Skip to content

Elena şi Nicolae Ceauşescu: love story

30 Aprilie 2012

Povestea de dragoste a Ceauşeştilor a început de 1 mai 1939. 

Un bal de 1 mai al anului 1939. La prima vedere ceva banal. Dar… Aici avea să se înfiripe dragostea între Elena şi Nicolae Ceauşescu.

Uneori, destinul capătă aspecte nebănuite. Ce probabilitate există ca un adolescent să locuiască, la un moment dat, pe o stradă pe care s-au perindat personaje care, mai târziu, nu numai că vor deveni parte din viaţa lui, dar îi schimbă chiar destinul? Pantelie Tuţuleasa, cineast şi fost operator de film al familiei Ceauşescu, îşi aminteşte de Strada Veseliei – locul unde, la 1 Mai 1939, Lenuţa Petrescu (viitoare tovarăşa Elena Ceauşescu) devenea Regina Balului. Se spune că la acest bal avea să se înfiripe cu adevărat „idila muncitorească” între ea şi tânărul comunist Nicolae. Istoricul Ion Petcu precizează în cartea sa „Ceauşescu – un fanatic al puterii, Biografie neretuşată“ (Editura Românul, 1994), că prima întâlnire dintre cei doi ar fi avut loc mai devreme, respectiv pe 1 aprilie 1939. La acea dată, Nicolae a fost la Cercul cultural al breslei din îmbrăcăminte, „unde a fost prezentă şi tânăra Lenuţa Petrescu, ţesătoare la fabrica Jaqard

Să o luăm sistematic. Înainte de cel De-al Doilea Război Mondial, românii sărbătoreau 1 Mai cum se sărbătoreşte şi în prezent: iarbă verde, mici, bere, petreceri dansante. Un document al Siguranţei consemnează Din două rapoarte ale Siguranţei datate 14, respectiv 15 august 1939, ataşate la dosar, aflăm că, în 13 august 1939, în cadrul unei serbări organizate pe stadionul Ministerului Muncii din Parcul Veseliei (din Ferentari), la care au luat parte peste 1.000 de muncitori, a fost aleasă „Regina Muncii”, în persoana Lenuţei Petrescu, muncitoare la fabrica „Jaquard” din Bucureşti, nimeni alta decât viitoarea soţie a lui Ceauşescu. Raportul Siguranţei arată că, în scopul alegerii Reginei, au fost împărţite cărţi poştale, ocazia fiind „transformată de comunişti într-o ocazie de propagandă”. Pe aceste cărţi poştale s-au scris declaraţii de adeziune şi s-a cerut eliberarea comuniştilor Ilie Pintilie, Alexandru Iliescu, Matei Socor şi alţii. Odată aleasă, Regina a spus: „Mulţumesc proletariatului conştient de eforturile făcute pentru apărarea libertăţii şi a martirilor clasei muncitoare”. Două zile mai târziu, în cadrul şedinţei Cercului Cultural al tineretului breslei textilă, pielărie şi încălţăminte, Nicolae Ceauşescu a propus înfiinţarea unei secţiuni turistice, teatrale, corale şi culturale separate, breasla fiind obligată să angajeze profesori şi dirijori.

„Ei doi s-au învârtit…”

„În acest mare cartier, cu bune şi rele, cu zile frumoase şi uneori triste, mi-am consumat 17 ani din propria viaţă, în mare parte sub atenta îndrumare a mătuşii mele după tată, care purta un nume frumos: Nataliţa”, spune domnul Tuţuleasa, acum octogenar. „A fost o întâmplare să stau exact acolo. Eu ştiu că ea, Elena Ceauşescu, a copilărit prin partea aceea a locului, nu neapărat în Veseliei. De fapt, ei doi (ea şi Nicolae Ceauşescu) s-au învârtit prin Uranus, Dealul Spirii, Rahovei, Ferentaria-cum îmi place mie să-i spun acelui cartier. Şi e normal să se fi învârtit pe acolo, pentru că era o zonă mai dezvoltată a muncitorilor. Acolo erau Uzinele Vulcan, Wolf, Zimmer, Ţesătoriile Reunite, Industria Iutei, Fabrica de Uleiuri Phoenix, Metalurgia Manotehnica. Era zonă industrială mai dezvoltată, solicita şi mână de lucru ieftină”.

Pantelie Tuţuleasa a venit la vârsta de 17 ani din comuna Argetoaia, judeţul Dolj, la Bucureşti, în Ferentari. Mătuşa sa, Nataliţa, stătea acolo şi lucra la fabrica de ţesături, fabrică la care se va angaja şi el. „Am stat în zona Ferentari (cu pestriţa ei stradă a Veseliei) până la vârsta de 34 de ani”… Nu se ştie cât de mult a contat, mai târziu, pentru Elena şi Nicolae Ceauşescu faptul că şi-au petrecut tinereţea prin Ferentari. Crede că a avut vreo legătură faptul că a devenit cameramanul familiei Ceauşescu cu faptul că a stat în acea zonă, că avea „origine sănătoasă”?

„Ei au venit mai târziu în faţa aparatului meu de filmat. Eu am început profesiunea de cineast în ’55, Ceauşescu a venit la putere in ’65. Aveam deja zece ani de meserie. Nu cred că era important faptul că aveam origine sănătoasă, ci faptul că făceam parte din cea dintâi promoţie şcolită pe un anumit culoar al cinematografiei: aveam două meserii – operator de luat vederi (pe plan larg se spune cameraman) şi regizor de film”.

Marele moment de glorie

Potrivit istoricilor, unul dintre marile momente ale activităţii tânărului revoluţionar Ceauşescu, care a fost şi cea mai mare operaţie de falsificare a biografiei reale, l-a reprezentat mitingul de la 1 Mai 1939. Pe atunci, breslele organizau de 1 Mai sărbători câmpeneşti, baluri, alte activităţi. La un asemenea bal, organizat de bresle, Elena Petrescu devenea Regină, iar la bal a participat şi Nicolae Ceauşescu. „Se spune că atunci a fost cu adevărat dragoste la prima vedere”, subliniază Tuţuleasa. Fata îi „convenea” lui Nicolae: tânără, din punctul lui de vedere frumoasă, şi mai ales…membră a organizaţiei tineretului comunist.

La 1 Mai 1939 a fost organizat de către bresle şi un marş, care a pornit de la Piaţa Romană. S-a mers pe Calea Victoriei, la Palatul Regal, pentru a-l ovaţiona pe Regele Carol al II-lea. Regele a salutat mulţimea care îl ovaţiona. Se spune că Nicolae Ceauşescu a strigat: „Trăiască Frontul Popular Antifascist!”, atunci când coloana a trecut prin dreptul lui Carol al II-lea. În timp, la această acţiune a fost asociată şi Elena Ceauşescu. S-a luat momentul participării lui Nicolae şi a Elenei la bal şi, falsificându-se faptele, s-a ajuns la „marele moment de glorie al tinerilor revoluţionari Nicolae şi Elena Ceauşescu, care au organizat marea demonstraţie antifascistă de la 1 Mai”.

„El voia să formeze cuplul perfect!”

„Se completau foarte bine amândoi, deşi se spune ce ceea ce se spune despre ea, cum că îl domina. Să ştiţi că dacă era vorba de obiecţii, nu le avea ea, ci el! De câte ori o filmam, mai ales cu ocazia momentelor aniversare se comporta ca o actriţă profesionistă. Realiza că este o imagine a timpului, o imagine a istoriei”, îşi aminteşte Tuţuleasa. Era chiar atât de deşteaptă? „Să ştiţi că da. Pentru că într-o fracţiune de secundă analiza care este imaginea pe care trebuie să o ofere. Şi el, dar ea mai mult decât el. Nu ne referim atât la înfăţişare, cât la capacitatea ei de a juca un rol special. În faţa aparatului de filmat era o mare actriţă, juca în propriul ei film. Primea «indicaţii regizorale» sumare. Atât. Pe urmă viziona ce am filmat. Nu tot timpul. El avea de obicei obiecţii la peliculele în care apăreau amândoi: voia să fie totul perfect. Să fie cuplul perfect!”.

„A iubit-o. A iubit-o până când au murit…”

După ce s-a înfiripat idila, unde se iubeau Elena cu Nicolae Ceauşescu?Aflăm din mărturia meşterului sobar Emil Wagner, născut în 1896 în Bucovina şi ajuns la Bucureşti în 1918, mărturie publicată în „Poveşti ale Domnilor din Bucureşti” (Editura Vremea, 2006) de Victoria Dragu Dragomir.

„L-am cunoscut în Vasile Lascăr, numărul 3. Acum îi spune Galati. Acolo stătea Auerbach, şi Auerbach şi cu familia sa erau proprietarii fabricilor de medicamente din Romania (…), şi ea era servitoare acolo şi venea Nicu acolo. Eu am făcut sobe acolo şi ea îmi spunea: Meştere, să nu spui că vine Nicu. Eu i-am zis: Ce mă interesează pe mine ce faceţi voi? Şi, pe urmă, s-a îmbolnavit ea de tuberculoză şi aşa de cumsecade a fost evreul ăla, că n-a dat-o afară! A trimis-o la Fabrica 6 medicamente, la Bucureştii Noi, să fie supraveghetoare acolo, la Fabrica 6, şi a fost acolo zece ani supraveghetoare. De aia zicea că e chimistă (…). De atunci îi cunosc eu, nu era încă însurat cu ea (…)”.

Nu există un document oficial care să ateste data la care a avut loc căsătoria civilă dintre Nicolae şi Elena, cert este că nu a avut loc nici un fel de căsătorie religioasă. Evenimentele politice ale vremii i-au apropiat şi mai mult pe cei doi, care, conform istoricului Ion Petcu, şi-au oficializat relaţia în toamna lui 1945. Pantelie Tuţuleasa conchide: „Este adevărat că rămân un cuplu controversat. Dar… au fost împreună atâţia ani şi au murit tot împreună. A iubit-o până când au murit…”.

Evenimentele politice ale vremii i-au apropiat şi mai mult pe cei doi, atât ideologic, cât mai ales… sufleteşte!

Fata îi „convenea” lui Nicolae: tânără, din punctul lui de vedere frumoasă, şi mai ales…membră a organizaţiei tineretului comunist

„Elena Ceauşescu avea mai multe faţete. Să ştiţi că nu degeaba a ieşit Regina Balului de 1 mai…”
PANTELIE TUŢULEASA, cineastNiculina Ceausescu:

„Noi acasă nu ştiam de acest lucru şi auzisem că la Jilava şi-n alte părţi ale Capitalei, legionarii săvârşiseră multe asasinate. Temându-ne ca Nicolae să nu fi păţit ceva, soţul meu şi cu cumnată-mea Lenuţa, s-au dus la forturile Jilavei şi s-au uitat peste gard, la cadavrele care se aflau în curte.
 (credem că Niculina face o confuzie referindu-se de fapt la perioada rebeliunii legionare: 21 – 23 ianuarie 1941) (perioada asasinatelor legionare din noaptea de 26/27 noiembrie 1940)

Tot un episod pe timpul detentiunii de la Jilava a fost si urmatorul: Nicolae, suferea de dinti si sub pretextul ca vine sa se trateze, venea deseori la Bucuresti, insotit de catre un militar. Unii dintre acestea devenisera mai apropiati si chiar unul dintre ei, s-a si fotografiat.

Cum venea la Bucuresti, primul drum pe care-l facea era la casa noastra, unde-i pregateam ceva de mincare.

Pe atunci noi locuiam pe strada Ion Budai-Deleanu nr. 6. Eu, impreuna cu sotul, chiar daca eram la atelier, cand el venea de la inchisoare, ma duceam impreuna cu el acasa si-i pregateam cate ceva de mancare, caci stiam ca este infometat.

Intr-una din dati, a venit ca de obicei insotit de un sergent; Eu eram la pravalie, dar m-am dus acasa si i-am pregatit ceva de mincare si apoi m-am reintors la atelier.

Dupa ce am plecat eu, cum o fi aranjat el cu sergentul, caci l-a convins pe acesta sa-i dea drumul pentru un timp in oras si s-a dus s-o caute pe cumnata-mea, Lenuta, care pe atunci lucra la o fabrica. Se vede treaba ca a mai intarziat si nu a venit chiar la ora stabilita, caci, seara cand ne-am intors acasa l-am gasit pe sergent intr-o mare fierbere. Cum ma vede, acesta-mi spune “ce ma fac d-na, m-am nenorocit, caci daca nu se intoarce, tribunalul militar sa mananca” Eu i-am raspuns: nu fi ingrijorat ca se intoarce el, si daca s-o intampla sa nu vina, merg eu in locul lui si spun ca eu sunt vinovata, caci eu i-am dat drumul sa plece. Dupa o jumatate de ora insa, Nicolae s-a intors cu cumnata-mea si cand l-a vazut sergentul care-i era insotitor s-a bucurat foarte mult. Marturisesc ca, eu eram linistita in privinta lui Nicolae, caci stiam ca el isi va respecta cuvintul dat cu ori ce pret, si ca nici nu era in stare sa puna libertatea altuia in primejdie. Pentru el cuvintul dat, era sfant.”

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. Vladimir Putin permalink
    1 Mai 2012 07:03

    Super tari ultimele doua poze.Nu le-am mai vazut pana acum.
    Ai o colectie frumoasa de poze.Bravo !

  2. tanta permalink
    3 Iulie 2015 08:23

    Ce bine ne-a fost ?????????!!!!!!

  3. 27 Septembrie 2015 09:20

    ultimele doua poze zici ca sunt din alpi/Berghof cu HITLER… comunismul e o nenorocire in sine…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: