Skip to content

Ceauseasca stia sa faca o mamaliga foarte buna, placinta cu branza, cu visine, strudele. Un masor de la spitalul Elias ii facea masaj Elenei. Ceausestii luau lectii in particular. In fiecare zi, veneau profesori universitari de matematica, de istorie, de romana. Asta era prin ’63-’64.

12 Aprilie 2012

Timp de 30 de ani administrator al palatelor lui Ceausescu, Suzana Andreias a fost unul dintre cei mai apropiati observatori ai vietii de la curtea cuplului dictatorial. Ea dezvaluie tabieturile “tovarasului“, mofturile “tovarasei“, felurile de mancare si toaletele preferate ale celor doi, precum si intrigile de la Snagov ori din Primaverii.

Tainele vietii intime a sotilor Ceausescu

Viata de zi cu zi a sotilor Ceausescu, vazuta din bucataria, camara sau gradina de zarzavaturi a resedintelor cuplului dictatorial. Amanunte savuroase, retetele culinare favorite ale „tovarasei” si tabieturile „carmaciului”.

Povesti despre copilaria lui Nicu, Valentin si Zoe, despre parintii si apropiatii familiei conducatoare, adunate laolalta sub titlul simplu si incitant: „La curtea lui Ceausescu”.
VALENTIN ZASCHIEVICI

In cele aproape 300 de pagini de amintiri ale Suzanei Andreias, gospodina-sefa a domeniilor de la Snagov si din Primaverii, nu e loc de barfa rautacioasa. Sunt amintiri din care razbate mai curand devotamentul omului de casa fata de mainile „auguste” care l-au hranit.

Si spiritul unei autocenzuri exersate vreme de 30 de ani, cat a ocupat autoarea dezvaluirilor postul de sef al personalului din resedintele prezidentiale. Ani in care si-a hranit, spalat si ingrijit stapanii cei mofturosi cu desavarsita dibacie.

Confesiunile Suzanei Andreias catre autoarea Maria Dobrescu poarta imbracamintea unui dialog tihnit intre doua femei. Una intreaba, spre a-si lamuri vulcanul de zvonuri si insinuari despre viata intima a membrilor familiei Ceausescu. Cealalta raspunde, aducand lamuriri despre intamplarile la care a fost martor in slujba personajelor cu pricina.

Nu e politica in carte, decat cel mult presarata ca repere, pentru ca povestitoarea poate da seama nu de discutiile presedintelui Republicii Socialiste Romania cu invitatii FranIois Mitterrand sau Kim Ir Sen, ci despre garderoba stapanului casei si meniurile servite oaspetilor.

Nu sunt vanturate secrete la care unii s-ar astepta sa iasa la lumina din budoarele palatului de la Scrovistea si nici macar cancanurile de felul celor pe care imaginatia multora le-a asternut pe hartie dupa Revolutie. Facem doar cunostinta cu niste Ceausesti atat de umani in viata de zi cu zi, in halat si papuci, ca greu ii asociezi cu imaginea dictatorilor ciuruiti langa zidul din Targoviste.

Si mai aflam despre micile taine si marile frici ale servitorilor prezidentiali – pe nedrept pizmuiti la vremea lor – care azi ne apar asemeni unor prizonieri intr-o colivie de lux.

Redam cateva pasaje amuzante si categoric nestiute pana azi din volumul „La curtea lui Ceausescu”, zilele acestea scos pe piata de Editura Almatea. Intertitlurile apartin redactiei.

Despre cadouri

Cand Ceauseasca pleca din tara, spunea ca daca ma stie in casa, pleaca linistita. Imi lasa toata casa pe mana, pentru ca stia ca poate avea incredere in mine ca in ea insasi.

Era vorba si de copii?

Si de copii, si de mama ei, de toata casa. Inainte sa-mi dea sarcina asta, m-au incercat cu multe lucruri, sa vada daca sunt cinstita.

V-au supus la probe?

M-au incercat si cu bani. Puneau bani in locuri unde stiau ca umblu eu cand stergeam praful, cand faceam curat, sa vada daca iau sau nu. Pe timpul acela, tovarasul Ceausescu nu era presedinte, era numai secretar general. Ei, atunci veneau multe cadouri.

Ce fel de cadouri?

Bijuterii. Ace de cravata, ceasuri, multe, multe.

Si tablouri?

Si tablouri. (…) Le inghesuiam pe toate in sala de sport. Intr-o duminica, am luat-o pe tovarasa mai mult cu forta: Va rog, veniti. A venit si cand s-a uitat inauntru a ramas putin blocata. „Du-te, cheama-l si pe tovarasul”, mi-a spus. Cand a intrat inauntru, tovarasul a intrebat: „Ce e, Lenuto?” „Nicule, ia uite-te si tu ce-i aicea.

Tu stiai de astea?” „Nu, nici nu ma intereseaza!” „De cand sunt astea aici, Suzana?” Astea sunt de cand le primiti dumneavoastra. Din acel moment s-a facut inventar la tot ce s-a adus acolo. Si mie mi-au dat o prima de 5.000 de lei.

Despre tabieturi

Erau niste oameni foarte ordonati. Nu si-ar fi aruncat o data hainele pe scaun, cand se dezbracau. Tovarasul Ceausescu avea un suport de haine al lui si-si punea hainele numai pe el.

Se dezbraca si se imbraca singur?

Singur. Pantofii si-i punea sub suport, ciorapii ii impaturea si-i punea pe pantofi. Tovarasa Ceausescu isi punea lucrurile pe umerase si avea un loc unde le punea pe cele ce trebuiau date la spalat. N-ar fi intrat niciodata incaltati in casa. Nici el, nici ea. Isi puneau papuci. (…) Cand am intrat prima data in casa lor, Ceauseasca mi-a aratat cum sa fac curat.

Cand sterg parchetul, sa-l sterg si sub pat. Atunci i-am zis: Bine, tovarasa Ceausescu, dar daca n-o sa incap? Ea s-a asezat pe burta si mi-a aratat: „Uite-asa, te bagi sub pat si stergi” Am invatat si lucruri bune de la ea. Dar era si rea. Cateodata era foarte rea.

Ma facea cretina, zicea ca fac pe proasta sau chiar is proasta… Dupa ce tovarasul a devenit presedinte au devenit mult mai pretentiosi… Inainte de a deveni tovarasul presedinte, ea se coafa singura, isi punea bigudiuri si se aranja la par. Parul ei era castaniu, dar cand a inceput sa albeasca a trebuit sa se vopseasca. Un masor de la spitalul Elias ii facea masaj.

Se si epila?

Da, orice femeie care vrea sa arate bine se epila.

Parfumurile ii placeau?

Da, dar nu orice parfum. Avea un parfum frantuzesc, cu care se dadea discret, nu mult sa nu poti sta langa ea.

Despre generozitate

Din cadourile primite, dadeau si altora. imi spuneau: „Suzana, impacheteaza lucrurile astea si du-le la masina.” Dar cui le dadeau, nu stiam. (…) In 1971, cand erau inundatiile alea mari in tara, un camion cu lucruri de-ale lor le-au incarcat si le-au trimis ca ajutoare. Nu lucruri vechi sau stricate, ci lucruri bune.

Si dumneavoastra v-au daruit ceva? Un ceas, un tablou?

Nu mi-au dat tablouri. Mi-au dat materiale de rochii, basmale, un ceas si, cand am facut 60 de ani, mi-au dat un cojoc, o vaza mare de cristal si un sal de acela mare rusesc, cu flori. Cand era 1 martie, Ceausescu dadea martisoare la toate fetele, cate o pereche de ciorapi sau un batic. Odata, de 8 martie, tovarasul mi-a dat un buchet de flori. (…)

Se spune ca el a iubit-o mult.

Da. Erau foarte apropiati unul de celalalt. Ceausescu nu iesea din cuvantul ei, dar si ea se interesa mult de el, daca a mancat, daca are tot ce-i trebuie, daca e multumit.

Despre cele sfinte

Mama lui Ceausescu era foarte credincioasa. Mergea la biserica in fiecare duminica, pana s-a imbolnavit.

Elena si Nicolae mergeau?

Ei cum sa mearga?

Dar in Dumnezeu credeau?

Nu stiu daca credeau sau nu, dar parintii lor au fost inmormantati cu popa. Si taica-su si maica-sa lui Ceausescu. La inmormantarea mamei lui am fost si eu la Scornicesti. Au facut slujba cu nu stiu cati popi, au facut pomana aproape pentru tot satul. (…) Zoia este bisericoasa si tine post si acum. Mergea la biserica cred ca mai mult pe ascuns. Avea icoane, dar nu le tinea pe pereti.

Despre prieteni

La inceput, cand i-am cunoscut eu, era prietena cu sotia lui Moghioros, a lui Leontin Salajan, cu sotia lui Alexandru Draghici, cu actrita Silvia Popovici. Se intalneau dimineata la Snagov, pentru ca si ele aveau vile acolo. Eu ii serveam pe toti cu ceai si apoi plecau la plimbare, pe lac. Seara se punea masa in foisor si mancau toti impreuna. Eu faceam gratarul.

Sambata venea si Corneliu Manescu, cu care erau foarte buni prieteni si sedeau pana noaptea tarziu. La inceput jucau volei, dupa aceea faceau cate o baie in lac, iar apoi se asezau la masa.

Despre invatatura de carte

Luau lectii in particular. In fiecare zi, veneau profesori de matematica, de istorie, de romana cu care se pregateau. Asta era prin ’63-’64. Intr-o zi veneau pentru unul, in alta zi, pentru celalalt.
Soţii Ceauşescu aveau caiete şi cărţi de şcolari ordonaţi, învelite-n hârtie albastră, a povestit Suzana Andreiaş, menajera lor
Se pregateau individual?

Da. Separat. Ea se pregatea la chimie, el, pentru politica.

Cei care veneau erau profesori de liceu sau universitari?

Universitari. Nu aveam voie noi, cei din casa, sa ne interesam cine erau profesorii si de ce vin. Dar eu, servindu-i cu cafea, auzeam si vedeam. Dupa ce faceam curatenie, asezam cartile ei intr-un sertar si pe-ale lui, in altul.

Despre gospodarie

Vila 10 era cea mai frumoasa din cate existau la Snagov. Initial fusese construita pentru doamna Maurer, dar ei nu i-a placut. Atunci au luat-o Ceausestii. Langa anexa mai erau doua sere. Una mare, unde puneam toate zarzavaturile, de aveam legume si iarna si vara, loboda, stevie, rosii, castraveti, chiar si un arbore de cafea. Pe parcurs, au mai aparut si trei bananieri.

Toate plantele acelea le ingrijea sotul meu, Andreias. Era o suprafata foarte mare, cu vie. O livada de meri, peri, ciresi si pruni. Acolo aveam si o alee cu 14 stupi. Din miere opream cat ne trebuia pentru casa, restul o dadeam la Partid, la Gospodarie.

Ce faceau la Gospodarie cu toate produsele astea?

Le vindeau, iar banii pe care-i luau mergeau la intretinerea casei, a pamantului, a gradinii. Zarzavaturile pe care le dadeam la Gospodarie ajungeau la aprozare.

Chiar asa?

Da, se vindeau si cu banii aceia erau platiti muncitorii de la resedinta. Cateodata, ne dadeau plan: trebuie sa faceti atata din asta si atata din ailalta. (…) Aveam vreo doua – trei parcele cu porumb, late cam de 10 metri si lungi de vreo 20.

De ce-l cumparau, sa-l manance fiert?

Mancau si porumb fiert, dar cu porumbul se faceau si experiente. Luau stiuletele, il cantareau, apoi curatau boabele, le cantareau si calculau cat porumb iese la hectar. In functie de acest rezultat, se calcula si se raporta recolta la nivelul intregii tari. Toamna, la vremea culesului, tovarasul Ceausescu aducea prim-secretarii din judete la Snagov si le arata ce e in curte la noi.

Spunea: „Mai, eu nu va cer sa faceti ca aici, ca in perimetrul asta sunt conditii, dar faceti macar jumatate”. Le arata telina, le arata zarzavatul si le cerea sa scoata recolta la hectar cat faceam noi.

Despre hotii de la Palat

S-a intamplat ceva urat cand Zoia s-a angajat si a inceput sa aduca in casa propriul salariu. Zoia lasa plicul cu bani in casa si-i disparea o parte din ei. „Mama, iar mi-a luat Nicu din bani…”. Nicu nu-i lua, ii lua fata asta nou angajata. Avea impresia ca nu baga nimeni de seama. Am dat-o afara. Pana la urma s-a casatorit la Timisoara si i-au gasit acolo un post.

In fine, dupa nu stiu cat timp aflam ca a fost arestata. Chiar in ziua nuntii au arestat-o. Au venit de la biserica si i-au ridicat pe amandoi din casa.

S-a dovedit ca furase din casa lui Ceausescu?

Da, ea avea un lantisor de aur cu medalion. Spunea ca i l-a facut cadou Zoia Ceausescu. Dar il furase. Pe mine m-a verificat Securitatea o luna sa vada daca nu am fost complice cu ea…

Ceauseasca iubea putisoarele fierte

Dupa ce a plecat tovarasul, ea mi-a aratat toata casa. „Suzana, a zis tovarasu’, sa-i faci o ciorba de rosii, cu taitei, dar sa faci mai multa, sa avem si maine. Si un ghiveci cu carne. Imi faci ghiveci si imi faci si putisoare”. Am vazut toata casa, dupa care am intrat in bucatarie. „Ce pui la ghiveci?”, ma intreaba. Am inceput sa-i insir: ceapa, morcovi, cartofi, ardei, varza, rosii.

Carnea se prajeste separat, zarzavatul se inabusa tot separat, fiecare leguma in parte, nu la un loc. Dupa aia le amestec cu carnea, pun suc de rosii deasupra, verdeata si bag totul la cuptor.

„Da putisoarele?” Putisoarele? Fierb cartofi, pun faina, oua, fac o coca, o prajesc putin in unt, fac din ea cu palmele bucati cam cum este plastilina, dar mai groase, le las un pic la rece si le bag la fiert. Cand sunt gata, le scot cu o paleta de spuma, ca sa se scurga de apa. Dupa aia le pun intr-o tava pregatita cu pesmet, cu scortisoara, zahar si unt, dar inainte rumenesc putin pesmetul.

Tavalesc putisoarele prin pesmet si le bag putin la cuptor, acoperite.

COLIVA DE ATEU

Ceauseasca stia sa faca o mamaliga foarte buna, placinta cu branza, cu visine, strudele.

Ati vazut-o cu ochii dumneavoastra gatind?

Da! Ea mi-a aratat. Eu n-am facut niciodata coliva pana s-o intalnesc pe ea.

Ceauseasca facea coliva? Pentru cine?

Pentru nimeni. Ca sa manance. La ei in casa si la soacra-sa se manca coliva. (…) Mi-a zis: „Sa-ti arat cum se face”. A cerut arpacas, din ala bun, pe care l-am ales cu ea impreuna, pe masa. Mi-a spus sa-l spal in noua ape si sa-l pun la fiert: „Dupa doua trei clocote, ia-i spuma de deasupra. Cand vezi ca s-a umflat graul, pui un capac si carpa deasupra. El infloreste”.

Mi-a aratat apoi, de la A la Z, cum sa pun nuca, rom, lamaie, zahar, vanilie. (…) Si Zoia era gospodina. Pana sa se casatoreasca, isi punea singura muraturi pentru iarna.

„Ceasca“ n-a baut Pepsi

Ceausescu refuza sistematic si ciocolata, si cafeaua, si celebrul Pepsi, preferand in schimb ceaiul cu lapte si un mic dejun aproape ratonalizat: o felie de sunca, o felie de branza, cateodata un ou fiert.

„Ii placea sa manance simplu, ciorba de stevie, mancare de spanac, urzici. Nu era pretentios, daca stiai sa i-o faci din buruieni multe, era minunat“, isi aminteste Suzana Andreias. Carne de porc? Poate doar sambata si duminica. Preferintele gastronomice ale „Tovarasului“ erau impartasite si de consoarta sa. Niciodata nu se gatea separat pentru cei doi. Erau zgarciti: pentru ca nu dorea sa risipeasca nimic, Ceausescu ordonase sa nu se aduca in casa mai multe alimente decat se consumau.

NU CREDEA IN DUMNEZEU

Suzana Andreias spune ca nu a prea vazut-o pe Elena Ceausescu prin bucatarie. De gatit in casa lor din Primaverii sau vila de la Snagov mai gatea soacra lui Ceausescu, care le facea nepoteilor Valentin, Zoia si Nicusor placinta cu branza si visine sau strudele. „Mama ei era femeie gospodina, de la tara. Nu a avut servitori in casa ca ea. Facea o mamaliga foarte buna”, declara fosta angajata a Ceausestilor. In schimb, tovarasa era neintrecuta la pregatit coliva. „Ii placea sa faca si sa manance coliva. La noi in Ardeal nu se facea asa ceva. A cerut arpacas, din ala bun, pe care l-am ales impreuna cu ea. Mi-a spus sa-l spal in noua ape si sa-l pun la fiert cu apa cat sa treaca de arpacas. Dupa doua-trei clocote, i-a luat spuma de deasupra. Dupa ce graul s-a umflat, se pune capac si o carpa deasupra. Mi-a spus apoi cum sa pun nuca, lamaie, rom, zahar, vanilie, cum s-o ornez cu ciocolata deasupra si cu bomboane fondante”, explica Suzana. Ea crede ca Elena a mancat in copilarie coliva la pomana si de atunci a inceput sa-i placa si o gatea de cate ori avea pofta, fara sa faca pomana cuiva. „Ii placea. Ea nu prea credea in Dumnezeu. Mama ei era, in schimb, foarte credincioasa si mergea in fiecare duminica la biserica. La fel facea si Zoia, care avea icoane in camera ei”, a precizat Suzana.

PETRECERE LA 65 DE ANI

Cand a implinit 65 de ani, Ceausescu a dat o petrecere la el acasa in Primaverii. Suzana isi aminteste ca cei doi au dansat pe melodiile lui Gica Petrescu: „Tovarasului ii placeau mult cantecele lui Gica Petrescu. Au dansat numai ei doi. Copiii, soacra lui Nicolae Ceausescu si un frate de-al lui au stat la masa. S-au ridicat amandoi si au inceput sa danseze, s-au pupat si s-au asezat la loc”.

ANDRUTA, AMATOR DE SECARICA LA TOI

Tatal lui Nicolae Ceausescu era un taran sadea. Suzana afirma despre el ca era un oltean tare haios si pus mereu pe glume. „Parintii lui Ceausescu erau oameni simpli de la tara. Lui Andruta, daca ii puneam pe masa branza, gem sau mai stiu eu ce, el le amesteca pe toate si le manca. Am gustat si eu si sa stiti ca branza cu gem era buna”, spune ea. Cat a stat prin Primaverii, Andruta mergea la un bufet in Dorobanti unde bea secarica cu toiul. „Se ducea singur, dar sigur avea pe-acolo tovarasi de bautura. Se imbata si se intorcea acasa unde ne injura pe toti. Nu-l baga nimeni in seamna, ca nu era violent”, si-a mai amintit Suzana.

Suzana Andreiaş s-a născut în 1923, în satul Livada, comuna Iclod, judeţul Cluj, într-o familie cu mulţi copii. A dus-o greu, slugărind pe la cei avuţi încă de mică, în timpul războiului a ajuns în Bucureşti, iar după, printr-un complex de împrejurări, a devenit administrator al reşedinţelor lui Ceauşescu din Bucureşti şi Snagov, încă din 1960, când acesta nu era nr. 1 în Partid. Amintirile ei din acea perioadă (1960-1989) au fost prinse de Maria Dobrescu între coperţile unei cărţi intitulate „La curtea lui Ceauşescu”. Nu ştiu cât adevăr şi câtă fabulaţie conţine volumul, dar unele pasaje sunt interesante, dezvăluind aspecte necunoscute din intimitatea familiei Ceauşescu, mai umană decât au vrut să ne-o prezinte cei care au decimat-o. Iată câteva secvenţe edificatoare:

(…) Lui Nicu îi plăcea să-şi prepare singur omleta. Toca ceapă verde, o călea, băga câte trei-patru ouă şi ieşea o bunătate. Să ştiţi că şi Zoia era gospodină. Chiar înainte să se căsătorească, îşi punea singură murături pentru iarnă (…)

În toată perioada asta, din 1960 până în 1989, Ceauşeasca n-a gătit nimic. Dar m-a învăţat să fac colivă. La noi, la ţară, nu se face colivă.

Când moare cineva se fac colaci. Ea a vrut colivă şi mi-a arătat cum se face (…) Copiii aveau un program, părinţii altul. Copiilor le plăceau mai mult grătarele, fripturile, cartofii prăjiţi (…)

Ceauşescu nu mânca ciocolată, nu bea Pepsi, nu bea cafea. După ce lua micul dejun, şuncă, salam, brânză, caşcaval sau un ou, bea o cană de lapte amestecată cu ceai. Îi plăcea să mănânce simplu. De exemplu, când tăiam pui, pulpele şi pieptul le făceam grătar, capul, labele, aripile şi spatele le făceam tocăniţă. Tocam ceapă, ardei, vinete, roşii şi le puneam pe toate cu puiul să se înăbuşească. Adăugam verdeaţă, usturoi, ardei iute şi serveam cu mămăliguţă. Să nu fi aruncat ceva pentru nimic în lume.

Îi mai plăcea ciorba de lobodă făcută cu zarzavat, acrită cu borş, îi plăcea ciorba de salată, ciorba de ştevie, spanac piure cu ouă ochiuri, urzici şi bea şi zeama de la ele. Mânca sarmale şi ardei umpluţi, varză cu carne. Nu l-am văzut să mănânce conopidă. Fasole verde mânca, fasole cu sos, salată de fasole, făcută cu usturoi şi verdeaţă. Doar sâmbăta şi duminica mâncau carne, în cursul săptămânii mai rar.

Făceam câteodată, seara, câte un grătar de batal, dar nu era o regulă. Ce mânca el, mânca şi ea. Mâncare separată se făcea doar pentru copii. Ceauşescu nu era pretenţios la mâncare dacă ştiai să i-o faci gustoasă şi din buruieni multe (…) De Paşti mâncau ca toată lumea: ouă roşii, ciorbă de miel, friptură de miel, drob, cozonac, de toate. De Crăciun, la fel: caltaboş, cârnaţi, tobă, lebăr, sarmale (…) Oamenilor din echipa de serviciu nu le convenea că Ceauşeasca avea mare încredere în mine. Când ea pleca din ţară spunea că, dacă mă ştie în casă, pleacă liniştită. Aveam grijă de copii, de mama ei, de toată casa. Înainte să-mi dea sarcina asta, m-au încercat cu foarte multe lucruri, ca să vadă dacă sunt cinstită.

M-au încercat şi cu bani să vadă dacă îi iau sau nu. Doamne fereşte, nu mi-ar fi trebuit pentru nimic în lume (…) Eu n-am fost niciodată vara în concediu, numai iarna. N-am avut nicio duminică liberă. Doar când plecam cu soţul în concediu, la Felix, la Sovata, la Olăneşti. Iarna! (…) Făceam naveta între locuinţa lor din Bucureşti şi vila de la Snagov şi mai trebuia să văd şi de gospodăria noastră (…) De 1 şi 8 Martie, ne dădeau cadouri la tot personalul. Eu am primit materiale de rochii, basmale, un ceas, iar când am împlinit 60 de ani mi-au dat un cojoc, o vază mare de cristal cu flori şi un şal mare rusesc (…)

La casa din Primăverii nu primeau pe nimeni. Cu prietenii mergeau la Snagov. Câteodată, mai primea acasă tovarăşa pe cineva mai apropiat, pe vreuna dintre rude. (…) După revoluţie am fost chemată să fac un inventar, dar numai cu ceea ce se mai găsea pe acolo, nu pe baza inventarelor vechi, cu toate obiectele care existaseră în casă.

Se furaseră toate inventarele şi nu se mai ştia nimic despre multe din obiecte. S-a făcut un inventar mai mult aşa, de formă. Acolo au fost lucruri de valoare (…) Noi, personalul, n-aveam voie să intrăm în casă bolnavi. Făceam control medical în fiecare dimineaţă. Ne consultau, ne luau tensiunea, temperatura şi numai după aceea intram în casă. Ne dezbrăcam într-o anexă, ne luam halatele, papucii. Fiecare avea dulapul său. Fetele intrau în serviciu la şase jumătate-şapte şi plecau seara. Eu trebuia să fiu în obiectiv la opt dimineaţa şi plecam noaptea sau în dimineaţa următoare. (…)

Înainte de a fi tovarăşul preşedinte, tovarăşa se coafa singură, îşi punea bigudiuri şi se aranja la păr. Avea părul castaniu, iar când a început să albească a trebuit să se vopsească. Mai târziu avea coafeza ei, care venea în fiecare zi şi o aranja, îi făcea manichiura şi pedichiura. Un maseur de la Spitalul Elias îi făcea masaj. De fardat nu se farda (…) Luau lecţii în particular. În fiecare zi veneau profesori universitari. Asta era prin anii 63-64. Într-o zi veneau pentru unu, într-o zi pentru celălalt. Ea se pregătea la chimie, el pentru politică (…)

Mi-am pierdut toţi prietenii. Nu m-am mai văzut cu colegii, cu toate cunoştinţele mele, de când am început să lucrez la Snagov. Unii voiau să vină să mă viziteze, dar nu aveam voie să-i primesc. Şi naşa s-a supărat zicând că mă dau mare, că fac pe nebuna. Toţi cei care am lucrat acolo aveam microfoane în casă. Securiştii intrau în casă în lipsa noastră şi cotrobăiau. Noi n-aveam voie să vorbim cu nimeni nimic, ne era şi frică să vorbim (…)”

Soţul naratoarei, Amos Andreiaş a murit în 1988 de cancer la plămâni. Ajunsese ofiţer superior. Despre ce-a pătimit Suzana Andreiaş în timpul şi după revoluţie, poate cu alt prilej….

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: