Skip to content

Ceauşescu un şcolar genial. Lua note mari chiar şi la religie. Ceauşescu a fost premiant în şcoala primară

22 Mai 2012

Am căutat şi cercetat toate documentele ce pot fi consultate, am citit tot ce avem la îndemână şi ni s-a părut demn de consideraţie, am intervievat şi conspectat mărturii ale „părtaşilor”. Încredinţaţi după fiecare demers de trebuinţa altei puneri în scenă a biografiei lui Nicolae Ceauşescu. Fără patimi politice, clişee şi idei preconcepute, cu dovezi şi argumente provenite din multitudinea surselor actuale – o trainică punte între memoria socială, documentele de arhivă şi legendele comunismului românesc. Ceea ce până acum nu s-a făcut în istoriografia şi presa românească. Ceauşescu a ampren­tat memoria colectivă a românilor ca nimeni altul.

Sub torentul mesajelor propagandistice din epoca particularizată de dictatură şi inegalabilul cult al personalităţii liderului comunist, s-a scurs copilăria şi tinereţea vârstnicilor de azi. În sfârşitul lui şi-au pus speranţele înalţii activişti de partid aproape deopotrivă cu cetăţenii de rând. Iar Războiul Rece a sfârşit cu groaznica moarte a so­ţilor Ceauşescu ca un final de telenovelă. Procesul şi execuţia Ceauşeştilor a fost boom-ul mediatic al anului 1989 şi act revelator în teoriile manipulării şi conspiraţiei. De îndreptat din cele ce s-au spus şi scris, sunt multe fantezii şi minciuni. Unele parado­xale precum situaţia lui Ceauşescu şcolară: de-o parte legenda micului geniu; un fals catalog post-comunist ce-l face tembel, în cealaltă. Aflaţi, în cele ce urmează, adevărul din documentele şcolii primare din Scorniceşti.

Catalogul clasei lui Ceaușescu, notele din școala primară, clasa a IV-a

”Un şcolar genial”: așa a fost prezentat micul Ceauşescu de învăţătorii săi ziaristului francez Michel Hamelet.

După cataloagele şcolare şi foile matricole, păstrate în Arhivele judeţene din Slatina, elevul Ceauşescu A. Niculae, fiul plugarului Ceauşescu Andruţă din satul Tătărăi-Scorniceşti s-a aflat printre fruntaşii clasei sale la învăţătură.

Între 1924-1929, anii cât a frecventat şcoala primară, s-a clasificat al treilea dintre colegii săi. Dar premiantă cu coroniţă a fost totdeauna fata perceptorului.

Lixandra, mama sa, era cunoscută în sat ca femeie foarte credincioasă. Pe Nicolae, ca pe toţi ceilalţi copii şi nepoţi ai săi, l-a dus frecvent la biserică. De altfel, şcolarul Nicolae Ceauşescu avea nota maximă la religie.

Cataloagele şi foile matricole din Scorniceşti dovedesc, fără tăgadă, că micului Niculae i-ar fi plăcut să înveţe
Ceauşescu A. Niculae, fiul lui Andruţă Ceauşescu, de profesie plugar, domiciliat în cătunul Tătărăi, comuna Scorniceşti, plasa Potcoava, judeţul Olt, a intrat în clasa I-a primară în toamna lui 1925. A absolvit-o cu media 8,26, clasându-se al treilea. Pre­miant prin urmare. Nu a luat coroniţa, aceasta revenindu-i Ioanei Ionescu, cu media 9,20. Perceptorul satului era tatăl premiantei clasei sale. Dar tatăl Gherghinei Popescu, cealaltă fată care-l întrecuse, fusese tot plugar.

Înscrişi în clasa lui au fost 35 de elevi – 15 băieţi şi 20 de fete. Au promovat-o însă abia 24, doi băieţi şi nouă fete abandonând şcoala. Pe coperta catalogului, din înfloriturile caligrafice ale semnăturii învăţătorului îi descâlceşti greu numele. Pare a fi Buzătescu. Acela, şi nu altul, a fost dascălul ce-a pus „stilul” în mâna viitorului autocrat comunist şi l-a deprins să ţină tăbliţa. Trei ani, acelaşi învăţător l-a învăţat să scrie, să citească şi să socotească, clasa lui Ceauşescu fiind preluată într-a IV-a de învăţătorul Ion Bărăscu.

Programa şcolii primare obligatorii de-atunci împărţea cursurile în cinci categorii: limba română (cu disciplinele: citire, exerciţii de compunere, exerciţii de intuiţie), matematică (aritmetică şi geometrie), celelalte ştiinţe (religie, istorie, geografie, ştiinţele fizico-naturale), dexterităţi (caligrafia, desenul, cântul, exerciţii corporale şi jocuri gimnastice, lucrări practice agricole, lucrul manual – la băieţi şi lucrul de mână – la fete) şi purtarea. La capătul acestor rubrici din catalog se adăugau pedepsele şi frecvenţa. Acestea din urmă – cu excepţia cazurilor de abandon şcolar – n-au fost completate.

După monotonia notelor din catalog s-ar părea că învăţătorul le-a scris, pe toate o dată, la capetele trimestrelor. Ori la sfârşitul anului şcolar, după impresia de ansamblu ce i-o făcuse elevul şi clasa. Le-a pus peste tot, bunăoară, 7 ori 6 celor „de mijloc” la disciplinele de bază. Şi-a extrapolat apoi evaluarea la „dexterităţile” desenului şi cântului. Cui folosea, după pedagogia locală, selecţia şi încurajarea copiilor talentaţi? Din casa plugarului cine-ar fi răzbit spre înălţimile artei, culturii sau sportului? Aşa s-ar argumenta că-n primul trimestru de şcoală Niculae Ceauşescu a obţinut 7 pe linie. Cu excepţia purtării, unde a fost de 9. Pe-al doilea, nota 8 la toate şi 10 la purtare. În vădit progres, a urcat pe 9 la toate disciplinele din catalog şi 10 la purtare în ultimul trimestru.

În clasa a II-a, s-a clasificat al treilea, după aceleaşi fetiţe fruntaşe, cu media 8,18. Iar într-a III-a a obţinut media generală 8,95. Se vede însă că i s-au corectat notele pe fila acelui catalog. Nu la mai mare, cum te-ai fi aşteptat de la constructorii lui de imagine, ci în jos. Din cele trei note de 10 de la religie s-au făcut 8,6 şi 7.

Ultima clasă ce-a frecventat-o Ceauşescu vreodată a încheiat-o cu mai slabe rezultate: 7,60 – medie generală şi al şaselea între 32 promovaţi. Noul învăţător Bărăscu a fost şi mai refractar la capitolul aptitudini: cu excepţia purtării, de sus până jos, l-a ţinut numai în 7 pe Ceauşescu. I-a notat însă cu 10 şi „frecventarea” de la capătul tabelului.

La „omagierea” a şase decenii de viaţă a fostului şcolar, dascălul ce-l preţăluise în toate de 7 a elaborat următoarele amintiri: „În ciuda vârstei mele înaintate, am peste 94 de ani, păstrez viu în memorie chipul fostului elev Nicolae Ceauşescu de pe vremea când frecventa cursurile şcolii primare din Scorniceşti. Era un copil inimos şi sârguincios, cu minte ageră. Avea urechi să audă şi ochi să vadă ceea ce nu toţi copiii de vârsta lui puteau vedea şi înţelege. Citeam în privirile sale aprinse o sete nepotolită de dreptate şi de adevăr, priviri care se înflăcărau ori de câte ori vorbea de Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Tudor din Vladimiri, Cuza, Bălcescu, despre alţi bărbaţi viteji şi luminaţi care au luptat cu braţul şi cu ascuţimea minţii pentru libertatea şi fericirea ţării”.

Legenda copilului supradotat i-o servise Bărăscu mai de demult ziaristului francez Michel Hamelet. Elev „de neuitat” l-a numit, în 1971, pe Ceauşescu: punea întruna între­bări, fără pereche de curios; încăpăţânat în părerile lui, dar generos cu colegii până-ntra-atât că „adesea se denunţa pentru greşeala comisă de altul”!

Nemulţumiţi cu singurul martor, biografii epocii au sporit laudele: şcolar atent şi disciplinat, dotat cu o memorie formidabilă, excepţional la matematică şi foarte bun tovarăş. Citat era învăţătorul Grossu M. Constantin. Un dascăl ce nicicând n-a funcţionat la clasa lui Ceauşescu.

Documentele din Scorniceşti, în arhivele din Slatina
Prin anii ’70, a fost pus în aplicare proiectul secţiei de propagandă a CC al PCR de înfiinţare a muzeelor de istorie în toate reşedinţele de judeţ şi în localităţile „cu trecut glorios” din ţară. Atunci s-a făcut şi Muzeul din Scorniceşti, ne-au relatat Aurelia Grosu şi Laurenţiu Guţică-Florescu, şeful secţiei istorie contemporană şi respectiv directorul Muzeului Judeţean Olt. Relicve arheologice s-au împrumutat din muzee naţionale, iar „epoca Ceauşescu” s-a organizat după standardele Muzeului de Istorie al PCR impuse la scară naţională.

Pe specificul locului, în incinta noului aşezământ s-a amenajat sala de clasă unde-ar fi învăţat, chipurile, „cel mai iubit fiu” al Scorniceştiului şi al ţării. Profesoara Ioana Geru, fosta directoare a şcolii locale, îşi aminteşte că pe catedră se afla şi un catalog deschis la fila elevului Ceauşescu. După ritualurile vremii, până în decembrie 1989, veneau autocare cu detaşamente de şoimi şi pionieri din toată ţara să viziteze muzeul din Scorniceşti. Notele omagiatului erau ca ale oricărui şcolar – avea şi 7, şi 10, şi 8 – după cum şi-a adus doamna Geru aminte. Un singur catalog a fost expus dar nu mai ştie din care clasă. Nici unde a dispărut documentul acela. Căci din clădirea fostului muzeu, prin anii ’90, toate exponatele au făcut picioare.

Şcoala din Scorniceşti, ne-a precizat profesoara Steluţa Bărbulescu, actuala directoare, şi-a predat periodic arhivele Direcţiei Judeţene Olt a Arhivelor Naţionale. La Slatina, prin lăudabila bunăvoinţă a directorului Bogdan Bădiţoiu, am consultat doritele cataloage şi foi matricole din 1925-1929, cât Nicolae Ceauşescu a frecventat şcoala primară. Ambele tipuri de documente sunt autentice; corespund şi înscrisurile din ele. Domnul Bădiţoiu ne-a atras atenţia şi că în cătunul de baştină Tătărăi, viitorul preşedinte avea un tiz: celălalt Ceauşescu A. Niculae era însă cu un an mai mare, se târa în coada clasei cu notele sale, iar tatăl lui se numea Alexandru. În Muzeul din Scorniceşti fusese, probabil, expus catalogul din clasa a III-a a anului şcolar 1927-1928, când micul Niculae obţinuse media mai mare – 8,95. Şi ca să nu contravină ateismului recomandat comuniştilor, vreun şef de la judeţ i-a micşorat notele la Religie.

Elevi fără caiete şi manuale şcolare
Cum se-ngrijeau Andruţa şi Alexandra Ceauşescu de educaţia copiilor şi ce expectanţe aveau de la şcoală, greu de presupus altfel decât prin contextualizarea la statisticile şi particularităţile satului românesc din prima jumătate a secolului XX.

Conform recensământului din 1930, aproape jumătate din populaţia României Mari era analfabetă. Cei mai mulţi neştiutori de cartea trăiau în Basarabia şi Moldova, iar cei mai puţini în Transilvania. Anuarul judeţului Olt editat în 1936 precizează că nici jumătate din numărul copiilor de vârstă şcolară nu erau înscrişi la şcoală şi că şcolile se dovedeau fie neîncăpătoare, fie în localuri de închiriat, fie în proastă stare. În anul şcolar 1925-1926, când Nicolae Ceauşescu urma prima clasă, judeţul Olt a înregistrat 239 învăţători la 39.815 copii de vârsta şcolii primare. Un dascăl la 166 de elevi! Înscrişi erau însă abia 21.177. Ceea ce nu înseamnă, observă autorii anuarului, că şi frecventau şcoala.

Singurele instituţii din Scorniceşti, cea mai mare comună din judeţul Olt, erau primăria, biserica, şcoala primară şi trei bănci populare – Lânaru, Scorniceşti şi Şuica. În 1936 funcţionau acolo cinci învăţători. Printre ei şi Ion Bărăscu, învăţătorul lui Ceauşescu din clasa a IV-a, istovindu-se cu cinci grupe de clasa întâi.

Contrar propagandei comuniste şi post-comuniste, cu starea lui, Andruţă Ceauşescu se plasa printre scorniceştenii mai înstăriţi. A fi, ca el, plugar cu proprietate de 9 hectare pământ arabil, plus fâneaţă, pădure şi livadă, te aşeza spre fruntea satului, nu-n coada lui.

Amândoi părinţii lui Ceauşescu ştiau carte. Convinşi de foloasele scrisului, cititului şi socotitului, i-au dat pe toţi cei nouă copii ai lor să facă şcoala primară. În primul an, Niculae şi-a prins acolo şi fraţii mai mari – pe Niculina (înregistrată Niculia în documentele şcolare) şi pe Marin. Din urmă l-au ajuns fraţii mai mici – Maria şi Florea.

Din documentele şcolii ar reieşi că, dintre ei, Maria a fost cea mai isteaţă. A încheiat prima clasă cu media 9,50, dar intrase în şcoală la 8, nu la 7 ani. Căsătorită Agachi, Maria a rămas muncitoare în Bucureşti şi-n vremea când fratele ei Nicolae conducea ţara. Mai slabi au fost băieţii – Marin (fost în 1989 reprezentantul economic al României la Viena) şi Florea (ziarist la Scînteia) – clasându-se, printre colegii de clasă, în jumătatea de jos.

Se pare însă că părinţii s-au îngrijit să nu fie elevi, mai mult de trei dintre copiii lor odată. N-avem cum şti dacă plecau zilnic toţi trei la şcoală sau o frecventau cu rândul căci învăţătorii nu le-au înregistrat absenţele. Treburi multe se făceau într-o gospodărie de ţară cu mulţi copii, iar păscutul boilor, vacilor şi oilor cădea, prin tradiţie, în seama celor mai răsăriţi.

Îmbrăcaţi şi încălţaţi copiii familiei Ceauşescu vor fi fost ca şi ceilalţi din sat. Unicele menţiuni care sparg monotonia plugarului la rubrica „ocupaţia părinţilor” din foile matricole sunt un cizmar, o menajeră, un comerciant, un învăţător şi perceptorul cu fata premiantă din clasa lui Nicolae Ceauşescu.

Singura amintire de familie despre copilăria fraţilor provine din memoriile fiicei lui Marin Ceauşescu, Mihaela. În „Nu regret, nu jelesc, nu strig” (Editura Meditaţii, an neprecizat) autoarea relatează un episod semnificativ. Pentru acela, Marin s-a păstrat în amintirea alor săi ca un copil nepotrivit habitatului scorniceştean: umbla şi el desculţ ca toţi de seama lui, dar se spăla pe picioare. Mergea la şcoală şi prin zăpadă în picioarele goale. Şi-atunci, inventiv, primele încălţări şi le-a confecţionat singur din scoarţă de copac. Fapt dovedit, cu asemenea lipsuri în trebuinţele primare ale copiilor, că în casa lui Andruţă Ceauşescu nu erau bani de cumpărat cărţi, caiete şi manuale şcolare.

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. costache permalink
    2 Septembrie 2012 08:17

    Frumos articol ,felicitari pentru Blog in general,am citit cu interes multe din cele scrise de dv-s ,si recunosc ca imi face mare placere sa stiu ca mai sant si persoane care incearca sa aduca si o lumina pozitiva asupra celui ce a fost cu adevarat un conducator care si-a iubit popurul si tara .

    Apreciază

  2. Petru din Arad permalink
    3 Ianuarie 2015 11:41

    Elev „genial”??? Cu note de 7 genial?? Ce sunt elevii cu note de 10? Cultul ceausist pe care-l practicati aici este profund antinational. Nu serveste ci dauneaza Romaniei prin infuenta toxica pe care o exercitati asupra gandirii celor care nu au trait acea epoca.

    Apreciază

Trackbacks

  1. Nicolae Ceauşescu « JurisCult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: