Skip to content

Nicolae Ceauşescu, criticul înflăcărat al Securităţii în 1956

9 Februarie 2012

După declanşarea destalinizării de către Hruşciov în 1956, liderii comunişti români au trecut şi ei la schimbări. Ceauşescu a primit sarcina să reformeze Securitatea.

Raportul secret al lui Nikita Hruşciov din februarie 1956, prin care „acuza” crimele lui Stalin, nu a avut efecte imediate asupra regimului de la Bucureşti. Opoziţia altor lideri faţă de Gheorghiu-Dej a fost neînsemnată şi anihilată rapid. Comuniştii români ­s-au aliniat, în felul lor, acţiunilor de destalinizare. Iar membrii Secretariatului CC al PMR au participat la şedinţele activului de partid din ministere, pentru a transmite noua ­„linie” a regimului.

Gata cu informatorii comunişti!

În calitatea sa de secretar al Comitetului Central responsabil şi cu Internele, Nicolae Ceauşescu a participat în vara anului 1956 la şedinţa activului de partid din acest minister. La finalul întrevederii, Ceauşescu a ţinut un lung discurs, în care a urmărit să-i anunţe pe activişti ce s-a greşit până atunci şi ce era de făcut. Mişcarea lui Ceauşescu se lega de transformările din societatea sovietică. După îndepărtarea lui Beria, partidul a început o adevărată luptă pentru recuperarea puterii pe care o acumulaseră serviciile secrete. Se spune că însuşi Stalin susţinea că Internele erau stat în stat şi nu putea controla ministerul.În discursul său, Nicolae Ceauşescu s-a referit la activitatea „organelor”. Astfel, l-a criticat discret pe Alexandru Drăghici, şef al Securităţii şi rival al său în Biroul Politic. Ceauşescu a spus că nu nega munca aparatului de Securitate în „lupta contra elementelor contrarevoluţionare”, însă a observat că „spiritul de partid” nu se regăsea în funcţionarea acestei structuri. Deci Securitatea nu asculta de partid, realitate gravă din punct de vedere al ideologiei.

Ceauşescu era nemulţumit mai ales de colaborarea Securităţii cu „organele de partid” la nivel local, unde ofiţerii de la Interne refuzau să se furnizeze informaţii activiştilor, motivând secretul de serviciu. El a sugerat că astfel de practici erau folosite înainte de „reformarea” partidului din 1952, când Teohari Georgescu a fost înlăturat din fruntea Ministerului de Interne. Adică, în România, încă înainte de moartea lui Stalin se făcuse destalinizarea! Secretarul CC era nemulţumit mai ales de practica Securităţii de a recruta informatori din rândul membrilor de partid, fără a avea în prealabil acordul comitetelor regionale sau al raioanelor de partid. Considera că această practică trebuia lichidată.

Securitatea, organ politic al Partidului

O altă problemă pe care a ridicat-o Nicolae Ceauşescu în şedinţa cu activul de partid din MAI a fost relaţia de subordonare dintre Securitate şi PMR. În ultima vreme, Internele păreau că acţionau pe cont propriu, practic ce punea probleme legate de controlul pe care-l exercita Partidul Comunist asupra ţării. Ceauşescu a ţinut să puncteze în cuvântare cine avea întâietate: „Lupta împotriva duşmanilor nu o duce numai Securitatea şi Miliţia, lupta împotriva duşmanilor o duce partidul şi lupta pentru cucerirea puterii a dus-o partidul care a organizat clasa muncitoare, ţărănimea muncitoare, poporul, i-a unit şi i-a dus la victoria împotriva burgheziei şi moşierimii.

Lupta împotriva claselor exploatatoare a dus-o partidul şi pe linie ideologică, economică şi pe linie represivă a dus-o Securitatea, care ­este un organ politic al partidului şi guvernului pentru aplicarea liniei politice a partidului şi guvernului. În condiţiile actuale în care ne desfăşurăm munca noastră să punem mai mult sau mai puţin accent depinde de etapa în care ne aflăm – conducător este partidul. Lupta împotriva exploatatorilor şi duşmanilor nu o duce Securitatea”.

O nouă epocă în istoria SecurităţiiDupă ce a clarificat care era statutul Securităţii în raport cu partidul, în noul stil sovietic, Nicolae Ceauşescu şi-a continuat critica la adresa organelor represive, în maniera „raportului secret” al lui Hruşciov. A obiectat împotriva arestărilor în masă fără justificare, dar şi a folosirii violenţelor fizice în anchete. Securitatea trebuia să acţioneze numai împotriva celor care pregăteau concret acţiuni contra regimului, şi nu să aresteze orice cetăţean asupra căruia existau bănuieli. „Faptul că el (cetăţeanul) a fost capitalist nu este deloc un motiv ca să-l aresteze Securitatea”, puncta Ceauşescu. „Doar noi avem şi oameni de ştiinţă care au fost moşieri şi capitalişti, noi îi plătim cu bani grei şi căutăm să-i influenţăm şi în măsura în care ei lucrează loial le dăm chiar şi premii de stat”, argumenta Ceauşescu.

Nu doar excesul de zel contra „burghezo-moşierilor” a fost taxat. În numele conducerii partidului, Nicolae Ceauşescu a criticat şi uşurinţa cu care românii erau arestaţi pentru atitudini sau comentarii duşmănoase: „Faptul că foarte uşor noi taxăm pe oricine care se manifestă într-un fel sau altul, că în fabrică unul s-a manifestat nemulţumit cu salariul, sau că directorul este nemulţumit, sau că nu s-a găsit ceapă pe piaţă, imediat îl taxăm ca element contra regimului”.

Ceauşescu a ţinut să precizeze că astfel de probleme nu cădeau în sarcina Securităţii, iar Partidul avea propriile pârghii prin care-i putea lămuri pe cei nemulţumiţi. Printre care discuţiile în cadrul organizaţiilor de bază. Era mult mai simplu ca Securitatea să-i aresteze pe cetăţenii nemulţumiţi decât să fie „educaţi” aceştia. Se luau diverse declaraţii incriminatoare în anchetă, se „fabricau” câţiva martori şi gata dosarul de „contrarevoluţionar”! „Noi credem că rezolvăm astfel problemele, dar în fond el (arestatul) are soţie, tată, rude şi în fond procedând aşa nu limităm ci mărim numărul nemulţumiţilor şi facem un prost serviciu partidului şi regimului nostru”, a punctat Ceauşescu, părându-le celor ce-l ascultau un veritabil reformator.

Securiştii – „huligani”

Un alt neajuns în funcţionarea Ministerului de Interne remarcat de Ceauşescu a fost practica fabricării de dosare de către Securitate. El l-a criticat şi pe Cornel Burtică, şef al unei direcţii politice din minister, pentru lipsa de vigilenţă în identificarea ofiţerilor care practicau metoda. „Trebuie să luăm măsuri ca asemenea elemente ­care-şi permit să scoată un act de la dosar şi să-l înlocuiască cu unul fals, pentru ca să-l trimită pe om în judecată, acesta n-are ce căuta în Securitate, acesta este un duşman al regimului, pentru că nu aduce niciun serviciu regimului şi Partidului nostru”.

Ceauşescu a avertizat că ofiţerii care fabricau dosare erau responsabili de atitudine „antipartinică” şi „huliganică”. Pe viitor, şefii secţiilor politice din Ministerul de Interne erau sfătuiţi să trateze cu cea mai mare responsabilitate problema. „Unde este spiritul de răspundere şi aplicarea liniei partidului?”, îi întreba retoric Ceauşescu.

Pledoaria lui Ceauşescu nu era întâmplătoare. În ideologia etapei, după cucerirea puterii de către comunişti, Securitatea, Miliţia, Justiţia „erau ale poporului” şi ar fi trebuit să lucreze în interesul „poporului muncitor”. „Lupta de clasă” se încheiase, duşmanii fuseseră izolaţi şi nu mai era cazul să se fabrice alţii.

Munca la Securitate şi marxism-leninismul

Nicolae Ceauşescu a găsit şi motivele pentru care „descoperise” atâtea nereguli la Ministerul de Interne. Angajaţii Miliţiei şi Securităţii îşi concentrau activitatea pe folosirea bastonului şi nu pe lecturarea documentelor Partidului. Dintre toate ministerele, cel mai slab învăţământ de partid era la MAI. Ceauşescu îi avertiza pe securişti că nu puteau invoca natura meseriei lor pentru a se sustrage de la cunoaşterea doctrinei: „Se spune că sunt condiţii specifice.

Este adevărat, însă există o lege că acela care nu învaţă şi nu se ţine în pas cu învăţătura rămâne în urmă. Multe dintre lipsurile şi neînţelegerile existente se datoresc şi acestei atitudini faţă de învăţământ. Credeţi că dacă avem puterea în mână nu mai avem nevoie de învăţătură? Munca de Securitate fără însuşirea marxist-leninistă nu se poate face fără învăţătură”.

„Munca de Securitate fără însuşirea marxist-leninistă nu se poate face fără învăţătură.
Nicolae Ceauşescu

„Securitatea trebuia să acţioneze numai împotriva celor care pregăteau concret acţiuni contra regimului.”
Nicolae Ceauşescu

1956 este anul în care Nicolae Ceauşescu a fost trimis de partid să reformeze organele de Securitate.

Alexandru Drăghici, receptiv la indicaţiile lui CeauşescuCriticile lui Nicolae Ceauşescu la adresa funcţionării muncii de partid în Ministerul de Interne, formulate la adunarea activului MAI din 1956, nu au rămas fără urmări. La întâlnirile cu şefii Securităţii din teritoriu, Alexandru Drăghici le-a atras atenţia să nu omită problemele de partid, instituţia funcţionând după sarcinile trasate de CC al PMR.

O astfel de prelucrare a avut loc în decembrie 1957, cu ocazia şedinţei ministrului de Interne cu directorii centrali şi din regiuni, cu şefii de servicii şi raioane. Întâi de toate, Drăghici a mulţumit partidului pentru activiştii trimişi în minister pentru îmbunătăţirea muncii politice: „Un rol deosebit de important în rezolvarea sarcinilor ce revin organelor MAI îl are Direcţia de Cadre şi serviciile sale din regiuni. Plenara CC al PMR care a avut loc în luna iulie 1957 a arătat că datorită sprijinului permanent acordat de partid şi guvern pentru întărirea organelor MAI cu cadre din rândurile partidului, nivelul politic şi profesional al majorităţii cadrelor MAI a crescut, iar ca urmare se constată şi o îmbunătăţire generală a muncii operative” (…)

Securitatea se ocupa şi de gestionarea „evenimentelor“ la graniţe

„Sarcina cea mai importantă a Direcţiei de Cadre şi a organelor sale este aceea de a studia cu toată scrupulozitatea însuşirile politice şi profesionale ale lucrătorilor, de a crea rezerva necesară de cadre, în scopul promovării în funcţiile de conducere a lucrătorilor celor mai devotaţi cauzei partidului, care dau dovadă de iniţiativă creatoare şi posedă o temeinică experienţă în muncă. Direcţia de Cadre trebuie să desfăşoare o activitate neobosită pentru creşterea politică şi profesională a lucrătorilor, să lupte cu hotărâre împotriva lipsei de răspundere în muncă, împotriva pălăvrăgelii, indisciplinei şi diferitelor abateri de la morală”.

„Direcţia de Cadre trebuie să desfăşoare o activitate neobosită pentru creşterea politică şi profesională a lucrătorilor.”
Alexandru Drăghici

Ceauşescu, responsabil cu înarmarea grănicerilor

În calitate de secretar al Comitetului Central responsabil cu activitatea Ministerului de Interne, Nicolae Ceauşescu răspundea şi de buna funcţionare a trupelor de grăniceri. La biroul său ajungeau adesea şi rapoarte strict secrete despre înarmarea soldaţilor care apărau frontiera. Situaţia era de-a dreptul îngrijorătoare în unele puncte de graniţă, armamentul din dotare fiind uzat sau muniţia învechită. Spre exemplu, în luna octombrie 1957, la brigada de grăniceri de la Turnu Măgurele, jumătate din armament era inutilizabil din cauza faptului că nu era calibrat sau, mai grav, era ruginit. Militarii nu puteau efectua exerciţii de tragere, comandanţii lor fiind nevoiţi să împrumute armament de la Ministerul Forţelor Armate.

Situaţia nu era roză nici la trupele de Securitate, care în unele zone nu puteau folosi autoturismele din dotare din cauza diverselor lipsuri. Fie nu erau reparate, fie o parte din piese zăceau în depozitele din Bucureşti, fără ca nimeni să se îngrijească de aprovizionare.

Comisia Controlului de Stat, care a efectuat verificarea, îi solicita lui Nicolae Ceauşescu să intervină la responsabilii Ministerului de Interne întrucât paza frontierelor şi operaţiunile Securităţii erau puse în primejdie.
8 februarie 2012, 21:50 Autor: Ilarion Ţiu

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: