Skip to content

Paul Sfetcu: Nicolae Ceauşescu a fost un autodidact inteligent, înzestrat cu o mare şiretenie

16 Februarie 2012

Paul Sfetcu, şeful de cabinet al lui Gheorghiu-Dej, a lăsat în memorii un portret al lui Ceauşescu, aşa cum arăta acesta la sfârşitul anilor ’50.

După cooptarea în nucleul restrâns de conducere, în 1954, şi până în 1965, Nicolae Ceauşescu a supravieţuit din punct de vedere politic tuturor furtunilor din partid. În drumul pentru câştigarea supremaţiei, Gheorghe Gheorghiu-Dej l-a folosit ca „topor de oase”.

Atent cu superiorii, şi dur cu subalternii; astfel apare din documentele de arhivă Nicolae Ceauşescu în a doua jumătate a anilor ’50. Lectura arhivelor, ce consemnează feţele nevăzute ale puterii, dezvăluie noi şi complexe laturi ale personalităţii şi acţiunilor lui Nicolae Ceauşescu. Din stenogramele numeroaselor şedinţe la care a participat, aflate la Arhivele Naţionale, rezultă că intervenea în discuţii doar după ce Gheorghiu-Dej îşi făcea cunoscut punctul de vedere. Dacă şeful cel mare critica pe careva, „Nicu” sărea mai abitir. Şi-a făcut cu ou şi cu oţet colegi mai tineri sau mai vârstnici şi a intervenit fără sfială în tot soiul de discuţii, de la agricultură la cultură. Dar numai după ce asculta opinia primului-secretar al PMR.

După 1990, foşti demnitari ai regimului comunist au povestit în memorii şi interviuri că Gheorghe Gheorghiu-Dej nu avea o părere prea bună despre „Nicu”. Că, cel mult, trata cu îngăduinţă izbucnirile nepermise ale tânărului Ceauşescu. Dar şi că îl ironiza, uneori.

De voie sau de nevoiePaul Sfetcu, şeful de cabinet al lui Gheorghiu-Dej, a comentat în memorii relaţia dintre cei doi (13 ani în anticamera lui Dej. Curtea Veche, Bucureşti, 2008). „Deseori m-am întrebat dacă Ceauşescu l-a respectat pe predecesorul său ori i-a ştiut numai de frică”, scrie Sfetcu. „Un răspuns este greu de formulat, având în vedere că până în 1945, Nicolae Ceauşescu a reprezentat prea puţin în contextul treburilor de partid şi de stat din ţara noastră. De aceea, cred că până în 1956 îl respecta pe Gheorghiu-Dej, fiind convins că numai protecţia acestuia îl scăpase de multe necazuri şi îi asigurase afirmarea şi ascensiunea în funcţii”.

După îndepărtarea lui Iosif Chişinevschi şi lui Miron Constantinescu din conducere, scrie Sfetcu, Ceauşescu a început să-şi facă planuri. „Şi-a dat seama că votul şi poziţia sa pot avea o mare greutate. Poate că atunci a realizat că ar putea fi profitorul principal într-o situaţie de noi lupte şi dispute în partid. De atunci cred că a început să stea la pândă, să caute momente favorabile şi să-şi ascundă teama de-a nu-i fi descoperite intenţiile. După această perioadă, a început să iasă mai pregnant la suprafaţă voluntarismul său care nu s-a putut materializa decât rareori, fiind stopat cu promptitudine de Gheorghiu-Dej”.

Mâna forte a şefuluiDocumente din arhive confirmă că Gheorghiu-Dej nu agrea „voluntarismele”. Nici la Ceauşescu, nici la ceilalţi din conducerea partidului. A spus-o în şedinţa Biroului Politic din 9 octombrie 1959. „Nici un fel de iniţiativă, indiferent ce poziţie are în conducere, nu are voie fără aprobare. Doar acum sunt aici. Era altceva dacă aş lipsi, s-ar strânge colectivul care este la lucru, şi ar hotărî. Dar de vreme ce sunt la lucru, trebuie să fiu întrebat

Nu se poate aşa. Aşa procedează şi Gheorghiu Vladimir, o ia razna şi se duce nu ştiu unde şi înlesneşte nu ştiu ce pe acolo; aşa face şi Fazekaş şi fac din păcate şi alţi tovarăşi. Fac acte de iniţiativă. Eu nu am nimic împotriva iniţiativei, dar este o anumită disciplină care trebuie respectată, măcar formal, dacă nu altfel”. Atunci, Gheorghiu-Dej nu l-a menţionat explicit pe Ceauşescu la „aşa nu”, dar se poate ca printre acei „alţi tovarăşi” să fi fost vorba şi despre el.

Pus la punct

În memorii, şeful de cabinet al lui Gheorghiu-Dej a consemnat că şi Ceauşescu mai avea din când în când „iniţiative”. Rău primite de primul-secretar. Bunăoară cu de la sine putere, Ceauşescu a redactat un material legat de agricultură şi s-a prezentat cu el la primul-secretar al partidului. „Dar cine ţi-a dat această sarcină?”, l-a întrebat acesta. „În mod explicit, nimeni”, a răspuns Ceauşescu, de-acum enervat.

„Dar având în vedere că la şedinţa Biroului Politic la care s-a decis convocarea plenarei nu s-a stabilit elaboratorul, am considerat că sarcina îmi revine mie, fiind vorba de probleme organizatorice. De aceea am avut această iniţiativă”. Ceauşescu nu ştia că Gheorghiu-Dej elaborase deja un text pe tema respectivă. „Cu un gest repezit, a smuls din mâna lui Gheorghiu-Dej dosarul ce i-l înmânase, a făcut stânga-mprejur şi a ieşit pe uşa cabinetului”, scrie Paul Sfetcu în memorii. Ieşirea tânărului Ceauşescu l-a descumpănit pe şeful partidului, scrie acesta mai departe.

„Rămas singur, Gheorghiu-Dej a început să se plimbe prin cabinet, marcat de discuţia avută şi de comportarea lui Ceauşescu. «Faptul că Nicu şi-a permis să se poarte astfel şi tot el a plecat supărat pe mine poate fi şi un semn bun», a spus el după un timp. «Arată că în partidul nostru nu funcţionează doar centralismul, ci şi democraţia şi asta este chiar foarte bine»”.

Opinii revoltătoare şi jignitoare

Paul Sfetcu mai relatează un moment când Ceauşescu a vorbit neîntrebat. „Manifestările de oarecare autonomie au început în problemele organizatorice şi ale agriculturii, în care se considera un mare specialist. Pe această linie se înscrie poziţia sa dintr-o şedinţă a CC al PMR din 1958, în care conducerea lucrărilor a fost asigurată pe rând de toţi membrii Biroului Politic.

În dezbateri, Nicolae Ceauşescu a criticat foarte dur atitudinea unor membre de partid, soţii ale unor persoane din conducerea partidului şi statului, care nu mai depuneau activitate de partid, „complăcându-se în postura de gospodine”. Acestea fuseseră activiste, unele ilegaliste, dar ca urmare a unei hotărâri care interzicea ca membrii aceleiaşi familii să ocupe funcţii de conducere, se limitaseră la a fi numai soţii. După cum a prezentat Ceauşescu chestiunea, se vedea clar pe cine avea în vedere. După aceea, când după o pauză lucrările au fost reluate sub conducerea lui Constantin Pârvulescu, acesta a comunicat că Biroul Politic se desolidarizează de cele afirmate de Ceauşescu, şi le consideră denigratoare.

După plenara la care participasem şi eu, Gheorghiu-Dej m-a întrebat ce cred despre modul ei de desfăşurare. Am răspuns că două lucruri mi s-au părut deosebite: că la conducerea lucrărilor s-au perindat, pe rând, toţi membrii Biroului Politic şi chestiunea ridicată de Ceauşescu. «Ai sesizat bine, a spus el. În ceea ce priveşte spusele lui Nicu – fostele activiste cu munci de răspundere să depună activitate în organizaţiile de cartier – este o opinie justă. Însă modul cum a prezentat-o este revoltător şi jignitor»”.

„Deseori m-am întrebat dacă Ceauşescu l-a respectat pe predecesorul său ori i-a ştiut numai de frică. Un răspuns este greu de formulat.”
Paul Sfetcu
şeful de cabinet al lui Gheorghiu-Dej

Ianoş Fazekaş, de-a dreapta lui Ceauşescu

În cursul anului 1957, Secretariatul CC al PMR a înregistrat mai multe pierderi. Iosif Chişinevschi fusese îndepărtat din funcţie de „tovarăşii” lui. Grigore Preoteasa murise în accidentul de avion de pe Aeroportul Vnukovo, din noiembrie 1957. Astfel, începând din 1958, Secretariatul CC al PMR era compus din Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim-secretar, Nicolae Ceauşescu, Ianoş Fazekaş şi Vladimir Gheorghiu. Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu erau, în acelaşi timp, şi membri ai Biroului Politic.

Născut în 1926, Fazekaş era cel mai tânăr membru al conducerii PMR. Ajunsese în Secretariat, ca şi Ceauşescu, în 1954. În 1959 a fost aspru criticat. I s-a reproşat că, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru problemele naţionalităţilor conlocuitoare, nu ştia ce scrie în manualele de limba maghiară. Ceauşescu nu a lipsit din corul acuzatorilor. L-a învinuit că nu cunoaşte politica partidului în problema naţională. „Eu cred că tov. Fazekaş trebuie să se gândească serios”, a spus Ceauşescu. Cu toată critica, Fazekaş a rămas secretar al CC al PMR până la moartea lui Gheorghiu-Dej, în 1965.

La masă cu „duşmanul”

Nicolae Ceauşescu a rămas în cuibul puterii 35 de ani. Cazul lui Vladimir Gheorghiu, membru al Secretariatului din 1958 până la începutul lui 1960, arată că nu era suficient să ocupi o funcţie. Mai complicat era să o păstrezi.

Din arhive reiese că între 1958 şi 1960, multe întâlniri ale conducerii restrânse ­s-au desfăşurat în trei: Gheorghiu-Dej, Ceauşescu şi Vladimir Gheorghiu. În ianuarie 1960, la Comitetul Central s-a primit o sesizare, cum că acesta din urmă fusese în trecut legionar notoriu. Un fel de hoţ care striga hoţii, altfel spus. Pentru că multe vorbe grele s-au spus în acel timp la adresa legionarilor – paratrăsnetul tuturor neîmplinirilor regimului.

Cazul a fost analizat, şi s-a ajuns la concluzia că acuzaţia era reală. Vladimir Gheorghiu îşi falsificase toate autobiografiile. „Ce prostănaci am mai fost!”, s-a minunat în scris Gheorghiu-Dej, adnotând documentul ce consemna minciunile colegului din conducere. „Ce ne-a mai dus de nas! Şi noi ­l-am crezut!”

„Nici un fel de iniţiativă, indiferent ce poziţie are în conducere, nu are voie fără aprobare. Aşa procedează şi Gheorghiu Vladimir, o ia razna şi se duce nu ştiu unde şi înlesneşte nu ştiu ce pe acolo.”
Gheorghe Gheorghiu-Dej

„Habar n-are de nimic”, spunea Bârlădeanu

Alexandru Bârlădeanu, colaborator al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a povestit după 1990 că acesta nu-l simpatiza pe Ceauşescu. „Ceilalţi nu-l băgau în seamă. Nu ştia să facă nimic. În profesia lui, nu făcuse nici măcar o pereche de papuci de casă”, a spus Alexandru Bârlădeanu (Lavinia Betea, Partea lor de adevăr, Compania, 2008). „Dej mi-a spus să-l las în pace pe Ceauşescu deoarece habar n-are de nimic, numai strică”, a mai povestit acelaşi demnitar. „În ultima perioadă de viaţă a lui Dej, dar înainte de a se îmbolnăvi, câteodată Dej îşi bătea joc de el chiar în Biroul Politic. Îi spunea: «Ia zi, Nicule, Vietnam!». «Vienam», zicea Nicu, iar ceilalţi se prăpădeau de râs”.

„Înzestrat cu o mare şiretenie”

Paul Sfetcu (foto), şeful de cabinet al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a lăsat în memorii şi un portret al lui Nicolae Ceauşescu. Sfetcu a fost unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Gheorghiu-Dej. Îndepărtat din funcţie după moartea acestuia, şicanat apoi în câteva rânduri, avea puţine motive să-l simpatizeze pe noul conducător. Pe care susţine că l-a cunoscut bine.

„Cu Nicolae Ceauşescu m-am întâlnit zilnic, timp de 11 ani. Discuta uneori cu mine chestiuni mai mult sau mai puţin importante. Deseori, îi transmiteam din partea lui Gheorghiu-Dej cerinţa rezolvării unor probleme ce se ridicau în domeniile de activitate pe care le conducea. De aceea, îmi pot permite să spun că l-am cunoscut destul de bine şi pot prezenta unele puncte de vedere referitore la caracteristicile sale în raport cu ceilalţi oameni politici.”

După moartea lui, s-a bătut mult monedă pe instrucţia şcolară precară şi pe lipsa de cultură a „întâiului fiu al ţării”. Exagerări, le-a calificat Sfetcu. „Nu este adevărat nici ce scriu alţii, că Ceauşescu a fost un troglodit, un om lipsit de cultură, un aventurier social-politic pe care numai întâmplarea l-a propulsat în funcţii înalte. Nicolae Ceauşescu a fost un autodidact inteligent, înzestrat cu o mare şiretenie cu care a reuşit să-şi înşele nu numai colaboratorii, ci şi pe milioanele de români care l-au considerat ani în şir o apariţie «mesianică» în viaţa lor şi chiar pe sine însuşi, stăruind în credinţa că oricât de multe sacrificii le va impune cetăţenilor, aceştia vor continua să-l iubească.”

Sfetcu contestă în memorii şi ascendentul Elenei Ceauşescu asupra soţului. „Deşi se dă mult vina pe soţia lui, trebuie ştiut că Nicolae Ceauşescu nu a fost marioneta ei, dar s-au potrivit amândoi aşa cum se spune că combină tusea cu junghiul.”

Sfetcu scrie şi cum se vedeau raporturile de forţe şi ierarhiile în partid, din anticamera lui Gheorghiu-Dej. Astfel, Nicolae Ceauşescu era situat după veteranii Gheorghe Apostol, Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnăraş şi Alexandru Moghioroş. „Personal, pot spune că Ceauşescu a fost un om nebun, dar nu tâmpit”, scrie Paul Sfetcu despre impresiile pe care i le-a lăsat viitorul şef de stat.

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. Marius permalink
    25 Februarie 2013 09:40

    Care sunt datele de contact ale lui Paul Sfetcu?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: