Actriţa Violeta Andrei, despre conflictul cu Elena Ceauşescu: «Îi spunea soţului meu: „Lasă, dragă, o să moară”»

Actriţa Violeta Andrei impreuna (mijloc)  cu Elena Ceauşescu

Stefan Andrei: ‘Ceausescu a infiintat Uniunea Europeana‘
Stefan Andrei: „Ceausescu avea niste intuitii de exceptie pe politica externa”
Eu si Ceausescu am fost in Europa si am contribuit la constituirea acestei gindiri de cuprindere a Uniunii Europene. Ceausescu n-a furat robinetele. Nicu nu a facut pipi pe stridii”
Stefan Andrei: „In moartea lui Ceausescu a fost implicat grupul sovietic, ca sa-l pedepseasca Moscova pentru toata politica lui de suveranitate. Daca Ceausescu avea proces, ca de asta nici nu a avut, nu, ii prezenta pe Iliescu, Brucan, pe toti spionii astia”

Nu stiu ce sa cred despre aversiunea pe care o avea pentru mine. Poate ca ma imbracam in culori vii si aveam tinute mai zurbagii pentru vremea aia, dar eu nu realizam. Am jucat in filme si in scene mai picante, apaream mai decoltata, imi mai schimbam culoarea parului, dar asta pentru ca asa cerea regizorul. Intr-o vreme purtam rochii decoltate si eu aveam, cum se spune, un piept generos, eram „dotata”. Erau taiate toate scenele in care eram „provocatoare”. Imi amintesc cum alerga dupa mine saracul Geo Saizescu pe cand filmam la „Eu, tu si Ovidiu”, in ’77, ca sa ma acopere. Purtam un costum de baie din doua piese si a strigat: Levintza (n.r., creatoarea de moda Doina Levintza), unul intreg nu avem?. Au gasit in final un tifon si l-au pus pe mine, in jurul soldurilor. Dar batea vantul si se mai dadea la o parte. Au taiat scenele. Ce sa-i faci?! Ma intreb ce s-a intamplat cu multe dintre filmele in care am aparut si de ce nu se difuzeaza acum
Pentru perioada comunistă, să fii duşmanul personal al Elenei Ceauşescu şi să supravieţuieşti in Romania constituiau un lucru destul de greu. Un astfel de caz a fost cel al Violetei Andrei, una dintre cele mai frumoase actriţe din ţara noastră, pe care soţia dictatorului a scos-o de pe platourile de filmare în 1982.

“În 1965, am jucat în primul lungmetraj, apoi rolurile au venit unul după altul, până în 1972. Atunci a avut loc o întâlnire scurtă cu familia Ceauşescu, eram împreună cu soţul meu (n.r. – este vorba despre Ştefan Andrei, secretar al Comitetului Central pe probleme de politică externă la vremea respectivă). Imediat după ce m-a văzut, soţia dictatorului a început să mă urască. Şi m-a urât toată viaţa, pur şi simplu. Pentru mine, Elena Ceauşescu a fost un coşmar care m-a urmărit aproape 20 de ani”, a declarat  Violeta Andrei. Din acel moment i s-a interzis să mai joace în filme. Abia în 1974 a fost distribuită din nou într-un lungmetraj de regizorul Iulian Mihu, care era deja un artist cunoscut peste hotare şi cu greu se putea atinge cineva de el.

Avea interzis pe platourile de filmare

 Actriţa Violeta Andrei impreuna (stanga) cu Nicolae Ceauşescu

Au urmat zeci de roluri până în 1982, când nu a mai chemat-o nimeni pe platouri, din ordinul soţiei dictatorului. Până la finalul vieţii, Elena i-a purtat pică actriţei. “În 1988, m-am îmbolnăvit destul de grav şi am fost supusă unei operaţii. Ceauşeasca îi tot repeta soţului meu: «Lasă, dragă, o să moară». Ei, bine, n-am murit, a murit ea, în decembrie 1989”, ne-a dezvăluit Violeta Andrei.

«Au vrut să-i facă rău şi copilului meu»

“Îmi amintesc că, prin 1991, aveam voie să-i duc lui Ştefan trei kilograme de alimente la închisoare. Îi duceam şi cărţi, în special discursuri politice, iar cei de acolo mă tot întrebau dacă sunt volume cu Ceauşescu, deşi scria pe coperte că erau interbelice.

Oamenii lui Iliescu au vrut să îi facă rău şi copilului meu (Călin Andrei – n.r.), l-au dat afară de la muncă, dar el a avut noroc, a intrat imediat la un privat”, a povestit actriţa.

 Stefan Andrei impreuna cu Nicolae Ceausescu

Elena Ceauşescu m-a scos din cinematografie şi Ion Iliescu din teatru»

“După 1990, am fost solicitată din nou să joc în filme, dar am fost dată afară din teatru (n.r. – pe atunci era actriţă la Teatrul Bulandra din Capitală) la intervenţiile lui Ion Iliescu (n.r. – Iliescu era preşedintele Frontului Salvării Naţionale, formaţiune care conducea România), cel care a ordonat arestarea soţului meu (n.r. – Ştefan Andrei a fost ridicat în 1989, sub acuzaţia de ucidere a 60.000 de români la Revoluţie şi de subminare a economiei naţionale. A stat închis timp de doi ani şi cinci luni). A fost o răzbunare ieftină, Ştefan are aceeaşi meserie ca şi Iliescu şi, la un moment dat, s-a opus când Iliescu a vrut să aplice tehnologia sovietică în hidroconstrucţii. Pentru asta l-a pedepsit. Elena Ceauşescu m-a scos din cinematografie şi Ion Iliescu din teatru”

Fostul şef al diplomaţiei dintr-o perioadă fastă a politicii externe româneşti ne introduce în culisele regimului Ceauşescu, dar şi ale vieţii private de demnitar comunist. „Stăpânul secretelor lui Ceauşescu” s-a născut la 29 martie 1931 într-un sat oltenesc. În aceeaşi zi, însă cu zece ani mai târziu, s-a născut soţia sa, actriţa Violeta Andrei. Nu ştim cum ar interpreta amatorii de potrivire în stele şi zodiace coincidenţa aceasta. De altfel, puţin i-a interesat şi pe soţii Andrei, în psihologia modernă nefiind recunoscute prototipurile zodiacale.

Despre familia lor s-au ţesut multe legende. Alimentate în primul rând de antipatia Elenei Ceauşescu faţă de Violeta Andrei. Frumuseţea, eleganţa şi talentul actriţei păreau o sfidare pentru întreg anturajul Ceauşeştilor de la Club-Bazin, revelioane şi alte „petreceri tovărăşeşti”.

A fost o vreme când Ştefan Andrei era socotit omul-cheie al promovării politicii externe româneşti. Până-ntr-atât încât Ceauşeştii urmăreau să-l introducă în clanul familiei. L-au sfătuit să divorţeze, urmărind să-l aibă de ginere, după cum mărturiseşte Ştefan Andrei în cartea amintită. În vremea aceasta, Elena Ceauşescu „indica” responsabililor cinematografiei să nu mai încredinţeze Violetei Andrei roluri, iar Televiziunii să n-o invite în emisiuni. Nu s-au cununat în biserică, dar au rămas credincioşi jurământului de-a fi împreună până la moarte.

Nuntă la Ştrandul Partidului

Una dintre particularităţile dosarului lui Ştefan Andrei din arhiva partidului este interesul cadriştilor faţă de biografia şi rudele soţiei sale. Viitoarei mirese i s-a întocmit astfel un dosar propriu din care reiese că este studentă fruntaşă la Institutul de Teatru. Situaţie rară în astfel de compoziţii birocratice, şi referinţele la „caracter”, şi „comportamentul în societate” sunt, fără excepţie, pozitive. Din conţinutul tipizat al dosarului nu poţi deduce însă împrejurările căsătoriei.

Remarcând osteneala cadriştilor de a-i prefaţa nunta, l-am întrebat pe Ştefan Andrei cum şi unde au petrecut nuntaşii. „Nu ştiu ce scrie acolo, dar nunta noastră a fost foarte simplă, mi-a răspuns interlocutorul. În 1961 nu eram la partid, ci şeful Comisiei internaţionale la studenţi şi asistent universitar. La nunta mea au fost maximum 40 de persoane. Respectiv: maică-mea, taică-meu, fratele meu cu soţia, soră-mea cu soţul. Şi rudele Violetei. Străini de familiile noastre au fost: Cornel Burtică, ziaristul Alexandru Ionescu, Alexandru Ignat, care fusese secretar al UASR-ului (n.r. – Uniunea Asociaţiilor Studenţilor din România). Cu soţiile, bineînţeles. Şi o familie de consăteni de-ai mei. Nunta a avut loc la ştrandul partidului. Iar naşii noştri sunt soţii Burtică. Partidul avea un ştrand la Lacul Floreasca şi acolo se găsea o clădire din lemn. Acum este un hotel de 3 stele. S-a dansat, s-a mâncat. N-a fost cu furatul miresei. Pentru că eu lucrasem ca şef al Comisiei de cultură şi secretar la studenţii din Bucureşti, a fost o orchestră de la Conservator.”

Deoarece mirele era „element serios cu mari posibilităţi de creştere” – cum îl caracterizase în stilul vremii pe Ştefan Andrei şeful direct de la „Scânteia tineretului”, primul lui loc de muncă – n-au făcut cununie religioasă. Dar Călin, fiul familiei Andrei, actualmente diplomat român la post în Italia, a fost botezat într-o biserică din Bucureşti. Naşă i-a fost o prietenă de familie, funcţionară în Ministerul Industriei Lemnului. Iar când s-a căsătorit şi-a ales ca naş de cununie şi de botez al nepoatei lui Ştefan Andrei, pe Mădălin Voicu. Naşul Mădălin continuă o tradiţie de familie, căci violonistul Ion Voicu, prieten cu Ştefan Andrei, a botezat pe aproape toţi copiii Cartierului Primăverii.

De la nunta Violetei şi a lui Ştefan Andrei nu s-au păstrat fotografii. Toate pozele actriţei au dispărut de-acasă, subtilizate de Călin. După moda ce bântuia atunci prin şcolile generale, băiatul a tot „schimbat” fotografii ale actriţei Violeta Andrei cu fotografiile idolilor vremii. Pentru „una cu mama”, negocia „avantajos” cel puţin un Jean Marais şi o „Angelică, marchiza îngerilor”.

Căsătorie „verificată”

Lui Ştefan Andrei nu i s-a comunicat, bineînţeles, că s-au făcut multe „verificări” privind originea socială, biografia şi rudele alesei. Mulţimea referinţelor adunate, le pune acum în seama socrului.

„Tatăl ei cred că a fost în legătură cu Foriş, spune. Nu ilegalist, ci în legături. Era din zona lui Foriş, din Săcele, Braşov. Nu l-am cunoscut pe socrul meu. Violeta s-a născut în 1941, iar tatăl ei s-a internat în Sanatoriul TBC de la Braşov în 1947-1948. Acolo a şi murit.”

Văduvă, mama soţiei avea o meserie obişnuită, dar într-un loc special. Desemnat straniu şi scurt de cadrişti – „căminul de copii coreeni”. „După războiul din Coreea, am adus cred că o sută şi ceva de copii coreeni care au făcut şcoala aici, a lămurit Ştefan Andrei această chestiune. Erau la Târgovişte, la Mănăstirea Dealul. Au crescut, s-au înapoiat în ţară şi ştiu româneşte.”

Ştefan Andrei deţine explicaţia multor enigme şi realităţi ascunse ale istoriei. Una dintre acestea, ajutoarele secrete acordate de partidul comunist român altor partide şi ţări. Coreeana care deschide „Autobiografia” făcută de Andrei Ujică cântând „România, Românie, am crescut în a ta glie” – lăsându-l bouche-be şi pe Ceauşescu la spectacolul ce i-a fost oferit în vizită la Phenian – n-a fost dresată să cânte româneşte, cum s-a scris. A fost unul dintre acei copii orfani preluaţi de români ca ajutor acordat Coreei comuniste.

Cât despre verificările miresei lui Ştefan Andrei, acestea s-au încheiat cu concluzia „corespunzătoare”. Studenta în ultimul an avea „origine sănătoasă”, se bucura de apreciere în societate, învăţa bine şi reuşise – prima – la Institutul de Teatru recitând „Moartea căprioarei” de Nicolae Labiş.

Săgeata lui Cupidon

„Am cunoscut-o la Festivalul Tineretului de la Viena din 1959″, povesteşte Ştefan Andrei momentul întâlnirii. „A fost în delegaţie, în grupul de studenţi, şi era o fată, aşa… şi foarte frumoasă, şi fată cuminte. Şi chinuită, orfană de mică… îţi dai seama. Nu avea fraţi, nu avea surori. Am mers cu vaporul şi am stat două săptămâni la Viena. Iar înainte, am petrecut o lună de pregătire în cantonament. Toată delegaţia, în Căminul Matei Voievod. Se făceau instructaj, repetiţii pentru programul artistic. Delegaţia avea vreo două sute de membri. Cred că am cucerit-o prin faptul că eram foarte bine informat, iar la toate aceste seminarii şi întâlniri eram vârf. Conducătorul delegaţiei a fost Virgil Trofin. Eu eram în conducerea grupei de studenţi. Mi-am dat seama că ea se apropia de mine. Şi i-am spus: «Eşti prea mică, trebuie să mai creşti, nu vreau să te încurc. Nu că nu mi-ai plăcea, chiar îmi placi, dar…». Avea 18 ani. Sinceritatea, delicateţea şi sensibilitatea ei le-am apreciat mai mult decât frumuseţea. A trecut festivalul fără nimic între noi. Ne-am reîntâlnit în 1961, spre sfârşitul lui august. La o reuniune, cum se numea atunci acţiunea aceasta, cu dans. Am condus-o acasă şi atunci am şi sărutat-o prima dată. Am avut câteva întâlniri în Parcul Ioanid. Iar în octombrie am cerut-o în căsătorie.

Simplu: «Doresc să mă căsătoresc cu tine. Gândeşte-te şi tu, întreab-o pe maică-ta…» Pe-ai mei – ce să-i mai întreb? – făcusem 30 de ani. „Şi eu vreau”, mi-a răspuns ea. De la acel început am făcut o înţelegere: «Să ştii că eu n-o să mă opun ca tu să fii artistă, am zis eu. Dar am o rugăminte. Dacă poţi să naşti, aş dori să am şi eu cel puţin un copil cu tine. Nu vreau să plec de-aici doar sădind un pom şi sece­rând nişte orz. Ci să las şi un copil». A fost de acord. Şi ne-am căsătorit pe 18 noiembrie 1961, deci în mai puţin de trei luni de la reîntâlnire. Iar în 12 octombrie, anul următor, s-a născut băiatul nostru.”

„Nunta noastră, ţinută la ştrandul partidului, a fost foarte simplă. Au fost maximum 40 de persoane.”

Ştefan Andrei

Secretele „nunţii de aur”

De curând, Violeta şi Ştefan Andrei şi-au sărbătorit „nunta de aur”. Poate că şi-au amintit cu acest prilej şi de versurile pe care i le recita îndrăgostitul Ştefan Andrei.

După 50 de ani de căsnicie, Ştefan Andrei este convins că a făcut o alegere bună când s-a căsătorit cu actriţa Violeta Andrei

„Am făcut o alegere bună, conchide în prezent. M-a salvat de la moarte de vreo trei-patru ori. Ea e cea care mă îngrijeşte cu medi­camente şi acum. E foarte devotată. Copil crescut în necazuri. Este banal să spun că aş alege acelaşi drum şi aceeaşi femeie dacă aş lua-o de la capăt. Dar închei viaţa liniştit. Poate că în sufletul ei s-a supărat că din cauza relaţiilor mele cu Ceauşeştii n-a jucat cât ar fi putut în teatru şi cinematografie, dar n-a avut curaj să-mi reproşeze. A ajutat foarte multă lume. Luam medicamente de la Spitalul Elias cât tot CPEx-ul. Pentru artişti, pentru oameni de cultură.”

Pentru expectanţele

VIP-urilor actuale, distracţiile şi privilegiile de nomenklaturist n-ar fi deloc atractive. Până când Ştefan Andrei a ajuns secretar al CC al PCR, familia a făcut concedii la mare şi la munte. Niciodată în străinătate. Violeta Andrei nu şi-a însoţit niciodată soţul în vreo misiune externă. Locurile lor preferate au fost Hotelul Gaizer din Timiş şi Snagovul. Locuiesc acum în satul Snagov, în casa construită după 1990. N-au avut menajeră, nici bucătăreasă, treburile casei fiind făcute de mama actriţei.

Altfel, teatru, cărţi, muzică, câte-o ieşire la restaurant cu prieteni din cercul diplomaţilor, artiştilor şi scriitorilor. Toate sub „ascultare”: 24 de ore din 24, de la biroul lui şi cabina ei din teatru, până la dormitor.

Cât despre gelozie – n-a fost niciodată. „Nici n-am discutat subiectul acesta vreodată”, susţine Ştefan Andrei.
Mihaela Ceaușescu a dezvăluit la Zeus Tv de ce au fost interzise două personaje cunoscute, de către regimul ceaușist.

Nepoata lui Ceaușescu se declară deranjată de rolurile jucate de Violeta Andrei, soția fostului ministru de Externe ceaușist, Ștefan Andrei.

“Violeta Andrei mă deranjează foarte tare. Nu a fost interzisă ca actriță pentru că nu o dădea talentul afară. O dată ce soțul ei era ministru de externe, ea nu putea să vină în fața ambasadorilor cum a venit o dată cu un decolteu foarte generos. Statutul nu-i permitea. Ea nu a fost interzisă ca actriță pentru că cineva o invidia pentru frumusețea ei. Nimeni n-a poftit la frumusețea ei. Ceaușescu a interzis-o pentru că era penibil ca la anumite întruniri să vii așa îmbrăcată. Nu trebuia să accepte să joace roluri de prostituată”, a declarat Mihaela Ceaușescu.

Nepoate lui Ceaușescu a povestit un episod în care Violeta Andrei a mers la judecătorie să-și întâmpine soțul reținut, cu un decolteu generos și îmbrăcată în culori țipătoare.

Mihaela Ceaușescu a făcut lumină și în cazul Irinei Loghin, care în perioada ceaușistă a fost interzisă publicului.

“Pe Irina Loghin am apreciat-o pentru vocea ei, era o femeie frumoasă. Ea a fost un pic o dată interzisă pentru că a cântat niște lucruri mai deocheate. Ea as pus că a fost interzisă pentru că Elena Ceaușescu nu suporta femei frumoase în jurul ei, a spus ea.