Sări la conţinut

Blog de informare istorică! Documente, articole fotografii!

©Atenţie! Reproducerea neautorizată a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisă.

Marele conducător Nicolae Ceauşescu a îndurat multe în trecut, a fost închis, torturat, dar datorită curajului şi a încrederii sale în viitorul ţării a înfăptuit realizări majore.
Jimmy Carter 12 aprilie 1978

"Ceauşescu a mers prea departe. Conduce lupta împotriva noastră şi constituie principalul obstacol în calea liniei noastre... Noi am avut răbdare în privinţa comportamentului României. Trebuie să încercăm să exercităm influenţă asupra evoluţiilor din interiorul ţării." 
Leonid Brejnev august 1971

"Nu pot să cred că nu putem exercita influenţă asupra activului Partidului Comunist Român... Măcar acum să identificăm persoanele din România pe care ne vom putea baza pe viitor."
Edward Giereck august 1971

Ana Blandiana, despre lovitura de stat din 1989 : "cine i-a urcat pe copii în basculantă, cine i-a dus acolo, cine i-a lăsat să intre pe uşa principală şi cine i-a ajutat să ajungă pe acoperiş. o basculantă plină cu copii între 10 şi 15 ani "

Sosia lui Nicolae Ceaușescu rupe tăcerea după 30 de ani. „E grotesc ca Stănculescu care întra și pleca când vroia la Elena să fie cel care organizează execuția”.

25 decembrie 2019

Ofițer în cadrul Direcției a V-a a Departamentului Securității Statului, Dumitru Burlan a fost sosia președintelui Republicii socialiste România.
Dumitru Burlan, colonel român de securitate, autor al unei lucrări de memorii în care descrie activitatea Securității în perioada lui Nicolae Ceaușescu, a lucrat în imediata apropiere a lui Ceaușescu, a cărui sosie a fost.Între 40 și 50 de angajați avea Ceaușescu. Fetele care lucrau acolo eu le selecționam, eu le pregăteam de muncă contra-informativ și îmi spune una, doamne nu am văzut așa ceva am găsit în cadă o bucățică de scoți cât unghea de la degetul cel mare lipită. Păi ea ce făcea lipea acel scoci să vadă dacă femeia de serviciu spală, sau sub covor băga o frunzuliță și dacă nu o găsea înseamnă că nu a făcut curat și atunci o certa. Dar era acolo o doamna, doamna Suzana era general acolo, această femeie avea bastonul de general a schimbat foarte mulți ofițeri adică ei dacă nu îi plăcea de un ofițer îl dădea afară îl schimba ea era administrator Elena Ceaușescu avea încredere oarbă în ea. Când venea generalul Victor Stănculescu, pe la ea îi dădea liber șefului de cabinet să plece mai devreme acasă, numai era nimeni acolo decât aghiotantul care statea pe acolo pe o ulcă, și Stănculescu vedea și stătea ca la el acasă. Elena Ceaușescu, era diabolică a chemat pe generalul Țencu care era cu tehnica operativă și pe colonelul Lăzarescu care răspundea de tehnică în cadrul direcția cincea pai era din Scornicești ia chemat pe cei doi și le-a zis așa voi știți ca tovarășul e bolnav eu nu mai vreau ca el să mai fie pisat cu fel de fel de probleme, dar vedeți ca eu nu pot merge mereu la el că am și eu treburile mele, vă rog să luați măsuri în așa fel eu să știu să nu i să facă rău să cadă, să băgați tehnică și acești doi oameni au băgat tehnică de ascultare în biroul lui Nicolae Ceaușescu. Ceaușescu nu știa că este ascultat de Elena. Cu Zoie Ceaușescu am stat un an jumate. Pe Nicu Ceaușescu l-am urmărit mai mult. Zoia avea un doctor Ginecolog Dan Fințe, se iubea foarte mult și i-am zis lui Zoia, o fată extraordinar și frumoasă și inteligentă și ce să mai zic la superlativ toate și eu i-am zis așa domnișoară Zoie, uite care-i treaba eu sunt venit aicea nu să vă urmăresc pe dumneavoastră eu sunt venit să vă asigur securitatea, viața să nu vi se întâmple ceva,vă rog frumos să faceți abstracție că sunt aici nu mă interesează ce faceți dumneavoastră, păi se sărutau de față cu mine. Eu i-am filat pe copii. E ceva grotesc ca Stăncuescu care întra și pleca când vroia la Elena să fie cel care organizează execuția, nu știu de ce dar Nicolae Ceaușescu nu trebuia omorâtSă știți că Elena Ceaușescu, era o femeie frumoasă, am văzut-o la mare în slip, în sutien.

Nicolae Ceauşescu alături de președintele german Richard von Weizsäcker, soția sa Marianne, august 1985.
©Sursa Foto: IMAGO
Burlan a vorbit în exclusivitate la Antena 3 despre secretele familiei Ceaușescu.Adevăruri neștiute timp de 30 de ani„Acest popor merită să știe pe ce drum a apucat”, a spus sosia lui Nicolae Ceaușeșcu.Dumitru Burlan avea 20 de ani când a început să lucreze în securitate.A ajuns în apropierea familiei Ceaușescu și a stat în proximitatea lor peste 16 ani.Burlan îi verifica pe toți cei care intrau în contact cu familia Ceaușescu.„Țara noastră din 1969 până în 1975 anfost raiul pe pământ pentru români. Aveam de toate. Am mai dus-o încă cinci ani, până în 1980, dar nu așa de bine”, a spus el, miercuri seară, la Antena 3.„Rușii i-au pus gând rău atunci(…). Generalul Pleșiță a mers la Nicolae Ceaușescu cu două dosare și i-a propus ca timp de zece zile să nu facă vizite, iar în aceste zece zile în coloana oficială dumnealui să nu fie în mașina prezidențială ci să fie un ofițer. Eu aveam înălțimea perfectă a lui Ceaușescu, 1,69. Nicolae Ceaușescu i-a zis că nu e de acord cu așa ceva”, a relatat Dumitru Burlan.Dumitru Burlan: „La început nu a vrut, era cam orgolios. Zicea că nu se poate. Îl convinge Pleșiță că rușii vor să-l omoare și Nicolae Ceușescu a fost de acord cu dosarul meu. Eu aveam 33 de ani, el avea 50 de ani”„A început operațiunea. Treaba mea era să plec de acasă cu tot alaiul, îmbrăcat ca el. Nicolae Ceaușescu nu stătea pe banchetă, stătea în față. Era toamna anului 1972, lumea mă saluta pe străzi. Trebuia să mă comport exact cum se comporta el. Ajungeam la Comitetul Central și mă duceam la serviciul meu și îmi făceam treburile mele personale”, a mai spus Burlan.„În prima zi am zis că e un exercițiu de apărare. Nu mi s-a spus. Pe urmă generalul Pleșiță mi-a spus ce trebuie să fac. Dacă refuzam mă dădea afară din Securitate și în spatele meu erau trei copii. Nu m-a împușcat nimeni, după zece zile m-am întors la activitatea mea”, și-a mai amintit el.Colonelul Burlan, adevărul despre moartea lui Milea„Milea a fost asasinat. Am fost arestați pe data de 8 ianuarie 1990 și am fost trecut în rezervă, pensionar. Ne-a dus la o unitate militară de tancuri din Pantelimon, acolo era și aghiotantul lui Milea. Am fost arestat 50 de zile. Toți colegii mei au văzut că dimineața la ora șase o mașină îl lua pe maiorul Vătămănescu, aghiotantul lui Milea, ministrul Apărării. Discutam cu colegii și nu știam de ce tot timpul dispărea Vătămănescu(…). Discutam între noi și toți ne-am gândit că Vătămănescu este implicat. Era aghiotantul personal. Nu toți credeau că Milea a fost omorât(…). După arest m-am dus acasă și în luna aprilie am plecat la Spitalul Elias să-mi iau medicamente și din întâmplare mă întâlnescu cu doctorul Oșanu, neurolog, și mi-a zis că Milea a fost omorât. Venise acolo, a fost dus la reanimare. Traiectoria glonțului era dreaptă, el a fost omorât de la o distanță de doi metri”.

Nicu Ceaușescu, Alexandra Petrescu (mama Elenei Ceaușescu) Elena Ceaușescu, Nicolae Ceaușescu.
© Sursa Foto: IMAGO

Sursa: Antena 3, Sinteza Zilei 18 dec 2019

Cum scria Nicolae Ceaușescu? Câte greșeli gramaticale făcea „Tovarășul” într-o propoziție?

25 decembrie 2019

Nicolae Ceaușescu a fost omul care a marcat pentru totdeauna istora țării noastre. Acesta a condus România din 29 aprilie 1974 și până în 22 decembrie 1989. Ceaușescu a fost și Secretar General al PCR din anul 1965 și până în anul 1989, când a fost executat alături de soția sa.

Cu toate că Nicolae Ceaușescu studiase doar patru clase la școala din satul său natal, Scornicești, acesta avea un scris destul de îngrijit. Dovadă stă un document redactat în anul 1936. Din păcate, cu gramatica, adolescentul Ceaușescu era la pământ.

Relația micuțului Nicolae Ceaușescu cu școala nu a fost una de lungă durată. Acesta a studiat patru clase la școala din satul său natal, Scornicești. În acele vremuri, învățătorul din Scornicești preda într-o sală cursuri simultane, pentru elevii mai multor clase. Micul Ceaușescu nu a avut cărți și de cele mai multe ori mergea la școală desculț.

S-a spus despre Ceaușescu că era analfabet. Nu toată lumea știe că acesta avea un scris destul de îngrijit, în ciuda faptului că făcea extrem de multe greșeli de ordin gramatical. În anul 1936, pe când avea doar 18 ani, Nicolae Ceaușescu a dat o declarație de mână. Acesta era acuzat de găsirea unor brosuri bolsevice și alte manifeste ce instigau la revolta în casa patronului său, Vladimir Tarnowski.

Declaraţia din ianuarie 1936 a lui Nicolae Ceauşescu este singurul document scris cu mâna lui până pe data de 23 august 1944. În celelalte cazuri, doar a semnat. Sunt destul de multe cuvinte scrie anapoda, așa cum este verbul „a eși” în loc de „a ieși”, „mam” în loc de „m-am” sau „”neam” în loc de „ne-am”. Există propoziții și cu patru greșeli gramaticale. Totuși, în ciuda acestui aspect, tânărul Ceaușescu avea un scris destul lizibil și fără multe mâzgălituri.

Cadou scump: Când a vizitat Germania în 1973, Ceaușescu a participat și la lucrările Bremen Fokker. Producătorii de aeronave nord-germane oferă partidului și conducătorului statului român o plană de motor cu această ocazie. (Imagine: Ceaușescu în cabina de pilot al unui avion de tip Sportavia RF 5.)
© Sursa Foto: IMAGO

Sursa: Shtiu.ro

”Stăncuescu, văzînd că am AG-4 la mine, mi-a spus: «măi băiete, dacă paraşutiştii nu îndeplinesc ordinul, dacă ăştia nu-i execută pe Ceauşeşti, să tragi tu în ei cu AG-4»”. Şi militarul ar fi tras.

25 decembrie 2019

Autor: Marius Oprea/MEDIAFAX

Foto: Agerpres

După arestarea lor, soţii Ceauşescu au fost transportaţi la o unitate militară din Tîrgovişte. Aici, sub o pază severă, şi-au petrecut ultimele zile, în vreme ce România intrase într-un haos perfect organizat.

Insulina condamnatului la moarte

UM 01417, aflată pe bulevardul care duce dinspre gară spre centru, unitate care asigura paza antiaeriană a platformei industriale din Tîrgovişte, a fost supusă începînd din seara zilei de 22 decembrie unor numeroase atacuri şi diversiuni, amplificate de responsabilitatea enormă care apăsa pe umerii acelora care îi păzeau pe Nicolae şi Elena Ceauşescu. Ştiau ce păzesc ei acolo – şansa revoluţiei române.

Ce căutase însă Nicolae Ceauşescu tocmai la Tîgovişte, de ce voia să ajungă în zona Voineşti? Costantin Manea, şeful de cabinet al dictatorului, îşi amintea atunci cînd a fost audiat la Comisia Senatorială de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989 că la Cabinetul 1 ”s-a vorbit că la Tîrgovişte se fac lucrări pentru o reşedinţă specială. Deci, el a încercat să plece undeva, de unde să preia comanda”. Ideea este susţinută şi de generalul Marin Neagoe, fostul comandant al Direcţiei a V-a de Securitate şi Gardă, care susţinea că ”Ceauşescu a plecat cu gîndul să lupte mai departe. S-a dus la Snagov, dispecerul meu ţinea legătura cu elicopterul şi ştia. Cred că voia apoi să plece la Tîrgovişte. Din Snagov, el a vorbit cu vreo patru judeţe, cu primii secretari. Cel din Tîrgovişte i-o fi spus că acolo e linişte”. Iar Ceauşescu s-a agăţat de această linişte aparentă, ca de un pai.

La Tîgovişte, cei de la unitatea antiaeriană de lîngă gară au avut poate misiunea cea mai grea dintre toţi militarii de pe teritoriul României: aceea de a-l păzi pe Ceauşescu. Comandantului unităţii, maiorul Kemenici, i se alăturase (spre mirarea soldaţilor şi mai ales a gradaţilor din oraş, care îl cunoşteau) şi locotenent-colonelul Dinu, de la Securitatea din Tîrgovişte. Ei doi sînt cei care au cordonat paza cuplului Ceauşescu, sub comanda directă a generalului Victor Atanasie Stănculescu, din al cărui ordin aceştia se aflau sub arest sever şi consemn de a nu fi văzuţi de nimeni, în afara militarilor de încredere care îi păzeau.

Foto: Agerpres

Căpitanul Ion Toma Zamfir, care avea să fie şi asesor la procesul celor doi îşi aducea aminte, în faţa senatorilor din Comisie, că singurii care au venit la unitatea din Tîrgovişte au fost trimişi de generalul Stănculescu să-i aducă insulină lui Ceauşescu. Acesta era suferind de diabet şi în pericol să intre în criză. Ei au vrut, potrivit mărturiei căpitanului, nu doar să ia contact cu soţii Ceauşescu, ci să-i ia de-a dreptul din unitate. Se aşteptau ca aceştia să fie deja morţi, dar i-ar fi vrut şi aşa, vii. Se întîmpla cu o noapte înainte de proces. ”În noaptea aia, 24/25 decembrie, pe la ora 1, a venit maşina A-555 de la Direcţia de Informaţii a Armatei cu trei persoane, cu un plic. L-au căutat pe Kemenici. Am auzit doar atît: «Domnule, ni-i daţi?» «Nu, nu-i dăm, plecaţi de aici». Au spus că vin cu insulina, dar au venit să ia cadavrele! Kemenici ne-a spus că au venit cu insulina, după aia a recunoscut că au venit cu un bilet. Cel care a venit era Gheorghe Ştefan, de la Marele stat Major”.

La Comisia Gabrielescu se află o mărturie credibilă, pentru că e una directă, a unui militar al cărui nume nu l-am putut descifra de pe transcrierea stenogramei, un subofiţer din dispozitivul de pază al celor doi. Şi acesta confirmă declaraţia căpitanului Zamfir, însă dă o oră mult mai precisă, probabil se uitase la ceas în acele momente: ”Pe 24 spre 25 decembrie, la orele 2,15 noaptea, a venit o maşină Dacia A-555 cu trei oameni, mi-au arătat un ordin de serviciu semnat de Stănculescu, cu 8 ştampile de la diferite unităţi. Pînă la urmă, domnul colonel Kemenici a spus «nu vi-i dăm»! Cred că era vorba de soţii Ceauşescu. Iniţial, Kemenici nici n-a vrut să discute cu ei”.

În cele din urmă, comandantul a primit pachetul cu insulină şi nimic mai mult. Insulina rămasă a fost găsită ulterior execuţiei în poşeta Elenei Ceauşescu, care înainte de a fi dusă la zid, ”a spus: «dacă ne-au condamnat la moarte, de ce ne-au mai dat astea?» se referea la o pungă cu medicamente”, relata militarul din pază. Era insulina pentru diabetul Tovarăşului, adusă cu o noapte înaintea execuţiei de cei trei ofiţeri trimişi de Stănculescu.

Ce urmăreau aceştia, vrînd să-i preia pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, ce ordine au avut de fapt, de la cine, rămîne poate pentru todeauna un mister. Oricum, ceea ce contează este derularea în sine a evenimentelor şi nu scenariile marginale şi eşuate.

”Ceauşescu tot timpul a vrut să vorbească poporului”

Soţii Ceauşescu se aflau închişi într-un birou, fără radio sau televizor, sub paza unor militari de încredere şi bine înarmaţi, care primiseră consemne severe de la cei doi ofiţeri care coordonau apărarea unităţii militare. ”Kemenici era tot timpul cu Dinu, de la Securitate”, îşi amintea militarul din a cărei depoziţie citez: ”era o parolă: «recurgeţi la metodă», care s-a transmis comandantului Kemenici şi care însemna că soţii Ceauşescu trebuiau lichidaţi”, în situaţia în care exista pericolul unui atac sever, în vederea eliberării lor.

Foto:Agerpres

Din acest arest improvizat, tocmai pentru a preveni o posibilă eliberare a lor (acum ştim că aceasta era practic imposibilă, pentru că nu avea cine şi de ce să o mai facă), s-a luat măsura deja cunoscută a ”plimbării” lui Nicolae şi Elena Ceauşescu într-un TAB, dintr-un loc într-altul (în incinta şi în proximitatea unităţii), pentru a nu putea fi reperaţi. ”De două ori au ieşit Ceauşeştii din birou: în 23 de dimineaţă pînă seara şi în 24 după-amiază, pînă în 25 dimineaţa. Prima dată cînd i-am scos în 23 decembrie, i-am îmbrăcat în haine militare”, relata acest martor din proximitatea Ceauşeştilor, în ultimele lor zile de viaţă.

Un motiv între altele al închiderii lor într-un TAB a fost, potrivit militarului, acela că ”se zvonea că Securitatea din Rîmnicu Vîlcea vor să vină să-l elibereze pe Ceauşescu!” Dar cum ar fi reuşit să ajungă securiştii ”loialişti” din Vîlcea la Tîrgovişte, în acele zile în care dezinformarea se împletea cu panica şi ambele se amplificau reciproc, nu a mai stat nimeni să se gîndească atunci.

În vreme ce întreaga Românie trăia psihoza teroriştilor, Nicolae şi Elena Ceauşescu trăiau în propria psihoză: ”Ceauşescu tot timpul a vrut să vorbească poporului. A cerut să fie dus la Televiziune să vorbească sau la radio. În 23 decembrie Ceauşescu a început să urle, să fie dus la Combinatul de Oţeluri, să le vorbească muncitorilor. Ea a reuşit să-l domolească”. Probabil că aceste accese au fost mai frecvente în primele momente de după aducerea lor la unitate. Ele au lăsat loc însă apatiei, întreruptă cînd şi cînd de izbucniri de furie.

”Altădată, rămînînd doar cu soţii Ceauşescu, m-au întrebat ce se întîmplă, ce se arată la TV, la radio; ei nu aveau acces la radio şi TV. Le-am spus că l-am văzut la televizor pe poetul Dinescu (ea a spus: «aoleu, a ajuns ţara pe mîna nebunilor!»), pe Sergiu Nicolaescu (ea a spus: «na. uite-l şi pe ăsta… »), pe unul Iliescu (atunci el a spus ei: «vezi tu eşti de vină, nu m-ai lăsat să-l terminăm pe ăsta!»)”. Opinii destul de acide, iar ultima cu valoare de informaţie istorică, pe care nu avem motiv să nu o reţinem – şi anume, Ion Iliescu îşi datorează libertatea şi poate viaţa protecţiei pe care i-a oferit-o Elena Ceauşescu. Dacă e să ne gîndim că ea urmărea şi aviza tot ce se întîmpla, mai ales în domeniul ştiinţei, artei şi culturii, informaţia e cu totul credibilă.

Ultimul acces de isterie al lui Ceauşescu s-a petrecut în a treia zi de la arestare, cînd încă nu-şi pierduse speranţa. Poate că el mai credea în posibilitatea eliberării lor, pentru el probabil ”teroriştii” erau Gărzile Patriotice care luptau cu complotiştii şi psihoza funcţiona la el în sens invers decît la restul românilor. Militarul din dispozitivul de pază relata că ”în 24 decembrie, ora 10-11 dimineaţa, Ceauşescu s-a repezit la fereastră, să vorbească poporului. Căpitanul Boboc l-a tras jos de pe geam, lui Ceauşescu a început să-i curgă sînge pe nas. Ceauşescu a spus: «uite, şi-a lovit comandantul suprem, să vină Kemenici!»”.

După acest episod, căpitanul a părăsit încăperea, chipurile să-l aducă pe comandant. Ceea ce s-a petrecut în continuare este un alt semn al desprinderii totale de realitate a lui Ceauşescu. ”Am rămas doar noi trei în cameră. Ceauşescu a venit la mine, m-a prins de epoleţi şi a spus: «măi băiete, ai 1.000.000 de dolari de la mine şi orice grad vrei în armată, dacă mă scoţi de aici şi mă duci în zona Voineşti». Nu am răspuns şi atunci ea a spus: «lasă-l, nu vezi că-i sluga lui Iliescu!» Eu pe atunci nici nu ştiam cine-i Iliescu”. S-a vorbit puţin despre Voineşti, zona în care cei doi erau convinşi că-i aşteaptă salvarea. Şi militarul ştia că în acea zonă se află ”un releu şi un buncăr apărat de Securitate”. Ceauşescu insista să ajungă acolo: ”a spus că «banii îi primeşti la Voineşti»”. E o pistă pe care, în mod straniu, nimeni nu a cercetat-o şi despre care nici astăzi nu ştim mare lucru: ce se afla, de fapt, la Voineşti? Sau, numai Ceauşescu credea că îl aşteaptă ceva acolo, fiind amăgit de o poveste a generalului Stănculescu?

Nici încercarea disperată a lui Nicolae Ceauşescu de a ieşi la geam şi a vorbi unei mulţimi inexistene şi nici tentativa naivă de mituire nu au avut alt rezultat decît acela că cei doi au fost urcaţi din nou într-un transportor blindat, de unde au mai ieşit abia a doua zi, spre a fi judecaţi. ”În TAB, în 24 decembrie, cît am stat pe loc, Ceauşeştii au discutat între ei, că e amestec străin, că «vezi, ce ne-a făcut Marcel», (nu ştiu cine-i Marcel), încă ceva de un transport de aur, că nu mai au şanse, cam asta şuşoteau între ei”. Poate că militarul nu a auzit bine aceste şoapte, poate că nu era vorba de vreun ”Marcel”, ci de un ”Mihail” şi cei doi se refereau la Gorbaciov, singurul, după părerea lor (şi a noastră), care avea puterea, mijloacele şi motivul să organizeze ”amestecul străin” la care se refereau. Sau poate că era vorba de Marin, fratele dictatorului de la Viena, cel ce orchestra ”afacerile murdare” ale regimului Ceauşescu în Occident şi de vreo tranzacţie dubioasă cu aur a acestuia. Sigur, nu vom şti vreodată.

Conspiratorii din baie

Adevărul în legătură cu decizia executării soţilor Ceauşescu s-a aflat multă vreme închis în arhivele Comisiei Senatoriale de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989. Adică, acel adevăr, rostit sub jurămînt de către cei care au acceptat să vorbească despre asta, la trei, patru sau cinci ani de la Revoluţie. Unul din personajele principale ale acelor zile, generalul Victor Atanasie Stănculescu, socotit de mulţi şi timp de multă vreme inclusiv drept omul din umbra procesului Ceauşeştilor, a declarat că nu lui i-a aparţinut această iniţiativă: ”pe 24 seara, am primit misiunea de la acel misterios cabinet care se întrunea tot timpul în baie, să organizez plecarea la Tîrgovişte pentru judecarea cuplului Ceauşescu. Acest misterios cabinet era format din: Brucan, Iliescu, Dan Marţian, Bârlădeanu”.
Într-un interviu pe care îl acorda televiziunii BBC în toamna anului 1994, la cinci ani de la Revoluţie, Stănculescu arată că singura sa preocupare în legătură cu execuţia, odată ce această hotărîre a fost luată de grupul de ”conspiratori” din toaleta de la Ministerul Apărării a fost aceea în virturtea pozţiei sale ca militar, fiind legată de paza celor doi şi a obiectivului, unde în cele din urmă avea să se desfăşoare procesul şi aducerea la îndeplinire a sentinţei: ”într-o zonă necunoscută, au fost trei probleme care m-au preocupat foarte mult. Prima, securitatea noastră, a celor care urma să venim la proces, deoarece nu ştiam dacă există forţe care să vină să îl elibereze pe Ceauşescu. De aceea, am dat ordine să se concentreze la Tîrgovişte, lîngă unitatea de antiaeriană, o unitate de blindate şi una de trupe de munte. A doua a fost poziţionarea paraşutiştilor care au venit cu noi în punctele importante ale clădirii, unde s-a ales sala de judecată şi a treia, de comun acord cu ceilalţi, dacă vom ajunge la un final obligatoriu de execuţie. Aici însă mi-am dat seama că oricum nu prea mai aveam de ales, deoarece atunci cînd am ieşit în curte, toată cazarma aştepta cu nerăbdare să treacă la execuţie! Şi a fost mişcarea cea mai scurtă, drumul cel mai scurt, către un perete orb, fără ferestre, fără nimic, unde a avut loc execuţia”.

Petre Roman: ”Brucan a avut ideea că trebuie să-l eliminăm pe Ceauşescu”

Cam în vremea în care Nicolae Ceauşescu se lovea de pervaz, împiedicat de un căpitan în încercarea lui de a scoate capul pe fereastra biroului unităţii militare din Tîrgovişte ca să vorbească unei mulţimi adunate spre a-l susţine numai în imaginaţia sa, în toaleta de la cabinetul ministrului apărării se lua decizia finală în ceea ce-l privea.

Cel care a făcut lumină în legătură cu modul în care s-a hotărît lichidarea Ceauşeştilor, prin declaraţia sa dată în faţa Comisiei prezidată de senatorul ţărănist Valentin Gabrielescu, a fost Petre Roman. Acesta a relatat următoarele: ”Stănculescu ne-a informat pe 23 decembrie că soţii Ceauşescu sînt reţinuţi la Tîrgovişte. Principalul om care dăduse ordine era Iliescu, preşedintele CFSN, după el era generalul Militaru. Iliescu colabora intens şi cu Brucan. Atunci am hotărît să fie judecat cuplul Ceauşescu. Din partea noastră, l-am delegat pe Gelu Voican-Voiculescu. Brucan a avut ideea că trebuie să-l eliminăm pe Ceauşescu, într-o formă sau alta, pentru a dovedi celor care trăgeau că nu mai au pe cine apăra. Iliescu a zis «bine, dar să facem un proces». Brucan a avut ideea să exagerăm, cu 60.000 de morţi, cu conturile deturnate de Ceauşescu. Sentimentul nostru era că nu mai putem ţine frîu atacurilor. Ideea eliminării celor doi era logică şi s-a şi dovedit: împuşcăturile au încetat aproape complet, după executarea sentinţei”.

Sentinţa trebuia executată cu orice preţ – şi nici măcar nu era vorba de o sentinţă, propriu-zis. Era clar că Ceauşeştii nu mai puteau părăsi în viaţă cazarma unităţii de antiaeriană din Tîrgovişte. Acelaşi militar care-l păzise pe Ceauşescu relata că ”în unitate, am aflat ulterior, era organizat ca fiecare să tragă în fiecare, la o adică – deci cineva să-i împuşte pe soţii Ceauşescu, acela să fie împuşcat de altul, acela de altul şi tot aşa”, în situaţia în care unitatea ar fi fost înconjurată. Soldaţii erau gata să se sacrifice pînă la unul, dar nu pentru viaţa Comandantului Suprem, ci pentru moartea sa.

Generalul Stănculescu observase această determinare a soldaţilor din cazarmă. Acelaşi militar mai spunea: ”Stăncuescu, văzînd că am AG-4 la mine, mi-a spus: «măi băiete, dacă paraşutiştii nu îndeplinesc ordinul, dacă ăştia nu-i execută pe Ceauşeşti, să tragi tu în ei cu AG-4»”. Şi militarul ar fi tras.

Că soarta le era pecetluită, iar procesul a fost doar o formalitate, o ştia şi acest militar care-i păzise în ultimile lor zile pe Ceauşeşti. El observase că ”încă înainte sau în timpul procesului s-au adus prelatele pentru viitoarele cadavre! Încă în timpul procesului, Stănculescu a ieşit şi a întrebat şi organizat cine să fie în plutonul de execuţie! Deci, se ştia că vor fi executaţi”. Cel ce îi păzise a fost şi martor al execuţiei şi îşi amintea cum ”soţii au fost scoşi legaţi la mîini, Ceauşescu a început să cînte ceva, tot fals, poate «Internaţionala». A fost scoasă apoi şi Elena, un soldat (căpitanul Ionel Boieru, comanantul grupei de execuţie – n.n.) i-a spus; «ai încurcat-o», Elena l-a trimis în mă-sa. A tras şi acest militar în ei. Execuţia a durat scurt, s-a tras în ei, la Elena s-a desfăcut craniul. Cadavrele s-au pus în foile de cort”.

Mulţi dintre români consideră că păcatul originar al democraţiei noastre rezidă în faptul că Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost executaţi în ziua de Crăciun, o zi sfîntă, care nu ar fi trebuit întinată astfel, prin moarte de om. Petre Roman a afirmat însă, ca mulţi alţii, că ei trebuiau executaţi atunci pentru a înceta focul şi că aceasta a fost o decizie ”logică”. Logica, dacă e să privim astfel lucurile, ar fi dictat ca instrumentarea procesului să înceapă imediat după arestarea soţilor Ceauşescu, pe 23 decembrie, cînd se trăgea intens. Dar era nevoie de mai mulţi morţi, pentru aşezarea lucrurilor în matca ”democraţiei originale”. Şi ar fi trebuit, mai mult decît atît, să se respecte procedurile, prin emiterea unui mandat de arestare, după reţinerea lor şi să aibă loc un proces după toate regulile Codului de procedură penală. Ori, pînă şi mandatul de arestare pe numele Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu a fost emis, cum a declarat în faţa aceleiaşi Comisii senatoriale de anchetă procurorul din proces, Dan Voinea, abia în preziua acestuia. De fapt, se îndeplineau nişte formalităţi. Soarta lui Ceauşescu era decisă demult. Şi, într-un fel, decizia i-a aparţinut de fapt lui însuşi.

© Sursa Foto: MAGO

Elena Ceausescu a fost lăudată de propaganda românească drept „raza de lumină prin eoni”, „cel mai important savant al lumii” și „mama tuturor românilor”.
Autor: Marius Oprea

20 iunie 2019

Fluierul pe Facebook

                 Romania                 Great Britain                                 France             

INTERVIU – Cătălin Mitulescu: Cred că femeia e cel mai bun puternic motiv ca să te întorci – VIDEO

VIDEO Gerry Armstrong, despre viata de arbitru si oficial ATP: Nu devine mai usor, simti presiunea cand pasesti pe terenul central

Gabriel Liicheanu susține că Biserica Ortodoxă lasă „senzația de trufie” și atacă Catedrala Mântuirii Neamului. Liicheanu „Stă scris la carte că din Mercedes nimeni nu va ajunge în Rai” a spus Gabriel Liicheanu. Ia priviți-l. El vorbește „Despre Smerenie”

Un caracter mizerabil. După ce l-a înjurat pe Marian Munteanu 10 zile ca să nu candideze, fostul ofițer acoperit Robert Turcescu va candida la Primăria Capitalei din partea PMP

Ilie Năstase, dezvăluie afacerile murdare ale lui Mugur Isărescu făcute la Arenele BNR: „Nu cred că Arenele BNR i-au fost făcute cadou de maică-sa de la Drăgășani. Să cadă terenul peste ei!”

Paranoiasemnră” a lui Ion Cristoiu continuă. Piticul se crede Căpitan și ne explică ce-ar fi făcut Căpitanul în locul lui Marian Munteanu. Concluzia Piticului Căpitan e că Zelea Codreanu l-ar fi lăsat pe Turcescu să candideze

Declaratii HALUCINANTE din partea lect. univ. Mihai Gafencu pentru Vaccinarea obligatorie. „Copilul nu-i al părinților, e al nostru!” Răspunsul din sală: „Dacă-i așa….e ca și-n Coreea de Nord”

TOȚI SOROȘIȘTII ȘI BĂSIȘTII CARE AU INIȚIAT LINȘAJUL MEDIATIC VOR FI DAȚI ÎN JUDECATĂ. ONG-urile lui Soros cu acuzațiile de fascism, Pippidi cu România Curată, Grupul pentru Dialog Social, Stelian Tănase, HotNews, Ziare.com cu Dogioiu, Adevărul, EVZ, etc

De ce a renunțat PNL-ul la candidatura lui Marian Munteanu? Marian Munteanu dezvăluie CULISELE retragerii: Forțe ONG-iste și Băsiste au acționat la PIONII lor din PNL ca să creeze confuzie, derută și spaimă legate de „legionarism” și „fascism”

Un prim pas spre normalitate. Avocatul Piperea cere rezilierea contractului semnat de Primăria Capitalei cu Apa Nova firmă controlată de francezii de la multinaționala Veolia. Prețurile la apă în Bucureşti au ajuns la valori nesimțite.

Ciomăgarii mediatici care au organizat linșajul mediatic la cea de-a doua MINERIADA ar vrea să nu se mai vorbească de ei. Dan Tapalagă: „Din acest motiv, cred, avem lungi dezbateri inutile despre unul ca Munteanu”. Nu băieți, nu se va termina aici.

De ce așa zisul angajament la securitate al lui Marian Muntean, republicat recent, este o făcătură ordinară. Să așteptăm deci concluziile CNSAS și DECIZIA INSTANȚEI.

LINȘAJUL FĂCUT ASUPRA LUI MARIAN MUNTEANU. Ciomăgarii progresiști au caștigat dar oamenii din țară și-au dat seama cine sunt și ce vor. Ce păreri au avut cititorii ziarului progresist HotNews despre linșajul produs asupra lui Marian Munteanu

În timp ce au urlat cât au putut în legătură cu firma Brădet, ANSVSA protejează identitatea companiilor care au vândut alimente expirate în 2016, ca să nu le facă „publicitate negativă“

A DOUA MINERIADĂ. Pentru convingerile şi atitudinile sale, studentul Munteanu a primit o bătaie care era cât pe ce să-l trimită pe lumea cealaltă. După 26 de ani Ciomăgarii Soroșiști l-au mai bătut odată ca să nu candideze

Românii de la Operă Română sunt DISCRIMINAȚI față de străini. Au salarii de 10-20 de ori mai mici. SCANDALUL de la Operă continuă: Angajații ONB au ocupat Sala Mare și solicită demisia lui George Călin

Criza migrației: UE vrea să accelereze „reinstalările” de sirieni promise Turciei

Progresiştii americani nu vor ca Marea Britanie să iasă din UE. Statele Unite au un interes profund pentru dezbaterea privind Brexitul (Barack Obama)

ONG-URILE lui Soros din Cluj supărate că nu decid ele în locul primăriilor. Consultările lui Emil Boc cu societatea civilă s-au făcut după modelul: „i-a intrat pe o ureche și i-a ieșit pe cealaltă”

Sondaj Ziare.com Marian Munteanu ar fi votat de 37.10% din locuitorii Bucureștiului ceea ce i-ar asigura victoria la alegerile cu un singur tur. Liberalii se gândesc să-l retragă la presiunea ONG-urilor lui SOROS

Nicușor Dan :”Am fost plătit cu 300 – 400 de euro de Fundația Soros ca să merg la o conferință”. Numai cu 300-400 de euro, Nicușor? Dar cei peste 120.000 de euro luați doar în ultimul timp de la FDSC.ro, pușculița lui Soros și a Norvegienilor?

Marian Munteanu arată spre unii fricoşi de la PNL în legătură cu retragerea candidaturii: ‘Pentru unii e o încercare prea grea. Au cedat presiunii”.

REȚEAUA SOROȘ. Pippidi a scris un articol „De ce iubim lemnul și spațiile mici”. De ce nu spui Pippidi adevărul? De ce nu le spui oamenilor că „Pippidi, Iubește Banii, Banii lui Soros și Fondurile Mari”

‎Továrišč (това́рищ) Goțiu, Toți Cetățenii au dreptul să evalueze candidații nu doar cei plătiți de Soros cu sute de mii de euro ca să-i discrediteze pe adversarii lui ‎Továrišč (това́рищ) Nicuşor

L-AU STRESAT PÂN-A MURIT. Organizatorul Mitingului Ciobanilor a murit la o săptămână dupa ce a fost trimis în JUDECATĂ de DNA. Sibiu: Președintele Sindicatului Național al Crescătorilor de Ovine și Caprine din România a decedat

Marian Munteanu „O nouă scrisoare adresată de MCA ROMANIA – The Center for Monitoring and Combating Antisemitism, împreună cu răspunsul meu.”

După Iohannis, și Eduard Hellvig, șeful SRI, se leapădă de Marian Munteanu: „Nici măcar nu-l cunosc pe Marian Munteanu”

Am ajuns la 39.000, Încă puțin până la 40.000 de semnături. „Vreau să las moștenire copiilor mei această țară!” CEREM NAȚIONALIZAREA RESURSELOR NATURALE, OPRIREA CONCESIONĂRILOR ȘI OPRIREA VÂNZĂRII PAMÂNTURILOR LA STRĂINI

BREAKING NEWS : (surse) ȘEDINȚĂ PNL PENTRU RETRAGEREA LUI MARIAN MUNTEANU. Presiunile ONG-urilor lui Soroș au reușit. A DOUA MINERIADĂ. Punctul 8 al ONG-urilor lui SOROS – Neocomuniștii-Progresiști L-AU INTERZIS pe Marian Munteanu.

Pelerinaj în țara lui Iisus, împărțită între Israel și Palestina: „Să știți că evlavia românilor n-o întrece nimeni”

Bilantul cutremurelor din Ecuador a depasit 600 de morti

Verdasco renaște la Năstase-Țiriac Trophy: calificare în prima finală după doi ani! Spaniolul se luptă cu Pouille pentru trofeu

Exercițiu de alarmare la nivelul IGSU, SMURD și Ambulanței, pentru a stopa efectele unui cutremur în Capitală

Prahova: Cinci persoane rănite într-un accident pe DN 1- Centura de Vest a Ploieștiului

Mergea și Tecău s-au calificat în finala de dublu la BRD Năstase Țiriac Trophy

Scapă cine poate! ACS Poli Timișoara – Concordia Chiajna, de la 18:00. Meci vital în lupta din subsolul clasamentului

Bucuresti: Un barbat a fost gasit decedat in lacul IOR

Angela Merkel si Donald Tusk viziteaza o tabara de refugiati din Turcia, pe fondul tensiunilor legate de acordul UE-Ankara privind migrantii

Franța: Explozie violentă în nordul Franței, cauzată foarte probabil de o scurgere de gaz

Un bărbat a fost găsit decedat în lacul IOR

Coreea de Sud anunță că Phenianul ar fi lansat o rachetă balistică de pe submarin

Inter, de vânzare! Patronul milanezilor vrea să se „mute” în Premier League: cele trei cluburi aflate pe lista sa

Rugby: CSM Olimpia București a învins Steaua, în Cupa României

Fotbal: Internaționalul francez Mamadou Sakho, depistat pozitiv, riscă să rateze EURO 2016

Ziua Forțelor Terestre, sărbătorită de militarii români din Kandahar – VIDEO & FOTO

Robert Turcescu: Probabil că luni îmi voi depune candidatura la Primărie

Ample proteste în Germania înaintea vizitei lui Barack Obama

Obama va îndemna Germania să contribuie cu efective militare în estul Europei, inclusiv în România – surse

Explozie puternică într-o clădire, la periferia orașului Paris

Cluj: Peste 50 de tineri români vor să intre în atenția NASA

INTERVIU – Cătălin Mitulescu: Cred că femeia e cel mai bun puternic motiv ca să te întorci – VIDEO

VIDEO Gerry Armstrong, despre viata de arbitru si oficial ATP: Nu devine mai usor, simti presiunea cand pasesti pe terenul central

Gabriel Liicheanu susține că Biserica Ortodoxă lasă „senzația de trufie” și atacă Catedrala Mântuirii Neamului. Liicheanu „Stă scris la carte că din Mercedes nimeni nu va ajunge în Rai” a spus Gabriel Liicheanu. Ia priviți-l. El vorbește „Despre Smerenie”

Un caracter mizerabil. După ce l-a înjurat pe Marian Munteanu 10 zile ca să nu candideze, fostul ofițer acoperit Robert Turcescu va candida la Primăria Capitalei din partea PMP

Afiseaza MeniurileStirile FluierulCele mai citite aziUltimele StiriNationalizarea Resurselor NaturaleImigrantiOpiniiReteaua SorosVanzarea tariiDezinformare

SELLING-ROMANIA – CITESTE ALTE ARTICOLE PE ACEEASI TEMA00:202015-07-15

MOSTENIREA nestiuta a lui Ceausescu! America e SOCATA de ce a descoperit in Romania 
ULTIMA ORA: Dusmanii tarii vor sa ascunda adevarul

Linkul direct catre Petitie

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! – Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi – Semneaza si tu !

Citeste despre Initiativa Fluierul.ro: – CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! – Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi – Semneaza si tu !

Nationalizarea Resurselor Naturale – Expunere de Motive. Cum ne-au furat si ne fura Resursele Naturale, pe baza prevederilor din actuala Constitutie a Romaniei. Ce prevede Constitutia de Azi legat de Proprietatea Publica? Ce prevedea Constitutia din 1991?

Informatie de ultima ora: Dusmanii tarii vor sa ascunda adevarul. 
In urma aparitiei acestui articol, indivizi fara scrupule au comandat si platit articole de dezinformare in Presa Centrala de la noi, (articole de dezinformare pe care le puteti citi aici). Dezinformatorii de serviciu au primit comanda sa incerce sa ascunda adevarul despre cum a fost jefuita Romania in ultimii 25 de ani. Acesti indivizi fara scrupule incearca din rasputeri sa ascunda adevarul despre Nicolae Ceausescu si despre jefuirea Romaniei. Dezinformarea si calomniile lansate in presa centrala ne arata cat de speriati sunt ca adevarul va iesi la lumina.

Observati cum acesti impostori va mint cu nerusinare in articole de dezinformare incercand sa va faca sa credeti ca Romania nu mai are resurse si ca nimeni nu a furat nimic in tara asta vreme de 25 de ani. Prin urmare, puteti vedea cu ochii vostri cum acesti oameni sunt capabili sa va minta in fata, in incercarea lor disperata de a va face sa nu dati crezare informatiilor din acest articol.

Activarea unei intregi masinarii de dezinformare la doar cateva zile de la aparitia acestui articol, ne arata spaima anumitor cercuri politice si de afaceri ca jaful nemarginit la care au supus Romania, vreme de 25 de ani, va iesi la iveala. Multi dintre cei care spoliaza Romania au intrat in trepidatie si au comandat rapid si pe bani grei in presa centrala de la noi, articole mincinoase, prin care sa va dezinformeze. Incercarea lor disperata este de a va face sa nu credeti cifrele si informatiile pe care vi le prezentam in continuare, ca sa nu vedeti, in ce hal fara de hal, a fost jefuita si spoliata tara noastra in ultimii 25 de ani.

1982 – Romania este supra-indatorata la FMI cu 11 miliarde de dolari. FMI santajeaza Romania sa-si vanda resursele

La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă de Fondul Monetar Internaţional.

Ceausescu a folosit acesti bani ca sa industrializeze intreaga Romanie

Presată de FMI, țara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de plăţi urmând a fi nevoită să-și vândă resursele naturale cum s-a întâmplat 25 de ani mai târziu.

1985 – Ceausescu rupe acordul cu FMI, si hotaraste plata integrala a datoriei externe a Romaniei

Numai că Nicolae Ceauşescu a luat FMI-ul prin surprindere, hotărând după 1985 să facă plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în capcana tranzacţiilor bursiere întinsă de FMI și a vânzărilor pe bursele internaționale ale unor active ale Statului Român.

Din cauza FMI-ului, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost raţionalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă.

1982 – 1989 FMI si Bancile Internationale creaza un blocaj financiar extern la adresa Romaniei

Propaganda și planul Est-Vest (Rusia-Occident) pentru debarcarea lui Ceauşescu se puseseră deja în mișcare.

Aşa se face că, începând din 1987, într-o țară aflată sub un blocaj financiar extern, s-a dezlănţuit o campanie intensă de diabolizare a lui Ceauşescu prin intermediul presei occidentale. Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui Ceauşescu, care ar fi fost nimeni altul, decât Ion Iliescu.

Martie 1989 – Ceauşescu rupe incercuirea FMI si reuşeşte să ramburseze integral datoriile cu sacrificii mari din partea populației

În martie 1989, însă, Ceauşescu reuşise să ramburseze integral datoriile cu sacrificii mari din partea populației. În plus, România mai avea în băncile sale un plus de 3,7 miliarde USD şi creanţe de 7-8 miliarde USD.

Decembrie 1989 – Ceausescu este impuscat de Craciun de oamenii Moscovei

Oamenii Moscovei (Iliescu, Brucan, Kostyal, Militaru, Roman) il indeparteaza pe Ceausescu de la Putere si il executa in chip barbar de Craciun, pe 25 Decembrie 1989.

1990 – 2015 Banii Aurul si Industria Romaniei „se evapora” dupa Revolutiei. Milioane de romani ajung someri. Alte Milioane de romani sunt nevoiti sa emigreze

La această sumă s-ar fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scurşi de la revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” aceşti bani?

Cine a făcut-o? Dacă România avea şi după 1989 în serviciile de informaţii şi în Parchete vreun român patriot, am fi aflat până acum. Există indicii că în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidenţială de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinaţia Teheran.

Şi că avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24 t. Într-adevăr, avionul figurează în fişele de evidenţă aeriană că s-a întors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale şi explicaţia poate fi una extrem de simplă.

1987 – 1989 – Ca sa evite dependenta de FMI – Ceausescu a vrut sa faca din Banca Română de Comerț Exterior o a doua Banca Mondiala impreuna cu chinezii, arabii si iranienii, banca care sa concureze FMI-ul si Banca Mondiala

Ceauşescu descoperise încă din 1987 că România avea în propria ogradă toate „comorile” care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI şi mai mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate ţărilor în curs de dezvoltare.

Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) prin intermediul căreia, întreprinderile de comerț exterior ale României derulaseră operaţiunile de aport valutar special, de pe urma cărora a fost rambursată datoria externă a ţării noastre.

FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi, condiţionate de ingerinţele brutale în economia ţărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea.

1990-2010 – Hartile de Resurse Minerale ale Romaniei facute pe vremea lui Ceausescu, ajung in mainile strainilor

Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica” din anul 1971 şi erau permanent actualizate, aşa că Ceauşescu a aflat că din munţii României se extrăseseră până în 1987 circa 2.070 de tone de aur şi că România mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro.

Numai că pe lângă aur, Ceauşescu ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Şi conta mult, astazi metalele rare sunt evaluate la aproximativ 6.000 !!!!! de miliarde de euro. (pentru un calcul amanuntit, atasam in Anexa estimarile facute de ing. Apostol Doru, a carui estimare care nu cuprinde toate metalele rare, ne conduce la 6.300 miliarde de dolari).

La aceste cifre ametitoare trebuie adaugate si celelalte Rezervele minerale ale Romaniei : aurul, argintul, cuprul, carbunele, petrolul, gazele etc… Acestea sunt evaluate si ele la un total de alte cateva mii de miliarde de euro. Pentru cei carora li se pare greu de crezut ca valoarea resurselor minerale ale Romaniei ajunge la aceste cifre fabuloase ii rugam sa consulte Enciclopedia Resurselor Minerale din România, carte apărută recent sub patronajul AGIR şi al Societăţii Inginerilor de Petrol şi Gaze, care prezintă la pagina 28 aceste date uluitoare despre rezervele actuale ale subsolului ţării noastre.

Avem 2.800 de milioane de tone de lignit, care, la preţul de 50 de euro pe tonă, cât era vineri, ar însemna un ”potenţial naţional” de 140 de miliarde de euro.

Avem, de asemenea, 900 de milioane de tone de huilă, care, la preţul actual de 53 de euro pe tonă, ar da 47,7 miliarde de euro. Zăcămintele de cupru sunt estimate şi ele la 900 de milioane de tone, care, la preţul de 355 de euro pe tonă, ar reprezenta 319 miliarde de euro.

În tabelul menţionat urmează capitolele sare, aur şi argint, care ar reprezenta alte sute de miliarde de euro.

Asta fara sa mai adaugam rezervele inca uriase de petrol si gaze sau rezervele nou descoperite de petrol si gaze din platforma continentala a Marii Negre despre care unii spun ca le depasesc de cateva ori pe cele terestre. Întrebarea care se pune: noi de ce nu am ştiut până acum?

Despre cei platiti de catre profitorii locali si internationali sa dezinformeze si sa spuna ca cifrele nu sunt reale, in ciuda calculelor si estimarilor facute de expertii din domeniu, nu are rost sa vorbim aici caci asta e jobul lor sa dezinformeze, si sa castige bani murdari din asta. Cert este ca profitorii locali si internationali au intrat in trepidatie. Speriati ca milioane de romani au aflat care e valoarea reala a bogatiilor din subsolul Romaniei, ei s-au si grabit sa comande articole defaimatoare in legatura cu aceste dezvaluiri in cotidianele centrale din Romania.. Obscuri de peste Ocean s-au si apucat sa scrie la comanda ca totul este o minciuna. Aceste articole mincinoase sunt apoi propagate de cine trebuie ca sa apara in cotidianele cu cel mai mare tiraj din Romania. In realitate jefuitorii care-i comanda vor sa ne faca sa credem ca ne fac un bine luandu-ne pe nimic resursele minerale „pentru ca ele sunt si asa secatuite”. E plina presa centrala si locala de astfel de articole platite si comandate, prin care se-ncearca discreditarea si dupa moarte a lui Nicolae Ceausescu. De fapt, nu a lui Nicolae Ceausesu ci spaima lor e ca nu cumva, vazand si intelegand exemplu lui Ceausescu, romanii sa se trezeasca, sa afle in ce hal au fost jefuiti si sa-i goneasca odata pentru totdeauna pe acesti jefuitori internationali si locali.

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! – Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi

1975 – 1989 Ceausescu utiliza aurul si metalele rare in industriile romanesti de inalta tehnologie

În acei ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani şi sovietici la programele lor cosmice Apollo şi Soiuz abia începeau să apară pe piaţă. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele şi telefonia mobilă, au la bază microprocesoarele la fabricaţia cărora materia primă sunt metalele rare aflate din abundenţă, alături de aur în zăcămintele din Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium, Brad şi Săcărâmb).

După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989.

Chiar şi aşa, Ceauşescu prevăzuse această dezvoltare şi construise împreună cu concernul american Texas Instruments, o întreagă platformă industrială dedicată electronicii, numită IPRS Băneasa, lăsând-o moştenire românilor. Care cu o minimă investiție , ar fi permis României să producă şi să deţină calculatore, telefoane mobile, reţele proprii de internet şi de telefonie. Numai că imediat după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună ştiinţă pentru a fi transformată în investiţie imobiliară.

1990 – 2005 „Geologii”, „Hidrologii” si „Economistii” dezastrului Romaniei de dupa 1990, Iliescu, Predoiu, Stolojan si Constantinescu si-au batut joc de avutia tarii – mii de fabrici au dat faliment

Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto” SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și la Întreprinderea de Metale Rare din București –IMRB (1985-1990), îndeplinind din 1987 funcţia de CI-st al IMRB?

Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în România, închizând jumătate din exploatările miniere?

Să nu-i fi spus măcar şeful cancelariei sale prezidenţiale, Dorin Marian şi el geolog de meserie?

Să nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi Nicolae Văcăroiu, proveniţi din Consiliul Planificării economice de dinainte de 1989? Şi nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR? Pe baza estimărilor specialiştilor săi, Ceauşescu şi-a făcut un plan de extracţie masivă până în anul 2040, astfel încât banca pentru investiţii în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un flux neîntrerupt de finanţare, acoperit în aur.

1989 – Aurul si metalele rare extrase de Ceausescu si valorificate in industria romaneasca produceau 8 miliarde de euro pe an

Aşadar, Ceauşescu intenţiona ca în decurs de o jumătate de secol să extragă la greu aur şi metale rare româneşti, care să-i asigure un fond anual de cel puţin 8 miliarde USD pe care România să-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea însăşi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l în construcţia de obiective economice şi de infrastructură în afara graniţelor, cu proiecte concepute de arhitecţii români, cu mână de lucru constituită din muncitori şi ingineri români şi cu utilaje şi maşini proiectate şi produse în România.

Unde? În primul rând în China şi în statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, în Iran şi în statele musulmane aliate acestuia din Africa şi Orientul Apropiat şi pe cont propriu în America de Sud. Adică exact ceea ce face China acum cu Victor Ponta şi Traian Băsescu care stau cu mâna întinsă la cerşit pentru posibile investiţii de 8 miliarde de euro.

Marturia lui Stefan Andrei – despre Banca Mondiala pe care Ceausescu vroia s-o faca cu Arabii, Iranul, China, Libia si alte tari in curs de dezvoltare

Avem marturia istorica, facuta dupa anii ’90, de Stefan Andrei – Ministrul de Externe al lui Nicolae Ceausescu, care a povestit despre aceasta initiativa a lui Nicolae Ceausescu si despre negocierile pe care le-a purtat Romania cu China, Iranul, Egiptul, Libia, Iugoslavia, Tarile Golfului si alte tari in curs de dezvoltare pentru crearea unei Banci Mondiale a Tarilor in Curs de Dezvoltare.

S-a spus, de asemenea, că una dintre cauzele execuţiei Ceauşeştilor ţinea de răzbunarea cercurilor financiare internaţionale. Ceauşescu plănuia fondarea unei bănci mondiale, la Bucureşti, cu credite mici pentru ţările în curs de dezvoltare. O lovitură grea ar fi fost aceasta pentru marii bancheri.

Întrebat cât adevăr se află în aceste ipoteze, Ştefan Andrei a relatat următoarele: „Când am fost în Kuweit, conducătorul Kuweitului i-a spus lui Ceauşescu: «Poate facem împreună o bancă». «Da, ar trebui să facem o bancă, a zis Ceauşescu, dar să fie o bancă mai altfel, să mai fie şi cu alţii, nu doar între România-Kuweit». Iar şeicul Kuweitului a promis că va aduce şi alte ţări arabe, inclusiv Arabia Saudită.

„Ce-a mai discutat Ceauşescu în 1989, nu ştiu (n.red. in 1989 Stefan Andrei nu a mai fost implicat in deciziile lui Ceausescu). Dar în Kuweit, atunci, Ceauşescu a spus: «Da, să facem una cu o dobândă foarte redusă, să fie numai pentru ţări în curs de dez­voltare şi să fie numai pentru dezvoltare, nu pentru consum». Iar şeicul a găsit foarte bună ideea aceasta de a veni în ajutorul ţărilor în curs de dezvoltare”.

Desigur, admite Ştefan Andrei, proiectul era periculos. „Este un fapt că poziţia lui Ceauşescu faţă de FMI, faţă de BIRD şi, în general, faţă de capitalul financiar a trezit nemulţumirea cercurilor financiare, a explicat interlocutorul. Dacă toa­te ţările n-ar mai lua credite, băncile ar muri. Lecţia României de a renunţa la FMI, la BIRD după ce ei ne-au primit în 1972… Nu întâmplător, când noi am luat poziţie faţă de FMI, faţă de BIRD şi faţă de capitalul financiar, în general, în «Wall Street Journal» a apărut un articol în care se spunea că Nicolae Ceauşescu a topit Bibliile să le facă hârtie igienică. La câteva zile după poziţia noastră” – a mai povestit Stefan Andrei.

In ciuda acestei marturii, a unui martor direct implicat in acele negocieri, detractorii lui Ceausescu, incearca sa minta si sa ne spuna ca aceasta initiativa nu a existat.

Trebuie să recunoaștem că acest plan, conceput de mintea nu prea şcolită a lui Ceauşescu, un om neobişnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunoştinţă, din mijlocul căruia s-a ridicat, era genial. Şi poate fi numit Testamentul lui Ceauşescu. Interesant ar fi să urmărim ce s-a întâmplat cu „comoara” respectivă, după asasinarea lui Ceauşescu.

1990 – 2005 Sistemul bancar romanesc destructurat jefuit si vandut strainilor. Jaful de la Bancorex facut sub privirea ingaduitoare a lui Isarescu

BRCE, care după revoluţie şi-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999, după ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenită din falşi dizidenţi şi chiar suspecţi de terorismul practicat după Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989.

2006 – Privatizarea BCR facuta tot pentru straini

Sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a fuzionat prin absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea din 2006 a BCR, guvernatorul BNR împreună cu premierul Tăriceanu a obligat poporul român să plătească suma de 3,75 miliarde euro către Erstebank, din Austria, pentru găurile negre avute de Bancorex.

Cum din privatizarea BCR românii au încasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5 miliarde euro. Dacă prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din greşeală vreun om cât de cât patriot ca Ceauşescu şi i-ar fi trăsnit prin cap să aplice Testamentul lui Ceauşescu, i-ar fi fost imposibil, căci îi lipsea una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca românească.

1991 – 2015 Isarescu cel care a distrus sistemul bancar romanesc, cel care a oprit productia interna de aur si cel care a instrainat aurul tarii in anii 1999 – 2000

Din septembrie 1990 şi până azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Băncii Naționale a României a fost Mugur Isărescu. Cel care a fost până în decembrie 1989 cercetător la Institutul de Economie Mondială, obținând titlul de doctor în economie, ca urmare a participării la cursuri organizate în SUA.

În perioada ianuarie–septembrie 1990, Isărescu a funcţionat ca reprezentant comercial al ambasadei României la Washington. În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai încadrează în standardele internaţionale.

Prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe lingourile de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea producătorului şi sigla Băncii Naţionale. România a fost astfel interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc.

2002 – 2013 Isarescu a mutat rezerva de aur a Romaniei in afara tarii

Doar o întâmplare a făcut ca într-o conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania.

În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică 61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor, lipsind astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu.

1999 – Berceanu a dat licenta de exploatare a aurului la straini prin Franck Timis

Pentru a desăvârşi opera de blocare a accesului românilor la propriul aur şi metale rare, la propunerea ministrului Industriilor, Radu Berceanu licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare nr. 47/1999, este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi sunt şi azi secrete) companiei private străine Roşia Montană Gold Corporation, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş.

1999 – 2015 – Statul roman de azi nu a mai scos nici un gram de aur, ci a dat tot aurul la straini

De atunci, statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt 8 firme străine licenţe de explorare şi exploatare pentru aurul şi metalele rare româneşti din Apuseni. Fix pe zăcămintele din hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu.

Legea minelor, a fost modificată astfel, încât România să primească din partea companiilor străine care exploatează resursele sale subterane, o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage, în timp ce în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%. Aşadar şi ultima rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu pentru supravieţuirea României a fost deja vândută.

(sursa : http://inforor.com/)

Ceausescu se-ntoarce in mormant. El a lasat tara fara datorii iar Datoria Romaniei a crescut in doar 25 de ani de la ZERO la peste 100 de miliarde de euro. Numai intre anii 1998-2012 datoria Romaniei a crescut de peste 9 ori. Graficul de mai jos merge doar pana in 2012. Dar la sfasitul lui 2014, datoria Romaniei depasise demult 100 de miliarde de euro. Si asta fara ca vreo investitie majora sa fie facuta in Romania, in ultimii 25 de ani, de catre guvernantii tradatori de tara

Rechizitoriul în dosarul Revoluţiei: ‘Personajele din gruparea lui Iliescu s-au regăsit şi au conlucrat în locaţiile cheie-TVR, fostul CC al PCR, MApN’

19 aprilie 2019

Gen. Stănculescu „Am schimbat regimul prin forţă militară. Am avut putere asupra sistemului, căruia i-am dat mână liberă.” Miercuri,ora 18:47.15 octombrie 2008. Victor Athanasie Stănculescu a avut puterea unui şef de stat din 22 decembrie, ora 10.07 până în 22 decembrie ora 16.00. După şase ore de putere absolută, generalul Stănculescu a abandonat ideea dictaturii militare şi a predat destinul ţării în mâinile lui Ion Iliescu. (practic pina la ora 22:30)

[În concluzie – a fost vorba de o lovitură de stat în două etape, prima militară dată de Victor Stănculescu, Marin Neagoe, (şeful pazei preşedintelui) Iulian Vlad, Iosif Rus, a doua continuată de gruparea Iliescu]
Grupul din jurul lui Ion Iliescu a acţionat abil şi eficient în preluarea puterii politice şi militare în decembrie 1989, componenţii acestei grupări înţelegând foarte bine importanţa televiziunii şi a radioului public în acele momente, se arată în rechizitoriul întocmit de procurorii militari în dosarul „Revoluţiei”.

Parchetul General a dat publicităţii joi un extras din rechizitoriul întocmit în dosarul Revoluţiei, în care au fost trimişi recent în judecată fostul preşedinte Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, fost vice-prim ministru, şi gen. (rtr.) Iosif Rus, fost şef al Aviaţiei Militare.

Conform rechizitoriului, pe fondul degenerării relaţiilor dintre România şi URSS, după momentul „Praga 1968”, dar şi ca urmare a stării de nemulţumire profundă şi generală din societate, s-a coagulat şi a evoluat o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu, dar care urmărea menţinerea României în sfera de influenţă a URSS.

„Această grupare complotistă a fost formată atât din civili (latura politică), cât şi din militari (latura militară), cu toţii marginalizaţi într-un fel sau altul prin deciziile fostului preşedinte. Componenţii grupului au aparţinut principalelor două filoane militare (MApN şi Direcţia Securităţii Statului), de la nivel mediu până la vârf, dar şi structurilor civile ale statului român. Desigur, nu doar membrii acestui grup au manifestat atitudini ostile regimului Ceauşescu, însă prin funcţiile deţinute (implicit, influenţele exercitate), dar mai ales prin raportare la evoluţia istorică (începând cu 22 decembrie 1989), se poate afirma, fără echivoc, faptul că doar acest grup s-a dovedit eficient în demersul său”, spun procurorii.

Conform rechizitoriului, toate personajele din gruparea lui Iliescu s-au regăsit şi au conlucrat în locaţiile cheie ale zilei de 22 decembrie 1989 şi intervalul următor de timp – TVR, fostul CC al PCR, MApN.

Momentul începerii acţiunii a fost dat pe 22 decembrie 1989, la orele 14,25, în direct la TVR, când cpt. de rang I Emil (Cico) Dumitrescu a transmis următorul mesaj: „Dragi colegi ai promoţiei 1958, vă vorbeşte cel care a fost pentru voi Cico, cel care a venit în marina română împreună cu voi (…) Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la televiziune. Trebuie, tovarăşi, să ne organizăm”.

„Şi s-au organizat. Toţi componenţii grupului Iliescu au preluat puterea totală în stat. Ion Iliescu a fost preşedintele României pentru o perioadă de 10 ani. Generalii (…) şi Nicolae Militaru au deţinut în mod succesiv funcţia de ministru al Apărării. Virgil Măgureanu a fost iniţial consilier al preşedintelui Ion Iliescu, iar apoi primul director al principalului serviciu de informaţii al României – SRI. Emil (Cico) Dumitrescu a fost numit în funcţia de secretar de stat în Ministerul de Interne şi apoi de consilier de stat la Administraţia Prezidenţială. La scurt timp după preluarea puterii de către CFSN, condus de Ion Iliescu, a fost reactivat un număr important de generali şi ofiţeri superiori, cu toţii filosovietici”, se menţionează în rechizitoriu.

În urma apariţiilor televizate, grupul condus de Ion Iliescu a luat decizia deplasării la sediul MApN, după ce lui Iliescu i s-a garantat protecţia Armatei.

Pe 22 decembrie 1989, în jurul orelor 16,00, în sediul Ministerului Apărării Naţionale a pătruns un grup de civili format din Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu. Grupul a fost primit de militari de rang înalt, printre care gl.(r.) Nicolae Militaru, gl. Victor Atanasie Stănculescu, precum şi de militari cu funcţii importante în MApN şi DSS.

„Cu toţii au intrat în sala de consiliu a MApN. Militarii l-au recunoscut în fapt pe Ion Iliescu ca fiind noul şef de stat şi de guvern, implicit, noul comandant suprem al Forţelor Armate Române. La rândul său, Ion Iliescu şi-a asumat imediat, fără rezerve aceste demnităţi, comportându-se ca atare. Grupul (civili şi militari) a discutat inclusiv problema denumirii noului organ de conducere politică şi militară. S-a hotărât ca denumirea să fie Frontul Salvării Naţionale, întrucât unii dintre participanţi acţionaseră şi anterior datei de 22 decembrie 1989 prin diferite activităţi în scopul înlăturării preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Ion liescu (acceptat ca nou lider) a propus constituirea unui Comandament unic militar şi civil care avea să coordoneze inclusiv operaţiunile militare, pe întregul teritoriu al ţării. La scurt timp, structura civilo-militară denumită Gărzi Patriotice a fost integrată în Comandamentul nou înfiinţat. Având în vedere cele mai sus invocate şi celelalte probe administrate în cauză, se desprinde concluzia conform căreia întreaga forţă militară a României (MApN, MI-DSS, Gărzi Patriotice), începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 – orele 16,00 – s-a pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a conducerii acestuia. Este momentul în care Armata şi Securitatea îşi dau acordul ca România să fie condusă de CFSN. Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al CFSN format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, gl. (r.) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar şi numit ministru al apărării), Gelu Voican Voiculescu, a exercitat în mod direct prerogativele puterii de stat şi a luat decizii importante atât cu caracter politic, cât şi cu caracter militar”, explică procurorii.

Mai departe, procurorii spun că grupul lui Ion Iliescu a înţeles importanţa televiziunii şi radioului în preluarea puterii după fuga lui Nicolae Ceauşescu.

„La fel de importantă s-a dovedit a fi şi abilitatea ‘grupului Iliescu’ de a se organiza şi acţiona eficient. Componenţii acestei grupări au înţeles foarte bine importanţa televiziunii şi a radioului pentru astfel de momente. La fel de importantă a fost şi decizia de a face joncţiunea cu factorii de comandă ai principalului pilon de putere în stat – MApN. Întâlnirea de la sediul MApN a durat aproximativ 45 de minute, după care Ion Iliescu şi anturajul său s-au deplasat la sediul Comitetului Central al PCR (în prealabil, s-a hotărât ca din partea FSN să rămână la sediul MApN numitul Montanu Mihail). Aici au fost întâmpinaţi inclusiv de comandantul USLA, care s-a pus la dispoziţia noii puteri. În clădire se aflau mulţi revoluţionari, militari, dar şi componenţi ai fostului CC al PCR. Aşa cum s-a arătat, aceştia se aflau într-un proces de constituire a unor nuclee de putere”, se arată în rechizitoriu.

În urma unui apel televizat făcut de Ion Iliescu, pe 22 decembrie 1989, începând cu orele 17,00, la sediul CC al PCR au început să sosească mai mulţi foşti nomenclaturişti şi activişti ai PCR, marginalizaţi în ultimii ani de Nicolae Ceauşescu, printre care Silviu Brucan şi Alexandru Bârlădeanu.

„Recunoaşterea venită din partea structurilor militare şi a revoluţionarilor pentru Ion Iliescu ca noul lider politico-militar şi acceptarea acestei demnităţi sunt dovedite de probele administrate. Mass-media din România a aderat imediat la CFSN şi la liderii acestuia. TVR şi Radio România s-au poziţionat faţă de Ion Iliescu ca fiind noul lider al statului român. Presa scrisă a făcut acelaşi lucru. Organele centrale de presă aparţinând până la 22 decembrie 1989 fostului CC al PCR şi UTC s-au repoziţionat încă din după-amiaza aceleiaşi zile, transformându-se în organele de presă ale CFSN. Totodată, presa internaţională l-a prezentat pe Ion Iliescu ca fiind noul lider al României, iar apariţiile publice ale acestuia au evidenţiat asumarea pe deplin a acestei demnităţi. CFSN şi liderii acestuia au fost imediat recunoscuţi pe plan internaţional de principalele state. Noua putere nu a întâmpinat practic nicio opoziţie din partea structurilor militare şi civile interne sau din partea reprezentanţilor acestor structuri. Conduita concretă manifestată de Ion Iliescu, începând cu orele 16,00 ale zilei de 22 decembrie 1989, demonstrează asumarea de către acesta a prerogativelor puterii în stat. Prin toate apariţiile televizate a apărut în postura de lider. Comunicatele CFSN au fost semnate în calitate de preşedinte al acestei formaţiuni. A semnat acte normative ce vizau toate domeniile de activitate, a abrogat legi, a instituit Tribunalul Militar Excepţional privind judecarea cuplului prezidenţial Ceauşescu, a instituit tribunale militare excepţionale pe întregul teritoriu al României, l-a impus pe gl. mr. (r.) Nicolae Militaru în funcţia de ministru al Apărării”, declară procurorii militari.

Victor Atanasie Stănculescu: Regret că am predat puterea cui nu trebuia, acum aş păstra-o până la momentul oportun

19 aprilie 2019

Generalul Victor Athanasie Stănculescu: „Regret că am predat puterea – preluată cu ajutorul armatei de la comunişti – unei societăţi civile care nu era destul de matură la acel moment.

„Am schimbat regimul prin forţă militară. Am avut putere asupra sistemului, căruia i-am dat mână liberă, şi regret acum, pentru că nu a ieşit aşa cum am gândit eu atunci”

„Aş vrea să am din nou sistemul în mână, dar de data aceasta n-aş mai da puterea. Aş păstra-o până când societatea civilă ar fi destul de matură să o primească”

„Din păcate, tot aparatul nu a funcţionat cum trebuie pentru România. Am avut un sistem căruia i-am dat mână liberă şi nu a ieşit cum am vrut. Regret că i-am dat mână liberă”
Miercuri, 15 octombrie 2008. Ora 18:47

Rechizitoriu dosarul Revoluţiei: Grupul condus de Iliescu a acţionat abil şi eficient şi a înţeles importanţa televiziunii şi a radioului public / După preluarea puterii, au fost reactivați generali şi ofiţeri superiori, cu toţii filosovietici

19 aprilie 2019

Grupul din jurul lui Ion Iliescu a acţionat abil şi eficient în preluarea puterii politice şi militare în decembrie 1989, componenţii acestei grupări înţelegând foarte bine importanţa televiziunii şi a radioului public în acele momente, se arată în rechizitoriul întocmit de procurorii militari în dosarul „Revoluţiei”.

Dosarul „Revoluţiei”: Ion Iliescu a contribuit direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea psihozei terorist-securiste / Militarii au tras 12,6 milioane de cartuşe

Parchetul General a dat publicităţii joi un extras din rechizitoriul întocmit în dosarul Revoluţiei, în care au fost trimişi recent în judecată fostul preşedinte Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, fost vice-prim ministru, şi gen. (rtr.) Iosif Rus, fost şef al Aviaţiei Militare, scrie Agerpres.

Conform rechizitoriului, pe fondul degenerării

relaţiilor dintre România şi URSS, după momentul „Praga 1968”, dar şi ca urmare a stării de nemulţumire profundă şi generală din societate, s-a coagulat şi a evoluat o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu, dar care urmărea menţinerea României în sfera de influenţă a URSS.

„Această grupare complotistă a fost formată atât din civili (latura politică), cât şi din militari (latura militară), cu toţii marginalizaţi într-un fel sau altul prin deciziile fostului preşedinte. Componenţii grupului au aparţinut principalelor două filoane militare (MApN şi Direcţia Securităţii Statului), de la nivel mediu până la vârf, dar şi structurilor civile ale statului român. Desigur, nu doar membrii acestui grup au manifestat atitudini ostile regimului Ceauşescu, însă prin funcţiile deţinute (implicit, influenţele exercitate), dar mai ales prin raportare la evoluţia istorică (începând cu 22 decembrie 1989), se poate afirma, fără echivoc, faptul că doar acest grup s-a dovedit eficient în demersul său”, spun procurorii.

Conform rechizitoriului, toate personajele din gruparea lui Iliescu s-au regăsit şi au conlucrat în locaţiile cheie ale zilei de 22 decembrie 1989 şi intervalul următor de timp – TVR, fostul CC al PCR, MApN.

Momentul începerii acţiunii a fost dat pe 22 decembrie 1989, la orele 14,25, în direct la TVR, când cpt. de rang I Emil (Cico) Dumitrescu a transmis următorul mesaj: „Dragi colegi ai promoţiei 1958, vă vorbeşte cel care a fost pentru voi Cico, cel care a venit în marina română împreună cu voi (…) Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la televiziune. Trebuie, tovarăşi, să ne organizăm”.

„Şi s-au organizat. Toţi componenţii grupului Iliescu au preluat puterea totală în stat. Ion Iliescu a fost preşedintele României pentru o perioadă de 10 ani. Generalii (…) şi Nicolae Militaru au deţinut în mod succesiv funcţia de ministru al Apărării. Virgil Măgureanu a fost iniţial consilier al preşedintelui Ion Iliescu, iar apoi primul director al principalului serviciu de informaţii al României – SRI. Emil (Cico) Dumitrescu a fost numit în funcţia de secretar de stat în Ministerul de Interne şi apoi de consilier de stat la Administraţia Prezidenţială. La scurt timp după preluarea puterii de către CFSN, condus de Ion Iliescu, a fost reactivat un număr important de generali şi ofiţeri superiori, cu toţii filosovietici”, se menţionează în rechizitoriu.

În urma apariţiilor televizate, grupul condus de Ion Iliescu a luat decizia deplasării la sediul MApN, după ce lui Iliescu i s-a garantat protecţia Armatei.

Pe 22 decembrie 1989, în jurul orelor 16,00, în sediul Ministerului Apărării Naţionale a pătruns un grup de civili format din Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu. Grupul a fost primit de militari de rang înalt, printre care gl.(r.) Nicolae Militaru, gl. Victor Atanasie Stănculescu, precum şi de militari cu funcţii importante în MApN şi DSS.

„Cu toţii au intrat în sala de consiliu a MApN. Militarii l-au recunoscut în fapt pe Ion Iliescu ca fiind noul şef de stat şi de guvern, implicit, noul comandant suprem al Forţelor Armate Române. La rândul său, Ion Iliescu şi-a asumat imediat, fără rezerve aceste demnităţi, comportându-se ca atare. Grupul (civili şi militari) a discutat inclusiv problema denumirii noului organ de conducere politică şi militară. S-a hotărât ca denumirea să fie Frontul Salvării Naţionale, întrucât unii dintre participanţi acţionaseră şi anterior datei de 22 decembrie 1989 prin diferite activităţi în scopul înlăturării preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Ion liescu (acceptat ca nou lider) a propus constituirea unui Comandament unic militar şi civil care avea să coordoneze inclusiv operaţiunile militare, pe întregul teritoriu al ţării. La scurt timp, structura civilo-militară denumită Gărzi Patriotice a fost integrată în Comandamentul nou înfiinţat. Având în vedere cele mai sus invocate şi celelalte probe administrate în cauză, se desprinde concluzia conform căreia întreaga forţă militară a României (MApN, MI-DSS, Gărzi Patriotice), începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 – orele 16,00 – s-a pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a conducerii acestuia. Este momentul în care Armata şi Securitatea îşi dau acordul ca România să fie condusă de CFSN. Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al CFSN format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, gl. (r.) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar şi numit ministru al apărării), Gelu Voican Voiculescu, a exercitat în mod direct prerogativele puterii de stat şi a luat decizii importante atât cu caracter politic, cât şi cu caracter militar”, explică procurorii.

Mai departe, procurorii spun că grupul lui Ion Iliescu a înţeles importanţa televiziunii şi radioului în preluarea puterii după fuga lui Nicolae Ceauşescu.

„La fel de importantă s-a dovedit a fi şi abilitatea ‘grupului Iliescu’ de a se organiza şi acţiona eficient. Componenţii acestei grupări au înţeles foarte bine importanţa televiziunii şi a radioului pentru astfel de momente. La fel de importantă a fost şi decizia de a face joncţiunea cu factorii de comandă ai principalului pilon de putere în stat – MApN. Întâlnirea de la sediul MApN a durat aproximativ 45 de minute, după care Ion Iliescu şi anturajul său s-au deplasat la sediul Comitetului Central al PCR (în prealabil, s-a hotărât ca din partea FSN să rămână la sediul MApN numitul Montanu Mihail). Aici au fost întâmpinaţi inclusiv de comandantul USLA, care s-a pus la dispoziţia noii puteri. În clădire se aflau mulţi revoluţionari, militari, dar şi componenţi ai fostului CC al PCR. Aşa cum s-a arătat, aceştia se aflau într-un proces de constituire a unor nuclee de putere”, se arată în rechizitoriu.

În urma unui apel televizat făcut de Ion Iliescu, pe 22 decembrie 1989, începând cu orele 17,00, la sediul CC al PCR au început să sosească mai mulţi foşti nomenclaturişti şi activişti ai PCR, marginalizaţi în ultimii ani de Nicolae Ceauşescu, printre care Silviu Brucan şi Alexandru Bârlădeanu.

„Recunoaşterea venită din partea structurilor militare şi a revoluţionarilor pentru Ion Iliescu ca noul lider politico-militar şi acceptarea acestei demnităţi sunt dovedite de probele administrate. Mass-media din România a aderat imediat la CFSN şi la liderii acestuia. TVR şi Radio România s-au poziţionat faţă de Ion Iliescu ca fiind noul lider al statului român. Presa scrisă a făcut acelaşi lucru. Organele centrale de presă aparţinând până la 22 decembrie 1989 fostului CC al PCR şi UTC s-au repoziţionat încă din după-amiaza aceleiaşi zile, transformându-se în organele de presă ale CFSN. Totodată, presa internaţională l-a prezentat pe Ion Iliescu ca fiind noul lider al României, iar apariţiile publice ale acestuia au evidenţiat asumarea pe deplin a acestei demnităţi. CFSN şi liderii acestuia au fost imediat recunoscuţi pe plan internaţional de principalele state. Noua putere nu a întâmpinat practic nicio opoziţie din partea structurilor militare şi civile interne sau din partea reprezentanţilor acestor structuri. Conduita concretă manifestată de Ion Iliescu, începând cu orele 16,00 ale zilei de 22 decembrie 1989, demonstrează asumarea de către acesta a prerogativelor puterii în stat. Prin toate apariţiile televizate a apărut în postura de lider. Comunicatele CFSN au fost semnate în calitate de preşedinte al acestei formaţiuni. A semnat acte normative ce vizau toate domeniile de activitate, a abrogat legi, a instituit Tribunalul Militar Excepţional privind judecarea cuplului prezidenţial Ceauşescu, a instituit tribunale militare excepţionale pe întregul teritoriu al României, l-a impus pe gl. mr. (r.) Nicolae Militaru în funcţia de ministru al Apărării”, declară procurorii militari.

Lovitură de stat 22 decembrie 1989 ora 18:30 – II

19 aprilie 2019

Lovitură de stat 22 decembrie 1989 ora 18:30

Procurorii militari: A fost probată intenția lui Iliescu Ion de a ascunde sau bagateliza preexistența unui grup ce a urmărit răsturnarea de la putere a președintelui Ceaușescu Nicolae, însă cu rămânerea României în sfera de influență a URSS”

Procurorii militari: „Prima motivație a executării cuplului Ceaușescu o reprezintă ascunderea realității conform careia puterea politico-militară în România a fost preluată de o grupare filosovietică, ante-constituită, formată din nomenclaturiști marginalizați de Ceaușescu Nicolae și militari prosovietici (cu studii în URSS), care aveau nevoie de legitimare în fața poporului. Al doilea motiv al executării soților Ceaușescu îl constituie necesitatea grupării ajunse la putere să se manifeste coerent în acțiunea diversionistă, acțiune care a avut drept scop inclusiv legitimarea politică.”

Dezvaluiri despre vina lui Iliescu din dosarul Revolutiei: Elena si Nicolae Ceausescu au fost asasinati in urma unui simulacru de proces

„Prin dezinformari si diversiuni s-a creat conjunctura falsa necesara pentru a putea fi eliminati fizic Ceausescu Nicolae si Elena. Mijlocul prin care s-a realizat acest asasinat a fost cel al unui proces penal simulat in urma caruia fostul cuplu prezidential a fost executat.”

Aceasta este concluzia procurorilor militari care au instrumentat dosarul Revolutiei, in care au fost trimisi in judecata Ion Iliescu si Gelu Voican Voiculescu, acuzati de infractiuni contra umanitatii.

„La data de 24 decembrie 1989, in sediul MApN, grupul de decizie politico-militara din cadrul CFSN (Iliescu Ion, Brucan Silviu, Militaru Nicolae si Voiculescu Voican Gelu) a hotarat ca, la data de 25 decembrie 1989, sa fie organizat un proces simulat in urma caruia Ceausescu Nicolae si Elena sa fie condamnati la moarte si executati imediat”, prezinta faptele procurorii militari.

Dupa uciderea cuplului Ceausescu, puterea in Romania a fost preluata de o grupare filosovietica, ante-constituita, formata din nomenclaturisti marginalizati de Nicolae Ceausescu si militari prosovietici (cu studii in URSS), care aveau nevoie de legitimare in fata poporului, mai arata procurorii.

Fuga de pe CC

Un intreg capitol din rechizitoriul procurorilor este dedicat procesului care a inceput pe 25 decembrie 1989, la ora 13:20, si s-a terminat a doua zi, in jurul orei 14:40, in garnizoana din Targoviste.

Ziare.com a analizat cele mai intersante pasaje din acest capitol al rechizitoriului, care prezinta revolutia din decembrie 1989 intr-o noua lumina.

Nicolae Ceausescu nu a recunoscut dreptul completului de judecata de a-l judeca si a solicitat in repetate randuri sa fie judecat de Marea Adunare Nationala.

Sentinta de condamnare la moarte a fost pronuntata la ora 14:45 si, desi verdictul admitea recurs, a fost executata cinci minute mai tarziu, in curtea garnizoanei, langa cladirea corpului de garda.

Procurori: Au fost ucisi

Procurorii militari au audiat mai multi martori, au consultat documentele oficiale si au ascultat transmisiile radio din acest caz.

„Uciderea la 25 decembrie 1989 a cuplului Ceausescu Nicolae si Elena, dupa supunerea acestora la un proces penal fara respectarea drepturilor procesuale elementare, a facut parte integranta din inducerea in eroare exercitata de grupul politico-militar (varfurile decizionale ale CFSN si ale MApN) ajuns la putere in stat si a avut drept scop legitimarea in fata poporului roman, ascunderea filosovietismului si preconstituirii acestei puteri”, explica procurorii militari.

Povestea procesului cuplului Ceausescu incepe o data cu fuga de pe sediul CC al PCR, la complexul prezidential aflat pe malul lacului Snagov.

Elena si Nicolae Ceausescu au luat un elicopter si au decolat catre Targoviste, dar dupa ce Armata le-a solicitat sa aterizeze au abandonat apartul de zbor langa localitatea Boteni. De acolo au fost preluati de un localnic, care i-a dus in apropierea orasului Targoviste.

Traseul cuplului prezidential

De aici, cuplul prezidential a fost preluat de Militie, apoi de Securitate si au ajuns la unitatea militara.

Procurori militari arata ca Elena si Nicolae Ceausescu au fost in stare de arest inca din 22 decembrie.

„La data de 22 decembrie 1989, in jurul orelor 19:00, Ceausescu Nicolae si Elena au fost introdusi in incinta UM 01417 Targoviste, unde au ramas in stare de arest pana la data de 25 decembrie 1989 cand, in urma unui proces penal simulat, au fost executati”.

„Concret, inca de la data de 22 decembrie 1989, cuplul prezidential a fost deposedat total de prerogativele puterii in stat, sotii Ceausescu fiind redusi la calitatea de simpli cetateni ai Romaniei”, explica anchetatorii.

„Erau in custodia Securitatii”

Anchetatorii atrag atentia ca, anterior introducerii in incinta UM 01417 Targoviste, Ceausescu Nicolae si Elena s-au aflat in custodia Ministerului de Interne – Departamentul Securitatii Statului (DSS): „Prin aceasta se probeaza in mod indubitabil ca nu a existat nicio intentie din partea conducerii MI – DSS de a-l salva pe fostul presedinte”.

In acest fel, explica anchetatorii, apar cu atat mai lipsite de logica afirmatiile conform carora „cadrele DSS i-au atacat, pe intregul teritoriu al Romaniei, pe reprezentantii Armatei, pe revolutionari si pe reprezentantii CFSN, cu scopul readucerii la putere a fostului presedinte.”

„Mai mult, s-a dovedit ca, inca de la inceput, DSS stia exact unde se afla Ceausescu Nicolae. Astfel, o ipotetica incercare de eliberare a acestuia s-ar fi concentrat in jurul UM 01417 Targoviste si nu in alte parti”, precizeaza procurorii militari.

De altfel, UM 01417 Targoviste nu a fost in niciun fel atacata in perioada de dupa ce sotii Ceausescu au ajuns aici.

Unele probe au dezvaluit ca au existat trei tentative de ucidere a sotilor Ceausescu, inainte de organizarea falsului proces din 25 decembrie 1989, se arata in rechizitoriu.

Justificarile

In schimb, asupra acestei unitati militare au fost simulate in mod succesiv atacuri, prin complicitatea directa a generalilor Atanasie Stanculescu si Nicolae Militaru, „totul cu stiinta factorilor decizionali ai CFSN.”

„Scopul a fost justificarea eliminarii fizice a fostului presedinte Ceausescu Nicolae si a sotiei acestuia.

S-a acreditat ideea ca unitatea de la Targoviste este atacata de fortele securist-teroriste fidele fostului sef de stat si in acest fel s-a creat cu buna stiinta aparenta necesitatii judecarii in regim de urgenta a cuplului prezidential, scopul ultim fiind eliminarea fizica a fostului presedinte”, acuza procurorii.

Ordinele de la Bucuresti

„La data de 24 decembrie 1989, in sediul MApN, grupul de decizie politico-militara din cadrul CFSN (Iliescu Ion, Brucan Silviu, Militaru Nicolae si Voiculescu Voican Gelu) a hotarat ca, la data de 25 decembrie 1989, sa fie organizat un proces simulat in urma caruia Ceausescu Nicolae si Elena sa fie condamnati la moarte si executati imediat”, prezinta faptele procurorii.

„Decizia privind judecarea fara respectarea drepturilor procesuale si executarea cuplului prezidential Ceausescu Nicolae si Elena a fost luata in deplina cunostinta de cauza de forul decizional al CFSN, format din Iliescu Ion, Brucan Silviu, Voiculescu Voican Gelu si gl. armata (r.) Militaru Nicolae, sarcina organizarii procesului si executiei fiind asumata de gl.lt. Atanasie Stanculescu”, se arata in rechizitoriu.

Cum s-a motivat ordinul

Motivul invocat pentru luarea deciziei de executie a fost pretinsul pericol terorist-securist si o posibila eliberare a cuplului prezidential de catre forte fidele.

„Probele administrate au demonstrat ca acest motiv a fost in totalitate fals. Pe de o parte, nu exista nicio proba credibila care sa contureze o reala actiune terorist-securista indreptata impotriva Revolutiei si noii puteri politico-militare.

Pe de alta parte, acelasi probatoriu a aratat existenta unei diversiuni complexe prin care sa fie creata impresia atacarii UM 01417 Targoviste, scopul atribuit fictivilor atacatori fiind eliberarea cuplul prezidential.

Edificatoare in sensul acestei diversiuni sunt mai multe declaratii de martor apartinand unor cadre militare direct implicate in evenimentele desfasurate la UM 01417 Targoviste”, epxlica procurorii.

Generalii Atanasie Stanculescu si Nicolae Militaru ar fi cunoscut si s-au interesat in mod direct de situatia existenta in incinta UM 01417 Targoviste.

„Inclusiv Iliescu Ion a purtat o convorbire prin telefon cu comandantul UM 01417 Targoviste despre situatia sotilor Ceausescu”, se arata in rechizitoriu.

Analiza probatoriului evidentiaza ca cei doi generali (aflati la varful ierarhiei MApN) au fost direct implicati in diversiunea exercitata asupra cadrelor militare ale UM 01417 Targoviste, „comunicand in mod constant cu comandantul acestei unitati militare, in contextul in care comportamentul acestuia din urma a fost cel ante-mentionat prin declaratiile de martor invocate. ”

Simulacru de proces

Procurorii arata ca, istoric privite lucrurile, Romania este singura tara din Europa in care, dupa terminarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, un sef de stat a fost executat in urma unui simulacru de proces.

Se mai evidentiaza ca executia a avut loc intr-o unitate a armatei, sub directa organizare a lui Atanasie Stanculescu, numit cu trei zile inainte in functia de ministru al Apararii, tocmai de persoana executata – fostul comandant suprem al fortelor armate, Ceausescu Nicolae.

Probleme cu decretul lui Iliescu

Decretul privind instituirea Tribunalului Militar Extraordinar de judecare in regim de urgenta a faptelor savarsite de Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena a fost redactat si semnat de Ion Iliescu la data de 24 decembrie 1989.

„Este important de semnalat faptul ca Iliescu Ion a semnat acest decret in calitate de presedinte CFSN cu toate ca, in mod oficial, aceasta calitate a fost dobandita la data de 26 decembrie 1989 (Monitorul Oficial, Partea I, nr.4 din 27 decembrie 1989).

Mai mult, Constitutia Romaniei nu a fost abolita astfel incat Iliescu Ion nu avea dreptul constituirii unui Tribunal Militar Extraordinar”, se arata in sursa citata.

Conspiratia filosovietica

Procurorii mai arata ca, daca sotii Ceausescu ar fi fost supusi unei judecati cu respectarea tuturor drepturilor procesuale, anumite aspecte despre conspiratia ante-decembrista si protagonistii ei filosovietici ar fi fost devoalate.

„Pentru grupul politico-militar ce a preluat puterea prin inducere in eroare in 1989, aceasta posibilitate ar fi fost in mod cert daunatoare.

A fost probata intentia lui Iliescu Ion de a ascunde sau bagateliza preexistenta unui grup ce a urmarit rasturnarea de la putere a presedintelui Ceausescu Nicolae, insa cu ramanerea Romaniei in sfera de influenta a URSS”, mai arata anchetatorii.

Primul motiv: Ascunderea realitatii

Asa ca o prima motivatie a executarii cuplului Ceausescu o reprezinta ascunderea realitatii conform careia puterea politico-militara in Romania a fost preluata de o grupare filosovietica, ante-constituita, formata din nomenclaturisti marginalizati de Ceausescu Nicolae si militari prosovietici (cu studii in URSS), care aveau nevoie de legitimare in fata poporului.

Prin dezinformare si diversiune, imaginarului dusman securist-terorist i s-a atribuit si un scop fals: eliberarea presedintelui Ceausescu si readucerea lui la putere.

Motivul doi: Legitimarea politica

„Fara atribuirea acestui scop, ratiunea de a fi a acestui dusman securist nu ar fi fost logica si explicabila. Totodata, in lipsa scopului fictiv nu ar fi fost posibila argumentarea judecarii si executarii cuplului prezidential”, explica anchetatori.

Asadar, un al doilea motiv al executarii sotilor Ceausescu il constituie necesitatea gruparii ajunse la putere sa se manifeste coerent in actiunea diversionista, actiune care a avut drept scop inclusiv legitimarea politica.

Joi,18 Aprilie 2019,ora 15:56
Sursa:Ziare.com
Autor:Ionel Stoica

Procurorii Militari – Lovitură de stat a fost dată la ora 18:30, 22 decembrie 1989

19 aprilie 2019

(Uşa de la CC nu se putea deschide pe dinafară decât cu tancul, împingând cu turela, sau pe dinăuntru, cu cheia. Uşa a fost deschisă din interior.

Sediul CC al PCR era apărat de un sistem militar numit “Dispozitiv militar de apărare al sediului central al CC al PCR”, format din blindate, trupe de linie ale Armatei, trupe de elită ale Academiei Militare, forţe ale MAI şi ale Securităţii, pe care l-a dezorganizat intenţionat gen. Vlad după ora 08.30, retrăgând toate forţele MAI şi Securităţii din dispozitiv. la fel cum, începând cu ora 10.07, gen. Stănculescu îndepărtează blindatele din Piaţa Palatului şi opreşte trupele proaspete chemate de tandemul Ceauşescu-Milea pentru a face „mişcarea populară” una cu pământul. Aşa a trecut nestingherită „mişcarea populară” a dlui Iliescu prin cordoanele dispozitivului militar de apărare al CC şi nu a găsit în faţa clădirii nici picior de militar.

Aşa au ajuns protestatarii liber în Piaţa Palatului şi tot ca urmare a ordinelor gen. Stănculescu dintre 10.07 şi 10.35 „Armata a fraternizat cu populaţia”, „a trecut de partea poporului”)

„Întreaga conducere a DSS şi toate cadrele militare ale Direcţiei a V-a şi USLA au permis pătrunderea revoluţionarilor în sediul CC, contrar ordinelor exprese ale comandantului suprem Nicolae Ceauşescu, deşi aveau capacitatea să nu o facă. Tot conducerea DSS a decis abandonarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu astfel încât acesta a rămas singur, fără protecţie şi astfel a fost privat de libertate în incinta UM Târgovişte, iar apoi executat.„Este elocvent a se reţine că, în timpul Revoluţiei, au fost folosite cu succes toate tehnicile de dezinformare. Demonizarea i-a privit pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, anturajul imediat al acestora, dar şi acele forţe dispuse (chipurile) a-i apăra pe aceştia (cadrele DSS, în principal). Divizarea s-a făcut pe deplin resimţită prin crearea, începând cu 22.12.1989, a două tabere aparent oponente.Toate deciziile importante, luate începând cu 22 decembrie 1989, nu au implicat manifestarea de voinţă a maselor revoluţionare, fiind luate exclusiv de grupul de decizie politico-militară din CFSN”Fostul preşedinte Ion Iliescu este acuzat de procurori că a contribuit în mod direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea acestei psihoze terorist-securiste.Anchetatorii mai spun că instaurarea psihozei teroriste a dus la peste 1.000 de decese ca urmare a tragerilor haotice cu armament, forţele armate folosind 12.600.000 de cartuşe.„Probatoriul administrat a demonstrat că, începând cu orele 18.30 ale zilei de 22 decembrie 1989, a fost declanşată la nivelul întregii ţări o amplă şi complexă acţiune de inducere în eroare (dezinformare şi diversiune), unică în istoria naţională. Consecinţa acestei situaţii a fost instaurarea la nivelul întregii populaţii a României a unei psihoze a terorismului.Inducerea în eroare a reprezentat principala cauză a numeroaselor pierderi de vieţi omeneşti, vătămări fizice sau psihice, privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi distrugerea unor bunuri de patrimoniu”, se arată în rechizitoriul trimis în instanţă, citat de Agerpres.În opinia procurorilor militari, întreaga populaţie a României a fost supusă în timpul Revoluţiei, în mod deliberat şi profesionist, la o amplă inducere în eroare.„Este elocvent a se reţine că, în timpul Revoluţiei, au fost folosite cu succes toate tehnicile de dezinformare. Demonizarea i-a privit pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, anturajul imediat al acestora, dar şi acele forţe dispuse (chipurile) a-i apăra pe aceştia (cadrele DSS, în principal).Divizarea s-a făcut pe deplin resimţită prin crearea, începând cu 22.12.1989, a două tabere aparent oponente.Pe de o parte, se situau poporul, Armata şi CFSN, iar pe de altă parte, elementele securist-teroriste loiale fostului preşedinte. Psihoza teroristă instaurată a influenţat cvasi-unanimitatea opiniei publice, aceasta fiind indusă în sfera iraţionalului, consecinţele acestei stări fiind deosebit de grave.Prin modul de propagare al dezinformării – TVR, Radio şi presa scrisă, ţinta psihozei teroriste au constituit-o civilii, dar şi militarii, pe întregul teritoriu al României.În această situaţie, efectele dezinformării s-au regăsit în numeroase cazuri de foc fratricid, consecinţele fiind survenirea de decese, răniri şi distrugeri de bunuri materiale. Se mai poate observa că scopul inducerii în eroare din cursul lunii decembrie 1989 a fost pe deplin realizat, având în vedere că masele populare au fost într-adevăr neutralizate în timp ce puterea totală în stat a fost acaparată de o minoritate politico-militară (grupul Iliescu). (…)Toate deciziile importante, luate începând cu 22 decembrie 1989, nu au implicat manifestarea de voinţă a maselor revoluţionare, fiind luate exclusiv de grupul de decizie politico-militară din CFSN”, susţin procurorii.Astfel, la ora 19,30, la TVR, Ion Iliescu a afirmat în direct: „Aşa cum aţi văzut, ne-am întâlnit în Comitetul Central, am comunicat cu oamenii din piaţă. (…) În momentele în care ne constituiam, ne organizam în sediul Comitetului Central, o grupă din unităţile securităţii, unitate special pregătită ca să-l apere pe Ceauşescu, ascunsă undeva prin subsoluri, în nişte tuneluri care comunicau între sediu şi Palatul Republicii, a reuşit să se refugieze şi când era piaţa plină de lume au început să tragă asupra cetăţenilor şi asupra sediului central unde se aflau oameni de bine care se constituiau în această structură nouă.Este o ultimă zvârcolire a acestei fiare încolţite care loveşte până şi înainte de moarte (…) şi care a reuşit să producă noi tragedii, noi dureri, noi victime pe altarul luptei pentru eliberare naţională. (…)Vreau să fac apel la cei care se află în faţa sediului Comitetului Central (…) încă nu a fost lichidat nucleul acesta de bezmetici, încă se trage. (…) Trebuie lichidat acest nucleu de sinucigaşi. (…) În sediu se află generalul Guşă şi alţii care vor rezolva situaţia. (…)Nu există probe că militarii din fosta Securitate i-au atacat pe revoluţionarii din faţa CC.Apelăm la toţi cetăţenii ca să elibereze piaţa şi zona din jurul Palatului, ca să poată pătrunde armata. (…) Nu a reuşit contralovitura acestei unităţi de sinucigaşi şi de terorişti”, potrivit rechizitoriului.Procurorii spun că nu există nici o probă că militarii din fosta Securitate i-au atacat pe revoluţionarii din faţa CC al PCR sau pe cei aflaţi în sediu.„Întreaga conducere a DSS şi toate cadrele militare ale Direcţiei a V-a şi USLA au permis pătrunderea revoluţionarilor în sediul CC, contrar ordinelor exprese ale comandantului suprem Nicolae Ceauşescu, deşi aveau capacitatea să nu o facă. Tot conducerea DSS a decis abandonarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu astfel încât acesta a rămas singur, fără protecţie şi astfel a fost privat de libertate în incinta UM Târgovişte, iar apoi executat.În momentele apariţiei televizate, Ion Iliescu cunoştea că generalul Iulian Vlad – şeful DSS s-a alăturat Revoluţiei. Totodată, şeful Direcţiei I din DSS îşi declarase deja ataşamentul faţă de noua putere”, se precizează în rechizitoriu.Anchetatorii mai arată că primele victime prin împuşcare au apărut în Capitală în cursul zilei de 22 decembrie 1989, după ce psihoza teroristă a început să se instaleze.„Prin această apariţie televizată, în seara zilei de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu a contribuit în mod direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea psihozei terorist-securiste, dezinformând opinia publică prin întregul său discurs. A fost, practic, o succesiune de dezinformări, în condiţiile în care prin dezinformare şi diversiune a fost indusă psihoza teroristă, cauza principală a multiplelor decese şi răniri de persoane, după 22 decembrie 1989”, spun procurorii.Într-o altă intervenţie de la TVR, din ziua de 23 decembrie 1989, Ion Iliescu reia tema teroriştilor, a unor indivizi fanatizaţi, „care acţionează cu o cruzime fără precedent, trăgând în locuinţe, în cetăţeni, provocând victime în rândul militarilor”.Armata a tras aproximativ 12.600.000 de cartuşe!„Focul fratricid (existent la scară largă atât în Bucureşti, cât şi în marile oraşe ale ţării), tragerile haotice, consumul uriaş de muniţie au fost efecte directe ale instaurării psihozei teroriste.Cercetările au relevat că în perioada Revoluţiei din decembrie 1989 forţele armate ale României au tras aproximativ 12.600.000 de cartuşe!Totodată, în intervalul de timp 22 – 25 decembrie 1989, s-au executat 52 de ieşiri cu avioanele de vânătoare, 26 de ieşiri cu elicopterele militare, aparate militare de zbor care au deschis focul cu mitralierele de bord şi rachete. De la sol au fost lansate 53 de rachete antiaeriene, de diverse tipuri.Acest consum uriaş de muniţie, într-un interval de 6 zile, denotă efectele profunde şi generalizate ale psihozei teroriste ce a existat în timpul Revoluţiei, ca urmare a dezinformării şi diversiunii.În acelaşi timp, un asemenea consum de muniţie demonstrează inclusiv intenţia diversionistă venită de la structura de comandă a MApN. Prin această canonadă, populaţia României a fost manipulată pentru a i se inocula că între cele două pretinse tabere se desfăşoară un adevărat război. Există martori, foşti militari, care au afirmat că un asemenea consum de muniţie este mai degrabă specific unui război, purtat la scară largă, cu un inamic străin, bine determinat”, se menţionează în rechizitoriu.Din probele de la dosar, rezultă că, în intervalul 16 – 27 decembrie 1989, au decedat 1.006 persoane, din care doar 153 până la 22 decembrie 1989.În acelaşi interval, au fost rănite 2.988 de persoane, din care 890 până la 22 decembrie 1989, iar 2.157 după 22 decembrie 1989.Procurorii mai acuză faptul că, în jurul obiectivelor civile şi militare de interes major aflate în Bucureşti şi în marile oraşe, au fost cantonate treptat forţe militare excesiv de numeroase şi total eterogene, iar masarea acestor forţe în perimetre reduse s-a făcut fără asigurarea unei comunicări eficiente între efectivele militare, astfel încât, de cele mai multe ori, acestea nu se cunoşteau între ele şi nici măcar nu cunoşteau cu claritate propriile misiuni în care au fost angrenate.În plus, în Bucureşti, au desfăşurat acţiuni de luptă, concomitent, 11.032 de militari, cu 166 de tancuri şi 108 TAB-uri, deşi Armata Română nu avea la nivelul anului 1989 prevăzută posibilitatea ca tancurile proprii să fie implicate în lupta de gherilă urbană, militarii tanchişti nefiind instruiţi să lupte în mediul urban împotriva unor formaţiuni special pregătite pentru diversiune urbană, mai arată procurorii.

Rechizitoriul în Dosarul Revoluţiei: Ion Iliescu a contribuit la instaurarea unei psihoze teroriste

18 aprilie 2019

Procurorii care au făcut rechizitoriul în dosarul „Revoluţiei” arată că, din 22 decembrie 1989, la nivelul României a fost declanşată o amplă şi complexă acţiune de inducere în eroare, care a dus la instaurarea unei psihoze a terorismului, asta fiind principala cauză a pierderii de vieţi omeneşti.

„Probatoriul administrat a demonstrat că, începând cu orele 18:30 ale zilei de 22 decembrie 1989 a fost declanşată la nivelul întregii ţări o amplă şi complexă acţiune de inducere în eroare (dezinformare şi diversiune), unică în istoria naţională. Consecinţa acestei situaţii a fost instaurarea la nivelul întregii populaţii a României a unei psihoze a terorismului. Inducerea în eroare a reprezentat principala cauză a numeroaselor pierderi de vieţi omeneşti, vătămări fizice sau psihice, privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi distrugerea unor bunuri de patrimoniu”, se arată în rechizitoriul dosarului Revoluţiei, trimis în instanţă.

Anchetatorii arată că în timpul Revoluţiei au fost folosite cu succes toate tehnicile de dezinformare. „Demonizarea i-a privit pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, anturajul imediat al acestora, dar şi acele forţe dispuse (chipurile) a-i apăra pe aceştia (cadrele DSS, în principal). Divizarea s-a făcut pe deplin resimţită prin crearea începând cu 22.12.1989 a două tabere aparent oponente. Pe de o parte, se situau poporul, Armata şi CFSN, iar pe de altă parte, elementele securist-teroriste, loiale fostului preşedinte”, potrivit rechizitoriului.

Procurorii susţin că psihoza teroristă instaurată a influenţat cvasiunanimitatea opiniei publice, aceasta fiind indusă în sfera iraţionalului, consecinţele acestei stări fiind deosebit de grave. Prin modul de propagare al dezinformării – TVR, Radio şi presa scrisă, ţinta psihozei teroriste au constituit-o civilii, se arată în rechizitoriu, dar şi militarii , pe întregul teritoriu al României. În această situaţie, efectele dezinformării s-au regăsit în numeroase cazuri de foc fratricid, consecinţele fiind survenirea de decese, răniri şi distrugeri de bunuri materiale, mai arată procurorii militari.

„22 decembrie 1989, TVR, în direct, aprox. orele 19:30, Iliescu Ion, în spatele căruia s-a aflat, stând în picioare, Voiculescu Gelu Voican a afirmat : “Aşa cum aţi văzut, ne-am întâlnit în Comitetul Central, am comunicat cu oamenii din piaţă (…) În momentele în care ne constituiam, ne organizam în sediul Comitetului Central, o grupă din unităţile securităţii, unitate special pregătită ca să-l apere pe Ceauşescu, ascunsă undeva prin subsoluri, în nişte tuneluri care comunicau între sediu şi Palatul Republicii, a reuşit să se refugieze şi când era piaţa plină de lume au început să tragă asupra cetăţenilor şi asupra sediului central unde se aflau oameni de bine care se constituiau în această structură nouă. Este o ultimă zvârcolire a acestei fiare încolţite care loveşte până şi înainte de moarte (…) şi care a reuşit să producă noi tragedii, noi dureri, noi victime pe altarul luptei pentru eliberare naţională (…) Vreau să fac apel la cei care se află în faţa sediului Comitetului Central (…) încă nu a fost lichidat nucleul acesta de bezmetici, încă se trage (…) trebuie lichidat acest nucleu de sinucigaşi (…) În sediu se află gral Guşă şi alţii care vor rezolva situaţia (…) Apelăm la toţi cetăţenii ca să elibereze piaţa şi zona din jurul palatului, ca să poată pătrunde armata (…) Nu a reuşit contralovitura acestei unităţi de sinucigaşi şi de terorişti.

”(…)”, potrivit sursei citate.

Anchetatorii îl acuză pe fostul preşedinte Ion Iliescu că a contribuit direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea acestei psihoze terorist-securiste.

„Iliescu Ion îi numeşte pe atacatori ca fiind securişti, bezmetici, sinucigaşi, terorişti. Prin aceste afirmaţii neverificate a fost dezinformată opinia publică şi s-a contribuit în mod decisiv la instaurarea psihozei securist-teroriste, dorindu-se a se demonstra că militarii fostei securităţi sunt ostili Revoluţiei (aşadar poporului român şi armatei române) şi noii conduceri a statului. Sunt bine probate numeroasele situaţii de foc fratricid între cadrele MApN şi cadrele DSS, survenite începând cu noaptea de 22/23.12.1989. Trebuie subliniat din nou că această afirmaţie a fost făcută de persoana care se bucura de autoritate totală (Iliescu Ion) şi care era privită la nivelul întregii societăţi ca fiind noul lider politic”, potrivit sursei citate.

Anchetatorii mai susţin că Ion Iliescu a precizat că atacul respectivilor „securişti/bezmetici/ sinucigaşi/terorişti” a creat noi tragedii şi victime pe altarul luptei pentru libertate, ori nici această afirmaţie nu are acoperire în realitate, fiind la rândul ei o dezinformare ce a amplificat psihoza teroristă şi a accentuat divizarea dintre cele două tabere aparent duşmane. „Primele victime prin împuşcare apărute în acel perimetru al capitalei au survenit mai târziu, în cursul zilei de 22 decembrie , după ce psihoza teroristă a început să se instaleze”, se mai arată în rechizitoriu.

Procurorii arată că Ion Iliescu Ion i-a îndemnat pe revoluţionarii din Piaţa Palatului să părăsească respectiva zonă pentru a permite venirea unor noi forţe militare care să rezolve problema generată de „securişti-terorişti”.

„Această solicitare ridică două probleme. În primul rând, în Piaţa Palatului existau numeroase forţe MApN complet echipate pentru a face faţă oricărei situaţii cu caracter militar, astfel încât suplimentarea efectivelor militare (pe timp de noapte!) a fost total nejustificată. În al doilea rând, Iliescu Ion a justificat schimbarea ulterioară din funcţie a gl. lt. (…), inclusiv pentru că acesta ceruse ca revoluţionarii să fie convinşi să părăsească străzile marilor oraşe, solicitare considerată de Iliescu Ion ca fiind total neavenită (…) Drept urmare, este surprinzătoare solicitarea făcută la 22 decembrie 1989 ca masele de revoluţionari să părăsească zona CC. Prin această apariţie televizată, în seara zilei de 22 decembrie 1989, Iliescu Ion a contribuit în mod direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea psihozei terorist-securiste , dezinformând opinia publică prin întregul său discurs. A fost, practic, o succesiune de dezinformări, în condiţiile în care prin dezinformare şi diversiune a fost indusă psihoza teroristă, cauză principală a multiplelor decese şi răniri de persoane, după 22 decembrie 1989”, se mai arată în rechizitoriul trimis instanţei.

Cercetările au relevat că în perioada Revoluţiei din decembrie 1989, forţele armate ale României au tras aproximativ 12.600.000 de cartuşe.

Totodată, în intervalul de timp 22-25 decembrie 1989 s-au executat 52 de ieşiri cu avioanele de vânătoare, 26 de ieşiri cu elicopterele militare, aparate militare de zbor care au deschis focul cu mitralierele de bord şi rachete. De la sol au fost lansate 53 de rachete antiaeriene, de diverse tipuri.

„Acest consum uriaş de muniţie, într-un interval de 6 zile, denotă efectele profunde şi generalizate ale psihozei teroriste ce a existat în timpul Revoluţiei, ca urmare a dezinformării şi diversiunii. În acelaşi timp, un asemenea consum de muniţie demonstrează inclusiv intenţia diversionistă venită de la structura de comandă a MApN. Prin această canonadă, populaţia României a fost manipulată pentru a i se inocula că între cele două pretinse tabere se desfăşoară un adevărat război. Există martori, foşti militari, care au afirmat că un asemenea consum de muniţie este mai degrabă specific unui război, purtat la scară largă, cu un inamic străin, bine determinat”, susţin procurorii.

Datele existente în dosar arată că totalul persoanelor decedate în intervalul 16-27.12.1989 a fost de 1.006, din care 153 până la 22 decembrie 1989.

După data de 22 decembrie 1989, au murit853 de persoane.

În acelaşi timp, în intervalul 16-27.12.1989, au fost rănite 2.988 de persoane, din care 890 până la 22 decembrie 1989. Din total, 2.157 au fost rănite după data de 22 decembrie 1989.

Procurorii arată că analiza acestor statistici relevă că represiunea ordonată de fostul preşedinte Ceauşescu Nicolae, la care au participat toate forţele interne, respectiv MI – DSS, MApN, a avut consecinţe mai puţin grave decât consecinţele diversiunilor şi dezinformărilor existente după 22 decembrie 1989 şi generalizate la nivelul întregii ţări.

„Voiculescu Voican Gelu, în calitate de factor decizional al CFSN, a co-participat la toate conduitele lui Iliescu Ion, cel puţin în intervalul de timp 22-25 decembrie 1989 (data plecării sale la Târgovişte unde a participat la procesul cuplului Ceauşescu). Pe cale de consecinţă, toate acuzaţiile formulate împotriva lui Iliescu Ion sunt valabile şi în ceea ce îl priveşte pe Voiculescu Voican Gelu. Acesta din urmă a participat direct la dezinformările publice şi astfel a contribuit în mod direct (raport de cauzalitate), alături de Iliescu Ion, la generarea şi acutizarea psihozei terorist-securiste”, se mai arată în rechizitoriu.

În ceea ce-l priveşte pe Petre Roman, probele administrate nu au fost apte a demonstra că acesta a contribuit în mod direct la dezinformările publice cu privire la conduita aşa-zişilor securişti-terorişti.

Anchetatorii arată că, în concluzie, doar în Bucureşti, în preajma obiectivelor importante, civile şi militare, adică pe străzile Capitalei, au desfăşurat acţiuni de luptă, concomitent , 11.032 de militari, cu 166 de tancuri şi 108 TAB-uri. Aceste forţe au aparţinut unităţilor militare din Bucureşti, dar şi din Galaţi, Piteşti, Buzău, Cernica, Focşani, Târgovişte, Caracal, Câmpia Turzii, Medgidia, Otopeni, Boboc, Râmnicu-Sărat, Braşov şi Giurgiu.

„Analiza regulamentelor militare privind lupta cu blindatele grele, evidenţiază că Armata Română nu avea la nivelul anului 1989 prevăzută posibilitatea ca tancurile proprii să fie implicate în lupta de gherilă urbană. Pe cale de consecinţă, nici militarii tanchişti nu erau instruiţi să lupte în mediul urban împotriva unor formaţiuni special pregătite pentru diversiune urbană, aşa cum se acredita de la vârful de comandă al MApN că ar fi presupuşii terorişti. Cu toate acestea, conducerea MApN a masat în Bucureşti şi în marile oraşe ale ţării un număr impresionant de blindate grele, fiind în deplină cunoştinţă de cauză asupra pericolului ce-l reprezenta un astfel de ordin”, potrivit sursei citate.

Pe 8 aprilie, procurorul general Augustin Lazăr anunţa că procurorii Secţiei militare din Parchetul General au trimis în judecată dosarul Revoluţiei din decembrie 1989, în care Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus şi Emil Dumitrescu au fost puşi sub acuzare pentru infracţiuni contra umanităţii. Dosarul cauzei cuprintre 3.330 de volume, dintre care 2.030 au fost instrumentate după 13 iunie 2016.

Dosarul Revoluţiei din decembrie 1989 va fi judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă un prim termen încă nu a fost stabilit.

Dosarul Revoluției: Procurorii susțin că Ion Iliescu a comis un act de trădare prin solicitarea intervenţiei militare din partea URSS, dar faptele s-au prescris

18 aprilie 2019

Procurorii militari care au trimis în instanță Dosarul Revoluției din 1989 îi acuză pe Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan și generalul Nicolae Militaru de trădare pentru că au solicitat intervenția militară din partea Uniunii Sovietice, potrivit rechizitoriului consultat de G4Media.ro. Procurorii arată însă că faptele de trădare s-au prescris.

În același dosar, procurorii i-au trimis în judecată pe Iliescu și Voican Voiculescu pentru crime împotriva umanității, fapte care nu se prescriu.

Procurorii mai susțin că gruparea Iliescu s-a constituit după 1968 ca ”o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Ceauşescu Nicolae, dar menţinerea României în sfera de influenţă a URSS”.

Sefului statului major al armatei, generalul Ștefan Gușă, și seful statului major al trupelor de grăniceri, colonelul Petre Geantă, s-au opus solicitării. Ulterior au fost retrogradați și trimiși în unități militare din afara Bucureștiului.

Potrivit procurorilor, anunțul privind solicitarea intervenției militare a URSS a fost făcut la TVR, pe 23 decembrie, la ora 10.30 dimineața. Procurorii susțin că, dat fiind că TVR era sub control militar, iar armata era sub controlul grupării conduse de Ion Iliescu, membrii acestei grupări sunt cei care au luat decizia de a chema trupele sovietice, masate la granița de est a României.

”La fel de clar este şi faptul că prezenţa trupelor sovietice pe graniţa de Est, nu a fost o întâmplare, ca urmare a unui anunţ întămplător al TVR. Este mai presus de orice dubiu faptul că această prezenţă a fost posibilă pentru că a existat în prealabil o solicitare în acest sens, venită de la vârful puterii politico-militare a României. Totuşi, a lipsit acordul din partea persoanei abilitate – generalul (…) (Ștefan Gușă – n.red.)”, arată procurorii în rechizitoriu.

Procurorii mai arată că, ulterior Revoluției, toți cei din rețeaua Iliescu au negat constant faptul că ar fi chemat trupele sovietice și au încercat să-și ascundă filosovietismul, dar și colaborarea cu serviciile secrete ale URSS.

Citește aici Rechizitoriul complet (anonimizat)

Principalele informații din rechizitoriul Dosarului Revoluției, în care Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu au fost acuzați de crime împotriva umanității:

Solicitarea intervenţiei militare din partea URSS. În cursul zilei de 23 decembrie 1989, aproximativ orele 10:30, crainicul TVR (…) a transmis „în direct” următorul mesaj: „Suntem informaţi că s-a luat legătura cu Ambasada Sovietică, care ne-a promis ajutor militar imediat, întrucât agenţii străine şi-au permis să trimită elicoptere cu oameni înarmaţi, cu scopul de a distruge ceea ce poporul român a cucerit.” La scurt timp, postul naţional de radio a transmis un mesaj similar. Ulterior acestui prim moment, mesajul televizat a fost repetat. (vol. …)
Este lesne de realizat gravitatea mesajului. Se punea problema ca pe teritoriul României să pătrundă trupe aparţinând unui stat străin, mai precis ale URSS. Tocmai dată fiind gravitatea comunicatului, se exclude varianta conform căreia angajaţii TVR au transmis acest mesaj în mod independent, fără o autorizare prealabilă. La momentul emiterii mesajului, TVR se afla sub control militar. (…)

Probatoriul administrat a relevat că pe tema intervenţiei militare din partea URSS s-au purtat discuţii la vârful decizional al CFSN, existând chiar probe că o astfel de intervenţie a fost solicitată la 23 decembrie 1989 de către Iliescu Ion şi generalul Militaru Nicolae, adică tocmai de către liderii „grupului complotist Iliescu” susţinut de URSS.

Pentru înţelegerea corectă a situaţiei, trebuie spus că la nivelul lunii decembrie 1989, singurele persoane care aveau drept de semnătură şi de reprezentare în organele de coordonare ale forţelor Tratatului de la Varşovia, din partea României, erau ministrul apărării şi Şeful Marelui Stat Major al Armatei . La 23 decembrie 1989 generalul Milea Vasile era decedat, iar generalii (…) şi Militaru nu au fost numiţi în mod oficial în funcţia de ministru al apărării. Începând cu 23 decembrie 1989 gl.col. (r) Militaru Nicolae era impus de Iliescu Ion ca ministru de fapt, iar acesta s-a comportat ca atare, dar decretul oficial de numire a fost emis la 27 decembrie 1989. Pe cale de consecinţă, la 23 decembrie , singurul militar român care putea în mod legal să solicite o intervenţie străină era gl. (…). Aşa se explică de ce generalul (…) – Şeful Marelui Stat Major al Armatei URSS , a discutat doar cu omologul său român problema trimiterii unor forţe militare în ţara noastră, iar ca urmare a refuzului categoric din partea acestuia intervenţia nu s-a realizat.

(…) la data de 23 decembrie 1989, ţara noastră s-a confruntat cu o situaţie foarte periculoasă, cu posibile consecinţe extreme. Doar comportamentul exemplar al Şefului Statului Major al Armatei Române şi al militarilor aflaţi în serviciul de pază al frontierei de stat a preîntâmpinat o situaţie militară total nefavorabilă ţării noastre, cu posibile consecinţe nefaste pe termen lung.

La fel de clar este şi faptul că prezenţa trupelor sovietice pe graniţa de Est, nu a fost o întâmplare, ca urmare a unui anunţ întămplător al TVR. Este mai presus de orice dubiu faptul că această prezenţă a fost posibilă pentru că a existat în prealabil o solicitare în acest sens, venită de la vârful puterii politico-militare a României. Totuşi, a lipsit acordul din partea persoanei abilitate – generalul (…).

Lipsa acestui acord a făcut ca gl. (…) să cadă în dizgraţia noii puteri şi la scurt timp a fost retrogradat. Astfel, la data de 28 decembrie 1989, a fost eliberat din funcţia de şef al MStM şi numit ca şef de stat major şi prim locţiitor al comandantului Armatei a IV-a, cu garnizoana la Cluj-Napoca.

Ulterior Revoluţiei, toţi cei implicaţi în chemarea trupelor sovietice ( Iliescu Ion, gl. Militaru Nicolae, Voican Voiculescu, Brucan Silviu ) au negat vehement acest fapt.

Se observă că persoanele implicate în solicitarea de ajutor militar sovietic (trădare, conform legislaţiei penale), sunt aceleaşi faţă de care prezentul rechizitoriu reţine săvârşirea crimelor împotriva umanităţii, în circumstanţele arătate. Prin prisma acestei realităţi, prin raportare şi la probele administrate, în mod firesc se evidenţiază un liant, o continuitate logică, între consemnările din capitolul I (contextul internaţional), filosovietismul evident al componenţilor „grupului Iliescu”, acceptarea noii puteri din România de către URSS, reactivarea unor militari de o anumită factură şi (nu în ultimul rând) uciderea lui Ceauşescu Nicolae.

La nivelul anului 1989, Codul Penal în vigoare stabilea că este infracţiunea de Trădare „Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima ori ştirbi unitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupării militare străine”. Pedeapsa pentru trădare era cea capitală sau închisoarea de la 15 la 20 de ani.

Se constată că anchetele anterioare efectuate cu privire la Revoluţia din decembrie 1989 nu au avut niciodată ca obiectiv edificarea cu privire la această conduită, între timp survenind prescripţia răspunderii penale pentru o eventuală infracţiune de trădare.

O analiză obiectivă şi logică a situaţiei, impune concluzia conform căreia fără un ordin superior, cadrele militare aflate în paza frontierei de stat nu ar fi deschis în mod benevol graniţele ţării, aşa cum a sugerat fostul ministru al apărării. Aşadar, o astfel de decizie trebuia să vină dinspre Consiliul Militar Superior, organism aflat în subordinea CFSN şi liderilor acestuia. Apoi, analiza stenogramei depoziţiei generalului Militaru scoate în evidenţă că acesta, fără a fi întrebat cu privire la responsabilii deciziei de deschidere a frontierelor, îi aduce în discuţie, disculpându-i, pe Iliescu Ion şi Roman Petre.

Ascunderea filosovietismului noii puteri. S-a arătat prin capitolul II al prezentei lucrări faptul că reprezentanţii noii puteri politico-militare din decembrie 1989 au încercat în mod constant să ascundă filosovietismul componenţilor grupului complotist condus de Iliescu Ion, anterior anului 1989.

Totodată, s-a argumentat că una dintre motivaţiile uciderii cuplului Ceauşescu Nicolae şi Elena a reprezentat-o ascunderea realităţii conform căreia, puterea în România a fost preluată de o grupare filosovietică, ante-constituită, formată din foşti nomenclaturişti marginalizaţi şi militari pro-sovietici,cu studiile efectuate în fosta URSS, care aveau nevoie de legitimare în faţa poporului român.

Cercetările efectuate au relevat încă un aspect care vine să contureze intenţia noii puteri de a elimina probele apte să devoaleze atât filosovietismul factorilor de decizie ai noii puteri, dar şi eventualele conotaţii penale ale conduitelor acestora.

Prin raportare la cele menţionate, se constată încă o dată preocuparea constantă a reprezentanţilor noii puteri politico-militare de a acţiona în sensul ascunderii diverselor colaborări anterioare cu structurile de informaţii ale fostei URSS.

Mai trebuie menţionat că în cursul lunii ianuarie 1990, cadrele fostului DSS erau încă subordonate MApN, principalul serviciu de informaţii al ţării – SRI, fiind înfiinţat la 26 martie 1990. În intervalul decembrie 1989 – martie 1990, cadrele fostului DSS s-a aflat în subordinea lui Voiculescu Voican Gelu, iar întreaga arhivă a fostului DSS a fost preluată de MApN.

Constituirea grupului dizident Iliescu. Probatoriul administrat a relevat că pe fondul degenerării relaţiilor bilaterale dintre România şi URSS (degradare survenită ulterior momentului „Praga 1968”), urmare, inclusiv, a gravelor erori de politică internă – ce au produs o stare de nemulţumire profundă şi generală – s-a coagulat şi a evoluat o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Ceauşescu Nicolae, dar menţinerea României în sfera de influenţă a URSS.

Această grupare complotistă a fost formată atât din civili (latura politică), cât şi din militari (latura militară), cu toţii marginalizaţi într-un fel sau altul prin deciziile fostului preşedinte. Componenţii grupului au aparţinut principalelor două filoane militare (MApN şi DSS), de la nivel mediu până la vârf, dar şi structurilor civile ale statului român.

Desigur, nu doar membrii acestui grup au manifestat atitudini ostile regimului Ceauşescu, însă prin funcţiile deţinute (implicit, influenţele exercitate), dar mai ales prin raportare la evoluţia istorică (începând cu 22 decembrie 1989), se poate afirma, fără echivoc, faptul că doar acest grup s-a dovedit eficient în demersul său.

Celebrul gazetar Jebeleanu scria în 1938: „Ceaușescu este un copil. Dar un copil cu o inteligență de o maturitate surprinzătoare”

6 aprilie 2019

Reportajul surprindea povestea primului proces intentat lui Nicolae Ceaușescu, pe atunci un biet ilegalist, mărunt simpatizant al comunismului.

„Pe 24 aprilie 1911 se năștea la Cîmpina unul dintre cei mai valoroși poeți sociali români moderni: Eugen Jebeleanu (m. 21 august 1991, București). «Sburătorist», apropiat de Eugen Lovinescu și – ca tînăr poet – emul al hermetismului made in Ion Barbu în juvenil-spiritualizantul Schituri sub soare (1929), dar mai ales în rafinatul Inimi sub săbii (1933), a fost, de foarte tînăr, și un simpatizant al stîngii antifasciste – redactor la Cuvîntul liber, colaborator la Azi, Reporter și la «presa din Sărindar» (dar, după 1938, și la presa carlist-«patriotică»).

În 1936 a scris un reportaj despre prigonirea puberului comunist Nicolae Ceaușescu – articol care, după 1965, îi va asigura protecția politico-simbolică necesară”, menționa Paul Cernat, scriitor și critic literar, cu prilejul împlinirii a 107 ani de la nașterea lui Jebeleanu.

În data de 16 iunie 1936, gazetarul Eugen Jebeleanu publica în ziarul Cuvântul liber un reportaj din sala de judecată de la Brașov, acolo unde tânărul Ceaușescu era judecat, într-un lot de 19 persoane, pentru propagandă comunistă.

Iată ce nota Jebeleanu: „Ceaușescu este un copil. Dar un copil cu o inteligență de o maturitate surprinzătoare. E scund, slab, cu ochii mici și vioi, două boabe de piper.

Vorbește limpede, puțin prea repede, parcă voind să spună deodată tot ce știe. Are nouăsprezece ani (neîmpliniți), este cizmar, dar a văzut și a pățit ca pentru nouăzeci”.

Portretul de erou antifascist odată schițat, condeiul lui Jebeleanu alunecă în patetic: „A fost și el, în acea zi de sâmbătă, condamnat. Șase luni în plus pentru ultraj, pentru că, la auzul pedepsei date lui Tarnovski (n.r. – un comunist polonez parașutat în România sub identitatea falsă de mecanic), s-a adresat Consiliului, spunându-le că se solidarizează cu colegul său. Inimă tânără și generoasă, să ne mai mirăm că i-au mai dat șase luni de închisoare? Va trece vara, va veni toamna și îl va prinde și lapovița. Ceaușescu, cu cei 19 ani ai săi, nu le va putea simți și nu le va vedea, ca altădată, la el, la țară!”.

Umorul fin al lui Jebeleanu

Ceaușescu a primit atunci doi ani și jumătate de închisoare, 2.000 de lei amendă și un an domiciliu forțat în localitatea natală.

De remarcat că, peste ani, articolul îi va permite lui Jebeleanu, poet bun de altfel, să trăiască pe picior mare, să acceadă la onoarea de a fi membru al Academiei, de a fi publicat, canonizat, promovat în manualele școlare.

Reportajul din 1936 a fost reluat până la saturație de presa comunistă, eliminându-se, însă, discret, câteva amănunte: meseria lui Nicolae Ceaușescu de la acea vreme, identitatea tovarășului Tarnovski etc.

O legendă literară încununează norocul (pe care și l-a făcut singur) lui Eugen Jebeleanu.

Potrivit acesteia, în timpul dictaturii ceaușiste, rugat să colaboreze la realizarea unui volum dedicat conducătorului iubit, Jebeleanu ar fi refuzat, transmițându-le colegilor: „Eu am scris despre el pe vremea cand nu scria nimeni, acum scrieti voi…”.

%d blogeri au apreciat: