Skip to content

Ceausescu a vizitat peste 100 de tari. Inainte de a intreprinde o vizita, familia Ceausescu cerea date despre traditiile tarii respective, despre moda tarii respective si dadea comanda croitorilor de haine. Elena a avut o croitoreasa sub numele Piti traise o buna bucata de timp la Paris, iar el, pe un anume Swartz

17 Aprilie 2012

A fost primit cu cele mai mari onoruri la cele mai inalte curti ale Europei.

A facut echilibristica intre cele doua mari puteri ale vremii: SUA si URSS.
A stat alaturi de cele mai mari capete incoronate. Probabil, daca ar mai fi trait, Nicolae Ceausescu ar fi facut totul pentru a ajunge pe Luna, noua frontiera a oamenilor.

Nu am incercat sa facem o analiza a politicii externe a lui Ceausescu.
Am facut o calatorie in timp, alaturi de el, sa vedem lumea asa cum a vazut-o el si sa urmarim cum toate marimile lumii, indiferent de religie, indiferent de linia politica, indiferent de ceea ce spuneau ca urmaresc de la evolutia societatii, l-au primit, l-au onorat, au incheiat cu el tratate “de buna colaborare si prietenie”.

Fotografiile… Unele care nu au mai fost publicate niciodata, unele “scapate de sub control”, cu cei doi in atitudini intime sau neprotocolare, in locuri in care romanii nici nu visau sa ajunga vreodata, ca sa nu le fie ghicit si pedepsit visul… Ei la curti regale, ei la piramide, ei in jungla, in America Latina, la Casa Alba, la Vatican!

Si te intrebi, a cata mia oara, cum a fost posibil? Si te atinge indoiala si te intrebi pe dos: dar daca l-am privit noi gresit, daca, din ura, am incercat sa il minimalizam, sa il stergem de tot? Daca el era chiar un mare diplomat, “un mare om de stat”? Pentru el, lumea a fost un parc de distractii? Sau un loc de aplicatii?.

TOT INAINTE!

In general, scopul vizitelor oficiale era economic. O armata de oameni, functionari romani si oficiali ai tarilor care urmau sa fie vizitate, pregatea evenimentul in detaliu.
Delegatiile de specialisti plecau primele peste hotare, pentru a pregati terenul. Se analiza posibilitatea incheierii acordurilor economice in diverse domenii, dar “apareau probleme. Cu ocazia vizitei la nivel inalt, se spargea gheata”, sustine Stefan Andrei, ministru de Externe intre 1978 si 1985, apoi, pana in 1989, viceprim-ministru al comertului exterior. “Tot ce aveam noi, membrii delegatiei, bodyguarzi, bucatar, presa, incapea intr-un avion. Niciodata n-am mers mai mult decat un avion, un Boeing. Ceausescu nu permitea ca membrilor delegatiei sa li se dea o diurna. Deci, eu plecam fara nici un ban in buzunar. El impusese ca sa nu fie decorat decat el si ea. De aceea, spre deosebire de altii, eu, ca ministru de Externe, n-am fost decorat, pentru ca a spus: nu, la noi nu se decoreaza decat seful statului si tovarasa. O alta chestiune este ca toate cadourile pe care le primeau membrii delegatiei le ridicau cei de la protocol”, sustine Andrei. In timpul vizitei, potrivit fostului ministru, Ceausescu primea informatii pe mai multe cai: de la Agerpress si de la Securitate.

COMA. Ceausescu nu vorbea nici o limba straina si nici nu manca pe la receptii, ii gatea bucatarul personal. “Ii pregatea bucatarul acasa ceva. Ea (n. r. – Elena) manca orice. Lua din tot”, isi aminteste Andrei. N-au lipsit momentele delicate sau comice. In Indonezia, Ceausescu a avut o coma diabetica “si nu putea sa mai vorbeasca. Acolo a acceptat pentru prima data, la recomandarea doctorului Mincu, care era priceput si personalitate puternica, sa faca insulina”, spune Stefan Andrei.

In Libia, aeronava prezidentiala a trebuit sa-si intarzie aterizarea, deoarece Gaddafi a uitat sa vina la aeroport. Dupa-amiaza, convorbirile oficiale trebuiau sa inceapa la ora 4:00. Dar Gaddafi a intarziat o ora si jumatate si, cand in sfarsit a venit, nici macar nu si-a cerut scuze.

STADIONUL GOL.  In Nigeria, in 1977, Ceausescu a incercat sa tina un discurs pe un stadion, in fata a 20.000 de elevi nigerieni. Ceausescu, vestit pentru lungimea discursurilor sale, incepe sa vorbeasca despre situatia politica internationala, tinerii nigerieni se plictisesc si incep sa plece. “N-ajunge la securitatea europeana si stadionul aproape gol!”, isi aminteste Stefan Andrei, care apoi este chemat de Ceausescu, ingrijorat. “Ce parere ai?”, il intreaba Ceausescu. “A fost foarte bine”, raspunde Andrei. “Cum a fost foarte bine?!”, se mira el. “Tovarase Ceausescu, au fost aicea 20.000 de insi, au aflat ca Romania e prietena Nigeriei, vor povesti acasa, isi vor aminti totdeauna ca Romania e prietena Nigeriei. Trebuia doar sa faceti cu mana. Incolo, cu securitatea europeana, cu rolul ONU, asta trebuia s-o spuneti la receptie. Aveati de gand sa spuneti ceva nou, sa lansati o idee din statul asta? Totul a fost foarte bine. Haideti sa bem un coniac”, i-a raspuns ministrul.
Ceausescu le facea multe probleme celor insarcinati cu protocolul. “Cand mergeam peste hotare, Ceausescu schimba vizita: nu mai mergem incolo, sa fie aia, sa fie ailalta. Ii dadea peste cap, incat seful protocolului din Egipt, de exemplu, dupa o vizita a lui Ceausescu primea concediu o saptamana, atat de mult il nauceam”, isi aminteste fostul ministru de Externe.

NERABDATORI
In Marea Britanie, Ceausescu a fost primit cu tot fastul englezesc. Semnarea unor acorduri economice, plimbarea cu trasura regala au fost ingredientele unei vizite de succes.
La invitatia Reginei Elisabeta a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord si a sotului sau, Printul Philip, ducele de Edinburgh, Nicolae si Elena Ceausescu au intreprins o vizita de stat in Marea Britanie.
Marti, 13 iunie 1978, pe taramul britanic au coborat cei doi conducatori ai RSR. Primirea a fost una cordiala, ba chiar bine dispusa. In intampinarea liderului roman au sosit Cuplul regal, prim- ministrul James Callaghan precum si numeroase alte oficialitati britanice.

Ceausescu era considerat un fel de Vestic al Esticului. Milita pentru pace in Orientul Mijlociu, Balcani si pentru oprirea cursei inarmarilor. Cum asteptau britanicii vizita fiului iubit al poporului roman? Cu nerabdare! Cel putin asta reiese din interviul acordat de James Callaghan agentiei de presa romane Agerpres.

 “Guvernul britanic acorda o mare importanta vizitei presedintelui Nicolae Ceausescu, prima vizita de stat pe care o face in Marea Britanie un sef de stat dintr-o tara socialista. Romania joaca un rol tot mai important pe arena mondiala, iar presedintele Nicolae Ceausescu personal a dobandit reputatia binemeritata a unui om de stat la nivel mondial, cu o profunda cunoastere si intelegere a problemelor internationale. Astept cu nerabdare discutiile pe care le vom avea si sunt sigur ca vor fi foarte interesante si extrem de importante”, declara Callaghan.

DIPLOMATIE. Englezii au spus-o, era prima vizita a unui conducator provenit din grupul tarilor socialiste. Era vizita unui sef de stat ce uimea lumea intreaga si un posibil partener economic important pentru Marea Britanie. Totul trebuia pregatit atent, mai ales ca invitatiile purtau semnaturile Elisabetei a II-a si consortului sau. Atat in Romania, cat si in Marea Britanie, intreaga masinarie ce se ascunde in spatele politicii a fost pornita. Trebuia ca ambele popoare sa se bucure pentru vizita lui Ceausescu. El, “fiul iubit al poporului”, a dat un interviu ziarului The Daily Telegraph, un altul televiziunii britanice Independent Television News (ITN), iar James Callaghan a intors favorul dand declaratii Agerpress. Presedintele Ceausescu pleca cu ganduri politico-economice in Regatul Unit. “Sper ca vizita, convorbirile pe care le voi avea cu primul ministru, cu alti oameni politici englezi vor da noi dimensiuni relatiilor noastre bilaterale, cat si conlucrarii pe plan international in infaptuirea securitatii europene, a unei politici de pace”, declara, la 1 iunie 1978, Ceausescu postului de televiziune ITN.

GO! Pare exagerat, dar daca va ganditi la: “Colocviul privind relatiile romano-britanice de la proclama-rea Independentei de stat a Romaniei si pana azi” organizat la Londra de Academia britanica; o Seara Romaneasca in acelasi oras, o expozitie intitulata “100 de ani de arta romaneasca”, “Zilele Romaniei la Coventry”.
13 iunie 1978. In timp ce la Londra se faceau ultimele repetitii, de pe Aeroportul Otopeni pleca o delegatie condusa de Nicolae Ceausescu. Alaturi de el era Elena Ceausescu, Gheorghe Oprea, prim viceprim-ministru al ministrului; Stefan Andrei, ministrul Afacerilor Externe; Vasile Pungan, ministru la presedintia Republicii, seful grupului de consilieri ai presedintelui si Ion Avram, ministrul Industriei Constructiilor de Masini.

CALEASCA.

La ora locala 11:25 (12:25 ora Romaniei), dupa un zbor de trei ore, avionul prezidential roman a aterizat pe Aeroportul Gatwick, Londra. Pe aeroport sunt intampinati, in numele Reginei Elisabeta a II-a, de ducele si ducesa de Kent. De pe aeroport, cuplul prezidential roman a fost preluat si condus cu trenul regal la Gara Victoria, din centrul Londrei. In gara are loc primirea oficiala. Pe covorul de catifea rosie paseste delegatia romana, fundalul sonor fiind constituit de salvele de artilerie trase in onoarea romanilor. Sunt primiti de Regina, de Printul Philip si le este prezentat Printul Charles si alti membri ai familiei regale, precum si membri de marca ai politicului britanic. Doamnelor si domnilor… vizita oficiala a inceput!

Lui Nicolae Ceausescu i-au fost rezervate cele mai inalte onoruri. Dupa senzationala primire din Gara Victoria, cele doua cupluri conducatoare,unul socialist, unul regal s-au urcat in trasurile regale, Nicolae cu Elisabeta a II-a, Elena cu Printul Philip. La fiecare trasura cate trei perechi de cai. Cortegiul este deschis de o escorta a Cavaleriei Regale. Trasurile sunt flancate de ostasi ai regimentelor de garda, in tinuta de parada. In ritm regal, cortegiul ajunge la Palatul Buckingham, la ora 13:00 FIX!

CHIMISTUL. Elena Ceausescu era un chimist de renume mondial… pe 14 iunie 1978, in timpul vizitei oficiale in Marea Britanie, distinsii oameni de stiinta englezi i-au acordat titlul de “Membru de onoare al Institutului regal de chimie”. Motivul? “Sunteti un distins om de stiinta, atat prin activitatea de cercetare, cat si prin rolul determinant in orientarea politicii stiintifice in Romania”, explica profesorul Richard Norman, presedintele institutiei britanice. Si vine raspunsul Elenei… “Doresc sa va multumesc calduros pentru primirea deosebit de cordiala pe care mi-ati rezervat-o, pentru hotararea de a-mi conferi titlul de membru al institutului si Diploma de chimist recunoscut.” Si titlu-i gata acordat!

ACORDURI AVIATICE

Doua dintre acordurile economice importante, semnate in timpul vizitei lui Ceausescu in Marea Britanie, priveau domeniul aviatic. Cu British Aerospace s-a semnat un contract-licenta pentru fabricarea in Romania a avionului BAC-1-11. Cum BAC avea nevoie de motoare s-a semnat si contractul-cadru de cooperare cu firma Rolls Royce pentru fabricarea in Romania a motorului cu care va fi echipat acest avion. Din partea romana, pe contracte si-a pus semnatura Gheorghe Boldur, adjunct al ministrului Industriei Constructiilor de Masini.

MARTURIA UNUI FOST MINISTRU DE EXTERNE

Cine poate vorbi mai bine despre vizita in Marea Britanie daca nu un roman prezent la vizita. Stefan Andrei, ministrul de Externe din acea perioada: “La Londra, discutiile au fost foarte bune, tot cu aprecieri pozitive in presa. Noi atunci am convenit amplificarea relatiilor dintre tarile noastre pe mai multe domenii si in special in probleme de aeronautica. Noi atunci faceam avioanele BAC in Romania, in cooperare cu Marea Britanie. Si s-a cazut de acord ca sa se treaca la modernizarea BAC-ului si la dezvoltarea colaborarii. Am fost si la Bristol atunci, in zona in care se fabrica avioanele.
Si a doua chestiune: englezii erau foarte interesati de judecata Romaniei in legatura cu situatia din China. Pentru ca era problema Hong-Kong-ului. Si voiau sa stie care sunt orientarile la Beijing …(…) Eu am stat la masa chiar langa Regina-Mama si ea spune: «Dom’le, mie imi pare bine ca Romania duce o politica independenta fata de Rusia, ca nu mai e supusa Rusiei. Am auzit ca vreti sa va dezvoltati, daca faceti si avioane. Si mie chiar imi pare bine , pentru ca noi suntem in fond cumva ruda, o ruda a mea, Regina Maria, a fost regina Romaniei…»” (Catalin Pruteanu)

MODELUL

Bunavointa conducatorilor britanici trebuia rasplatita intr-un fel. Joi, 15 iunie, la Hotelul Claridge, delegatia romana a organizat un banchet oficial in onoarea Reginei Elisabeta a II-a si a ducelui de Edinburgh. Alaturi de cele doua capete incoronate au fost prezenti mai multi reprezentanti ai familiei regale britanice si ai clasei politice britanice. Printul Charles al Tarii Galilor, ducele si ducesa de Kent, ducele si ducesa de Gloucester, primul-ministru James Callaghan, Margaret Thatcher, Eric Varley, ministrul Industriei.
Domeniul politicii externe a Romaniei, condusa de Nicolae Ceausescu, este unul dintre cele mai fascinante si controversate.

In ultima etapa a regimului lui Ceausescu, oficiile de propaganda produceau periodic o statistica in care erau cuprinse cifre ametitoare referitoare la vizitele “la nivel inalt” intreprinse in strainatate, spune Ion Petcu in volumul “Ceausescu – un fanatic al puterii. Biografie neretusata”. Asemenea statistici aratau ca, incepand din 1964-1965 si pana catre inceputul anilor ’80, Romania a fost o prezenta notabila in viata internationala.

NEGOCIATOR. In vizitele externe facute de Ceausescu se urmarea recunoasterea Romaniei ca nefiind o umbra a Uniunii Sovietice si ca este altfel decat ceilalti, mai aproape de lumea capitalista. Totusi, spune academicianul Dan Berindei, Ceausescu avea o calitate: aceea de bun negociator. Vizita in Franta, din 1980, unde Ceausescu avea sa-l intalneasca pe Giscard d’ Estaign, este relevanta in acest sens, marturiseste Stefan Andrei, ministrul de Externe la acea vreme. Ajunsesem la un acord de colaborare cu Renault si cu Citröen. Dar Ceausescu nu s-a oprit aici. A dorit renuntarea la intelegerea incheiata cu Uniunea Sovietica privind construirea unei centrale nucleare.

Francezii doreau sa ne vanda partea clasica a unei astfel de centrale, spune fostul ministru de Externe Stefan Andrei. De mentionat este ca o astfel de centrala este formata din doua parti: cea clasica si cea nucleara. Ceausescu a reusit totusi sa convinga partea franceza ca o parte din pretul centralei sa se faca cu produse ale IMGB, cea mai moderna uzina din industria metalurgica la nivel european. Acordul avea sa aiba o finalitate favorabila pentru Romania.

IL IMITA PE GENERALUL CHARLES DE GAULLE

Printre marile personalitati intalnite de Ceausescu se afla si generalul Charles de Gaulle, a carui arta de a vorbi liber a vrut dictatorul sa o imite. Prof. Ioan Scurtu: “Generalul de Gaulle a vorbit liber cand a venit in tara la noi si se zice ca Ceausescu a devenit oarecum invidios. Din acel moment a inceput si el sa vorbeasca liber, dar din pacate calitatile lui de orator erau scazute”. (Daniela Sontica)

FRANCOIS MITTERRAND L-A TAXAT PE CEAUSESCU

Profesorul Ioan Scurtu relateaza despre receptarea pe plan extern a politicii lui Ceausescu. “Cand a fost ales presedinte al Frantei Francois Mitterrand, care era si presedintele Partidului Socialist Francez, campania lui electorala a fost sustinuta financiar de Ceausescu si de altii din tarile socialiste. Ceausescu i-a trimis o scrisoare de felicitare in care vorbea ca victoria socialismului este drumul sigur spre democratie, or, Mitterrand a devenit in ’88-’89 unul dintre cei mai vajnici adversari ai lui Ceausescu tocmai din cauza acestei nerespectari a drepturilor omului in tara noastra si acestei dedublari a lui Ceausescu. Avea aceasta pretentie de lider mondial cand in propria tara oamenii erau umiliti si pusi intr-o situatie critica de existenta”, spune prof. univ dr. Ioan Scurtu, directorul Institutului Revolutiei Romane din Decembrie 1989. (Daniela Sontica)

CADOURILE PERSONALE

Vizitele externe ale lui Ceausescu se finalizau cu daruri din partea autoritatilor. Un lucru interesant s-a intamplat totusi dupa ce autoritatile straine au aflat ca acestea sunt expuse la muzeu, povesteste dr. Cristina Anton-Manea, muzeograf la Muzeul National de Istorie a Romaniei. Au inceput sa le daruiasca doar obiecte cu simbolistica nationala.

STATELE UNITE ALE AMERICII

Politica de mentinere a relatiilor bune cu toate statele a ajutat Romania sa obtina din partea SUA un tratament de “favorit” printre tarile comuniste.
Prima vizita pe “pamantul fagaduintei” avea loc intre 4 si 7 decembrie 1973, cand Ceausescu venea la Washington pentru a desfasura o actiune de sensibilizare a presedintelui Nixon, in vederea sprijinirii acordarii pentru Romania a clauzei natiunii celei mai favorizate. Cei doi presedinti erau la a treia intrevedere. Nixon vizitase Romania in 1967, inainte sa fie ales presedinte, ca simplu cetatean. S-a reintors in Romania in anul urmator, fiind primul presedinte al SUA care vizita o tara socialista.

POLITICA. In primavara anului 1978, Nicolae Ceausescu sosea in Statele Unite ale Americii, intr-o vizita pentru care facuse eforturi intense. Desi Carter considera comunismul indreptat impotriva drepturilor omului, echipa sa a abordat o noua politica pentru Europa de Est, orientata pe diferentierea intre tarile comuniste, acordand atentie celor mai liberale in politica interna sau mai independente fata de Uniunea Sovietica. Politica externa a Romaniei, care adesea sfida eforturile Moscovei de a reduce autonomia Bucurestiului, a facut ca regimul lui Ceausescu sa primeasca un tratament diferit din partea americanilor.
Ceausescu era nerabdator sa-l vada pe Carter. Voia, de asemenea, sa vina in Statele Unite sa se intalneasca cu personalitati din lumea afacerilor, in special din domeniul tehnologiei energetice si petrochimiei.

PREGATIRILE. La inceputul lunii februarie 1978 au inceput pregatirile. Nimic nu a fost lasat la intamplare. Ceausescu si-a trimis unul dintre consilieri pentru a pregati vizita. I-au fost inmanate lui Carter materiale care sa-l puna in tema cu situatia privind respectarea drepturilor omului din Romania. S-a elaborat un raport despre emigrarea din Romania, incluzand o lista cu persoane care asteptau viza pentru a parasi tara. A fost inclusa si o scurta istorie a Romaniei si a relatiilor romano-americane. In plus, Carter a primit cate un rezumat al biografiilor tuturor membrilor delegatiei romane. Aceste rezumate cuprindeau informatii despre pronuntarea corecta a numelor, ce limbi straine vorbeau, iar in cazul lui Ceausescu, preferintele lui culinare. Presedintelui Romaniei nu ii placea pestele si prefera bauturi fara gheata.

INTALNIREA. Vizita a inceput cu sosirea familiei Ceausescu la baza militara Andrews, la ora 18:00, la 11 aprilie, si s-a incheiat la 17 aprilie, la ora 19:00, cand delegatia romana a parasit aeroportul international “J.F. Kennedy” din New York pentru a se intoarce la Bucuresti. Discutiile din Biroul Oval ale celor doi presedinti s-au axat pe Orientul Mijlociu, unde Ceausescu avea relatii bune atat cu arabii, cat si cu israelienii. S-a acordat atentie si aplicarii drepturilor omului in Romania. Ceausescu s-a aparat spunand ca este o problema interna, in care nu se admit amestecuri externe. Ceausescu si Carter au semnat o declaratie comuna, care a reinnoit promisiunea de a respecta Declaratia comuna semnata in 1973 si promitea sa continue discutiile la nivel inalt, eforturile de a extinde comertul si de a coopera la rezolvarea problemelor umanitare.

EVENIMENTE. In timpul vizitei au avut loc mai multe mese: un pranz oferit de doamna Vance, sotia secretarului de stat, la 12 aprilie, apoi a urmat evenimentul principal – dineul de stat de la Casa Alba, in aceeasi seara, urmat de un segment distractiv, cu o lista oarecum diferita de oaspeti, si a doua zi inca un pranz, oferit de doamna Carter. Ultimul eveniment al vizitei din Washington a fost o receptie pentru un grup de cetateni americani de origine romana la Ambasada Romaniei. Cei 250 de invitati au mancat si au baut feluri si vinuri traditionale romanesti.

SUCCESE. La 14 aprilie, familia Ceausescu a plecat din Washington pentru o vizita de trei zile prin Statele Unite. Printre putinele placeri pe care si le-au permis cei doi soti Ceausescu in SUA, a fost vizitarea parcului Disneyland. In ultima zi, presedintele roman s-a intalnit cu magnati ai industriei. Inainte de plecarea din SUA, oficialitatile romane au semnat un acord cu Control Data Corporation din Minneapolis (in sectorul prelucrarii datelor, al computerelor si alte domenii inrudite), de cooperare economica si tehnica pe zece ani, primul de acest fel intre o firma americana si Romania. “Dupa vizita din America, a avut loc o crestere a comertului exterior si in acelasi timp ne-au vandut licente in tehnica de varf. La noi era sfant: ceea ce primeam din Vest nu dadeam Uniunii Sovietice. Ceea ce se spune ca Romania era o rampa, prin care luam si dadeam… nu, e o tampenie! Pentru ca nici sovieticii nu ne cereau. Aveau ei mijloacele lor, aveau o armata de spioni”, spune Stefan Andrei, fost ministru de Externe al Romaniei.

IMPACTUL. La 2 iunie 1978, presedintele Carter a trimis o scrisoare Congresului pentru reinnoirea anuala a clauzei natiunii celei mai favorizate acordate Romaniei. Congresul a aprobat prelungirea pe trei ani a acordului comercial si a reinnoit clauza acordata Romaniei pentru inca 12 luni.
Ceausescu, imediat dupa intoarcerea sa in tara, a acordat pasapoarte si vize de iesire pentru 47 persoane. Aceasta a fost ultima vizita oficiala la nivel de presedinti ai Romaniei si SUA pentru aproape doua decenii. (documentare din Magazin istoric, numarul 5 din 1998, “Un dineu pentru 134 persoane, va rog!”, de Joseph F. Harrington, Scott Karns, Framingham State College, SUA, o traducere de Florin Surcan)

Discursul lui Nicolae Ceausescu la Camera de Comert a Statelor Unite ale Americii

“Cele doua natiuni au obiective comune in domeniul politicii externe, acelea de a cauta sa mentina relatii bune cu toate statele, indiferent de ideile lor filozofice, de a duce o politica de respectare a independentei si suveranitatii fiecarei natiuni a lumii”

Nixon (Vizita de stat a presedintelui Nicolae Ceausescu in SUA, editura Politica, 1973) “In afara convorbirilor cu presedintele american, liderul roman a vorbit in fata Congresului american solicitand acordarea clauzei. Cu prilejul vizitei au fost semnate o serie de acorduri, intre care cel mai important era cel de constituire a Consiliului romano-american pentru promovarea relatiilor economice si culturale”
(“Ceausescu, un fanatic al puterii – biografie neretusata”Ion Petcu, Editura Romanul, 1994)

CEAUSESCU, PE USA DIN DOS

In 1978, in SUA, “in fata succesului vizitei noastre si, bineinteles, privind cu invidie spre Bucuresti, spre Romania, cercurile nationaliste maghiare au organizat acolo o demonstratie puternica impotriva lui Ceausescu, la incheierea vizitei. Nu stiu cat a fost implicat si Pacepa in asta. Parerea mea este ca, in conditiile de atunci, el nu a sprijinit aceasta manifestatie, desi la putin timp dupa, el a tradat” – Stefan Andrei, fost ministru de Externe al Romaniei. Cei doi soti Ceausescu au fost scosi pe usa din spate a hotelului unde erau cazati, pentru a scapa de manifestanti.

FUGA LUI PACEPA SAU INCEPUTUL SFARSITULUI

In vara anului 1978, Ion Mihai Pacepa (aici, singur printre femei), pe atunci director adjunct al Departamentului de Informatii Externe (spionaj) al Securitatii, fuge din tara si obtine azil politic in Statele Unite. Aceasta a fost adevarata lovitura pentru Ceausescu. “Prin plecarea lui Pacepa a fost practic desfiintat intregul aparat de spionaj al Romaniei”, spunea colonelul Richard James Womack, din Departamentul de Informatii Militare a Statelor Unite.

GAFELE AMERICANILOR

Sotii Ceausescu, impreuna cu presedintele Carter si prima doamna a SUA, s-au indreptat spre o platforma pentru ceremonia sosirii delegatiei romane, unde orchestra Casei Albe a intonat imnul Romaniei. Spre surpriza tuturor, melodia era cea a vechiului imn. In acea seara, familia Carter a oferit un dineu in onoarea invitatilor sai. Ceremonia a inceput cu imnul national al Romaniei. Carter a remarcat: “Este cel bun”, scuzandu-se pentru greseala de dimineata. (din acelasi numar al revistei Magazin istoric)

O reactie prieteneasca intre Nicolae Ceausescu si Jimmy Carter

CIUDATENII

Vizita presedintelui Republicii Socialiste in Irlanda 13-16 iunie 1978
Aeroportul Upland din Ottawa. 14 aprilie 1985. Oficialii canadieni organizau o ceremonie oficiala in onoarea sosirii presedintelui Republicii Socialiste Romania…
Vizitele internationale ale familiei Ceausescu erau prezente pe primele pagini ale ziarelor. “Am fost cu Ceausescu in vizita, in 1984, in Canada”, marturisea Stefan Andrei, ministrul de Externe din timpul guvernarii ceausiste. “Trudeau (n.r. – numele premierului canadian la acea vreme) a fost si el la randu-i in Romania”.

POLITETE. Exista un termen de politete in diplomatie, spune academicianul Dan Berindei, in care o tara este “obligata” sa intoarca vizita unui inalt demnitar dintr-un alt stat, iar relatiile diplomatice intre Romania si Canada sunt foarte vechi. Ele au fost stabilite la 16 august 1919, prin infiintarea Consulatului General al Romaniei la Montreal. Relatiile bilaterale romano-canadiene s-au caracterizat printr-un dialog politic intensificat si cooperare orientata spre domenii de importanta strategica pentru tara noastra, in special in domeniile energiei si telecomunicatiilor.

UN CANADIAN IN ROMANIA. Faptul ca Trudeau a vizitat Romania nu era, deci, un lucru curios. Alaturi de vechile relatii dintre Romania si Canada, diplomatul canadian avea un interes aparte pentru a veni in tara noastra. In tinerete, Trudeau a citit Panait Istrati. Si, aflat in vacanta pe malul Adriaticii, a tinut in mod deosebit sa vina sa vada Delta Dunarii si Braila, locuri descrise de Panait Istrati in cartile lui. Ceausescu era foarte preocupat de inarmarile nucleare. Fostul dictator visa sa construiasca in Romania cinci reactoare nucleare.

Programul vizitei in Canada era legat deci de centrala nucleara. Mai ales ca Romania incheiase un contract in aceasta privinta cu statul canadian. In aceasta chestiune, Trudeau a avut o pozitie rationala… cursa trebuia oprita.
Profesorul Ioan Scurtu povestea ca Ceausescu era foarte ambitios. “Cand se pregatea sa faca o vizita in strainatate pretindea sa fie primit acolo unde fusesera cazate cele mai mari personalitati. Este si cazul vizitei facute intre 13 si 16 iunie 1978 in Marea Britanie si Irlanda. La aflarea vestii ca regina Marii Britanii isi rasfata oaspetii de onoare plimbandu-i in vestita-i caleasca, a staruit si a obtinut si el acest lucru. Era ceva cu totul exceptional, pentru ca regina este undeva cu mult mai sus fata de un presedinte de stat, are o demnitate aparte”, mentioneaza profesorul. “La sosirea in Romania a pus sa i se construiasca o caleasca asemanatoare celei avute de regina Marii Britanii”, se destainua presei Camil Roguski, arhitectul personal al liderului PCR. “A iesit o caleasca simpla, care insa avea… frana de ARO”, isi amintea arhitectul.

TARILE ASIATICE

In iunie 1971 s-a desfasurat vizita in tari comuniste asiatice. De aici, Ceausescu a venit cu idei noi.
In analizele care se fac asupra etapei Ceausescu in istoria Romaniei, se mentioneaza ca etapa declansatoare a “noului curs” al politicii sale – soldata cu finalul tragic al evenimentelor din decembrie 1989 – vizita intreprinsa in 1971 in tari comuniste asiatice. Datorita documentelor de arhiva suntem acum in masura sa cunoastem ce s-a intamplat pe parcursul celor trei saptamani ale vizitei in RP Chineza, RPD Coreeana, RD Vietnam si RP Mongola. La 25 iunie 1971 a avut loc sedinta Comitetului Executiv al CC al PCR. Vreme de doua ore si zece minute, Ceausescu monologheaza in fata celorlalti tovarasi, informandu-i ce a facut si vazut in cele patru tari asiatice vizitate in 1-24 iunie.

ESCALA SOVIETICA. De remarcat ca inainte de a survola teritoriul tarilor asiatice, delegatia romana facuse escala la Novosibirsk si Omsk unde – zice el – “am fost bine primiti de tovarasii de la comitetele regionale respective”. Metoda intalnirii cu lideri sovietici la dusul si intorsul din fiecare calatorie in China fusese instituita de Gheorghiu-Dej. Dupa declaratiile fostului prim-ministru Ion Gheorghe Maurer, procedeul conta ca dovada a “sinceritatii” in raporturile cu sovieticii si loialitatii fata de cauza unitatii miscarii comuniste grav afectate, dupa moartea lui Stalin, de schisma chino-sovietica. Si la dus, si la intors acestia ii informau – direct sau prin intermediari regionali – pe liderii sovietici despre obiectivele si rezultatele calatoriei. Erau trecute, desigur, sub tacere acele amanunte care indicau adevaratul scop al delegatiilor romanesti: protectia lui Mao Tze Dun pentru incercarile romanilor de a se sustrage controlului deplin al Kremlinului.

“AVEM DE INVATAT”. Vizita din 1971 se produce in plina “revolutie culturala” chineza, aspecte de mare vizibilitate ale acesteia fiind festivismul si cultul lui Mao. “La Pekin am avut parte de o primire deosebit de buna, relateaza Ceausescu. In primul rand, la primirea pe aeroport au venit practic toti conducatorii de partid si de stat care puteau veni, pentru ca ceilalti erau bolnavi si nu se puteau deplasa. Primirea a fost deosebita la aeroport si din partea populatiei; pe urma, in oras o primire de sute si sute de mii de oameni, dar nu gramada, cum se iese la noi, ci in mod organizat – cu scoli, fanfara, jocuri sportive, dansuri. Si la coreeni la fel a fost. Si cred ca avem si de invatat, totul era ordonat. A fost un fel de sarbatoare, o manifestare sarbatoreasca. In piete era scris cu steaguri si cu trupuri: «Traiasca prietenia chino-romana» – in limba chineza si in romana. Erau lozinci multe despre prietenie, despre lupta impotriva imperialismului, impotriva presiunilor de tot felul.”
Festivitatile chineze si coreene care l-au impresionat pe Ceausescu vor fi copiate in anii urmatori in Romania.

“MARGINALIZAREA” LUI ION ILIESCU

Vizita a fost evocata, dupa 1989, deseori de Ion Iliescu, atunci secretarul CC cu propaganda, ca moment al “marginalizarii” pentru “opozitia” la impresiile si proiectele lui Ceausescu inspirate de realitatile comuniste asiatice. Din relatarea ce-o face Ceausescu in CPEx, reiese numai ca proaspatul sau diriguitor propagandistic nu se ridicase la inaltimea exigentelor functiei sale pe parcursul vizitei. “In ce priveste pregatirea materialelor – zice Nicolae Ceausescu in prezenta lui Ion Iliescu – am avut cei doi consilieri, pentru ca, practic, Iliescu nu a lucrat cum trebuie. Am avut pe cei doi consilieri – Dobrescu si Mitea. La comunicat au lucrat Andrei si Macovescu. Eu o spun numai asa, pentru ca va trebui sa tragem invataminte.” Iar invatamintele nu s-au lasat asteptate, Ion Iliescu fiind inlocuit curand din functia de secretar cu propaganda cu Dumitru Popescu.

PE ASTA NU AM VIZITAT-O!

“Ceausescu a vizitat peste 100 de tari. Se zice ca odata, cineva i-ar fi zis lui Ceausescu un nume, si el a intrebat ce este asta. I s-a spus ca este o tara, la care el a spus: «Nu, nu se poate sa fie nume de tara, pentru ca eu n-am vizitat-o!», asa de intense erau aceste contacte, ne spune profesor Ioan Scurtu. Sigur, multe dintre ele erau si eficiente, in sensul ca se incheiau si acorduri economice, a fost perioada in care s-au realizat importuri masive, s-a achizitionat tehnologie moderna, deci au fost aspectele acestea pozitive. Dar, sigur, a fost si aspectul propagandistic, Ceausescu a fost prezentat ca erou al pacii, al colaborarii internationale, lider mondial, ceea ce, fireste, era o exagerare”. (Daniela Sontica)

PRIN VECINI

Ceausescu, coplesit de cadoul facut de secretarul general al CC al PSUG, Erich Honecker
Vizite scurte si dese. Nicolae Ceausescu a bifat pe lista sa de calatorii externe Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, RF Germania, RD Germana, Cehoslovacia si Polonia.
Intr-un interviu acordat de Nicolae Ceausescu in 1973 lui Karl Neuman, seful biroului din Viena al Televiziunii I (A.R.D.) din RFG, acesta a declarat ca “intre unele tari socialiste au existat intr-adevar si exista o serie de deosebiri de pareri si chiar divergente”. Intre Republica Socialista Romania existau relatii de prietenie cu o serie de tari socialiste, chiar vecine. Aceste relatii erau concretizate in vizite comune si semnarea unor acorduri. Din sirul de tari enumerat mai sus, prima invitatie pe care a acceptat-o tovarasul a fost cea a RSF Iugoslavia. La 29 mai 1968, Nicolae si Elena Ceausescu au participat la convorbiri cu delegatia iugoslava, condusa de Iosip Broz Tito. De asemenea, s-a semnat un comunicat comun. Oaspetii romani au vizitat uzine si piata agroalimentara. Tot in aceasta formula vor reveni in 1976, intre 8 si 11 septembrie. Au avut loc convorbiri cu presedintele Tito, s-au semnat documente oficiale, tovarasului i s-a conferit titlul de “Cetatean de onoare” al orasului Belgrad si s-au vizitat obiective turistice si industriale.

POLITETURI. Au fost date dineuri oficiale in cinstea cuplului ceausist de catre presedintele RSF Iugoslavia, Serghei Kraigher, presedintele RS Slovenia, Draja Marlovici, presedintele RS Serbia. Doi ani mai tarziu, Iugoslavia va fi din nou gazda presedintelui roman. Intre 16 si 17 noiembrie 1978, au avut loc convorbiri cu presedintele Tito si cu presedintele Serbici Dobrivoe Vidici. Lui Ceausescu ii este conferit ordinul “Erou al muncii socialiste”. Alte vizite in aceasta tara au avut loc intre 22-24 octombrie 1980 si 25-27 octombrie 1982. Intre 15-17 august 1968, o delegatie de partid si de stat, condusa de N. Ceausescu, s-a aflat intr-o vizita oficiala in RS Cehoslovaca. Au avut loc convorbiri cu presedintele RS Cehoslovace, Ludvik Svoboda, in urma carora s-a semnat Tratatul de prietenie, colaborare si asistenta mutuala dintre cele doua tari. De asemenea, s-au depus coroane. Alte vizite au mai avut loc in 1972 (25-26 ianuarie) si in 1981 (19-21 mai).

PRIETENIE SINCERA. Intre 19 si 20 mai 1969, Ceausescu s-a aflat in Polonia, unde au avut loc convorbiri si a fost semnat un Comunicat comun cu presedintele Wladyslav Gomulka. Tot aici va reveni in 1984, intre 4 si 14 iunie, pentru a conferi ordinul “Steaua RPR” pentru Wojciech Jaruzelski. Ultima oara cand Nicolae a calcat pe pamant polonez a fost in anul 1985, intre 22 si 26 aprilie, cand s-a semnat Tratatul de la Varsovia. La vecinii din sud, Nicolae si Elena vor efectua prima vizita in 1974 (11-12 mai), unde vor participa la convorbiri cu presedintele Todor Jivkov. Urmatoarea vizita in RP Bulgaria se va inregistra intre 12 si 14 octombrie 1982, apoi intre 7 si 9 octombrie 1987. Au avut loc convorbiri cu Todor Jivkov, presedintele Consiliului de Stat al Bulgariei, s-au depus coroane la mausoleul lui Gheorghi Dimitrov, Ceausestii au participat la dineul oferit de gazde si s-au deplasat la Plovdiv la Institutul de Cercetari Stiintifice in domeniul Pomiculturii din cadrul Complexului de Cercetari Stiintifice si de productie “Gheorghi Dimitrov”.

GERMANIA DE EST SI DE VEST, CALCATE DE CEAUSESCU

La 7 octombrie 1949, Germania de Est s-a declarat stat independent, cu capitala la Berlin, sub numele de Republica Democrata Germana. Simultan cu declararea Republicii Democrate Germane, Germania de Vest (Zona de Ocupatie Vestica a Germaniei, aflata sub controlul trupelor americane, engleze si franceze) s-a declarat stat independent, sub numele de Republica Federala a Germaniei, sau RFG, avand capitala la Bonn.
Intre 8 si 10 iunie 1977, tovarasul Ceausescu a efectuat o vizita in Republica Democrata Germania. Au avut loc: convorbiri oficiale cu secretarul general al CC al PSUG, Erich Honecker, presedintele Consiliului de Stat al RD Germania, in urma carora este semnata o Declaratie comuna, depunere de coroane, vizitarea unor obiective turistice (ansamblul muzeal Swinger, muzeul Pergamon), si participarea la dineurile oficiale. Printre participantii la festivitatile prilejuite de implinirea a 40 de ani de la infiintarea Republicii Democrate Germane care au avut loc la Berlin, intre 6-8 octombrie 1989, s-au aflat si Nicolae Ceausescu si Constantin Dascalescu, Mihail Gorbaciov, Erich Honecker si Todor Jivkov.
Intre 26 si 30 iunie 1973, a avut loc “Vizita presedintelui Nicolae Ceausescu in Republica Federala Germania. In cea de-a treia zi a vizitei, presedintele N. Ceausescu, tovarasa Elena Ceausescu, persoanele oficiale romane care-i insotesc au fost oaspetii unor importante unitati economice din RF Germania. In marile intreprinderi vizitate – «Gutehoffnugshütte» si «Volkswagen» a fost subliniata importanta conlucrarii economice dintre cele doua tari. La Hamburg, marele port vestgerman, care joaca un rol important in dezvoltarea relatiilor dintre RF Germania si Romania. Pretutindeni, oaspetilor romani li s-a facut o primire plina de caldura, reflectand pretuirea fata de politica Romaniei, stima fata de personalitatea tovarasului N. Ceausescu.” (Romania libera, vineri, 29 iunie 1973). De altfel, Romania a fost prima dintre tarile din Europa de Est care a deschis calea colaborarii cu RFG.

In vizitele oficiale, tovarasul venea cu mancarea de-acasa.Insa, nu spunea “ba” la ospetele iugoslave

UNGURUL VISA LA O AUTONOMIE

“Relatiile cu Ungaria au mers prost la nivel inalt, pentru ca acestia visau la cel putin o autonomie a Transilvaniei”, este de parere Stefan Andrei, fostul ministru de Externe comunist. Intre 24 si 26 mai 1967, secretarul general al CC al PCR, Nicolae Ceausescu, s-a aflat in capitala ungara. “Ungarii pomeneau si de infiintarea unui stat in stat in zona secuimii, dar in orice caz cu o iesire spre frontiera prin Satu-Mare sau Bihor, chiar cu model Berlin pentru Cluj. Voiau ca limba maghiara sa fie oficiala ca si limba romana”, conchide Stefan Andrei.

14 MAI 1955, DATA SEMNARII TRATATULUI DE LA VARSOVIA

Pactul de la Varsovia sau Tratatul de la Varsovia, numit in mod oficial Tratatul de prietenie, cooperare si asistenta mutuala a fost o alianta militara a tarilor din Europa Rasariteana si din Blocul Rasaritean, care voiau sa se apere impotriva amenintarii pe care o percepeau din partea aliantei NATO (care a fost fondata in 1949). Crearea Pactului de la Varsovia a fost grabita de integrarea Germaniei de Vest “remilitarizata” in NATO prin ratificarea de catre tarile occidentale a Intelegerilor de la Paris. Tratatul de la Varsovia a fost initiat de catre Nikita Hrusciov in 1955 si a fost semnat la Varsovia la 14 mai 1955. Pactul si-a incetat existenta la 3 martie 1991 si a fost in mod oficial dizolvat la intalnirea de la Praga, la 1 iulie 1991. La 26 aprilie 1985, a avut loc, la Varsovia, intalnirea la nivel inalt a conducatorilor de partid si de stat ai tarilor participante la Tratatul de la Varsovia; semnarea Protocolului cu privire la prelungirea duratei de valabilitate a Tratatului pe urmatorii 20 de ani, si, ulterior, pe inca 10 ani. Romania a fost reprezentata de N. Ceausescu, RP Ungaria – Janos Kádár, URSS – Mihail Gorbaciov, RP Polona – Wojciech J”ruzelski, RP Bulgaria – Todor Jivkov, RD Germana – Erich Honecker, RS Cehoslovaca – Gustav Musak.

A FOST SI DE RAS, SI DE PLANS

Stefan Andrei isi aminteste de o anumita vizita care era sa nu mai aiba loc in Iugoslavia. “Tito, omologul lui Ceausescu, a decis sa nu mai vina la aeroportul din Belgrad sa intampine delegatia. Suntem intampinati de vicepresedintele Iugoslaviei, ministrul de Externe…” Desi era pe aeroportul tarii-gazde, Ceausescu era decis sa nu mai onoreze vizita. “Mi-a spus sa iau masuri si sa rezolv problema”. A mers personal la tov. Tito care se gasea in Slovenia la o resedinta. L-a convins sa ii primeasca pe aeroportul de acolo.

DEPARTE DE TARA

Ceausescu va continua linia inceputa in aprilie 1965. Prin vizitele sale intentiona ca Romania sa dezvolte relatii amicale cu toate tarile. Se simtea apropiat mai ales de Coreea de Nord.
Nicolae Ceausescu va efectua, singur sau alaturi de Elena Ceausescu, nenumarate vizite in Coreea de Nord si Vietnamul de Nord, dar si in Mongolia, tocmai pentru a arata ca se preocupa de aceasta zona mai indepartata de Romania, dar foarte importanta. Vizitele in Coreea de Nord s-au succedat intr-un ritm ametitor: 20-23 mai 1978, 17-21 aprilie 1982, 12-15 octombrie 1985, 18-21 octombrie 1987. Vizita era precedata de negocieri intre factori diplomatici, economici, in asa fel incat ea venea sa ratifice o serie de acorduri deja stabilite. Numai in cazuri exceptionale, in care delegatiile nu se intelegeau, sefii de stat stabileau ultima forma a tratatelor. Ceausescu invatase repede elementele de protocol si era preocupat ca vizita sa decurga in cele mai bune conditii. Voia sa consolideze statutul international al Romaniei. Vizitei de la 10 iunie 1971 in Republica Populara Democrata Coreeana i s-a acordat o imensa atentie din partea presei. La sosirea la Phenian, Ceausescu era intampinat de Kim Ir Sen. Prezenta masiva a conducatorilor coreeni, buna dispozitie, urarile calde si generoase spuneau mai mult decat vorbele. Cei doi presedinti isi strangeau mainile si schimbau amabilitati.

LA GINGIS HAN. Intre 21 si 24 iunie 1971 Ceausescu a efectuat o vizita de stat in Mongolia. La Ulan Bator a vazut cu ochii lui cum traiau urmasii marelui Han. La o suprafata cat a Frantei, Germaniei, Spaniei si Angliei la un loc, Mongolia nu avea decat o cale ferata; aceasta traversa tara de la nord la sud si facea legatura intre China si Rusia. La vizita in Vietnam, intre 23 si 26 mai 1978, Romania s-a alaturat celorlalte state care au furnizat ajutor material, politic, diplomatic si moral vietnamezilor.
“Am avut ocazia sa vad costumele pentru Ceausescu. Nu tinea la moda si nu a purtat niciodata un costum la doua randuri. Avea exact acelasi costum cu un decolteu nu prea adanc si cu revere inguste. Stofele erau furnizate de fabricile si tesatoriile romanesti, respectiv Sibiu, Brasov si Ploiesti. Ceausescu, un comunist fanatic, avea o ura pe Cooperativele care lucrau haine, el iubea industria. Cooperatia reprezenta pentru el un fel de reminiscenta capitalista. O accepta din dorinta de a prezenta Romania ca o tara libera. Toti cei care cadeau in dizgratie mergeau sa-si faca hainele la Cooperatie” creatorul Sergiu Boeangiu

UN VALET PENTRU COSTUME

Creatorul Sergiu Boeangiu povesteste: “Ceausescu avea un valet care ii pregatea costumele, camasile, cravatele. Trebuia sa fie de aceeasi inaltime, aceeasi constitutie cu Ceausescu. L-am cunoscut personal pe Voicu si l-am intrebat daca era adevarat ca Ceausescu purta un costum o singura data. Mi-a spus ca nu era adevarat. Era o prostie. Avea costume preferate. In unele mai vechi se simtea chiar bine. Nimeni nu stia ce se intampla cu ele. In nici un caz nu erau arse. El proba primul costumele. De aceea trebuia sa aiba aceeasi statura. El trebuia sa imite si pozitiile lui Ceausescu”.

DISTINCTII, DECORATII, DIPLOME, MEDALII

Intre cadourile si atentiile cu care era onorat Ceausescu atunci cand mergea in vizite externe se afla si cheile simbolice ale oraselor vizitate, plachetele sau medaliile, ca si distinctiile. Despre aceste semne ale unei pretuiri deosebite de care se bucura – din sinceritate sau din interes – dictatorul roman vorbeste Nicolae Petrescu, muzeograf la Muzeul National de Istroie a Romaniei: “Decoratiile sunt toate la nivel mare, de sef de stat. Cam toate tarile lumii i-au acordat asemenea distinctii. Incepand cu Uniunea Sovietica, care i-a dat Ordinul Lenin de doua ori, Bulgaria, care i-a dat Ordinul Dimitrov, si pana la Legiunea de Onoare, ordine scandinave sau chiar Ordinul Basc… Imparatul Japoniei insusi i-a conferit Ordinul Crizantemei. A primit, de asemenea, decoratii din tarile latino-americane”. De unde reiese ca nu doar propria tara i-a intretinut cultul personalitatii lui Nicolae Ceausescu, ci si pe plan extern acesta ii era alimentat din plin. (Daniela Sontica)

ARTA TRADITIONALA AFRICANA

“Din Africa primise un mobilier foarte frumos si interesant, din bucati foarte mari de lemn sculptat. Din acea zona primise multe sculpturi artistice specifice africane, deosebit de frumoase, precum si niste bronzuri din Camerun, destul de interesante. Ca un fapt divers, la vederea fildesilor imensi, sculptati, seful marelui stat major al URSS, aflat intr-o vizita la Bucuresti, a exclamat: “Haraso! Si eu am avut, dar mi i-au spart copiii!”. Informatia ne-a fost oferita de dr. Cristina Anton-Manea, muzeograf la Muzeul National de Istorie a Romaniei. (Daniela Sontica)
De la aeroportul Sun An Ceausescu a fost condus intr-o decapotabila

VATICAN

Vizita lui Nicolae Ceausescu la Vatican, in mai 1973, este expresia unei ingrijorari a lui Ceausescu in ceea ce priveste posibilul “amestec in treburile interne”.
Vaticanul anuntase ceva mai inainte intentia de a reglementa situatia din tarile de Est a supusilor catolici.

CEAUSESCU-PAPA. Profesorul Ioan Scurtu afirma despre vizita la Vatican a presedintelui roman: “La 26 mai 1973, Nicolae Ceausescu a avut o discutie la Vatican cu Papa Paul al VI-lea, discutie care se referea la situatia relatiilor internationale, precum si la libertatea cultelor religioase din Romania. Papa Paul al VI-lea s-a declarat satisfacut de libertatea de care beneficia cultul catolic si a solicitat ca si cultul greco-catolic sa beneficieze de o recunoastere oficiala. Nicolae Ceausescu a sustinut ca scindarea Bisericii Ortodoxe a fost rezultatul presiunii Imperiului Habsburgic, care a aplicat si in Transilvania principiul “divide et impera”, contribuind astfel la constituirea unei Biserici obediente fata de Vatican si, desigur, fata de Roma. De asemenea, el a afirmat ca acestei situatii i s-a pus capat in 1948, cand s-a realizat unirea celor doua biserici romanesti, ortodoxa si greco-catolica. La staruinta Papei, Nicolae Ceausescu a promis ca statul roman va manifesta toleranta fata de practicarea cultului greco-catolic”.

Primul Concordat semnat intre Romania si Vatican se semnase in 1927, act in care erau prevazute relatiile dintre cele doua state, dar acesta fusese desfiintat in 1950 de partea romana care, in 1948 desfiintase si Biserica Greco-Catolica de la noi.
Greco-catolicii isi pusesera mari sperante in aceasta intrevedere din 1973, dar n-a fost ce au crezut ei. S-a inregistrat doar o oarecare destindere, in sensul ca si-au putut tine slujbele – desi clandestin –, iar securitatea nu se mai manifesta atat de dur fata de ei ca pana atunci.

COMPROMIS CONTRA IERTARII REGELUI

In 1969, Departamentul Cultelor din RSR considera Concordatul semnat in 1927 cu Vaticanul drept un compromis facut de autoritatile romane contra “iertarii” oferite de Vatican lui Ferdinad fata de greseala sa de a-si fi botezat copiii in rit ortodox. Apoi, actul fusese semnat in perioada in care guvernul era condus de Averescu, a carui sotie era catolica, si ratificat in 1929 de un guvern condus de Iuliu Maniu, greco-catolic. In plus, Bucurestiul considera ca prin acel Concordat i se crease Bisericii Romano-Catolice din Romania o serie de avantaje fata de alte culte.

PENTRU O IMAGINE FRUMOASA PESTE HOTARE

Indulcirea relatiilor dintre cele doua state era dorita de ambele parti. Pe de o parte, Vaticanul dorea administrarea comunitatii de catolici in mod direct, iar partea romana dorea sa aiba o imagine buna in exterior, de tara care respecta libertatile religioase ale tuturor cultelor. Mai era, desigur, si ambitia lui Ceausescu de a se implica personal, ceea ce s-a si intamplat prin vizita sa din 1973.
Tatonarile pentru intalnirea dintre Ceausescu si Papa Paul al VI-lea au inceput inca din 1966, cand Corneliu Manescu, ministrul Afacerilor Externe, a mers la Roma. La 17 ianuarie 1968 Ion Gheorghe Maurer, presedintele Consiliului de Ministri, a intreprins o alta vizita la Roma, care s-a soldat si cu o intrevedere cu Papa. Statul roman n-ar fi dorit totusi sa existe suspiciunea pe plan extern ca in Romania vreo biserica este persecutata.

EVITAREA ORICAROR RISCURI

In numarul 11/2001 al revistei Magazin istoric sunt citate note din documente referitoare la organizarea vizitei din care reiese ca nu se dorea deloc o colaborare prea stransa intre Biserica Ortodoxa Romana si catolici. “In cazul in care se va aprecia ca un contact intre Patriarhie si institutia condusa de Bea (cardinal – n.n.) ar putea fi acceptat” se recomanda prudenta “pentru a se evita orice risc de manevre prin unele ramasite ale fostei biserici uniate”.

VIVA IL PRESIDENTE

Intensificarea relatiilor romano-italiene a reprezentat inca de la inceputul anilor ’70 un punct important in agenda lui Nicolae Ceausescu.
Desi vizitele in Italia au fost putine, Ceausescu a reusit sa-si lase amprenta pe teritoriul patriei Cizma. Latura care l-a atras indeosebi pe fostul presedinte al Romaniei a fost cea comerciala. Drept urmare, in 1971, Ceausescu a cerut “consolidarea relatiilor comerciale dintre Romania si statul italian”. Rezultatul a fost aparitia Camerei de Comert Italo-Romana, prin care 6.000 de firme italienesti s-au implicat in relatii comerciale cu tara noastra.

INCEPUTURILE. Odata investit in functia de presedinte al Partidului Comunist Roman, Nicolae Ceausescu si-a inceput turneele in Europa de Sud. Italia l-a primit cu bratele deschise in 1973, intre 22 si 26 mai, notand ca “vizita Presedintelui Nicolae Ceausescu reprezinta o expresie a bunelor relatii si a prieteniei dintre cele doua popoare”. Romania libera, in editia din acel an, descria amanuntit pasii lui Ceausescu: “A sosit la Roma si urmeaza sa viziteze, pe rand, Genova si Milano.

Capitala Italiei a rezervat presedintelui Nicolae Ceausescu si tovarasei Elena Ceausescu o primire stralucitoare. Festivitatea de la Aeroportul Ciampino, sentimentele de prietenie manifestate de cetatenii Romei, inaltele onoruri militare de la Palatul Quirinale, atmosfera de cordialitate demonstreaza ca intalnirea a inceput sub cele mai bune auspicii”. In continuare, redactorii publicatiei mentioneaza ca “discutiile dintre presedintele Romaniei si omologul sau Giovanni Leone au durat o ora. Ambii si-au manifestat simpatia unul fata de celalalt. Locuitorii Romei au salutat pe conducatorul statului roman cu cuvintele «Viva il presidente Ceausescu! Viva la Romania!»”.

INVITATI DE SEAMA

In cadrul aceluiasi turneu din 1973, presedintele Italiei, Giovanni Leone, a adresat un cuvant de salut catre Nicolae Ceausescu si a organizat un dineu in cinstea presedintelui Romaniei. La randul ei, sotia sefului statului italian, Vittoria Leone, a invitat-o pe Elena Ceausescu la un ceai, urmand ca, mai tarziu, sa sustina si o receptie in onoarea celor “doi invitati de seama”. “In ceea ce priveste relatiile bilaterale – declara presedintele Leone – s-a luat act cu satisfactie de stadiul colaborarilor economice, tehnico-stiintifice si culturale, fiind luata decizia comuna de a le dezvolta mai departe.”

SOLEMNITATEA SCHIMBULUI DE DECORATII

Tot in luna mai a anului 1973, presedintele Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu au vizitat regiunea italiana San Marino. “A fost una dintre cele mai importante vizite ale oficialului roman in Peninsula Apenina. Presedintele Romaniei a ascultat cuvantarea Capitanului Regent Francesco Maria Francini, a participat la dejunul oferit de capitanii regenti si a asistat la solemnitatea primirii oficiale si a inmanarii unor inalte distinctii. De asemenea, presedintele Nicolae Ceausescu s-a intalnit cu Aldo Moro 

PLACHETA DE AUR

“In luna decembrie a anului 1981, la data de 9, tovarasul Nicolae Ceausescu se afla in vizita in Italia, la Piemont”, scria Almanahul Scanteia. “Tovarasului Nicolae Ceausescu, secretar general al Partidului Comunist Roman, i-a fost conferita «Placheta de aur a Giuntei regionale Piemont», in semn de profund omagiu si deosebita stima din partea locuitorilor acestei importante regiuni a Italiei, pentru contributia remarcabila la dezvoltarea traditionalelor relatii romano-italiene, de stransa prietenie si colaborare intre cele doua popoare.”

IN IRAK

In dimineata zilei de miercuri, 16 iunie 1982, cu putin inaintea orei 9:00, Nicolae Ceausescu se urca in aeronava prezidentiala, cu destinatia Irak – Iordania.
Nu era prima data cand Ceausescu vizita Irakul. Mai fusese aici cu opt ani in urma, intre 19 si 21 februarie 1974. Atunci, calatoria fusese mai lunga, iar Irak reprezentase ultima etapa dintr-un tur ce inclusese Libia (12-14 februarie), Liban (14-17 februarie) si Siria (17-19 februarie). Intre timp, lucrurile se mai schimbasera, iar vizita din anul 1982 era facuta la invitatia “secretarului general al Partidului Baas Socialist, presedintele Republicii Irak”. Nimeni altul decat faimosul Saddam Hussein. Pe atunci, Hussein si Ceausescu erau doi lideri de stat mai putina faima negativa. Unul dintre ei si-a lasat barba si inca traieste. Celalalt a avut mai putin noroc dupa un zbor neinspirat cu elicopterul.

A IESIT PROST. In discursul oficial romanesc al timpului, Irakul era considerat un stat “in curs de dezvoltare”, spre deosebire de Romania, care avea, desigur, statutul de tara “multilateral dezvoltata”. Cu toate acestea, petrolul de sub Irak ii dadea, ca si acum, o importanta uriasa acestui stat lipsit de verdeata. Interesele pe care Romania le avea aici erau foarte mari. “Noi aveam mare interes in tarile arabe si am si facut mari investitii acolo. Cu Irakul a iesit prost, pentru ca Irakul a intrat in razboi opt ani cu Iranul”, povesteste Stefan Andrei, ministru de Externe in timpul regimului comunist si participant la vizita din Irak. “Noi cu irakienii aveam mari actiuni de cooperare. Cred ca atunci am pus la punct, in legatura cu doua fabrici de ciment, am mai avut niste lucrari de hidroamelioratii, o fabrica de masti de gaze. Noi voiam atunci sa facem o rafinarie la ei. Au fost negocieri, am mers cu ele pana in 1989″, spune Andrei.

UNIFORME SI ARMAMENT. “Noi n-am putut sa ne ridicam banii, pentru ca ei au incetat plata datoriilor catre toti din cauza razboiului cu Iranul. In afara de actiunile comerciale, vindeam la ei uniforme pentru armata, le-am vandut si armament, le-am vandut si produse ale constructiei de masini, le-am vandut si masini-unelte, le-am vandut si ciment. Dar astea erau actiuni comerciale. Pe noi ne interesa sa ne dea obiective mari in care sa lucram”, sustine fostul ministru.
Desi in ambele tari, Romania si Irak, la putere erau partide socialiste, apropierea ideologica era pe planul doi, dupa afaceri: “Noi nu faceam relatiile economice numai cu tarile progresiste. Irakul avea o pozitie nationalist-araba. El era in dusmanie cu Siria, cu care de asemenea aveam bune relatii, si intr-o tara si in alta fiind la putere Partidul Baas. De fapt, Partidul Baas e un partid nationalist arab. Intre Siria si Irak, Partid Baas – Partid Baas, erau relatii de adversitate pana la dusmanie. Relatiile noastre cu Irakul nu au fost relatii bazate pe apropierea ideologica”, afirma Stefan Andrei. Totusi, la Bagdad, in cea de-a doua zi a vizitei, romanii si irakienii au semnat un protocol de colaborare intre Partidul Comunist Roman (PCR) si Partidul Baas Arab Socialist Irakian.

ACORD. Aeronava romaneasca a aterizat la Bagdad la ora 13:00, Nicolae Ceausescu fiind intampinat de Saddam Hussein, de vicepresedintele Taha Moheddin Maruf, de ambasadorul roman de acolo, Mihail Diamandopol, si de alte oficialitati irakiene. “Atunci n-am vizitat nici un obiectiv, au fost discutii”, spune Andrei, membru al delegatiei oficiale, din care mai facea parte si prim-viceprim-ministrul Ion Dinca. O singura vizita a facut Ceausescu in centru civic al Bagdadului, la monumentul eroului necunoscut irakian, monument neterminat inca. Ba chiar a dat si un interviu echivalentului irakian al Scanteii, ziarul oficial Al Jumhurya. Pe langa protocolul dintre PCR si Partidul Baas, in cea de-a doua zi a vizitei, Ceausescu si Saddam au semnat si un acord pe termen lung de dezvoltare a cooperarii economice si tehnice si a schimburilor comerciale. La ora 18:55, Ceausescu decoleaza de pe Aeroportul “Al Muthava”, cu directia Amman.

LOCUL 4 IN LUME LA PETROL

Bagdadul avea, in 1982, peste 3 milioane de locuitori, iar populatia Irakului depasea 13 milioane de locuitori. Tara era pe locul patru in lume la extractia de petrol, avand o productie de 168.580 de mii de tone pe an. In Irak, romanii lucrau la fabricile de ciment de la Sinjar si Al-Qaim, la sisteme de irigatii, la imbunatatiri funciare, linii electrice sau prospectiuni geologice. La vizita din februarie 1974, lui Ceausescu i-a fost inmanata de catre presedintele de atunci, Ahmed Hassan Al-Bakr, cheia de aur a Bagdadului.

CUVANTUL DE ONOARE AL LUI SADDAM HUSSEIN

Dupa semnarea acordului economic, Saddam declara in fata partii romane: “Ne cunoasteti ca suntem un partener care, atunci cand semneaza un document de colaborare cu alte state, stie sa-l respecte, sa-i indeplineasca continutul.” “Noi voiam atunci sa facem o rafinarie la ei. Au fost negocieri, am mers cu ele pana in 1989. Ce s-a intamplat insa: in timpul razboiului cu Iranul, ei au oprit plata datoriilor. Iar dupa razboiul cu Kuwaitul…
Noi n-am putut sa ne ridicam banii, pentru ca ei au incetat plata datoriilor catre toti, din cauza razboiului cu Iranul. Noi am mers pe Irak, ca si altii, ca si Uniunea Sovietica, ca si Bulgaria, ca si Cehoslovacia, ca si Franta, ca si Germania, pentru ca era o tara care avea 180 de milioane de tone de petrol productie la 12 milioane de locuitori. Deci nu se punea problema ca nu are cu ce sa plateasca.
Dar, fiind in razboi cu Iranul, au oprit plata datoriilor si au cerut amanare. Ce-au facut ei este ca dupa 1989 ne-au dat marfuri in valoare de 800 de milioane de dolari datorie, petrol si alte marfuri. De astea gaseai curmale la toate colturile, pasta de dinti irakiana si asa mai departe. Deci, pe noi ne-a lovit chestia aceasta. Am facut investitii acolo”, afirma Stefan Andrei.

PROBLEMA ISRAELIANA

Saddam si Ceausescu au discutat mult in 1982 situatia internationala, in special cea din Orientul Mijlociu. “Ambele parti si-au exprimat si cu aceasta ocazie profunda ingrijorare fata de continuarea practicilor ilegale ale Israelului in teritoriile ocupate si au dezaprobat masurile cu caracter opresiv luate de Israel impotriva populatiei arabe din aceste teritorii”, spune comunicatul oficial comun.

SPANIA Romania a fost prima dintre tarile socialiste care a deschis un consulat n Spania. In perioada 21-25 mai 1979, Ceausescu a vizitat aceasta tara.
Vizita din 1979 nu a fost una intimplatoare. „Spania avea nevoie de reconciliere nationala – ne spune fostul ministru de Externe, Stefan Andrei –, iar Partidul Comunist Roman mediase negocierile dintre autoritati si formatiunea lui Santiago Carillo. Noi eram n relatii foarte bune cu Carillo.“ Vizitarea Spaniei fusese prevazuta pentru 1977, dar a venit cutremurul si planurile de la Bucuresti au fost date peste cap.

PERSONAJUL. Duminica, 20 mai 1979, ziarele din Spania scriau: „Maine vine Ceausescu la Madrid/ Nicolae Ceausescu este primul sef de stat al unei tari socialiste din Europa de Est care viziteaza oficial Spania. Dintotdeauna relatiile hispano-romane au avut un caracter special. A fost prima tara din Europa de Est care a stabilit relatii consulare si comerciale cu Spania n 1967. Zece ani mai tArziu, n 1977, Romania a fost prima tara socialista europeana (…) care a stabilit relatii depline cu Spania.“ In vizita care ncepea la 21 mai, Nicolae Ceausescu venea cu o suita formata din 50 de persoane. Printre acestea: Elena Ceausescu, „senor Oprea“ vicepremierul, ministrul Afacerilor Externe „senor Andrei“, functionari din diverse ministere, diplomati, experti, traducatori, ziaristi, membri ai Securitatii personale. Si Nicu Ceausescu.
Presa spaniola i-a facut un tablou n culori calde presedintelui romAn: „o persoana simpatica, cordiala (…), se mbraca mereu n haine lejere (…), creeaza imaginea unui sef de ntreprindere preocupat mereu sa cultive contactul direct cu toate sectoarele. (…) Diplomatia este marea strategie a lui Ceausescu. Dintre omologii sai din Europa de Est a fost cel care a facut primul pasul catre stabilirea relatiilor cu Germania Federala etc.“.

OFICIAL. Resedinta cuplului Elena si Nicolae Ceausescu a fost stabilita la Palatul Aranjuez, aflat la 47 de kilometri de Madrid, multa vreme resedinta regilor Spaniei din Casa de Burbon. Palatul este nconjurat de gradini pitoresti, cu cascade si fAntAni monumentale. Au avut intalniri cu Regii Spaniei, cu seful guvernului spaniol, cu Santiago Carrillo, cu Felipe Gonzalez. Pentru largirea orizontului cultural au vizitat regiunile Valencia si Toldeo, miercuri si joi, apoi Muzeul Prado.

INTALNIRI CALDUROASE

In seara primei zile a vizitei, la 21 mai, monarhii Spaniei, regele Juan Carlos I si regina Sofia au dat un dineu n cinstea oaspetilor romani, la Palatul Oriente din Madrid. Din partea romana a participat cea mai mare parte a delegatiei, n frunte cu cei doi, se ntelege. Din partea spaniola au fost regii Spaniei, Adolfo Suarez, presedintele guvernului, generalul Manuel Gutierrez Mellado, seful securitatii nationale, presedintele Senatului si alte personalitati importante, toate adunate spre satisfactia vizitatorilor romani.

TRATATIVELE CU SPANIA AU FOST MAI MULT BUNE INTENTII

Ce a adus aceasta vizita? Ne spune acelasi Stefan Andrei: „Au fost convorbiri cu regele, destul de apropiate, nsa mai mult la nivel de bune intentii. Discutia mai de fond a fost cu guvernul si atunci am cazut de acord sa dezvoltam relatiile si politice si economice“. S-a decis dezvoltarea relatiilor bilaterale, iar Romania si Spania sa lucreze mpreuna pe taramul natiunilor latino-americane. „Chiar n ziua plecarii a fost omorat un general de catre basci“, ne spune Stefan Andrei, „a fost mare aiureala, mare ncurcatura.“ Dupa sosirea n tara, limba spaniola a fost introdusa masiv n scoala. A urmat o dezvoltare puternica a limbii si literaturii spaniole, s-a tradus mult. Erau relatii comerciale foarte bune, vindeam produse metalurgice, chimice, masini, unelte si asa mai departe. In 1985, regii Spaniei au vizitat si ei Romania.

ACELEASI TEXTE, CU ALTE NUME DE TARI

„Vineri la amiaza – n ultima zi a vizitei n Spania – presedintele Nicolae Ceausescu si tovarasa Elena Ceausescu s-au ntAlnit la Palatul Zarzuela din Madrid – cu regele Juan Carlos I si regina Sofia. In timpul ntAlnirii – desfasurata ntr-o atmosfera cordiala – a fost exprimata satisfactia fata de vizita efectuata n Spania de seful statului roman, care a deschis noi cai de colaborare pe multiple planuri ntre cele doua tari, n folosul reciproc, n spiritul bunelor relatii de prietenie si cooperare ntre popoarele roman si spaniol.“ Scinteia – sambata, 26 mai 1979

PARADISUL ASCUNS

Nordul Marii Negre. Locul preferat de odihna al liderului sovietic Leonid Ilici Brejnev. Aici ii primea, potrivit traditiei, pe liderii tarilor socialiste sau ai partidelor comuniste din tarile occidentale.
Crimeea. Oficial Republica Autonoma Crimeea – in ucraineana si rusa Avtonomna Respublica Crim. Scaldata la nord, la sud si la vest de apele Marii Negre, iar la est – de cele ale Marii Azov, Peninsula Crimeea este preferata turistilor ucraineni si rusi.
Alt reper: Palatul Livadia, de langa Ialta, in Crimeea. Resedinta de vara a tarului Nicolae al II-lea, ultimul tar al Rusiei. Palatul este cunoscut pentru faptul ca aici a avut loc Conferinta de la Ialta, in 1945, ce i-a reunit pe Roosevelt, Churchill si Stalin. Atunci cei “trei mari” au impartit lumea, Romania revenind rusilor.

NU INTAMPLATOR. Potrivit unor zvonuri ucrainene, presedintele rus Vladimir Putin ar fi primit un “cadou electoral” din partea fostului presedinte al Ucrainei, Leonid Kucima, pentru sprijinul oferit candidatului Viktor Ianukovici pe parcursul alegerilor prezidentiale. “Cadoul” ar fi o foarte frumoasa si scumpa vila de vacanta in Crimeea, vila in care si-au petrecut vacanta toti secretarii generali sovietici din 1956 pana in 1989 – Hrusciov, Andropov, Brejnev si Gorbaciov…
In mai 1976 se raspandea la Bucuresti zvonul unei confruntari armate sovietico-romane. Nu intamplator, Ceausescu va vizita RSS Moldoveneasca la 2 august 1976, chiar cu ocazia serbarii zilei formarii acesteia, afirmand ca Romania “nu are probleme teritoriale cu URSS”.
Iarasi nu intamplator, la 5 august 1976, tovarasul Nicolae Ceausescu, secretar general al Partidului Comunist Roman, presedintele Republicii Socialiste Romania, va efectua o vizita in URSS, la invitatia tovarasului Leonid Brejnev, secretar general al CC al PCUS, presedintele Prezidiului Sovietului Suprem al URSS. Cu acest prilej, in Crimeea a avut loc intalnirea prieteneasca dintre tovarasii Nicolae Ceausescu si Leonid Brejnev.

DEGAJATI SI ZBURDALNICI. La un moment dat, toti demnitarii comunisti mergeau vara in Crimeea, locul preferat de odihna al lui Brejnev. “Ursul” sovietic ii primea aici pe liderii tarilor socialiste sau ai partidelor comuniste din tarile occidentale. Ii lasa sa zburde la mare si la soare, dar scopul era clar: rapoarte, tot ce misca, tot ce nu misca. Ceausescu nu putea lipsi din iscusitul joc de-a vacanta.
Vizitele-odihna nu erau reusite daca nu se ajungea la niste intelegeri economice sau de alta natura. In august 1976, dupa epuizantele tratative moldave si la fel de epuizantele discutii explicative cu Brejnev, Ceausescu a inhalat usurat briza marii impreuna cu Elena. Fotografiile de la acea vreme sunt incredibile: degajati amandoi, in costume de baie, zambitori, complet dezinteresati de aparatul de fotografiat… Par chiar putin indragostiti! Si o Elena Ceausescu cu aerul exagerat al unei starlete, de parca ar fi fost imaginea turbulentilor ani ’70, cand in Occident feministele isi dadeau foc la sutiene in fata magazinelor.

LUCRURI SERIOASE. La 8 august 1976 avea loc sedinta Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, in cadrul careia a fost examinat si aprobat raportul privind indeplinirea Planului national unic de dezvoltare economico-sociala in perioada 1 ianuarie-31 iulie 1977. La aceasta sedinta, Ceausescu a prezentat o informare cu privire la intalnirea prieteneasca avuta cu Brejnev si convorbirile purtate in Crimeea. Soarele, briza marii si privirile usor indragostite ramasesera doar acolo, in fotografii, favorizate fiind lucrurile serioase.
In 1979 iar Ceausescu la Brejnev, in Crimeea. Jocul de-a vacanta era insotit de data aceasta de un gest nobil. Conducatorului Romaniei i se va inmana ordinul “Lenin”, conferit cu prilejul celei de-a 60-a sarbatori a zilei sale de nastere. Multumind pentru distinctie, Ceausescu a spus: “Vad in aceasta… o apreciere a contributiei mele… la intarirea prieteniei si colaborarii dintre comunistii romani si comunistii sovietici, dintre popoarele roman si sovietic”. Aproape fara cuvinte.

EXCURSIE VESTIMENTARA

O camera plina cu dulapuri bagate in perete, si pe dreapta, si pe stanga, si erau si la mijloc… Aceasta era garderoba comuna a sotilor Ceausescu. Asa declara Suzana Andreias, femeia care a stat in preajma familiei Ceausescu aproape trei decenii, in volumul “La curtea lui Ceausescu”, aparut in 2004 sub semnatura Mariei Dobrescu. Suzana Andreias preciza ca exista un atelier, la Dimitriade, care lucra numai pentru ei. Zina Dumitrescu ne povestea deunazi ca Elena a avut o croitoreasa cunoscuta in epoca sub numele Piti, o femeie care traise o buna bucata de timp la Paris, iar el, pe un anume Swartz. Cei doi croitori confectionau modele de imbracaminte, la comanda, dupa cataloage aduse din strainatate, in functie de ocazie.

OBLIGATA SA POARTE UN TAIOR DOUA ZILE LA RAND

Inainte de a intreprinde o vizita, familia Ceausescu cerea date despre traditiile tarii respective, despre moda tarii respective si dadea comanda croitorilor de haine. Cei doi soti nu purtau niciodata un set de haine de doua ori, pentru ca, spunea doamna Ceausescu “nu da bine”. Elena purta foarte multe taioare cu bluze, dar niciodata o bluza la doua taioare… Suzana Andreias povesteste: “Trebuia sa plece in strainatate. Am pus la un taior o bluza de la alt costum care a ramas acasa. La una din intalnirile lor, nu s-a mai imbracat cu acel costum furioasa ca nu are bluza de la el… Atunci a fost obligata sa poarte un taior doua zile la rand (…)”. De asemenea, coafura era modificata dupa vestimentatie. Zina Dumitrescu isi aminteste ca prima doamna isi aranja parul o data pe saptamana la Paris la celebrul coafor “Alexander”, unde i se dadea linia si in Romania doar i se intretinea coafura; cand pleca in strainatate isi lua coafeza cu ea. Trebuia sa fie impecabila. Bijuterii nu prea purta… avea totusi o bratara si un lant cu medalion pe care le purta mereu. Ocazional, purta perle.

ROCHIILE?… LUCRU MIGALOS

Elena Ceausescu era o femeie foarte cocheta”, spune Zina Dumitrescu – responsabila de casele de moda din Sectorul 3 al Capitalei in timpul regimului ceausist. “De ziua ei, la 7 ianuarie, toate casele de moda din Capitala desemnau un croitor pentru a-i darui o rochie… se lucra foarte mult pentru aceste haine, in medie doua saptamani… zi lumina.” (Oana Vataselu)
Una mie, una tie, una…

LA MOSCOVA 1965, Ceausescu in vizita la Brejnev, prietenul sau “la catarama” inca de pe la inceputul anilor ’60

1965: Ceausescu in septembrie la Moscova. 1966: Ceausescu in august la Moscova. 1967: Ceausescu in martie la Moscova, in noiembrie din nou la Moscova, decembrie tot la Moscova. Si asa mai departe…
Congresul al IX-lea al PCR din iulie 1965 asigura suprematia lui Ceausescu, devenit liderul partidului dupa moartea lui Gheorghiu-Dej (in martie 1965). In iulie 1965, Leonid Ilici Brejnev era prezent la Bucuresti, in calitate de conducator al delegatiei PCUS participanta la Congresul al IX-lea al PCR. “Proaspatul” prim-secretar al CC al PCUS Brejnev (fusese numit in 1964) devenit apoi conducator de partid si de stat sovietic l-a invitat atunci pe Ceausescu sa faca o vizita in URSS: “Cand delegatia PMR va veni la Moscova, asa cum ne-am inteles, va voi invita la vanatoare de rate salbatice…”. Erau deja prieteni de conjunctura si tovarasi. Tavarisci…
Pusca si banii. Inainte de a pleca la Moscova, intr-o sedinta a Comitetului Executiv al CC al PCR din 31 august 1965, delegatia romana a fost mandatata sa discute o serie de probleme de natura politico-economica, intre care si problema tezaurului Romaniei.
Vizita s-a desfasurat in perioada 3-11 septembrie 1965. In aceeasi zi in care s-a intors de la Moscova, intr-o sedinta a Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, Ceausescu a facut informare sumara despre rezultatele vizitei: “… Le-am ridicat problema restituirii tezaurului care se gaseste la ei din 1916″(…). Ei mi-au daruit o pusca. Eu cred ca pana la urma o sa primim si aurul si atunci o sa am si pusca si banii”.

INTALNIRI DESE. Stenograma discutiilor cu ocazia vizitei in URSS din septembrie 1965 este un document de 100 de pagini (conform “Magazin istoric”, 1999). Delegatia romana a abordat atunci un grup mai larg de probleme, unele extrem de delicate: regimul uraniului romanesc, regimul Dunarii pe teritoriul Romaniei, reprezentarea echitabila a tuturor partilor in organele de conducere ale Tratatului de la Varsovia, restituirea arhivelor romanesti aflate la Moscova si altele.
Brejnev si Ceausescu s-au intalnit, mai apoi, in calitatea lor suprema, in 2-3 ani de cate doua ori pe an, la Moscova mai ales. Ca oameni politici se respectau reciproc. Dar, liderul sovietic nu-i putea ierta lui Ceausescu incercarea de adancire a desprinderii sale de marea si invincibila Uniune Sovietica.

“CEAUSESCU SE TEMEA CA VA PIERDE CONTROLUL”

25 mai 1987, Gorbaciov in Romania. Pentru ultima oara. Venea cu Raisa, sotia lui, sa fie vizita mai amicala. “Am ajuns in capitala Romaniei pe o vreme calda si insorita.(…) Tasneau strigate de salut bine exersate: «Ceausescu – Gorbaciov!», «Ceausescu!», «Ceausescu!». (…) Mi se parea ca asist la o reprezentatie de circ”, spune Mihail Gorbaciov in “Memoriile” sale publicate in 1995 la Moscova. Gorbi a fost ferm cu Ceausescu in 1987: “Nu ati aplicat nimic din ceea ce urma sa puneti in practica. Din perestroika si glasnost, asa cum au procedat multe tari vecine noua” (cf. Gen. mr. Marin Neagoe – cartea “35 de ani umbra lui Ceausescu”). 4-6 octombrie 1988. Intoarcerea vizitei la Moscova. La Kremlin, in marea sala Gheorghievski, Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu au fost intampinati de Mihail Gorbaciov – secretar general al CC al PCUS, presedintele Prezidiului Suprem al URSS si Raisa Gorbaciova. Au facut obisnuita poza oficiala (foto). Au urmat zile cu toasturi, spectacole de gala, intalniri cu personalitati sovietice, depuneri de coroane la mausoleul lui Lenin si la mormantul soldatului necunoscut… Gorbaciov isi aminteste de vizita din octombrie 1988: “Si de data aceasta, presedintele roman a cerut insistent sa se mareasca livrarile de titei sovietic. Tot timpul s-a plans de faptul ca noi discriminam Romania, deoarece ii vindem mai putin titei decat altor tari din cadrul Pactului de la Varsovia. Dar planurile ambitioase ale conducerii romanesti au avut si aici, cum am mai spus-o, urmari fatale. (…) Ceausescu se temea ca va pierde controlul total asupra tarii sale”. Ruptura era declarata. (Roxana Roseti)
Havana fratiei
Simpatia de care se bucura presedintele Fidel Castro era consecinta directa a apropierii dintre Romaniasi Cuba

La 29 august 1973, cuplul prezidential pleca in vizita oficiala intr-o serie de tari din America Latina, sub semnul pacii si al prieteniei. Prima pe lista era Republica Cuba.

Aproape 50.000 de cetateni ai orasului Santiago de Cuba vor fi scosi in strada pentru a participa la marele miting al prieteniei romano-cubaneze. La 2 septembrie 1973, in cadrul acestei vizite in Cuba, Nicolae si Elena Ceausescu se vor intalni cu cetatenii romani care isi desfasurau activitatea in Cuba. Intre Fidel Castro si Nicolae Ceausescu au loc convorbiri care exprimau “o impresionanta marturie a sentimentelor de stima si prietenie frateasca pe care popoarele roman si cubanez le nutresc unul fata de celalalt”, conform ziarului Scanteia al acelei perioade. Romania nu fusese consultata de sovietici in problema instalarii rachetelor in Cuba, asa ca a ramas neutra.
SIMPATIE. De-a lungul anilor, relatiile lui Ceausescu cu Fidel Castro au capatat valente constante, dincolo de raporturile oficiale. Ele au avut o pronuntata incarcatura afectiva. Simpatia si increderea de care se bucurau presedintele Fidel Castro si ceilalti veterani ai revolutiei cubaneze era si consecinta directa a apropierii dintre Romania si Cuba. La vremea respectiva nu exista teama excesiva de terorism. Se luau masuri de protectie si atunci, dar nu in proportiile celor de astazi.

INTALNIRI. La fiecare vizita pe care o efectuau in strainatate protocolul era acelasi. Ziarele din Romania descriau la unison primirea intotdeauna calduroasa, entuziasta facuta de presedintii tarilor pe care Nicolae Ceausescu le vizita. Intotdeauna se dadea un banchet in onoarea inaltilor oaspeti. Intr-un cadru solemn se decernau titluri de “doctor honoris causa” presedintelui roman, iar distinsei sale consoarte i se conferea cate un titlu de membru de onoare al Consiliului universitar. Se vizitau fabrici, aveau loc intalniri cu grupuri de reprezentanti ai vietii economice si ai cercurilor de afaceri. Astfel au vizitat in cursul lunii septembrie 1973 Republica Costa Rica, Republica Ecuador si Columbia. La 11 aprilie 1979 incepeau un periplu prin tarile Africii. Solii poporului roman au fost onorati de presedintele Omar Bongo, Republica Gaboneza, printr-un dineu urmat de un miting al prieteniei. Dialogul la nivel inalt intensifica conlucrarea reciproc avantajoasa in toate domeniile de activitate. In decursul lunii aprilie a anului 1979, Nicolae si Elena Ceausescu vor vizita Republica Angola, Republica Zambia, Republica Mozambic. Dupa o vizita in Burundi, unde se semnasera unele documente oficiale, turneul se va incheia cu o vizita de prietenie in Republica Araba Egipt la 26 aprilie 1979. Tara pe care o mai vizitase si la 2-6 aprilie 1972. “Pentru turneul prin tarile africane, Nicolae Ceausescu a apelat la serviciile croitorilor sai de incredere, iar acestia i-au creat celebrele costume safari, din materiale usoare, care faceau parte dintr-un depozit de la Ploiesti numit “S”, de la Special. De aceste materiale nu avea nimeni voie sa se atinga”, ne-a declarat creatorul Sergiu Boeangiu, de la Arta Modei.
“As aminti ca un fapt divers vizita in Romania a lui Fidel Castro, pentru ca are un element inedit, cel putin asa retin eu. Dupa cum era obiceiul, cei doi veneau intr-o masina deschisa de la aeroport. Fidel Castro, un om foarte inalt, doi metri si ceva, iar Ceausescu era foarte scund. Ceausescu a fost instalat pe o ladita ca sa para diferenta cat mai mica.
Si iarasi interesant este faptul ca s-a organizat o vanatoare in munti si Fidel Castro venea dintr-un periplu prin tarile africane, unde temperatura era alta, dar si fusul orar era diferit. Ajuns la locul de vanatoare, s-a culcat si s-a mai trezit abia a doua zi. Vanatoarea n-a mai avut loc. Sigur, acestea sunt aspecte anecdotice pe care cei din preajma lui Ceausescu le cunosc mai bine, cu exactitate, eu spun doar ceea ce s-a auzit ca un fapt divers”
Profesorul Ioan Scurtu despre Castro si Ceausescu

La sosirea pe aeroportul din Havana, 1973

PERLE, MARGELE SI PAIETE DE LA PRIETENI

Sergiu Boeangiu, creator la Arta Modei, ne-a spus: “Garderoba de seara a Elenei numara zeci de rochii. Fie din dantela, din catifea sau panza topita. Broderiile erau incarcate de perle, margele si paiete, iar panza topita avea in tesatura fir stralucitor. Cele mai frumoase rochii i-au fost daruite de sefi africani, prieteni buni, care imita camasile traditionale ale negrilor, pe care le-am vazut deseori si pe strazile bucurestene. Nu lipseau din garderoba rochiile inspirate de iile romanesti.”

PIGMEI OSPATATI CU MUSCHI DE VITA SI CU VIN

Iata ce scrie in cartea sa gral maior Marin Neagoe despre vizita in Republica Centrafricana: “La Bokassa, m-am vazut obligat sa apelez in tara la sotie. Si astfel ma trezesc, venind de acasa, cu 20 de kg de muschi de vita si aproape 50 l de vin. Fusesem avertizat sa fiu foarte atent, pentru ca pigmeii sunt rai si se supara repede. Nu a fost primejdie, pentru ca i-am ospatat cu muschi si cu vin. Vizita se anunta grea. Trebuia sa cunosc cu de-amanuntul intregul traseu! Acolo l-am asteptat pe presedinte. Pana in preziua sosirii, oficialitatile bokassiene evitasera sa-mi indice cladirea unde urma sa fie gazduit. In aceste conditii, am fost ferm, comunicand ca s-ar putea ca vizita sa nu mai aiba loc. Atunci, insusi presedintele Bokassa mi-a comunicat: «In vila mea din capitala, situata pe raul Bangui». Am aflat mai tarziu motivul pentru care oficialitatile nu se pronuntasera. In vila respectiva mai locuia inca a cincea sau a sasea sotie a presedintelui. Ea trebuise stramutata la marele hotel.” “35 de ani – Umbra lui Ceausescu”, de Gen. Maior Marin Neagoe, Ed. Lumea Magazin 2005

RATACIT IN JUNGLA DIN ZAMBIA

Gral maior Marin Neagoe aminteste in cartea sa cum s-a ratacit Ceausescu in jungla din Zambia. Presedintele a acceptat invitatia lui Kenneth Kaunda la o vanatoare de elefanti. Cu un avion, grupul ajunge la 200 de km de Lusaka. Aterizeaza pe un aeroport improvizat, de unde se imbarca in doua elicoptere. Survoland jungla, iata si elefantii. Presedintele trage din elicopter, elefantul cade si imediat se gaseste un loc de aterizare. Elicopterele pleaca sa se realimenteze. Nu se stie cum, grupul se rataceste. Pe locul unde se aterizase nu era nimic. Alarma de gradul trei. Un presedinte se rataceste in jungla! O masina veche, aparuta ca din senin, ii va duce 60 de km spre aeroport.

In 1979, in tara piramidelor, intr-o scurta vizita de prieteni

SFARSIT LA INDIGO

Mohammad Reza Pahlavi, “Regele regilor”, “Lumina arienilor” si tovarasul Nicolae Ceausescu, conducatorii unor regimuri care vor lua sfarsit in acelasi fel

18 decembrie 1989. Ceausescu, asigurat ca situatia este sub control, paraseste tara cu destinatia Iran. Pe strazile Timisoarei se canta “Desteapta-te, romane!” si se murea.
Ceausescu nu se afla la prima vizita la Teheran. El avusese relatii stranse cu sahinsahul (Regele regilor) Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr (Lumina arienilor). In mai 1966, acesta venea prima oara in vizita in Romania, dupa ce in octombrie 1965 Ion Gheorghe Maurer, presedintele Consiliului de Ministri, fusese in vizita oficiala in Iran. In iunie 1970, sahinsahul revine impreuna cu sotia sa Farah. Trei ani mai traziu soseste, din nou, la noi in tara pentru a semna un “Acord de cooperare economica, stiintifica si tehnica pe termen lung”.
Nicolae si Elena Ceausescu l-au vizitat si ei de mai multe ori pe sahinsah. In octombrie 1971, cei doi participa la festivitatile fastuoase prilejuite de sarbatorirea a 2.500 de ani de la crearea statului iranian. Intr-o alta vizita, in noiembrie 1975, li s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Teheran. Potrivit afirmatiilor lui Stefan Andrei, fost ministru de Externe, in 1978, Ceausescu l-a vazut ultima oara pe sahinsah cand a facut o escala la Teheran, la inapoierea dintr-o vizita efectuata in China. In Romania, in ’79, se pregatisera steagurile pentru primirea monarhului iranian. Nu a mai apucat sa vina.

CALATORIE FINALA. Dictaturile lui Mohammad Reza Pahlavi si Ceausescu au avut aceeasi soarta. In 1979, sahinsahul a fost alungat de Revolutia islamica, care a proclamat Republica. A murit la doar un an, bolnav de cancer, in Egipt. Zece ani mai tarziu, Ceausescu se intorcea de la Teheran pentru a fi condamnat la moarte de Revolutia romana. In decembrie 1989, Nicolae Ceausescu, hotaraste o “vizita oficiala de prietenie”, dupa ce presedintele iranian Ali Khamenei fusese in Romania in 1988, potrivit fostului ministru de Externe, Stefan Andrei. In timp ce la Timisoara se striga “Jos comunismul!” si pe strazi erau ucisi copii, tineri, femei, increzator in puterea de a stapani situatia din tara, si asigurat de apropiati ca totul este sub control, avionul prezidential a decolat spre Iran. “Aceasta vizita a fost exact dupa ce izbucnisera evenimentele de la Timisoara din decembrie ’89. Sigur ca vizita era anuntata dinainte, era pregatita, dar pe de alta parte a fost ambitia lui de a epata, de arata ca el stapan pe situatie, ca nu sunt lucruri deosebite care sa impuna contramandarea vizitei. I-a lasat la conducerea tarii pe Elena Ceausescu si pe Manea Manescu”, spune profesorul Ioan Scurtu, director al Institutului de Istorie “Nicolae Iorga” din Bucuresti. “Spre surpriza multora, relatiile noastre cu Iranul au fost mult mai bune pe timpul islamistilor… noi am vandut vreo 150 de mii de tractoare acolo si foarte multe masini-unelte, le-am construit si un baraj, ca si in Algeria, plus armament in timpul razboiului. Cand a mers Ceausescu acolo, in decembrie ’89, toate documentele erau puse de acord, numai s-au semnat cu acest prilej, ca sa apara pe un bilant al vizitei. Erau si negocieri in timp, dar inaintea fiecariei vizite se trimiteau delegatii care definitivau documentele. Cand mergeam, mai rezolvam eu in timpul vizitei ce cadea in competenta mea si apoi mergeam la Ceausescu pentru discutii la nivel” (Stefan Andrei – fost ministru de Externe). Ceausescu s-a intors din Iran in ziua de 20 decembrie 1989 cu un “Program pe termen lung privind dezvoltarea cooperarii economice, comerciale si tehnice romano-iraniene”.

GRECIA. La 26 martie 1976, la ora 12:00, avionul prezidential, escortat de la intrarea in spatiul aerian grec de aparate ale aviatiei de razboi elene, a aterizat pe aeroportul elen Hellinicon. Sotii Ceausescu, in prima lor vizita in Grecia, erau insotiti de fiul lor Nicusor. Ceausescu i-a inmanat presedintelui Constantin Tsatsos Ordinul “Steaua Republicii Socialiste Romania”, clasa I, cu panglica. Elena Ceausescu a avut parte de o ceremonie in onoarea ei la Academia din Atena. “La acel ceas tarziu de noapte, dupa ce totul se incheiase cu bine, inclusiv la Academie, a cazut magareata pe mine sa-l insotesc, impreuna cu colaboratorii mei, Antonescu si Costin, pe Nicu Ceausescu la un mare local de noapte(…). Nicusor a inceput sa grabeasca numarul paharelor de whisky si sa pipaie cele doua doamne care ne insoteau”, spune Ion Brad, in ciclul “Ambasador la Atena – biografii diplomatice”. Presedintele Romaniei si premierul elen au semnat, la Ministerul Afacerilor Externe, “Acordul de cooperare economica pe termen lung” intre cele doua tari, socotit etalonul principal al vizitei.
MAI 1982. Sotii Ceausescu merg in a doua vizita in Grecia. “In cei sase ani care trecusera de la vizita anterioara, conducatorii Eladei, presedintele Karamanlis si premierul Andreas Papandreu, venisera in Romania, amplificandu-se si pe aceasta cale relatiile romano-elene in toate domeniile. (…)
“De data asta imparteam raspunderea cu Stefan Andrei, secondat de colaboratori harnici si experimentati, precum si cu maestrul in protocol, ambasadorul Nicolae Ecobescu, succesorul meu, dupa un an, la Atena. Al treilea nume pe lista de protocol sosita la 26 aprilie 1982 era al lui Valentin Ceausescu. (…)Prezentand acea lista colegilor greci, acestia nu au mai avut reactia din 1976, cand la numele lui Nicusor, pus tot pe locul 3, inaintea ministrului de Externe, au strambat din nas, mi-au pus tot felul de intrebari, aproape sa refuze prezenta lui in «protocolul» oficial. Nu! Venind la Atena, Valentin a refuzat, cu o eleganta englezeasca, de la bun inceput, orice fel de «participare politica» solicitind un program mai degraba de turism cultural.” (Ion Brad, in ciclul “Ambasador la Atena – biografii diplomatice”)
“Sahinsahul a fost ceea ce numim noi astazi sponsorul reconstructiei Canalului, sponsorul celei mai mari rafinarii din estul Europei – Petro Midia – si sponsorul canalului si al ecluzelor care trebuiau sa continue si sa termine Canalul care lega Dunarea de Rhin. Odata realizate aceste trei puncte, noi deveneam tara transportului petrolului din Iran .”
Camil Roguski (arhitectul de interior al familiei Ceausescu si martor al multor momente din viata celor doi) in cartea “Ceausescu: adevaruri din umbra”

DIAMANTELE AFRICANE

Calatoriile familiei Ceausescu in strainatate reprezentau pentru Elena un bun prilej “de a achizitiona” diverse obiecte de valoare. Pe la mijlocul anilor ’70 “doamna atribuia o formidabila valoare diamantelor oferite de imparatul african Bokassa. Diamante pe care academiciana le pastra in seiful sau personal, scotandu-le pe masa sa le admire, singura-singurica, precum un avar. Ii era gandul numai la cadouri, la valoarea cadourilor a caror primire o astepta in vizitele in strainatate”, nota gen. mr. Marin Neagoe in volumul “35 de ani – Umbra lui Ceausescu”. (Anca Alexe)

CEI SASE PRESEDINTI AI REPUBLICII ISLAMICE

Iranul are capitala la Teheran iar limba oficiala este persana. Potrivit Constitutiei, presedintele este a doua mare autoritate dupa faqif – Liderul Suprem. In 1953, primul ministru al Iranului a fost inlocuit printr-un complot, puterea revenindu-i din nou sahinsahului Mohammad Reza Pahlavi – dupa o scurta perioada de exil. Regimul impus de acesta a dus la revolutia din 1979, cand a fost reinstituita Republica Islamica. Primul presedinte ales a fost Abolhassan Banisadr (1980-1981); a fost destituit la scurt timp datorita neintelegerilor cu lideriul spiritual. Mohammad Ali Rajai, cel de-al doilea presedinte, a fost asasinat la cateva luni dupa obtinerea mandatului. Ali Khamenei, cel de-al treilea presedinte iranian (1981-1985; 1985-1989), a devenit Lider Suprem in 1989, dupa moartea Ayatollahului Khomeini (liderul spiritual si politic al Iranului dupa detronarea ultimului sahinsah, in 1979). El a indeplinit ambele functii pana la alegerea celui de-al patrulea presedinte, Ali Akbar Rafsanjani (1989-1993; 1993-1997). A urmat Mohammad Khatami (1997-2001; 2001-2005) si Mahmoud Ahmadinejad (ales in iunie 2005).

CADOUL LUI HUSSEIN

Regele Hussein a organizat o plimbare pe iahtul lui. Lipsita de orice tact, nota gen. mr. Marin Neagoe, Elena si-a exprimat sincer admiratia pentru vas si a spus ca i-ar face placere sa aiba unul identic. Dupa un an, din politete, regele Iordaniei avea sa-l trimita familiei Ceausescu. (Anca Alexe)

LALELE, LACURI..Olanda, Danemarca si Finlanda l-au primit pe Nicolae Ceausescu cu “atentie si deosebit interes”.
In Olanda, Nicolae Ceausescu a fost intampinat cu salve de artilerie… Romania libera dezvaluia, la 10 aprilie 1973: “Este ora 11:23. Trenul oficial soseste la Amsterdam. Aici are loc ceremonia primirii oficiale. Gara centrala a Amsterdamului, impunatoare constructie de otel si sticla, este impodobita de sarbatoare. Tricolorul romanesc si drapelul Olandei, alaturate, dau valoare de simbol bunelor relatii intre cele doua popoare. O data cu sosirea trenului oficial, rasuna 21 de salve de artilerie. Presedintele Consiliului de Stat, tovarasul Nicolae Ceausescu, si tovarasa Elena Ceausescu sunt salutati cu cordialitate de Maiestatea Sa Regina Iuliana a Olandei si de Alteta Sa Regala Bernhard, printul Tarilor de Jos. Se intoneaza imnul national al Republicii Socialiste Romania”.
1980, Nicolae Ceausescu viziteaza marele Regat al Danemarcei. Maiestatea Sa Margareta a II-a, Regina Danemarcei, si Alteta Sa Regala, Printul Consort Henrik, ofera, la Palatul Fredensbourg, un banchet de gala in onoarea Presedintelui Republicii Socialiste Romania si a tovarasei Elena Ceausescu. Intalnirea dintre cei doi oficiali a fost urmata de o scurta vizita la Parlamentul danez, in incinta Palatului Christiansbourg, de o vizita la Primaria orasului Copenhaga si de un dineu oficial oferit in onoarea oaspetilor romani de catre primul-ministru al Danemarcei, Anker Jorgensen.

HELSINKI. Intalnirea de la Helsinki a inaltilor reprezentanti ai statelor participante la Conferinta de Securitate si Cooperare in Europa, din 29 iulie – 1 august 1975, a reprezentat prima vizita a presedintelui roman in Finlanda. Pe aeroportul din Helsinki, Nicolae Ceausescu este intampinat de omologul sau finlandez, Urho Kekkonen, si de catre Aarne Saarinen, presedintele Partidului Comunist Finlandez. “Dupa cum se stie, dupa sase luni de activitate intensa, la Helsinki s-au putut obtine rezultate bune in pregatirea pe o baza democratica si in deplina egalitate intre toate statele. Noi consideram aceste rezultate ca fiind deosebit de importante… as putea spune chiar istorice”, a declarat Nicolae Ceausescu la sfarsitul intrevederilor.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: