In septembrie 1977, Ion Iliescu l-a invitat pe Nicolae Ceausescu la deschiderea anului universitar la Politehnica Iasi. Vezi o fotografie inedita! Interviu cu Ion Ceausescu!

Pe vremea când era director la “Editura Tehnică”, Ion Iliescu citea în fiecare dimineaţa revista “Pravda”. Îl aştepta pe birou. Uneori toţi angajaţii erau nevoiţi să umble în vârful picioarelor pe culoare pentru că şeful avea o întâlnire importantă. Cu un “nepot”, pe numele lui Virgil Măgureanu. Petre Roman era doar un simplu “autor” de carte.

De Sfântul Ion, redactorii vroiau să-l sărbătorească, însă tovarăşul director refuza sistematic, explicând că nu le are cu sfinţii. După ce a ajuns preşedinte a devenit însă specialist în făcut cruci pe la felurite hramuri şi sfinţiri de mandat.

Nu bea, nu fuma, nu-şi lua bon de ordine la bufetul editurii unde se aduceau din când în când nişte pui sfrijiţi. Spunea că are el alte surse. Dar cum suma viciilor e constantă, îşi conducea Dacia ca nebunul. Şi odată un angajat l-a suprins cu mîna pe sînul secretarei, blondă şi cam purie. Gestul era unul patern.

În ziua de 22 decembrie, făcea ture pe scările de marmură ale Casei Scânteii. Şi dădea telefoane. “Să vin?”. “Nu e încă momentul. Mai stai un pic!”, se pare că i se răspundea. Când s-a dus, s-a dus de tot!

La Editura Tehnică, Ion Iliescu era poreclit Giuseppe.

Sursa: redactor Editura Tehnică

Ion Iliescu scrie pe blogul sau despre volumul, „După 20 de ani“. Si mai adauga : „Volumul cuprinde si o expunere prezentata la Institutul National pentru Studiul Totalitarismului despre „1971 – anul schimbarilor ideologice in Romania”

Ion Iliescu 22 decembrie 1989:
„Am convieţuit cu ţiganii în Olteniţa. Şi erau ţiganii muncitori, care o duceau cel mai greu, şi erau lăutarii, care erau aristocraţia ţigănească”, a explicat Iliescu.

El a arătat că, înainte de anul 1950, se ofereau ţiganilor lăutari anumite „condiţiuni”, date de faptul că aceştia îşi desfăşurau activitatea în cârciumile de pe lângă magaziile de cereale.

„Când s-a dezvoltat industria în oraş, au dispărut cârciumile. După anii 1950 a fost o schimbare de raporturi de forţe. Lăutarii au intrat într-o situaţie mai delicată, neavând debuşeu. În schimb ţiganii muncitori – fierari, lucrau în lemn, creşteau bivoliţe, spoiau pingiri, cositoreau vasele din cupru – şi-au găsit posibilitatea să se integreze. A apărut şantierul naval, mulţi s-au integrat, au deveni sudori, meseriaşi. Femeile şi-au găsit de lucru într-o filatură, s-a schimbat raportul dintre ei. Aceştia au prosperat, şi-au construit case noi”, a spus Iliescu.

Ion Iliescu: „Ceauşescu, “a întinat” “numele Partidului Comunist Român”

Mărturiile ultimului frate – Ion Ceauşescu

Mărturiile ultimului frate al familiei Ceauşescu se vor a fi simple cugetări ale unui om onest care a avut parte de multe împliniri, dar şi de decepţii de-a lungul existenţei sale umane.
El este conştient că-i datorează mult fratelui Nicolae pentru binele pe care i l-a făcut mai ales-o în anii tinereţii, dar şi mai pe urmă, însă continuă să creadă că formarea lui ca om i se trage dintr-o genă străbună, care şi-a pus amprenta şi pe caracterul şi comportamentul unora dintre fraţii săi. Între şansa preamăririi oferită de apartenenţa la clanul Ceauşescu şi cea de truditor de rând, el a ales pe ultima. Se simţea atât de atras de glia străbună, încât pentru a-şi asigura existenţa materială, a coborât la nivelul unui simplu muncitor agricol. Asta se întâmpla pe vremea când era student la Institutul Agronomic.

Aşa a fost începutul. Ce a urmat se împarte într-o perioadă îndelungată de extaz, dar şi de agonie. Omul socotit a fi printre cei mai iubiţi dintre agrarienii vremurilor comuniste se vede astăzi marginalizat şi chiar repudiat de unii care s-au ridicat pe umerii lui, cum s-ar spune. Denigrarea îl doare, dar nu l-a frânt încă definitiv. Dialogul cu domnia sa conţine şi elemente de mărturisire atât din viaţa personală, dar mai ales din cea profesională. Pe parcursul discuţiilor care vor urma vom face trimiteri ce ţin şi de intimitatea familiei Ceauşescu, dar mai ales de rolul pe care l-a jucat acest om, de rangul II, cum îi place lui să spună, în clădirea celei mai performante horticulturi din interiorul Cortinei de fier.

Au fost la tata 10 şi a rămas doar unul!

– De fapt, câţi aţi fost la casa tatălui dumneavoastră, domnule Ion Ceauşescu?

– Să-i pomenesc în ordinea venirii lor pe lume: prima a fost Niculina, apoi Marin, Nicolae Ceauşescu, Maria, Florea, Nicu (generalul de la şcoala de securitate), Ilie, Elena, Costel (care a murit la vârsta de 5 ani) şi Nelu, adică eu.

– Despre părinţi s-a scris mult, nu şi despre străbuni: de unde se trage viţa ceauşeştilor?

– Ceea ce ştiu este că ei se trag de undeva de pe alte meleaguri. Sunt un fel de venetici. Nişte oameni care la vremea lor au fost bogaţi. Bunicul dinspre tata avea 250 hectare de pământ arabil. Bunicul dinspre mama avea şi el 160 de hectare.

– Cum este posibil ca nişte oameni atât de bogaţi să aibă în interiorul lor germenele comunismului?

– Aiurea! Erau oameni gospodari şi cu credinţă în Dumnezeu. Bunicul dinspre mama era primul cântăreţ în strana bisericii din Scorniceşti, iar mama până la sfârşitul zilelor a fost o evlavioasă. Ea îşi făcea aceeaşi rugăciune de seara şi dimineaţa chiar în vila în care locuia împreună cu Nicolae.

– Cum explicaţi atunci această înstrăinare a copiilor faţă de Dumnezeu?

– Fratele Nicolae şi Elena au fost, într-adevăr, nişte atei. Molima aceasta s-a extins şi la unii dintre fraţi. Credinţa din interiorul nostru n-a pierit însă niciodată. Amintiţi-vă doar de cele întâmplate la înmormântarea mamei. A fost o slujbă religioasă cum rar se putea vedea pe acele vremuri. Ei bine, ea a fost organizată împotriva voinţei celor doi. Nu prea le-a căzut bine, dar cei care am „complotat“ ştiam că facem o faptă creştinească pe care şi astăzi o rememorez cu evlavie în clipele de singurătate, care sunt din ce în ce mai multe.

Funeraliile Alexandrei Ceauşescu, mama preşedintelui Nicolae Ceauşescu, ce a avut loc în ziua de 7.VII.1977, în comuna Scorniceşti, judeţul Olt. (7.iulie.1977)

Nicolae Ceausescu insotit de Ion Iliescu 1979

Iliescu cu Ceausescu la Iasi

Ion Iliescu ministrul tineretului cu presedintele Romaniei Nicolae Ceausescu, 1969.

Ion Iliescu zice ca a fost „marginalizat”, din poza 1978 nu reiese, vedeti-o si pe Elena Ceausescu (in spatele lui Nicolae Ceausescu.)

Iliescu ii serveste sagetii Elenei Ceausescu 1976

Ion Mihai Pacepa 2009 interviu:
În 1988, într-un interviu cu Dr. Michael Ledeen, consilier pentru terorism al Preşedintelui Ronald Reagan, publicat în revista franceză Politique Internationale, am prezis posibilitatea ca Kremlinul să organizeze o lovitură de stat în România menită să-l înlocuiască pe Ceauşescu cu Ion Ilici Iliescu, un comunist educat la Moscova, al cărui tată fusese atât de devotat lui Lenin încât şi-a botezat propriul copil cu numele lui. Pe ce mi-am bazat această afirmaţie? În anii 1970, când am avut în subordine U.M. 0920/A, o unitate specială a Departamentului de Informaţii Externe (DIE) ce era însărcinată cu activitatea contrainformativă împotriva URSS, aceasta a depistat şi înregistrat magnetic contactele secrete pe care Ion Ilici Iliescu, atunci secretar al CC al PCR pentru propagandă şi agitaţie, le-a avut cu un membru al unei delegaţii „ideologice” sovietice în vizită la Bucureşti. Acesta i-a spus: „Kremlinul ar fi mai fericit cu tovarăşul Iliescu în fruntea Partidului Comunist Român”. Kremlinul se temea că românii îl urau pe Ceauşescu atât de înverşunat încât l-ar fi putut izgoni fără intervenţia Moscovei, şi că ura împotriva lui Ceauşescu va degenera în ură împotriva comunismului care ar fi putut merge atât de departe încât România să ceară retragerea din Pactul de la Varşovia. Kremlinul se temea de asemenea şi că o eventuală relaxare politică în România ar fi putut exacerba dorinţa populaţiei din Republica Moldovenească de a se uni cu Patria Mamă, creând astfel un val de fervoare naţionalistă în alte republici sovietice
———
Pacepa: „Ceauşescu, care ştia de la U.M. 0920/A că sovieticul ce l-a contact pe Ion Iliescu venise în România să recruteze aderenţi pentru o lovitură de stat în România, a ascultat de câteva ori banda de magnetofon ce conţinea înregistrarea acestei convorbiri pe care Iliescu, bineînţeles, nu i-o raportase. La scurt timp după aceasta Ceauşescu l-a îndepărtat pe Iliescu din anturajul său apropiat, numindu-l secretar al unui comitet judeţean de partid. Pentru a nu irita Moscova, Ceauşescu l-a păstrat însă membru supleant al Comitetului Politic Executiv, dar a ordonat U.M. 0920/A să-l ţină pe Iliescu în continuă supraveghere. (După ce am părasit România, U.M. 0920/A şi-a schimbat indicativul în U.M. 0110 şi a fost condusă de generalul Victor Neculicioiu.”

Cadou pentru conducătorul huiduit…Ion Iliescu

10/06/2010

de Silviu Sergiu

Dacă tot și-a lansat o carte la Bookfest și a fost huiduit de ”Noii golani”, m-am gândit să-i fac  cadou lui Ion Iliescu aceste foto-documente SENZAȚIONALE, ca să-i mai treacă supărarea!!!! (Sursa ceausescunicolae.wordpress.com) MULTUMESC SILVIUI SERGIU DE LA EVENIMENTUL ZILEI!