ele se prouuceau în special primăvara sau toamna, adică înaintea evenimentelor, nu în timp ce se derulau ele, adică, în general, primii-secretari erau schimbaţi înainte de conferintele judeţene sau… deci, în perioadele premergătoare congreselor sau conferinţelor naţionale. Asta era legat să urmăreşti în timp. Celelalte mutări,mai puţin importante,se făceau primăvara. Luaţi toate schimbările – aşa cum s-au făcut ele în timp. Interesant de analizat. Eu am făcut-o la momentul respectiv! Dintr-o distracţie, nu din alt considerent! Vedeam frecvenţa…
(…)

Postelnicu ma informase in dimineata lui 22 decembrie, in jurul orelor 10, ca se pregateste Manescu sau Iliescu

Dl Valentin Gabrielescu: Dv. pe la ce ora ati plecat? (din Sibiu)
Dl Nicu Ceausescu: Deci, in jur de 12… Am vorbit cu seful de cabinet al lui Coman – chiar in momentul in care pleca elicopterul…(cu sotii Ceausescu – n. red.))
V.G.: Seful de cabinet al lui Coman? Aicea?
N.C.: Aicea! In Bucuresti!
V.G.: Da, seful de cabinet era aici…
N.C.: Era aici.
V.G.: Si ce v-a spus el?
N.C.: Ca s-a plecat. Unde? Intr-o directie necunoscuta!
V.G.: Dv. ce ati inteles din asta?
N.C.: Ca s-a capitulat! Ce sa mai intelegi? Era simplu! Le-am si spus asta alor mei: „Gata! S-a capitulat! Hai sa mergem! Strangem lucrurile si am plecat!”.
V.G.: Si unde v-ati dus?
N.C.: Pai, am venit la Bucuresti!
V.G.: Ce sa faceti?
N.C.: Pai, ce sa fac? Sa stau de vorba! Ca deja auzisem la radio ca – am si spus in proces – ca Iliescu… cutare… Il cunosteam… Hai sa mergem sa stam de vorba… sa vedem ce s-a intamplat… Adica nu credeam ca lucrurile vor lua o turnura, cu drame, cu tot ce s-a intamplat dupa aceea… Bun! Asta e! Se schimba, se schimba si mergem mai departe! Vedem care este situatia! Ca – altfel – de ce as fi venit la Bucuresti? Ma apuc sa fac ceva…
V.G.: Pai, nu asta v-am intrebat? Ati venit la Bucuresti cu intentia sa luati legatura cu… Dar la ora aia nu stiati inca de Iliescu!
N.C.: Ba da! Stiam! Cum sa nu!
V.G.: La 12?
N.C.: Stiam de dimineata!
V.G.: Pe 22?
N.C.: Pe 22!
V.G.: Ce stiati?
N.C.: Ca se pregateste: ori el ori Manescu!
V.G.: Cum? Cum?
N.C.: Ori el, ori Corneliu Manescu va fi!
V.G.: Cine v-a spus asta?
N.C.: Serviciul Roman de Informatii! Deci, se stia!
V.G.: Insa e ceva foarte interesant!
N.C.: Si de ce trebuia sa fie foarte interesant? La ora 10 eu stiam… Adica, 10, 10 si ceva...
V.G.: Cine v-a comunicat?
N.C.: Am luat eu legatura la Bucuresti si mi s-a comunicat…
V.G.: Cu cine, domnule Ceausescu?
N.C.: Cu Postelnicu!
V.G.: Cu Postelnicu, la ora 10?
N.C.: 10, 10 si ceva…
V.G.: Si ce v-a spus?
N.C.: Ce v-am relatat: ca ce se intampla si cutare… Bun. „Si cine e in spatele afacerii?”. „Ori Iliescu, ori Manescu!” (…)
V.G.: Ati plecat la Bucuresti.
N.C.: Am venit la Bucuresti, si gata!
V.G.: Si… unde ati ajuns?
N.C.: Pai, am ajuns la Baneasa. Am avut cu armata… Le-a rupt la oameni o masina…
Dl. Sandulescu: Erati mai multe masini?
N.C.: Nu, nu! Am plecat cu o singura masina… Am venit fara nici un fel de probleme… Pana la Bucuresti era soseau goala! Chiar m-am si mirat! Asa… Si am ajuns la Baneasa. La Baneasa. La Baneasa erau cei de la armata… Am discutat cu ei… Ne-am suit intr-o masina a armatei… Deci, eu cu un locotenent si inca cineva in fata. Ma rog.
V.G.: Domnule Ceausescu! Ei v-au recunoscut?
N.C.: Da. Da. Da! M-am dus la ei. Am discutat. Asa, oamenii ziceau: „El e!”. Au spus: „Nu, domne, ca s-a predat!”. „Lasati-l in pace! Nu e el!”… Ma rog, discutii ca sa nu se incinga spiritele… Asa, am avut si niste… Le-au cam stricat masina… Adica ce le-au stricat! Le-au facut-o praf!
V.G.: Cui?
N.C.: Armatei! Deci: eu am coborat din masina cu care am venit si m-au preluat cei de la armata, de la aviatie. E clar? Ne-am suit intr-o masina cu numarul „A” – deci, a armatei – o „Dacie” de culoare neagra, care era cu fata spre Ploiesti. Asa, ce voiau ei sa faca – nu stiu! Ii intrebati pe ei! Ca nu au mai apucat sa faca nimic – pentru ca le-au spart geamurile si le-au rupt masina!
Dl. Sandulescu: Cine le-a spart? Lumea?
N.C.: Oamenii! Pai, cine? Cam tineri… Dupa aceea, au zis: „Hai sa ne suim intr-un troleibuz!”. A venit unul – m-a taiat… Ma rog, asta este partea a doua…
V.G.: Unde, unde s-a intamplat treaba asta?
N.C.: La Baneasa! La Baneasa!
V.G.: In sosea, acolo?
N.C.: Acolo unde intoarce troleibuzul si autobuzul, ma rog, unde intorc mijloacele de transport…
V.G.: Si, cum, erati jos, in sosea? Unde erati?
N.C.: Nu… Deci doi ma tineau, voiau sa ma urc in autobuz, dar cu spatele la autobuz, cu fata la lume. Dar a venit unul – prin spatele lor – a dat cu cutitul si a fugit!
V.G.: Si v-a injunghiat!
N.C.: Da! Bun… Am ajuns la Televiziune… Am fost dus sus, la etajul… Nu stiu. Bine, inainte am cerut sa mi se faca un „anti-tetanos”, sa-mi puna un „romplast” – ca eram plin de sange… Si asa am mers… A venit un general… Cum il cheama?…
Serban Sandulescu: Tudor!
N.C.: Tudor – si cu contraamiralul… dupa aia era contraamiral (Cico Dumitrescu. n.r), atunci era colonel sau locotenent colonel… Nu stiu…
V.G.: Cico!
N.C.: Asa, am mers sus, am discutat cu… A fost o discutie: daca sa apar sau nu la televizor… Ma rog, pana la urma s-a hotarat sa apar, dar sa nu scot nici un cuvant – ca sunt periculos! Au fost discutii la televizor ca m-am predat armatei, nu am plecat… M-au tinut ei acolo pana 6 dimineata – cand mi s-a facut rau… M-au dus, m-au operat… s.a.m.d.
Dl. Sandulescu: Dimineata, nu noaptea, la 2-3?
N.C.: Nu! La 6 dimineata!
V.G.: Cine v-a dus, domnule Ceausescu?
N.C.: Salvarea!
V.G.: Salvarea, salvarea, dar cine v-a insotit?
N.C.: Pai, au plecat doua masini. Ca eu eram, deci, cu o salvare, cu un doctor in halat alb… Deci, ce grad avea?
V.G.: Ma rog… Era si domnul Cico?
N.C.: S-ar putea, pentru ca, am zis: au mers doua masini. Deci, am venit, am coborat…
… Se tragea?
N.C.: Se tragea, dar nu a murit nimeni si nu se spargeau geamuri… Dar se tragea… Cand am trecut noi pe „Aviatorilor” se tragea „intr-o veselie” dar… nici un geam… dar nici foc nu am vazut…
V.G.: Deci, asta era in dimineata de 23…
N.C.: In dimineata de 23.
V.G.: Si v-au dus la spital. Care?
N.C.: La Spitalul Militar Central – direct in operatie.
V.G.: Acolo, cat ati stat?
N.C.: Pai, acolo am stat pana pe 28 decembrie, desi ei scriau ca pana pe 10, dar pana pe 28 – pentru ca nu mi-au scos firele, ca, dupa aia, ne-am mutat la Domnesti. (…)

Dacă ar fi fost vreun cont în străinătate, pe numele Ceausescu, in momentul in care cunosteam numarul de cont, nu ma mai gaseati in Romania

Serban Sandulescu: Eu as avea o intrebare: la care va spun, din capul locului, ca raspunsul dv. o sa fie negativ, dar eu, totusi, imi fac datoria si o pun: Stiti ceva de anumite fonduri care au fost depuse in strainatate de Nicolae Ceausescu? Ati auzit vreodata ceva?
N.C.: Am auzit de la procuror de nenumarate ori.
Dl. Sandulescu: Nu, nu. Inainte de procuror?
N.C.: Nu! Si va dau acelasi raspuns pe care l-am dat si procurorului: vedeti, stiti cat este o dobanda de 14% afara… nu dobanda care o practica bancile romane!
Serban Sandulescu: Eu nu am bani depusi acolo, dar e mai mica, de vreo 4%…
N.C.: Bun! In Romania sunt pana la 6%… Am vazut in ziare… exista la vedere pe termen mai mare de un an s.a.m.d. depinde de banci – pana la 14%. Dar, hai sa spunem: 7%. Bun! Daca avea 7% – inseamna 70 de milioane de dolari pe an! Eu mai discutam cu dv. acum, aici? Acum, cinstit: care mai statea? In situatia mea? …Stiu, s-au facut multe speculatii… Se mai fac si in continuare. Probabil ca Parlamentul trecut – adica din 1990-1992 – si, probabil, ca si actualul Parlament a cheltuit ceva fonduri in acest scop… Si am inteles din anumite discutii – pe care le-am vazut si la televizor si in celelalte mijloace de informare in masa – ca au fost cheltuiti destui de multi bani ai contribuabililor… care incep sa intrebe… Bun! Dar de ce ati cheltuit banii? Unde sunt fondurile? Fiindca si eu as fi curios – vedeti ca, in replica, aceasta constituie unul din capetele de acuzare in procesul parintilor mei… Asa. Bun. In orice stat din lume… nu stiu daca stiti – sunt convins ca cunoasteti foarte bine situatia cheltuielilor cu Marcos – care s-au blocat!
Acum traiesc din ce imi dau prietenii
Dl. Sandulescu: La asta voiam sa ma refer acum…
N.C.: Deci, care s-au blocat. Deci, orice stat din lume, intr-o situatie asemanatoare celei care a fost in Romania, ar fi blocat! Si ar fi venit si ar fi spus: „Domnilor! Astea sunt conturile!”. A, ca nu poti sa ti le deblochezi, datorita anumitor…
Dl. Sandulescu: Se pot, se pot bloca – daca sunt cunoscute; daca sunt depusi si nu sunt cunoscute – nu se pot bloca!
N.C.: Pai, stati un pic, vedeti! Este foarte greu… Pai, dv. veniti si spuneti in felul urmator: Bun! Deci, eu as cunoaste numarul de cont. V-am spus: in momentul in care cunosteam numarul de cont, nu ma mai gaseati in Romania! Nu ma mai gaseati! 1989 nu ma mai prindea in Romania!
Serban Sandulescu: Exista Interpolul! Imi pare rau!
N.C.: Ce putea sa-mi faca Interpolul? Sa fim seriosi! Ce poate sa faca Interpolul in situatia data? Interpolul poate sa vina in momentul in care se produc crime, infractiuni de drept comun! Asa. Bun!
S.S.: Va intreb ceva, atunci… Dv. acum – din ce traiti?
N.C.: Eu? Din ceea ce imi dau prietenii! Da. Fiindca – intamplator – am prieteni! Si, intamplator, ei au bani! Facuti acum, nu inainte! Asta e situatia! Am prieteni si in Sibiu, si nu am avut altercatie cu nimeni! (…)

Teroristii au fost “extraterestri” putin

Gheorghe Raboaca: Domnule Ceausescu, una din problemele foarte serioase care ne intereseaza este aceea a teroristilor. Cei care au tras. Sunt mai multe ipoteze despre teroristi. Exista si ipoteza ca Nicolae Ceausescu ar fi avut o armata speciala, ca ar fi venit din afara, ar fi fost arabi, ca aveau costume speciale etc. Exista si ipoteza ca securitatea noastra avea un departament, un sector de oameni pregatiti special. Exista mai multe ipoteze… Cred ca in zilele evenimentelor si in jurul dv. personal, la Sibiu, au fost voci care ziceau ca din cauza dv. s-a tras… Dar din aceasta perspectiva de 4 ani de zile, ce parere aveti dv.: cine au fost teroristii? Daca aveti elemente semnificative sa ne ajutati in lamurirea acestei chestiuni. (…)
N.C.: Deci, in primele zile si in spital si cand am fost la Domnesti, am auzit de aceasta „armata de teroristi”, ca se vorbea de 10-17 mii de arabi… Si am facut eu o socoteala – ca intr-un avion de asta, Boeing 707, care are maximum 80 de locuri, daca stia mai veneau si cu tehnica de lupta pe ei si nu stiu ce… cam cate avioane ar fi trebuit sa survoleze Romania – ca sa desanteze 17.000 de oameni? Si, dupa aceea, sa-i faca sa dispara pe undeva… In orice caz, din tot ce s-a publicat pana in prezent, toata lumea i-a vazut, toata lumea i-a pipait si i-a predat la diverse unitati si, dupa aceea, toti au fost „extraterestri” putin!
G. R.: Ar fi fost necesare 200 de Boeing-uri!
N.C.: Pai, da, stiti ce inseamna asta? Va dati seama?
S. S.: Poate au fost – ca au fost radarurile pline de tinte…
N.C.: Erau dar… 200 de avioane in tot Bucurestiul se auzea… sau oriunde zburau in tara. (…)

Eu, de exemplu, stiam ca Iliescu a facut putin studiile la Moscova

V.G.: (…) Domnule Ceausescu, de cand il cunoasteti pe domnul Ion Iliescu?
N.C.: Pai, bun! Asa. Il… Direct, sau?
V.G.: Direct! Direct!
N.C.: De peste 25 de ani!
V.G.: Da.
N.C.: Poate chiar mai demult!
V.G.: Si va rog sa ne spuneti ce stiti dv. despre activitatea dlui Iliescu… Lasa cand a fost la Timisoara si la… Astea stim si noi! Si a fost la tineret inaintea dv. si ma rog, pe unde a mai fost… Dar in ultima parte…
N.C.: Pai, in ultima parte a fost la Iasi… Asta o cunoasteti. Dupa asta a fost la „Ape” ministru, ma rog, presedinte. Tot aia e. Si – dupa aceea – directorul Editurii Tehnice. Dupa ’83, practic nu mai stiam ce face… Dar, efectiv, inainte il cunosteam. El este prieten – si a fost – cu… a fost prieten cu Mazilu. Eu aveam o relatie mai speciala cu aceasta familie s.a.m.d. Dar il cunosteam si din alte ipostaze. (…)
V.G.: Da, domnule Ceausescu, dar in legatura cu domnul Iliescu, de ce dansul, dupa ce a avut situatia pe care a avut-o, la o varsta asa… de ce pe urma a avut o indepartare sau…
N.C.: Pai, acum stiti ce s-a intamplat? Raporturile dintre el si tatal meu nu le cunosc! Ceea ce stiu este ca tatal meu il cunostea de cand era copil…
V.G.: Il cunostea Nicolae Ceausescu pe…?
N.C.: Pe Iliescu – datorita faptului ca a fost impreuna cu taica-su in… lagar…
V.G.: Si de ce decaderea asta a lui?
N.C.: Asta nu am de unde s-o stiu!
V.G.: Nu stiti nimic de asta?
N.C.: Pai, in 1971 – cand, ma rog, se spune ca si-a inceput „dizidenta” – eu eram putin pe la facultate, nu ma ocupam de problemele astea! Ma rog, acum stiti ce s-a intamplat? Eu nu sunt de acord cu dizidenta asta… Ca una e sa nu fi de acord cu anumite lucruri si una e sa fii dizident!… Mai multa atentie la nuante!
(…)
V.G.: Cu domnul Iliescu – in ce relatii erati dv. personal?
N.C.: Pai, la un moment dat, cred, s-ar fi putut sa fie amicitie; dupa aceea – cunostinte. Adica ne cunosteam, ne-am intalnit… Ma rog, am discutat… In anii ’70.
V.G.: Da acum vreau sa revin afirmatia dv. in legatura cu „Cine se afla in spatele afacerii?”… De ce tocmai Iliescu?
N.C.: Bine! Nu a fost… Eu, de exemplu, stiam ca el a facut putin studiile la Moscova… De el nu ma mir! Ca era un om mai tanar… Deci era de aceeasi varsta cu Gorbaciov. Intrebarea era cu Manescu! – care, totusi, avea o varsta…
Pe fondul unei revolte populare a avut loc o lovitura de stat!
V.G.: Noi suntem preocupati – nu eu personal, ci toti de aici – aceasta revolutie… care a avut loc, totusi, s-au petrecut asemenea evenimente…
N.C.: Vedeti! Eu am o teorie putin aparte fata de dv.!
V.G.: Va rog sa mi-o spuneti!
N.C.: Eu am spus asa: pe fondul unei revolte populare a avut loc o lovitura de stat!
V.G.: Asta este parerea dv….
N.C.: Asta este teza mea. (…)

Am crezut că va fi o schimbare de generaţie!

Dl.PIătică: Dmnule președinte, dacă îmi permiteti și mie: în momentul în care – să zicem – în ziua de 22, pe la 10, aţi aflat că Postelnicu … De la Postelnicu … că cei doi sunt în spatele acestei lucrături…
Dl.Nicu Ceauşescu: Da.
Dl.PIătică: Din două motive ar fi fost justificat să-I anuntati pe cel vizat de ceea ce se punea la cale. Ati încercat lucrul ăsta?
Nicu Ceaușescu: Nu!
Dl.PIătică: Bun! Ne-ati spus atunci că ati plecat spre București – în ideea de a vă întâlni cu lliescu și cu celălalt. ..
Dl Nicu Ceaușescu: Nu. Cu Iliescu, că de celălalt nici nu auzisem!
Plătică: Ce vă propuneaţi să discutati cu…
Dl.Nicu Ceauşescu: Foarte simplu! Dacă mai au nevoie de mine, dacă nu – „Bună ziua și la revedere!”.
Dl.PIătică: Deci, nu preconizați – să zicem așa – o schimbare radicală …
Dl.Nicu Ceauşescu: Adică schimbare radicală – din partea cui?
Dl.PIătică: Să zicem, a sistemului .. Adică, pur şi simplu vă așteptaţi ca …
Dl.Nicu Ceaușescu:… Sa se întâmple exact ceea ce s-a întåmplat în Cehoslovacia, Bulgaria … Ungaria, nu că, aici, deja se terminase, că fusese cu un an înainte …
Dl.Platică: Deci. ..o „periere” a unor persoane… unele colo, altele dincolo …
Dl. Nicu Ceaușescu: Bun! O schimbare de generație! Eu – într-
o situație puțin mai diferită decât ceilalți – așa știam: că, or au nevoie, or nu au nevoie. Dacă au nevoie – îmi spun. Dacă nu au nevoie – iar îmi spun. Pentru ca se mergea pe… să discuţi lucrurile cinstit. .. Nu? Deci, nu luam in nici un caz în calcul ca revin în București – și aici se trăgea…

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. Victor permalink
    22 Ianuarie 2012 16:56

    Macar Ceusescu daca a infometat poprul a ramas ceva.Ce a ramas au mancat banditii astia si acum ne infometeaza, sa le platim datoriile.A fost rau inainte este rau si acuma.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: