Biografie

Mihaela Moraru-Ceausescu ;

„Bunicii mei, Andruta si Lixandra, au avut 10 copii, dintre care la maturitate au ajuns nouă. Constantin, penultimul născut, a decedat la o varsta frageda. Am fost 18 nepoti, 11 fete și sapte baieti/”
Mihaela Moraru – nepoata lui Nicolae Ceausescu

DESPRE FRAȚI ȘI SURORI
Despre frații și surorile lui Nicolae Ceaușescu s-au făcut diverse speculații. Amintirile Mihaelei Moraru demolează multe dintre zvonurile fără acoperire despre viața de familie a unchiului sau.
„Nicolae Ceauşescu a avut cinci frați și trei surori. Tanti Niculina (Niculina Rusescu, născută Ceauşescu, n. 1914, d. 1990, a avut două fiice, Mihaela și Gabriela – n.n.) este sora cea mai mare. A fost casnică toată viața. Următorul născut al familiei a fost tatăl meu, Marin (n. 1916, d. 1989, a avut doua fiice, Mihaela și Gabriela, n.n.), care a terminat ASE-ul. Cea mai mare funcție pe care a deținut-o a fost cea de șef al Agenției Economice din Viena. Am avut o mătușă, Maria (Maria Agachi, născută Ceauşescu, n. 1920, are două fiice, Niculina, și Angela, n.n.), care a lucrat la Electromagnetica, întâi muncitor, apoi a fost șef de secție. Unchiul Florea (n. 1922, are un fiu, Gheorghe, și o fiică, Silvia, n.n.) a lucrat ca redactor la Scânteia. Elena Barbulescu. Iar eu, dintr-o curiozitate a mea, de nepoata mai rebela, urmaream ziarul număr de număr, așa, poate văd și eu un articol al unchiului Florea, ca să văd și eu cum scrie. Și n-am văzut prea multe articole semnate de el”

Ce au studiat verii dvs.?
Au pregătiri foarte diverse. Angela, fiica mătușii mele, Maria Agachi, tanti Rita, cum i se spunea în familie, este un foarte bun medic stomatolog. Veronica, fiica lui Ilie Ceauşescu, a studiat Chimia. Gina, fiica Elenei Barbulescu, Horticultura, Nadia, sora Ginei, care acum e in Franța împreună cu soțul și cu fiica ei, a terminat Psihologia, am un var care a terminat Electronica, altul ASE…

Lenuţa Petrescu

Lenuţa „Păsărica” din familia lui „Briceag” Elena Ceauşescu s-a născut undeva între 1916 şi 1919, data naşterii fiind modificată ulterior, din raţiuni cunoscute doar de partid, în satul Petreşti, judeţul Dâmboviţa. La numai 40 de kilometri de locul unde avea să fie executată la şapte decenii diferenţă.

Lenuţa provenea dintr-o famile de ţărani săraci, aşa cum avea să mărturisească. Tatăl său se numea Nae, iar mama Alexandrina. Aveau patru hectare de pământ şi o casă ţărănească de locuit.

Tatăl Lenuţei era poreclit „Briceag” fiindcă pentru a-şi rotunji veniturile familiei a început să vândă bricege, cuie, ace, aţă, un soi de magazin gospodăresc al vremii. Lenuţa era la rândul său poreclită „Păsărica”, dintr-un motiv oarecum intim: la un moment al vieţii ei s-a aflat că nu purta lenjerie intimă.

Era înaltă şi tăcută, preferând să stea, mărturisea preotul satului, ore întregi în clopotniţă şi să se uite după păsări sau să facă plimbări prin pădure. „După Revoluţie, au ieşit la iveală, însă, câteva zvonuri din partea locului, care păreau să i se potrivească. Era subţire şi înaltă. Iar în sat, i se spunea «Păsărica». Şi asta fiindcă nu obişnuia să poarte chiloţi”, preciza Edward Behr în lucrarea sa „Kiss the Hand You Cannot Bite”. Personalitatea i se potrivea perfect lui Nicolae Ceauşescu, copilul din Scorniceşti care este descris aproape în acelaşi mod, tăcut, introvertit, cu un defect de vorbire care îl făcea să fugă de ceilalţi. Lenuţa nu a făcut mai mult de patru clase.

La fel ca viitorul soţ, nu avea o înclinaţie către învăţătură fiind o elevă slabă. De altfel nici părinţii nu-şi doreau să devină o intelectuală. După cele patru clase absolvite au ţinut-o pe lângă casă. Textilista care s-a iubit cu fratele lui Nicolae Ceauşescu Abia la 17 ani, Lenuţa se desprinde de casa părintească şi, la fel ca Nicolae, pleacă către Bucureşti, locul unde toţi sperau să-şi câştige pâine, având în vedere sărăcia satelor din Câmpia Română.

**Elena Ceaușescu a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din Londra. Foto: AGERPRES**

Elena Petrescu-Ceaușescu a venit la București pe când avea 17 ani în 1936 și s-a angajat ca muncitoare necalificată într-un laborator de pastile. Ulterior, aceasta s-a angajat ca „cusătoreasă începătoare” la fabrica „Lantex”. Apoi în 1937 la Minerva până în 1939. În toamna lui 1939 a fost grevă la fabrica Minerva, a luat parte în comitetu de conducere al grevei, a rămas fără lucru până în tomna lui 1940 a intrat la fabrica Jachard până în 1941 a lucrat în comitetu local pe linie de U.T.C. ca secretar al Sectorului III Albastru. În 1941 a primit un avertisment din cauză că a fost întro casă conspirativă. Nicolae Ceaușescu a plecat la București la vârsta de 11 ani 1930

În 1936 ajunge ucenică, adică muncitor necalificat la uzinele de textile Lantex. A fost adusă în capitală de Gogu Petrescu, fratele ei mai mare. În timp ajunge textilistă cu acte în regulă şi se apropie de cercurile comuniste, tot datorită fratelui ei Gogu. De altfel Gogu a fost şi arestat o perioadă înainte ca Lenuţa să ajungă la Bucureşti pentru activitatea sa în Partidul Comunist. Aşa l-a cunoscut pe Marin Ceauşescu, viitorul său cumnat. Unul dintre membrii anturajului său scria că Lenuţa s-a iubit cu Marin Ceauşescu înainte să-l cunoască pe Nicolae.

Aşa a ajuns în „Cercul Cultural Muncitoresc” şi mai apoi în 1937 devenea membră a Partidului Comunist Român. Nu a participat însă la nicio acţiune, deşi ulterior în anii 70 au fost trucate poze care-i plasau pe soţii Ceauşescu la mari mitinguri muncitoreşti. Nu a fost de altfel nici în vizorul autorităţilor, tocmai fiindcă nu desfăşura acţiuni notabile în ilegalitate. La fel ca Nicolae Ceauşescu, era o tânără de la ţară, pierdută în Bucureştiul cosmopolit şi care nu a reuşit să se adapteze.

Elena Ceaușescu în caleaşca cu Prințul Consort Philip. 1978

Amor muncitoresc la Jilava şi mariaj sărbătorit cu ţuică şi brânză Lenuţa Petrescu sau Elena Petrescu cum avea să-şi spună în Bucureşti, nu părea să aibă în faţă un viitor prea strălucit. Era o simplă textilistă, iar partidul din care făcea parte era o grupare marginală, cu puţini membri, scos în afara legii.

1976: Elena Ceauşescu, primul savant al României

„Am fost repartizată la secţia externă CC PMR unde am lucrat până în 1952 de unde mam înscris la facultatea de chimie pe care am terminato în 1957″, descrie ea, în 1960, vag şi cu greşeli de ortografie, perioada aceasta.

Elena Ceaușescu s-a născut într-o familie de țărani și comercianți în 1916, potrivit biografiei sale din Arhivele Naționale ale României. A urmat cursuri la seral la Institutul Politehnic din București șapte ani, începând cu 1950 și după absolvire a lucrat la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Chimie și Petrochimie (ICECHIM), în departamentul care cerceta elastomerii.

Elena Ceauşescu a devenit doctor în chimie în 1967, cu teza „Polimerizarea stereospecifică a izoprenului”. Aceasta a fost redactată însă de alţii savanţi. “Nu avea cum să scrie ea. Avea în realitate patru clase. Restul studiilor sunt incerte. Au circulate numeroase legende despre cei care au scris doctoratul. Clar că erau profesori de chimie, savanţi. Elena Ceauşescu a primit numeroase titluluri de Doctor Honoris Causa, însă ele erau conjuncturale. Era o chestie de protocol. De fiecare dată când şeful statului era invitat undeva, exista un protocol între cele două ţări şi se acordau şi aceste titluri. Foarte multă lume ştia cine este ea. Cunoştinţele ei în chimie erau limitate”, mai susţine Elena Solunca.

Prima ieşire a Elenei Ceauşescu la rampa publicaţiilor ştiinţifice s-a produs în 1961. „Revista de chimie” a publicat articolul „Polimerizarea stereospecifică a izoprenului cu trietilaluminiu şi tetracolurură de titan” semnat O. Solomon, E. Ceauşescu, S. Bittman, B. Hlevca, I. Florescu, E. Mihăilescu şi I. Ciută.

Din CV-urile astfel cosmetizate reiese angajarea ca laborantă (1944-1957), cercetătoare (din 1957) şi director (din 1964 şi până la moarte) a Institutului de Cercetări Chimice (ICECHIM) Bucureşti. La finalul lui decembrie 1965, Elena Ceauşescu se afla deja în componenţa Biroului Executiv al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, condus de Roman Moldovan.

Pe 13 august 1939 s-au întâlnit prima oară

Citește articolul în care Niculina Ceauşescu povestește detaliat aici Niculina Ceauşescu link-ul

Soarta a făcut însă ca Lenuţa lui „Briceag” din Petreşti să se întâlnească cu Nicolae Ceauşescu, ucenicul cizmar din Scorniceşti. Cei doi s-au întâlnit prima dată la un bal muncitoresc. Pe 13 august 1939, muncitorii din industria textilă, pielărie şi încălţăminte au organizat un bal proletar în Parcul Veseliei din Ferentari. Erau peste 1.000 de participanţi, cel puţin aşa spuneau agenţii Siguranţei infiltranţi printre muncitori. Evenimentul serii era gala concursului de frumuseţe ce avea să o desemneze pe „Regina Muncii”. Câştigătoarea nu era neapărat cea mai frumoasă, ci exact cea care reuşea să vândă, pe loc, cele mai multe cărţi poştale. Lenuţa era implicată în concurs şi a fost remarcată de tânărul Nicolae Ceauşescu, deja membru al comisiei centrale a tineretului comunist. Atras de Lenuţa, acesta ar fi luat bani de la măcelarul Iftimie Iliescu şi a reuşit să cumpere suficient de multe cărţi poştale în aşa fel încât Elena Petrescu să ajungă „Regina Muncii”. Gestul tandru a impresionat-o decisiv pe Elena Petrescu. Cei doi aveau să formeze un cuplu.

În perioada 1940-1944 în care Ceaușescu a fost închis la Jilava, apoi internat în lagărul pentru deținuții politici de la Tg. Jiu, Elena l-a vizitat de nenumărate ori, cei doi beneficiind și de momente de intimitate, cu acordul paznicilor. Acest lucru a fost posibil după ce Nicolae s-a prefăcut că are nevoie la dentist. Pe drum, a mituit gardianul, care l-a dus la o casă conspirativă deținută de partid. Povestea s-a aflat după ce membrul de partid Ilona Papp a făcut un denunț, dar întâlnirile amoroase dintre Ceaușescu și Elena lui Briceag au continuat. Cei doi au fost prezenți și pe 30 august 1944 la întâmpinarea trupelor sovietice ce intrau în București, Ceaușescu ținând cu acest prilej primul discurs politic important, în Piața Universității, de la balconul Palatului Generala, actualul Palat BCR. Elena și Nicolae Ceaușescu s-au căsătorit în decembrie 1947, când ea era însărcinată în 7 luni cu Valentin, iar el fusese deja ales, după alegerile falsificate de comuniști din noiembrie 1946, deputat de Olt.

La un moment dat, în 1940, Ceauşescu ajunge după gratii, din cauza activităţilor sale în ilegalitate. Este internat la Jilava. Dragostea dintre cei doi era însă năvalnică. Elena vine să-şi viziteze iubitul la puşcărie. Deşi era interzis membrilor de partid să aibă legături amoroase în puşcărie, Nicolae a ignorat totul pentru Lenuţa lui „Briceag”. Ba chiar a reuşit să mituiască un gardian pentru ca cei doi să poată beneficia de momente de intimitate. Mai precis, Ceauşescu pleca sub pază să fie consultat de un dentist. Se opreau la o casă conspirativă.

Nicolae și Elena Ceaușescu s-au cunoscut în vara anului 1939, cu ocazia unei serbări a muncitorilor din industria pielăriei și încălțămintei, eveniment desfășurat pe Stadionul Veseliei din Ferentari. A fost nevoie de nu mai puțin de opt ani pentru ca relația celor doi să devină oficială. S-au căsătorit pe 23 decembrie 1947, moment în care Elena era însărcinată în șapte luni cu primul lor copil.

Ceauşescu se întâlnea cu Lenuţa, iar gardianul aştepta afară ca cei doi tineri comunişti să-şi isprăvească amorul. Iar lucrurile s-a repetat de mai multe ori. Partidul a reacţionat şi a deposedat-o pe Elena din funcţiiile mărunte pe care începuse să le deţină în partid. Tot pe atunci şi-a pierdut şi locul de muncă în fabrică. A rămas însă fidelă lui Nicolae Ceauşescu, iar după ce acesta a ieşit din puşcărie a continuat relaţia şi a introdus-o din nou în structurile partidului. În anul 1947, cei doi s-au şi căsătorit. Era luna decembrie, frig, Lenuţa însărcinată în luna a şaptea cu Valentin Ceauşescu. Ca doi comunişti sadea, cei doi s-au căsătorit doar civil, fără preot, fără ceremonie religioasă. Au sărbătorit evenimentul, tot muncitoreşte, cu un kilogram de brânză sărată şi o sticlă de rachiu. Ceauşescu a reuşit să se strecoare tot mai sus în structurile de partid, trăgând-o după el şi pe Lenuţa lui „Briceag”. În cele din urmă au ajuns cuplul care a condus destinele României comuniste timp de mai bine de trei decenii.

Nicolae Ceauşescu dosarul de cadre „Autobiografia”

„M-am născut în 1918 Ianuarie 26 în Comuna Scorniceşti jud. Olt. Părinţii sunt agricultori şi se ocupă cu plugăria, au cam 10 ha. Pământ pot fi socotiţi mijlocaşi. Tata a fost liberal. La vârsta de 11 ani am venit la Bucureşti şi am intrat ucenic la cismărie. Ca ucenic am intrat în legătură cu tineretul sindical de pe lângă sindicatul Ciocanul. În 1933 Noembrie am devenit membru al UTC. În 1934 am fost atras în Comitetul raional din Negru unde am lucrat până în August când am fost dat să muncesc în mişcarea antifascistă. Am făcut parte din Comitetul Naţional antifascist şi în Comitetul Central al tineretului antifascist. Am lucrat cu Matei Socor, Meisesc şi alţii.
Am fost arestat de mai multe ori în acest timp dar am fost imediat pus în libertate. În 1935 Ianuarie am luat parte la Conferinţa Comitetului Judeţean al UTC. După conferinţă am fost oprit de agentul Guşe la mine s-a găsit chitanţa de închiriere a casei unde s-a ţinut conferinţa şi un carnet cu unele notiţe pe care îl uitase acolo Ofelia Manole şi i-l luasem să i-l dau. Am reuşit pe drum să fug. În Februarie am fost trimis în Oltenia ca instructor. Am lucrat acolo cu Estera Rodoşeveţki, care erea conducătorul Regiunei. După arestarea ei în Iuie 1935 am rămas eu cu conducerea regiunei până în Decembrie 1935. În Decembrie 1935 am fost trimis ca conducător al regionalei Prahova, în Ianuarie 1936 am fost arestat, fiind dat de un provocator Oltenau. În proces am fost 19 inşi printre cari Petre Jubu şi Taranovschi Vladimir un polonez.
N-am dat nici o declaraţie privitor la munca mea sau a altora. Procesul s-a judecat la Braşov şi am fost condamnat la 2 ani şi 6 luni. Închisoarea am executat-o la Doftana. La Braşov în 1936 am fost încadrat în partid. La Doftana am fost încadrat în celula de partid şi am fost pus la diferite munci organizatorice. În 1938 August cu ocazia încercărilor provocatoare am fost sancţionat cu o observaţie pentru lipsă de vigilenţă. M-am eliberat în Decembrie 1938. Am luat imediat legătura cu Popa Emil şi cu David Constantin.
Am fost dat să lucrez la tineret în Comitetul Judeţean care se ocupă cu tineretul. În prim… am fost dat în Comisia Centrală a Tineretului unde am lucrat cu Taşcă. Am luat parte la conferinţa din Septembrie 1939 a tineretului unde am făcut raportul asupra problemelor tineretului şi am propus reorganizarea unei organizaţii revoluţionare a tineretului şi creiarea unui front patriotic al tineretului. Prima propunere a fost însă atunci respinsă de Foriş reprezentantul CC al partidului. În Iunie-Iulie am fost o lună la o şcoală de cadre împreună cu încă 5 tovi, problema principală care a fost prelucrată a fost Istoria Partidului Bolşevic.
În Noiembrie 1939 s-a organizat UTC. Am fost pus în Comitetul Central al UTC împreună cu Taşcă şi Miron şi mai târziu cu alţii. Am muncit până în Iulie 1940 când am fost arestat. Arestarea se datoreşte lipsei de vigilenţă şi de conspiraţie din partea mea. Eu eram condamnat 3 ani în lipsă şi cu toate acestea umblam ziua pe stradă şi chiar în diferite care compromise. La prefectură n-am dat nici o declaraţie după câteva zile am fost trimis la Consiliul de războiu şi deacolo la Închisoarea Jilava unde am stat până în Februarie 1942. În timpul şederii la Jilava obţinând posibilitatea să merg la Spitalul Militar pentru repararea danturii am făcut o mare greşeală mergând împreună cu o tovă la o casă technică care erau nişte cunoscuţi de ai noştri.
În 1942 Februarie am fost trimis la închisoarea Caransebeş. Aici am fost sancţionat cu un vot de blam pentru gerşeala menţionată mai sus.
În August 1943 m-am eliberat şi am fost trimis în lagăr unde am stat până la August 1944. M-am eliberat pe la 5 August cu ocazia unei Comisii de eliberare. Am fost eliberat în urma sforţărilor depuse pentru ca să ne eliberăm câţi mai mulţi. Am ieşit împreună cu Popa şi Preoteasa Grigore. Am găsit după câteva zile legătura cu mişcarea prin Pătraşcu, dar n-am fost puşi încă niciunul la muncă până la
23 August.”

DATE PERSONALE
La 9 februarie 1945, Nicolae Ceauşescu a completat un chestionar cu date personale. Partidul avea nevoie de informaţii exacte despre şeful UTC, proaspăt ales „membru plin” al Comitetului Central.
– Nume şi pronume: Ceauşescu Niculaie
– Data naşterii: 26 ianuarie 1918
– Locul naşterii: Comuna Scorniceşti, jud. Olt
– Originea socială: ţărănească mijlocaş
– Studii: 4 clase primare
– Ce limbi străine cunoaşte: niciuna
– Dacă are cunoştiinţe marxiste: da
– Profesiunea: cismar
– Stagiul în producţie: 5 ani (1939)
– Din ce partid sau organizaţie a făcut parte: sindicat, UTC
– Dacă este căsătorit: da
– Numele soţ: Elena Petrescu
– Ocupaţia: testilistă
– Din ce partid sau organizaţie face parte: UTC
– Câţi copii are: nu
– Ocupaţia: fără ocupaţie
– Numele tatălui: Alecxandru (ocupaţia: plugar)
– Numele mamei: Alecxandrina (ocupaţia: casnică)
– Din ce partid sau organizaţie au făcut sau fac parte părinţii: fost liberal (liberal)
– Numele fraţilor sau surorilor: Niculina (ocupaţia: richtuit cismar); Marin (ocupaţia: cismar); Florea (ocupaţia: chelner); Nicu (ocupaţia: mic negustor); Marioara (ocupaţia: fără ocupaţie); Ion (ocupaţia: plugar); şi mai sunt doi mai mici.
– Cu ce partid a simpatizat înainte de a intra în mişcare: ştersătură
Localitatea organizaţiei în care a intrat în partid: în Bucureşti
– Ce funcţie a ocupat în partid: instructor al CC al UTC, membru în CC al UTC
– Stagiu în partid / UTC: din 1933 în UTC / din 1936 în Partid
– Unde şi de câte ori a fost arestat: în Bucureşti, de mai multe ori fără să fiu condamnat; la Târgovişte 1936 cond. 3 ani 6 luni; la Bucureşti, în 1940, 3 ani.
– Purtarea la Siguranţă, proces, închisoare, lagăr: n-am recunoscut niciodată nimica nici din activitatea mea nici a altora
– Dacă a fost în dezacord cu linia partidului: nu
– Ce măsuri disciplinare de partid a suferit: în închisoare un vot de blam şi observaţie
– Pentru care fapte: pentru lipsă de vigilenţă şi conspiraţie
– Situaţia în timpul războiului: a) a avut legătura cu Partidul: am stat în închisoare şi lagăr; b) a fost pe front? Unde?: nu ; c) a lucrat în profesie: nu.
– Unde depune muncă, ce funcţie în Partid sau în organizaţia de mase are: în CC al UTC
– Observaţii: –
– Domiciliu: Doctor Lister, no. 36.

Nicolae Ceausescu 8 ani Medalion

©Antentie! Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Orice preluare integrala sau partiala a continutului (imagini) se poate face doar cu citarea sursei: http://www.ceausescunicolae.wordpress.com

Nicolae Ceauşescu a primit un vot de blam, iar Lenuţa Petrescu — un avertisment. Partidul i-a sancţionat pentru întâlnirea amoroasă dintr-o casă clandestină. De la Jilava, cu paznicul după el, deţinutul Ceauşescu şi-a întâlnit iubita. Înşelase administraţia închisorii, nu şi vigilenţa partidului. În iulie 1940, Nicolae Ceauşescu a fost, din nou, arestat. În autobiografia nedatată din dosarul de cadre întocmit în 1945, el recunoaşte că arestarea s-a produs din vina lui. „Lipsă de vigilenţă şi de conspiraţie din partea mea”, îşi face ilegalistul autocritica. Umbla pe stradă şi frecventa „case compromise” (a se înţelege cunoscute de Siguranţă). Deşi, după regulile conspirativităţii, asemenea fapte erau interzise.După arestare, Ceauşescu a fost anchetat la Prefectura Capitalei câteva zile. Apoi, declară el, la Consiliul de Război. L-au dus, în cele din urmă, pentru efectuarea condamnării la închisoarea Jilava. A stat aici din vara lui 1940 până în februarie 1942. Într-o celulă din subteranele fortului, deţinutul politic Ceauşescu a împlinit 23 de ani. Îndrăgostit! La vârsta lui, nimic surprinzător. Dar ce miracol, gardianul să te conducă şi să te păzească la întâlnirile cu iubita!

Faptul e menţionat sec pentru prima dată în chestionarul completat de Ceauşescu în februarie 1945. La rubrica sancţiuni de partid, declară un vot de blam şi o „observare”. Specificând în autobiografia ce însoţeşte chestionarul următoarele: „În timpul şederii la Jilava, obţinând posibilitatea să merg la Spitalul Militar pentru repararea danturii am făcut o mare greşală mergând împreună cu o tovă la o casă technică care erau nişte cunoscuţi de ai noştri.” (ortografia aparţine autorilor în toate citatele ce urmează, n.n.). Cine era „tova” şi cum a „răsuflat” povestea aceea, Ceauşescu nu mai scrie.

Vigilenţa cadriştilor

Simetric în dosarul Elenei Ceauşescu, întocmit cu ocazia verificărilor de partid, apare o sancţiune pentru lipsă de vigilenţă şi conspirativitate. La rubrica „Ce sancţiuni de partid a avut şi pentru care fapte”, soţia lui Ceauşescu declară în 4 decembrie 1949: „Mi sa dat un avertisment pentru că am călcat regula conspiraţi. Am mers la închisoare fără să cer voie şi am intrat întro casă conspirativă”.

În autobiografia ataşată, a reluat tema astfel: „În 1941 am primit un avertisment din cauză că am fost întro casă conspirativă şi am fost lăsată fără legătură de către Rec Ştefan care sa dovedit că a fost agent de siguranţă încă din 1940.”

Pe baza acelui dosar, în 1951, comisia de verificare a stabilit ca nevestei lui Ceauşescu să i se stabilească vechimea în partid începând cu 23 august 1944. Ambiţioasă însă, Lenuţa a continuat demersurile pentru încadrarea la ilegalişti. Drept care dosarul ei de cadre creşte de-a lungul anilor în „referinţe”. Din care se ivesc şi detalii ale iubirii din tinereţe. Din „referinţa” lui Alexandru Demeter (în 1954, colonel de justiţie şi membru în completul de judecată al „loturilor Pătrăşcanu”) reiese bunăoară că, de prin 1940, Lenuţa venea la vorbitor cu Nicolae Ceauşescu. Alt referat, aparţinând altei comisii de verificare, precizează, fără dubiu, protagoniştii, fapta şi pe denunţătoare astfel: „A lucrat (Elena Ceauşescu, n.n.) ca secretară a Sect. III Albastru, până în 1941, când în urma unei greşeli de conspiraţie (l-a dus pe tov. Ceauşescu împreună cu gardianul ce-l însoţea într-o casă conspirativă a CC UTC a fost suspendată din muncă (ref. tov. Răceanu Elena).”

La 23 decembrie 1947, Nicu şi Lenuţa s-au prezentat Starea Civilă, în Bucureşti, pentru a-şi legaliza relaţia. La cununie, mireasa era însărcinată în şapte luni, cu Valentin. Conform actului de căsătorie nr. 2592/947, pe 23 decembrie 1947, Nicolae Ceauşescu şi Elena Petrescu s-au căsătorit la Bucureşti. Citeste si aici – Siguranta 13 august 1939
Valentin, primul lor copil, s-a născut însă la doar două luni după căsătoria părinţilor. Lenuţa lui Briceag Născută la 7 ianuarie 1919, în satul Petreşti (Dâmboviţa), Elena Petrescu avea şi ea tatăl plugar. În familia cu 4 hectare de pământ şi casă de locuit erau însă doar doi copii. În sat, fetei i s-a spus Lenuţa lui Briceag. Porecla o primise Nae Petrescu de la consăteni după ce şi-a deschis prăvălie în casă. Ţăranul cu pământ de „mijlocaş” vindea „gaz”, sare, zahăr, aţă, ace, cuie. Poate tutun şi ţuică de casă. Sigur, bricege, marfă deosebită pe piaţa locală. Nae Petrescu a murit în 1949 după ce-a apucat să-şi vadă copiii „ajunşi bine” la Bucureşti. Alexandrina, soţia lui, i-a supravieţuit însă patru decenii.
Mircea Oprean, soţul Zoei Ceauşescu, în ediţia de miercuri seară a emisunii „Sinteza zilei”, de la Antena 3. a dezminţit informaţia potrivit căreia socrii săi s-ar fi cunoscut de 1 Mai. Adica mult mai devreme 1 aprilie 1939.
Istoricul Ion Petcu scrie în cartea sa „Ceauşescu – un fanatic al puterii, Biografie neretuşată“ (Editura Românul, 1994), că prima întâlnire dintre cei doi ar fi avut loc mai devreme, respectiv pe 1 aprilie 1939. La acea dată, Nicolae a fost la Cercul cultural al breslei din îmbrăcăminte, „unde a fost prezentă şi tânăra Lenuţa Petrescu, ţesătoare la fabrica Jaqard“.

Document inedit – Declaraţia din ianuarie 1936 a lui Nicolae Ceauşescu este singurul document scris cu mâna lui până la 23 august 1944. În celelalte cazuri, doar a semnat.
CEAUSESCU NICOLAE

(n. 26 ian. 1918, Scornicesti, jud. Olt; d. 25 dec. 1989, Targoviste)
Membru al C.C. al P.C.R./P.M.R. (21 oct. 1945-24 feb. 1948 si 27 mai 1952-22 dec. 1989); membru supleant al Biroului Politic al C.C. al P.M.R (24 feb. 1948-27 mai 1952); membru supleant al Biroului Politic al C.C. al P.M.R. (19 apr. 1954-dec. 1955); membru al Biroului Politic al C.C. al P.M.R. (28 dec. 1955-23 iulie 1965) membru al Biroului Organizatoric al C.C. al P.M.R. (24 ian. 1950(2)-19 apr. 1954); membru al Secretariatului C.C. AL P.M.R./P.C.R. (19 apr. 1954-22 dec. 1989); prim-secretar al C.C. al P.M.R. (22 mart.-23 iul. 1965); secretar general al C.C. al P.C.R. (23 iul. 1965-12 aug. 1969); secretar general al P.C.R. (12 aug. 1969-22 dec. 1989); membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. (23 iul. 1965-28 nov. 1974); membru al Prezidului al C.C AL P.C.R. (23 iul. 1965-28 nov. 1974); membru al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (28 nov. 1974-22 nov. 1989); membru al Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (28 nov. 1974-22 dec. 1989)

Studii: Scoala primara din Scornicesti (patru clase). Profesia de baza: pantofar.

Activitate si functii: ucenic la diferite ateliere de incaltaminte din Bucuresti (din 1929) ; arestat pentru „incitare la greva si raspandire de afise impotriva ordinii de stat” (1933 – avea 15 ani) ; membru al U.T.C.dR. din 1933; activist al U.T.C.dR. (din 1934); arestat ca „agitator comunist periculos” (1934); membru de partid din 1936; secretar al Comitetului Regional Prahova al U.T.C.dR. (din 1936); arestat (31 ian. 1936) si condamnat de Tribunalul Militar Brasov la 2 ani inchisoare, amenda si 1 an interdictie de a parasi comuna Scornicesti pentru infractiuni contra linistii publice, pedeapsa pe care a executa-to in penitenciarele Brasov si Doftana (5 iun. 1936- 1938); activist al organizatie Bucuresti a P.C.dR. (din 1938); membru (din 1938) si secretar al C.C. al U.T.C.dR. ; condamnat in contumacie la 3 ani inchisoare de catre Tribunalul Militar Bucuresti (22 aug. 1939); arestat si inchis in penitenciarele Jilava, Caransebes (3 aug. 1940-3 aug. 1943) si in lagarul Targu Jiu (4 aug. 1943-23 aug. 1944)

Functii

Secretar al Comitetului de partid al Sectorului III Galben Bucuresti (din aug. 1945 pana in oct. 1945) si al Comitetului regional de partid Constanta (oct. 1945-13 mai 1948); secretar general la Ministerul Agriculturii (13 mai 1948-2 mart. 1949) ; adjunct al Ministrului Agriculturii (2 mart. 1949-20 mart. 1950)

GENERALUL NICOLAE CEAUSESCU

Chemat in cadrele active ale armatei cu gradul de general-maior (20 mart. 1950) ; sef al Directiei Superioare Politice a Armatei si adjunct al ministrului Fortelor Armate (20 mart. 1950-19 apr. 1954); general-locotenent (6 oct. 1952) ; membru al Prezidiului M.A.N. (2 iun.-4 oct. 1955); responsabil in cadrul Biroului Politic C.C. al P.M.R. de Sectiile Organelor Conducatoare de Partid, Administrativa si Transport-Telecomunicatii ale C.C. al P.M.R., Directia Superioara Politica a Armatei, Directia Politica a M.A.I., Directia Politica a C.F.R., Crucea Rosie si A.V.S.A.P. (7 oct. 1955-16 ian. 1956); responsabil in cadrul Biroului Politic al C.C. al P.M.R. de Sectiile Organelor de Partid, Agrara si Administrativa ale C.C. al P.M.R., de C.C. al U.T.M. si de Directia Superioara Politica a Armatei (din 16 ian. 1956).

Student la Moscova

Pentru a se familiariza cu un domeniu pe care nu-l cunoştea deloc, timp de opt luni, Nicolae Ceauşescu a urmat cursurile Academiei Militare din ţară. În plus, de două ori pe săptămână, primea şi lecţii particulare de geografie şi topografie militară. A fost trimis la „instrucţie” şi în URSS. În 1951 şi 1952, câte două luni succesiv pe an, s-a şcolit la Academia Militară „Mihail Frunze” din Moscova. „Timp de opt luni,Nicolae Ceauşescu a urmat cursurile Academiei Militare din ţară. În plus, de două ori pe săptămână, primea şi lecţii particulare de geografie şi topografie militară. A fost trimis la „instrucţie” şi în URSS. În 1951 şi 1952, câte două luni succesiv pe an, s-a şcolit la Academia Militară „Mihail Frunze” din Moscova.
Gen. Ion Coman: Dar, vă rog să reţineţi că Ceauşescu, Sălăjan, Rotaru, care era şeful cadrelor, Eftime, Virgil Trofin şi alţii au făcut timp de 8 luni de zile un curs academic. Acesta dura de la ora 8 la 14, de luni până vineri, la Academia Militară. Deci aceşti oameni au căpătat cunoştinţe militare, atât cât se putea în 8 luni de zile”. Dintre toţi, numai Ceauşescu a învăţat peste program. În fiecare marţi şi joi, socotite zile „scurte”, când cursurile ţineau până la 14 după-amiaza, tânărul general rămânea în minister. Împreună cu colonelul Răducu, studia geografia şi topografia militară.
LIDER DE FACTO

La 19 aprilie 1954 Nicolae Ceausescu a devenit secretar al Comitetului Central si candidat al Biroului Poitic al P.M.R.. În calitatea sa de secretar al Comitetului Central, Ceausescu a întreprins,în 1954, prima sa vizita oficiala la Moscova.

În cadrul celui de-al doilea Congres al P.M.R., ce-a avut loc în decembrie 1955, Ceausescu a fost primit in Biroul Politic al partidului. Concomitent cu accederea în Birou, el a fost însarcinat cu supravegherea interna de partid în domeniul Internelor, Securitatii, Armatei, Procuraturii Generale si Justitiei. Astfel, din 1955, el coordona, practic, întregul aparat a partidului.

Populatia maghiara a avut în special de suferit în urma politicii lui Ceausescu. Cu ocazia evenimentelor din anul 1956, revolutia din Ungaria si manifestatiile promaghiare din Ardeal , Nicolae Ceausescu si-a facut cunoscut punctul de vedere antiunguresc.

Între 20 si 25 iunie 1960 a avut loc la Bucuresti Congresul al III-lea al Partidului Muncitoresc Român. În cursul acestuia, Ceausescu a fost din nou ales secretar al Comitetului Central, carecuprindea 79 de membri. El a ramas si memebru al Biroului Politic al P.M.R., care era centrul efectiv de putere în tara.

Începând cu 1960, Ceausescu a avut mâna libera în priviinta problemelor organizatorice si de cadre ale partidului, de care acesta era responsabil înca din 1954. Deasemenea, începând cu deceniul al saselea, Ceausescu a început sa apara tot mai des alaturi de Dej, sa participe la tot mai multe întruniri, în calitatea de om “importanat” al partidului, atât în tara, cât si peste hotare.

Presedinte al R.S.R. (29 mart. 1974-22 dec. 1989) al Consiliului de Stat (9 dec. 1967-22 dec. 1989), al Consiliului National al Frontului Unitatii Socialiste (19 nov. 1968-1974), al Consiliului Aparrii R.S.R. (28 mart. 1978-22 dec. 1989) , al Biroului permanent al Consiliului Suprem al Dezvoltarii Economice si Sociale (mai 1973-22 dec. 1989), al Consiliului National al Oamenilor Muncii (oct. 1977-22 dec. 1989), al Consiliului National F.U.S. (24 mai 1974-1980) si al Consiliului National al F.D.U.S. (1980-22 dec. 1989), comandant (1967 – 28 mart. 1974) si comandant suprem (28 mart. 1974-22 dec. 1989) al Fortelor Armate ale R.S.R.

Presedinte de onoare al Academiei de Stiinte Sociale si Politice (20 fbr. 1970-22 dec. 1989)

CEAUSESCU NICOLAE IN DEMOCRATIE

Deputat in Adunarea Deputatilor, ales [democratic] in circ. elect. Olt (1946-1948), deputat in M.A.N., ales [democratic] in circ. elect. : jud. Olt (1948-1952) , nr. I Pitesti, reg. Pitesti (1952-1969) si 23 august, Bucuresti (1969-1989); membru al Comisiei M.A.N., pentru elaborarea Constitutiei (25 mart. 1961-21 aug. 1965)

CEAUSESCU NICOLAE DECORAT

Doctor Honoris Causa al Universitatilor din Bucuresti (1973), Bogota (1973), Lima (sept. 1973), Beirut (1974), Bahaia Blanca (1973), Nisa (1975), Quezon (1975), si Yucatan (1975).

Distinctii

„Ordinul Muncii” clasa a III-a (1949), clasa I (1966); Ordinul „Steaua Republicii Populare Romane” clasa a III-a (1948), clasa I (1958); Ordinul „Apararea Patriei” clasa a II-a (1949), clasa I (1966); Ordinul „23 August” clasa I (1959); Titlu de „Erou al Muncii Socialiste” si Medalia de Aur „Secera si Ciocanul” (1964); Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa I (1966); Titlul de „Erou al Republicii Socialiste Romania” (1971); Ordinul „Victoria Socialismului” (1971, 1978, 1988); Titlu Suprem de „Erou al Republicii Socialiste Romania” (1978, 1981, 1988)

Ceauşescu a fost: Şef al UTCdR din 1933 şi PCdR, din 1936, secretar al Comitetului regional al PCdR Prahova (1936 – 1938) secretar al CC al UTCdR (1939). Din (21 oct. 1945 – feb. 1948 şi mai 1952 – dec.1989) membru plin al CC al PCR. Secretar al Sectorului I Galben al Capitalei aug. si sept. 1945, (Capitala era împărţită la acea vreme în patru sectoare: Negru, Roşu, Albastru şi Galben), Adjunctul secretarului Regionalei Dobrogea (Constanţa) a PCR (oct. 1945 iulie 1946). Secretarul Regionalei Oltenia a PCR şi şeful Secţiei Centrale Ţărăneşti a CC-ului. (dec. 1946- mai 1948). In calitate de deputat de Olt în Adunarea Deputaţilor (nov. 1946 mart. 1948) ales democratic, in parlament. Congresul I al Partidului Muncitoresc Român.din 21-23 februarie 1948 s-a desfăşurat Congresul de unificare al Partidului Comunist Român cu Partidul Social-Democrat (gruparea Rădăceanu-Voitec), Ceauşescu şi-a pierdut locul pe lista membrilor „plini”ai CC. La 28 martie 1948 au fost alegeri generale au candidat comuniştii şi Frontul Democrat Popular (FDP). Nicolae Ceauşescu şi-a însuşit un nou mandat de deputat. Constituţia a fost modificata Marea Adunare Naţională aleasă, Adunarea Deputaţilor dizolvată.. Alegerile parlamentare din România din 1948 au fost convocate pe 28 martie 1948 în Republica Populară Română. Au fost primele alegeri de după instaurarea proclamarea republicii. Pe 24 februarie 1948 a fost dizolvată Adunarea Deputaţilor, iar scoul acestor alegeri a fost acela de a institui Marea Adunare Naţională, Nicolae Ceauşescu şi-a însuşit un nou mandat de deputat.

*13 mai 1948, Ceausescu a fost numit subsecretar de stat la Agricultură, fiind adjunctul lui Vasile Vaida, ministrul de resort. Ceauşescu mai avusese responsabilităţi agricole în Partid, fiind şef al Secţiei Centrale Ţărăneşti a CC, după alegerile din 1946.

*Din martie 1949 – 2 mai 1949, Nicolae Ceauşescu, membru în Comisia Agrară. (Ministerul Agriculturii)
*23 ianuarie 1950. Ordinul general nr. 4 al ministrului apărării naţionale (Emil Bodnăraş) privind introducerea gradului de locotenent-major.
22 martie 1950. Ordin general nr. 12 al Ministrului Apără-rii Naţionale privind numirea generalului-maior Nicolae Ceauşescu. În urma Hotărârii Consiliului de Miniştri şi conform Decretelor Prezidiului Marii Adunări Naţionale specificate mai jos, s-au făcut următoarele schimbări în conducerea Armatei Republicii Populare Române: Cu Decretul nr. 232 din 18 martie 1950, generalul-maior Ceauşescu Nicolae a fost numit Ministru Adjunct la Ministerul Apărării Naţionale şi Şef al Direcţiei Superioare Politice a Armatei. Din (31 mai 1950 – 3 octombrie 1955) a făcut parte din Prezidiul Marii Adunări Naţionale, fiind şi preşedinte al Comisiei pentru politică externă. Pe 19 aprilie 1954, devine membru al Biroului politic şi este ales secretar al Comitetului central al PMR, acest moment marcând intrarea lui Ceauşescu în rândul liderilor partidului.

*Raşela Petrescu Adela Petrescu sotia lui Gogu Gheorghe Petrescu frate cu Elena Ceausescu. Adela avea 3 copii deci ; Nicolae, Leana si Dodu. Adela a murit in casa la Dodu in Dorobant. In ziua cand care s-a casatorit familia Ceausescu, a mai fost doua casatorii, Manea Manescu, si a treia familie a fost Grigore Preoteasa cu Paula (Adrian Nastase s-a casatorit in 1972 cu Ilinca Preoteasa fica lor) Grigore Preoteasa a fost ministrul de externe. Verighetele lui Ceausescu i-a facut Alexanderu Năstăsescu era linga secretoriatul Bucuresti care era regionala acolo linga primarie era un bijutier, ei si-au facut toate cele trei familii verighete la Nastasesti.

Nașul de cununie al soților Ceausescu a fost Gogu Rădulescu.

*Marţi, 30 decembrie 1947, ora 19.10. În sala Palatului Patriarhie, în calitate de deputat, Ceauşescu a votat proclamarea Republici.

Şedinţa a fost deschisă de primul ministru dr. Petru Groza. După ce a dat citire actului de abdicare, sala întreagă s-a ridicat în picioare să aplaude momentul istoric al abolirii monarhiei. Constituţia din 1923 era abrogată, iar România devenea oficial republică populară.

Regele Mihai abdicase, iar Guvernul solicita acum votul parlamentarilor pentru schimbarea formei de guvernământ, din monarhie în republică.

„Înlăturarea monar-hiei a reprezentat încununarea luptei de clasă de-a lungul secolelor a poporului român, de forţele sale înaintate, pentru eliberarea naţională şi socială, pentru neatârnare, progres social şi o viaţă mai bună.”

Nicolae Ceauşescu
Guvernul Petru Groza, era formată din Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor (formaţiunea politică a prim-ministrului), Partidul Naţional Liberal-Tătărescu, facţiunea ţărănistă a lui Anton Alexandrescu şi Uniunea Patrioţilor.

*Ceauşescu a împiedicat alipirea Deltei la URSS.

*Printre realizările lui Nicolae Ceauşescu la cârma tineretului comunist s-a numărat şi întemeierea cotidianului „Sportul Popular“ . În primul număr al publicaţiei (1 octombrie 1944) a apărut un articol semnat de Nicolae Ceauşescu, în care erau enunţate diferenţele dintre „vechiul” sport, în „slujba fascismului”, şi „sportul popular”, al celor mulţi„Până acum, sportul a fost un lux, de care masele întregi ale tineretului nu s-au putut bucura.”

*Pentru rezolvarea problemelor care se iveau în mediul rural, Comitetul Central al PCR a hotărât înfiinţarea unor şcoli de Partid la sate. Responsabil cu înfiinţarea acestora a fost Nicolae Ceauşescu, care a expus proiectul în noiembrie 1947: „Aceste şcoli vor fi create pe judeţe la începutul lunii decembrie, una-două pe judeţ, după mărimea judeţului. Lecţiile vor fi trimise în scris.

*Alegerile parlamentare din România din 1946 au fost convocate pe 19 noiembrie 1946 în Regatul României. Nicolae Ceauşescu a fost ales deputat de Olt.

Nicolae Ceauşescu era unul dintre cei 348 de deputaţi ai Blocului Partidelor Democratice

Nicolae Ceauşescu a primit un loc în Comisia a III-a de Agricultură, Păduri şi Domenii

*Nicolae Ceauşescu a ţinut o cuvântare în faţa studenţilor democraţi: „Tineretul român trebuie să participe cu toată forţa sa în războiul just pe care îl ducem astăzi, pentru eliberarea Ardealului de Nord. Alături de Armata Română şi Armata Roşie eliberatoare, să dăm contribuţia noastră în lupta pentru zdrobirea armatelor germano-hitleriste”. 14 martie 1945

*Prima vizită de lucru a lui Nicolae Ceauşescu în străinătate a fost în Bulgaria, la Conferinţa Uniunea Tineretului Muncitoresc. Era şeful unei delegaţii a UTC. A primit de la Ministerul de Interne paşaportul cu nr. 18354. 19 martie 1945.

*Lenuţa Petrescu şi Nicolae Ceauşescu, la balconul clădirii Palatul Societăţii Generale, din spatele statuii lui Mihai Viteazu 30 august 1944. Cuvântarea lui Ceauşescu: „Mă adresez tineretului social-democrat chemându-l alături în întâmpinarea şi consolidarea Frontului Unic Muncitoresc pentru a lupta împreună pentru drepturile tineretului. Mă adresez tineretului naţional-ţărănesc, naţional-liberal şi tineretului din toate organizaţiile democratice şi patriotice pentru formarea Blocului Patriotic al Tineretului. Trăiască Armata Română!”

*Poetul si gazetarul Eugen Jebeleanu Cuvantul liber, din 16 iunie 1936 : „Ceausescu e un copil. Dar un copil cu o inteligenta de o maturitate surprinzatoare. E scund, slab, cu ochii mici si vioi, doua boabe de piper. Vorbeste limpede, putin prea repede, parca voind sa spuna deodata tot ce stie. Are nouasprezece ani, dar a vazut si a patit ca pentru nouazeci.”

*Ceauşescu a stat 6 ani şi 7 luni în închisoare şi lagăr. Din 23 noiembrie 1933 (15 ani) – 23 august 1944. Mai fusese anchetat în 1931. A fost deţinut politic în penitenciarele Braşov, Doftana şi Văcăreşti (iun. 1936 – dec. 1938), Jilava (iul. – aug. 1940) şi Caransebeş (aug. 1940 – iul. 1943),Văcăreşti (iul. – aug. 1943) şi Lagărul de internaţi politici de la Târgu Jiu (aug. 1943 – 23 aug. 1944).

Ceausescu Arhivele Naţionale:

„Comitetele BPD (Blocul Partidelor Democrate, coaliţia procomunistă care a participat la alegerile din 1946, n.r.) sunt formate în toate cele şase judeţe. Cel mai bine dintre ele funcţionează comitetul din Gorj, unde activitatea este în general mai intensă şi se preocupă mai îndeaproape de probleme. Cel mai slab, după noi, este judeţul Olt, unde, în general, este o situaţie mai slabă.
Frontul Unic la noi merge cam slab. Colaborarea cu tovii social-democraţi în majoritatea judeţelor stă cam slab şi în special în Mehedinţi şi în Romanaţi, dar şi în celelalte judeţe. Dar în special în Mehedinţi, unde prefectul, care este preşedintele liberalilor, este fost brătienist şi are o atitudine general ostilă şi caracterizată de noi chiar duşmănoasă. Toată activitatea lui se plasează pe atitudinea contra comuniştilor. Toţi primarii din PCR sau Frontul Plugarilor au fost înlocuiţi şi au fost puşi în locul lor social-democraţi şi în majoritate manişti, unde găseşti peste tot lozinci maniste etc. Sunt acolo, la social-democraţi, câteva elemente muncitoreşti. Este greşeala noastră că nu am muncit cu acestea; din cauza aceasta, conducerea este a elementelor titeliste, iar elementele muncitoreşti nu au multe de spus. Cam la fel este şi în Romanaţi. Adică nu la fel, dar tot… Şi acolo prefectul este fost brătienist, trecut de curând la social-democraţi şi merge pe acelaşi drum de a lovi în noi. Vina este, desigur, şi a noastră, pentru că noi nu am ştiut să colaborăm cu elementele cinstite şi să le contrabalansăm celorlalte.
În restul judeţelor… La Dolj colaborarea este mai bună. În rest sunt în general mici frecături. Dar în aceste două judeţe sunt probleme, în special în Mehedinţi, care trebuie luate în consideraţie mai serios. Cu celelalte partide din BPD, cu liberalii şi celelalte, există în general o colaborare. Nu prea sunt însă acţiuni comune”.

*Alegerile parlamentare din România din 1946 au fost convocate pe 19 noiembrie 1946 în Regatul României. Nicolae Ceauşescu a fost ales democratic deputat de Olt! Nicolae Ceauşescu era unul dintre cei 348 de deputaţi ai Blocului Partidelor Democratice. Nicolae Ceauşescu a primit un loc în Comisia a III-a de Agricultură, Păduri şi Domenii. Ceauşescu a reuşit să strângă mii de oameni la mitingurile sale.

*In martie 1950, Nicolae Ceausescu, membru al CC al PMR, a fost numit de Emil Bodnaras, Ministrul Apararii Nationale in fruntea DSPA cu grad de General-locotenent. Nicolae Ceausescu . Din 1957-1960 General-colonel (trei stele)

Documentul din Arhivele Primăriei din Scorniceşti
Fişa lui Nicolae Ceauşescu din Registrul Stării civile pentru naşteri din Scorniceşti are următorul conţinut: “Act de naştere din anul una mie nouă sute optsprezece luna Ianuarie ziua Două zeci şi şase, la orele Douăsprezece amiazi.
(Nicolae Ceauşescu s-a născut în 23 ianuarie 1918. A fost înregistrat trei zile mai târziu conform Registrului stării civile pentru naşteri din Scorniceşti.)
În ziua de Două zeci şi trei ale curentei luni, la orele Douăsprezece amiazi, s-a născut la casa Părinţilor sei din Comuna Scorniceşti Judeţul Olt, un copil de sex bărbătesc căruia i s-a dat prenumele Nicolae, numele de familie fiind Andruţa Ceauşescu, fiu al Dlui Andruţa Ceauşescu de ani Două zeci şi cinci de profesie Agricultor, domiciliat în comuna Scorniceşti şi al Licsandra Ceauşescu născută Florea D. Militaru de Două zeci şi patru de ani, de profesie Agricultore (sic!), domiciliată în Comuna Scorniceşti. Naşterea ne-a fost anunţată de către Tatăl copilului care ne-a înfăţişat copil.

Andruta si Lixandra Alexandra Ceausescu

Prezenta declaraţiune ne-a fost făcută în prezenţa martorilor Dl (indescifrabil) Nicolaie de ani cinci zeci de profesie Agricultor domiciliat în Comuna Scorniceşti judeţul Olt Dl Andrei Ceauşescu de ani şapte zeci de profesie Agricultor domiciliat în comuna Scorniceşti judeţul Olt cari după ce li s-a cetit actul, l-au subscris împreună cu declarantul şi cu noi Simeon Pălutescu Primar şi ofiţerul de stare civilă din comuna Scorniceşti judeţul Olt şi Dl Costea Rădulescu notarul comunei Scorniceşti judeţul Olt. Declarantele (?!) au semnat iar martori au subscris carte sau subscris de noi”. Urmează presupusele semnături ale personajelor menţionate. Doar semnătura primarului şi notarului sunt însă cu scrisuri diferite celui cu care s-a completat formularul. O menţiune-ştampilă cu numărul de înregistrare 5420, datată 1996 şi semnată indescifrabil, consemnează decesul lui Nicolae Ceauşescu la 30.12.1989. Cu cinci zile mai târziu după execuţie, deşi evenimentul a fost şi este notoriu în toată România.
Pe marginea paginii s-a consemnat şi căsătoria lui Nicolae Ceauşescu cu Elena Petrescu, la Bucureşti, în ziua de 23 decembrie 1947.

Ceausescu Niculaie

M-am nascut in 1918 Ianuarie 26 in Comuna Scornicesti Jud. Olt. Parintii sint agricultori si se ocupa cu plugaria, au cam 10 ha pamint si pot fi socotiti tarani mijlocii.
Tata a fost liberal. La virsta de 11 ani am venit la Bucuresti si am intrat ucenic la cismarie. Ca ucenic am intrat in legatura cu tineretul sindical de pe linga sindicatul Ciocanul.
In 1933 Noembrie am devenit membru al UTC. In 1934 am fost atras in Comitetul raional din Negru (Bucuresti) unde am lucrat pina in August cind am fost dat sa muncesc in miscarea antifascista. Am facut parte din Comitetul National antifascist si in Comitetul Central al tineretului antifascist. Am lucrat cu Matei Socor, Moisescu si altii.
Am fost arestat de mai multe ori in acest timp, dar am fost imediat pus in libertate.
In 1935 Ianuarie am luat parte la Conferinta Comitetului Judetean al UTC. Dupa Conferinta am fost oprit de agentul Guse, la mine s-a gasit chitanta de inchiriere a casei unde s-a tinut conferinta si un carnet cu unele notite pe care il uitase acolo Ofelia Manole si i-l luasem sa i-l dau. Am reusit pe drum sa fug. In Februarie am fost trimis in Oltenia ca instructor. Am lucrat acolo cu Estera Rodosevetki, care era conducatorul Regiunei. Dupa arestarea ei in Iulie 1935 am ramas eu cu conducerea regiunei pina in Decembrie 1935. In Decembrie 1935 am fost trimis ca conducator al regionalei Prahova, in Ianuarie 1936 am fost arestat, fiind dat de un provocator Olteanu. In proces am fost 19 insi printre cari Petre Jubu si Tarnovschi Vladimir, un polonez. N-am dat nici o declaratie privitor la munca mea sau a altora. Procesul s-a judecat la Brasov si am fost condamnat la 2 ani si 6 luni. Inchisoarea am executat-o la Doftana. La Brasov in 1936 am fost incadrat in partid. La Doftana am fost incadrat in celula de partid si am fost pus la diferite munci organizatorice. In 1938 August cu ocazia incercarilor provocatoare am fost sanctionat cu observatie pentru lipsa de vigilenta. M-am eliberat in Decembrie 1938. Am luam imediat legatura cu Popa Emil si cu David Constantin. Am fost dat sa lucrez la tineret in Comitetul Judetean care se ocupa cu tineretul.
In primavara anului 1939 am fost dat in Comisia Centrala a Tineretului unde am lucrat cu Tasca. Am luat parte la conferinta din Septembrie 1939 a tineretului unde am facut raportul asupra problemelor tineretului si am propus reorganizarea unei organizatii revolutionare a tineretului si creiarea unui front patriotic al tineretului. Prima propunere a fost insa atunci respinsa de (stefan) Foris, reprezentantul CC al Partidului.
In Iunie – Iulie am fost o luna la o scoala de cadre impreuna cu inca 5 tovi, problema principala care a fost prelucrata a fost Istoria Partidului Bolsevic.
In Noiembrie 1939 s-a organizat UTC. Am fost pus in Comitetul Central al UTC impreuna cu Tasca si Miron (Constantinescu) si mai tirziu cu altii.
Am muncit aici pina in Iulie 1940 cind am fost arestat. Arestarea se datoreste lipsei de vigilenta si de conspiratie din partea mea. Eu eram condamnat 3 ani in lipsa si cu toate acestea umblam ziua pe strada si chiar in diferite case compromise.

Nicolae Ceausescu 1919

La prefectura n-am dat nici o declaratie, dupa citeva zile am fost trimis la Consiliul de razboiu si deacolo la Inchisoarea Jilava unde am stat pina in Februarie 1942. In timpul sederii la Jilava obtinind posibilitatea sa merg la Spitalul Militar pentru repararea danturii am facut o mare greseala mergind impreuna cu o tova la o casa technica (in) care erau niste cunoscuti de ai nostri.
In 1942 Februarie am fost trimis la inchisoarea Caransebes. Aici am fost sanctionat cu un vot de blam pentru gresala mentionata mai sus.
In August 1943 m-am eliberat si am fost trimis in lagar unde am stat pina in August 1944. M-am eliberat pela 5 August cu ocazia unei Comisii de eliberare. Am fost eliberat in urma sfortarilor depuse pentru ca sa ne eliberam citi mai multi.
Am iesit impreuna cu Popa (Emil) si Preoteasa Grigore. Am gasit dupa citeva zile legatura cu miscarea prin (Lucretiu) Patrascanu, dar n-am fost pusi inca niciunul la munca pina la 23 August (1944). Dupa 23 August am fost dat sa muncesc la tineret.”
–––––––––––––––––
Tatal lui Ceausescu Andruta, era liberal.

Mama lui Nicolae Ceausescu a fost Alexandrina (nascuta Lixandra Militaru), care provenea din familia unui ofiter din oastea lui Tudor Vladimirescu.

CARACTERIZARI ALE LUCRATORILOR DE LA CADRE
Ceausescu
Cismar, 28 ani, in UTC din 1934, devotat, disciplinat, inteligenta vie, nu are atitudine tovaraseasca*, este ironic, increzut, dorinta de a se evidentia, ridicat politiceste. Cu metoda de comanda a mai lichidat, independent in munca si se poate orienta singur, spirit organizatoric nu suficient de desvoltat dar face mari progrese, a ridicat mult munca in Sectorul Galben, este putin personal, ajuta la cresterea oamenilor, este energic, metoda in munca inca slaba, spirit critic si autocritic in desvoltare, curajos, vigilenta slaba, spirit de initiativa, spirit colectiv in crestere, morala sanatoasa, element cu mare perspectiva.

Bucuresti, 20 Dec. 1945 Tincuta

* a lichidat mult cu aceasta slabiciune

Aprecieri asupra celor ce au luat cuvântul la sedinta Judetenii Bucuresti din 20 noembrie (1)945

Cunoaste linia politica. Sesizeaza problemele. Leaga teoria cu concretul. Vorbeste bine, insa nu cu suficient dinamism.
(ss) Ganea

Numele si pronumele: Ceausescu Nicolaie
Data nasterii: 26 ianuarie 1918
Locul nasterii: Comuna Scornicesti jud. Olt
Originea sociala: taraneasca
Studii: 4 cl(ase) primare
Ce limbi straine cunoaste: nici una
Daca are cunostinte marxiste: Da
Profesiunea: Cismar
Stagiul in productie: 5 ani (1939)
Din ce partide sau organizatii a facut parte: Sindicat, UTC
Daca este casatorit: Da; Numele sot(iei): Elena Petrescu; Ocupatia: textilista
Din ce partid sau organizatie
face parte: UTC
Citi copii are –
Ocupatia –
Numele tatalui: Alexandru; Ocupatia: plugar
al mamei: Alexandru; Ocupatia: casnica

Numele fratilor sau surorilor Ocupatia Din ce partid sau organizatie fac parte
Niculina Richtuit
cismar nici unul
Marin cismar a fost in UTC
Floarea chelner nu stiu
Nicu mic negustor Legionar
Marioara – nu stie
Ion plugar nu stie
si mai sint doi mai mici

Cu ce partid a simpatizat inainte de intra in miscare: –
Localitatea organizatiei in care a intrat in partid: in Bucuresti

Ce functie a ocupat in partid: Instruct(or) al CC al UTC; membru al CC al UTC
Stagiul in Partid, UTC: din 1933 in UTC, din 1936 in Partid
Unde si de cite ori a fost arestat: in Bucuresti de mai multe ori fara sa fiu cond(amnat); la Tirgoviste (in) 1936, cond(amnat la) 2 ani si 6 luni; la Bucuresti, in 1940 (condamnat) cu 3 ani.
Purtarea la Siguranta, proces, inchisoare, lagar: n-am recunoscut niciodata nimica nici din partea mea nici a altora
Daca a fost in desacord cu linia partidului: nu
Ce masuri disciplinare de Partid a suferit: in inchisoare un vot de blam si observ(atie)
Pentru care fapte: Pentru lipsa de vigilenta si conspiratie (adica pentru incalcarea regulilor conspirativitatii)
Situatia in timpul razboiului: am stat in inchisoare si lagar
A avut legatura cu Partidul? –
A fost pe front? Unde? – Nu
A lucrat in profesie? –
Unde depune munca, ce functie de Partid sau in organizatie de masse are: in CC al UTC
Observatiuni: –
Domiciliul: Doctor Lister no. 63
Data: 9.II.(1)945”

Cel mai interesant document din dosarul de la Arhivelor Nationale Istorice Centrale (ANIC) este autobiografia scrisa de mina in care Nicolae Ceausescu reconstituie principalele elemente ale biografiei sale politice in perioada interbelica si in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
––––––––––

Se poate observa ca Nicolae Ceausescu avea probleme la dosar, tatal sau fiind liberal, iar un frate, celalalt Nicolae, legionar.

Dosarul lui Ceausescu, care contine 24 de file, a fost creat in 1945, iar ultimul document in ordine cronologica este din perioada in care Ceausescu era adjunct al ministrului Fortelor Armate (martie 1950 – aprilie 1954). In dosar se afla autobiografia olografa a lui Ceausescu, formularul cu date personale, referate continind principalele date ale parcursului sau politic, doua scurte caracterizari semnate „Tincuta” si „Ganea”, precum si un denunt lipsit de importanta facut de doua colocatare in 1946.

Intr-un Bucuresti la acea vreme cosmopolit – primul oras pe care il vedea -, Nicolae a tras la sora lui, Niculina Rusescu nascuta Ceausescu (n. 1914, d. 1990) sa invete meserie in atelierul cizmarului Alexandru Sandulescu, membru activ al PCR, care si-a initiat ucenicul in misiuni conspirative. Nicolae nu s-a adaptat in Bucuresti. Trecerea dintr-o lume in care nu-si gasea locul (satul natal) intr-alta in care tot nu-si gasea locul (orasul) l-a marcat.

la 29 de ani – deputat in Marea Adunare Nationala (dupa ce mobilizase in circumscriptia sa electorala, din Olt, trupe motorizate care sa-i „convinga” pe alegatori sa introduca in urne buletinele de vot completate dinainte de comunis ti); la 30 de ani – subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii (unde a inceput colectivizarea silita); la 31 de ani – ministru adjunct al apararii, sef politic al armatei si apoi general politruc cu specializare la Moscova; la 36 de ani – secretar al CC (un post-cheie in partidele comuniste, ocupandu-se de organizarea partidului); la 37 de ani, la cel de-al doilea Congres al PMR, a fost primit ca membru in Biroul Politic, insarcinat cu supravegherea interna de partid a Internelor, Securitatii, Armatei, Procuraturii si Justitiei (s-a folosit de aceasta pozitie pentru crearea unui sistem de pile, instalandu-si oamenii in posturi-cheie din partid).

Noiembrie 1957. Un avion IL 14, avand la bord o delegatie a PMR ce zbura la Moscova pentru a participa la aniversarea Marii Revolutii Socialiste din Octombrie, s-a prabusit la aterizare pe Aeroportul Vnukovo, la ora 17,48, din cauza unei erori de pilotaj. Au murit ministrul de externe Grigore Preoteasa si trei membri ai echipajului. Ceilalti pasageri au suferit rani grave. Nicolae Ceausescu, secretar al CC al PMR, a fost mai norocos
Certificatul medical eliberat la Moscova consemna: „Traumatism al partii externe a hemitoracelui drept si la gamba stanga. Plagi zgariate la fata, maini si picioare. Temperatura: 37,3 grade, stare generala satisfacatoare.” Dar soarta era cat pe ce sa-i joace o festa acestui tanar ambitios, la numai cativa pasi de cucerirea puterii. Peste cativa ani, la 19 martie 1965, ora 17,45, cand Gheorghiu-Dej si-a dat sufletul inconjurat de echipa de conducere a PMR, Nicolae Ceausescu a fost primul care s-a aplecat sa-l sarute. Cei trei membri veterani ai Biroului.
Ei au tras sforile pentru juniorul din Biroul Politic, care le parea cel mai usor de manipulat. La congresul din 19-24 iulie, care trebuia sa valideze alegerea Biroului Politic, cei 1.357 de delegati l-au ales pe Ceausescu in functia de prim-secretar al CC al PCR. La 47 de ani, Ceausescu, cel mai tanar conducator politic din Europa, si-a inceput mandatul in forta: PMR a revenit la vechiul nume, PCR. Dupa numai o luna s-a schimbat si denumirea tarii: Romania a devenit, din republica populara, republica socialista.

Dar august 1968 a fost doar varful aisbergului: Ceausescu si-a cultivat cu consecventa aura de lider comunist atipic: a fost primul care a stabilit relatii diplomatice cu RFG (1967), singurul care nu a rupt-o cu Israelul dupa Razboiul celor Sase Zile (iunie 1967), singurul care permitea cetatenilor sai de origine evreiasca sa plece in Israel (contra cost – 2.000-5.000 $ pe cap de om, cum avea sa dezvaluie mai tarziu generalul de securitate Mihai Pacepa); primul presedinte roman care a vizitat Statele Unite, intr-un moment cand relatiile URSS-SUA erau extrem de incordate (1970); singurul care a refuzat sa se alature cartelului petrolului, infiintat in urma Programului General al CAER (1971), seful singurei tari din lagarul socialist membra a Bancii Mondiale si a FMI (1972).
Ceausescu s-a dovedit a fi un mediator innascut; extrem de tolerant in politica externa (la polul opus fata de fanatismul de care a dat dovada in politica interna), ar fi fost in stare sa faca un pact si cu dracul. „Ceausescu a fost un tiran din punct de vedere politic, un dezastru economic, dar in politica externa a avut sclipiri de geniu” – spunea Silviu Brucan, fost redactor-sef la Scanteia si mai tarziu unul dintre actorii principali ai evenimentelor din 1989. „Desi un incult, era destept, o desteptaciune vicleana, taraneasca.”

Curand turismul politic in Romania a devenit o moda. Cel care a deschis sezonul in 1967 a fost Richard Nixon, viitorul presedinte al SUA. In acelasi an, Corneliu Manescu, ministrul de externe roman, a devenit presedintele Adunarii Generale a ONU. Ceausescu intorcea vizitele. In 1973 a fost apogeul vizitelor sale in strainatate: Iran, Pakistan, Olanda, Italia, RFG, Iugoslavia, SUA, Vatican, URSS, Maroc, mai multe state din America de Sud.

La Vatican, papa Paul al VI-lea i-a spus (26 mai 1973): „Excelenta, rugam Cerul sa binecuvanteze activitatea dumneavoastra, pe care noi o urmarim cu mult interes, si am dori sa ne considerati niste umili sprijinitori ai politicii dumneavoastra de independenta si suveranitate, pe care o duceti cu atata consecventa.

” Ceausescu a strans un numar considerabil de premii, medalii, ordine, titluri academice, a caror simpla insiruire ar umple peste trei pagini de revista.

Ele variaza de la Legiunea de Onoare Franceza, la Ordinul Leului de Aur al Nassau-lui, din Luxemburg; de la Ordinul Cavalerului Alb Finlandez, la Ordinul National al Leopardului, din Zair; de la Ordinul Bath Britanic, la o gramada de ordine Lenin, Marx si Steagul Rosu, din tarile comuniste. A fost contemporan cu sase presedinti americani; s-a inteles cu toti, iar cu Nixon a fost prieten (s-au vizitat reciproc, la Washington si Bucuresti, de cate doua ori).

Si-a cultivat relatii bune cu SUA in cea mai mare parte a timpului, probate din 1970, cand au fost inundatii catastrofale in tara (din 39 de judete, 38 au fost afectate, 600.000 de oameni evacuati) si americanii au trimis ajutoare in valoare de 11,6 milioane $, si culminand cu 25 iulie 1975, cand Romania a obtinut clauza natiunii celei mai favorizate (prelungita anual pana in 1988).

Nicolae Ceausescu a cunoscut-o pe Lenuta Petrescu in 1 aprilie 1939, la o manifestare de la Cercul Cultural al Muncitorilor.

A fost dragoste la prima vedere; Lenuta era tanara, frumoasa, cu doi ani mai in varsta decat el, membra a organizatiei tineretului comunist – raspundea de Sectorul 2 Bucuresti, sub numele conspirativ Florica. Sapte ani mai tarziu, s-au casatorit, au avut trei copii (Valentin, Zoe si Nicu) si aveau sa ramana impreuna 50 de ani.

„Erau foarte apropiati, se tineau de mana. Ceausescu nu iesea din cuvantul ei, dar si tovarasa se interesa mult de el, daca a mancat, daca are tot ce-i trebuie, daca e multumit. Luau masa in curte si se simteau bine impreuna. Lui ii placea mult muzica Ioanei Radu si a Miei Braia si, dupa ce mancau, el canta, jucau table si ea il mai fura.

La mancare nu era pretentios si avea gusturi rustice. Filmele le-a descoperit pe la 35 de ani. Era mare fan Kojak si se uita cu placere la filme politiste americane. Toate resedintele lui erau dotate cu o sala speciala de proiectie. Dupa 1955, s-a apucat de vanatoare, mai intai invitat de sefii locali de partid, pe care ii controla la vremea aceea in calitatea lui de membru al Biroului Politic al CC.

In fiecare dimineata, la 8 fix,coloana de masini il ducea la birou. Lua masa de pranz la ora 13 fix. Folosea gel de dus Badedas si se radea cu Gillette. Ii placeau Galbena de Odobesti si sampania roze. Intre anii 1950-1989, mai ales dupa 1965, productia industriala a Romaniei a crescut de 44 de ori. Paradoxal, motorul principal al acestei industrializari staliniste a fost frica de Moscova.

In 1973, a permis infiintarea de joint-venture cu participare de capital occidental. Din primul an existau 20 de astfel de firme. Volumul schimburilor comerciale cu Occidentul aproape s-a dublat: de la 28% in 1965, la 45% in 1974. Intre anii 1971-’75, Romania a inregistrat o rata anuala de crestere a PIB-ului de 11,3%, neegalata niciodata.Orasele au devenit santiere, propaganda nu mai prididea sa anunte inaugurarile de fabrici si uzine, aparute ca ciupercile dupa ploaia de capital occidental.

Dar economia nu era rentabila. Intreprinderile de stat, multe supradimensionate, produceau saracie, suferind de bolile economiei planificate, in variantele lor acute, romanesti: dezorganizare, nepotism, coruptie, neglijenta, furt. Rata medie de crestere a PIB-ului in Romania a scazut de la 11,3% (intre 1971-1975) la 9,6% (1976-1980) si la 1,8% (1981-1982). Industrializarea galopanta a dus la cresterea cu peste 10%, intr-un deceniu, a populatiei urbane: aproape jumatate din populatia de 20 de milioane a Romaniei din 1977 traia la oras.

S-au construit masiv blocuri:numai intre 1981-’85 s-au dat in folosinta peste 750.000 de apartamente cu termoficare si apa calda. In anii 1965-’70, mutarea populatiei de la sat la oras, ca efect al industrializarii, era considerata un fenomen de dorit. In numai cativa ani, din cauza dezechilibrelor create de migratie, au inceput restrictiile pentru cei care voiau sa se stabileasca in marile orase. Industrializarea fortata a inglodat Romania in datorii.

Intre 1971-1982, datoria externa a crescut de la 1,2 miliarde $ la aproape 13 miliarde $. (In noul regim democrat, Romania s-a imprumutat in ultimii 17 ani, ajungandu-se in prezent la o datorie externa de circa 50 de miliarde de euro). Criza petrolului din 1979-’81 a fost un cutremur pentru aceasta economie cladita pe nisip. In 1982, veniturile comertului exterior al Romaniei au scazut cu 17% fata de anul precedent. Ceausescu s-a vazut pus in situatia de a nu-si putea plati creditorii occidentali.

A fost declarata incapacitatea de plata a tarii. Dezgustat de prietenii lui din Occident, Ceausescu a dispus achitarea rapida a datoriilor externe, fara a mai lua noi credite. Era tot o forma de proclamare a independentei nationale, obsesia lui. Sapte ani mai tarziu, cu pretul saracirii fara precedent a populatiei, Romania nu mai avea datorii.

In 1984 a fost inaugurat Canalul Dunare-Marea Neagra, dupa o munca de noua ani. Canalul (de 64 km, scurteaza drumul catre Marea Neagra cu 400 km) avea taxe prea mari ca sa poata fi atragator pentru navigatori (1 $ SUA pentru fiecare tona de incarcatura) si pare tot un act de independenta, dar fata de URSS, cu care Romania impartea Delta Dunarii. In 1985, au inceput lucrarile la Casa Poporului, care urma sa devina sediul partidului si al guvernului.

Ioan Toma impreuna cu Nicu Ceausescu
Nicolae Ceauşescu avea o putere de muncă uriaşă, confirmă Ioan Toma: „Am avut zile în care am stat alături de Ceauşescu de dimineaţă până seara, iar seara eram sfârşit numai în calitate de auditor, de participant. Am avut dimineaţa o plenară când a vorbit Ceauşescu, un discurs foarte lung. La prânz eu m-am dus la cantină, am mâncat ceva, el s-a întâlnit la săliţă cu nişte secretari, miniştri. Urma să ne întâlnim în CPEx cu Guvernul, din nou a avut un discurs. Când am terminat eram foarte obosit. Seara, pe la 8:00-8:30, am ieşit din sediu să mă duc acasă, dar nu am putut să plec pe Calea Victoriei. Se oprise circulaţia, mi-au spus agenţii, pentru că Ceauşescu trecuse dincolo, la Consilul de Stat, unde avea programată o întâlnire cu Yasser Arafat. Într-adevăr, din maşină am văzut lumina aprinsă în sala unde se făceau primirile”.

Doar pentru asta trăia, îşi explică Ioan Toma secretul rezistenţei neobişnuite pentru un om trecut de 70 de ani. „El primea nişte situaţii globale, statistici, sinteze. E ca în bancul acela care spune că un sat are o mie de locuitori, un locuitor are o mie de găini şi restul de 999 nu au nici una, în medie rezultă că fiecare locuitor are o găină, deci e bine. Avea o informare la nivel general, al conducerii macro, ori lui tocmai detaliile i-au fost fatale. Era, fără îndoială, un tip inteligent. Alt clişeu postdecembrist spune că a fost un incult. Îmi amintesc de un interviu dat prin 1988 de Lech Walesa pentru Corriere de la Serra, primit prin Agrepres. L-au întrebat «Ce cărţi citiţi?» şi a răspuns că nu citeşte nici o carte, că are mai mulţi copii, lucrează, nu are timp de cărţi.

Şi noi spunem că era incult Ceauşescu, iar despre Walesa că este un mare revoluţionar. N-a spus nimeni despre Walesa că este incult, deşi, fără discuţie, Ceauşescu era mai citit ca Walesa. Nu cred că Ceauşescu era mai incult decât Băsescu.A tras foarte mult de el, s-a angajat total, a trăit, indiscutabil, pentru ţară.”

CEAUSESCU – PETRESCU ELENA BIOGRAFIE
Elena Ceausescu era sefa Comisiei de Cadre a CC, prim vicepremier, membra a Comitetului Executiv si a Biroului Permanent.
Ion Iliescu: am cunoscut-o pe Elena inca inainte de 23 august 1944: “…ne-am intalnit de cateva ori; era intr-un cerc de prieteni ai unchiului meu, fratele ei fiind chiar prieten cu acest unchi al meu” (“Marele soc”, Ed. Enciclopedica, 2004, p. 128).
Nascuta in 1917 (ulterior biografia a fost rescrisa si data anasterii a devenit 1919), Lenuta Petrescu a fost o eleva submediocra la scoala din satul ei natal. A ajuns la Bucuresti unde a lucrat ca muncitoare textilista. S-a apropiat de cercurile comuniste, a devenit utecista, l-a cunoscut pe Nicolae Ceausescu, pe atunci membru al Secretariatului CC al UTC. Dupa 1945 a lucrat in aparatul de partid, la nivel de sector.
Lenuta a ajuns activista la Sectia Externa a CC condusa de Ghizela Vass. In acea perioada s-a apropiat de Marta Draghici, sotia ministrului de interne, care lucra si ea la aceeasi sectie. Diferenta dintre Marta si Lenuta era insa imensa in termeni de trecut revolutionar: prima fusese arestata, condamnata la 25 de ani de inchisoare, facea parte din clanul Cziko cu multe increngaturi in miscarea comunista din Transilvania. Mai era ceva, croitoreasa de profesie, Marta stia sa se imbrace. Despre Lenuta, stie o tara intreaga.
Nicolae si Elena au avut trei copii: Valentin, Zoia si Nicu. A fost atasata de ei, i-a iubit in felul ei. L-a iubit si pe Daniel Valentin, nepotul de fiu. Spre deosebire de atatea sotii de demnitari, Lenuta a decis sa faca studii. Evident, nu a mers zi de zi la facultate, a beneficiat de un regim special, de meditatii si de sprijin in scrierea lucrarilor. Dupa absolvirea Insitutului Politehnic, Facultatea de Chimie Industriala, a lucrat la ICECHIM. A devenit rapid membra in Comitetul de partid, apoi secretara de partid pe institut. A avansat in ierarhia adminsitrativa, iar dupa moartea directorului, ilegalistul Gabriel Muresan, a devenit ea insasi directoare. A inceput sa se inchipuie om de stiinta.
– Cine au fost cele pe care le-a promovat: Alexandrina Gainuse, Tamara Dobrin, Suzana Gadea, Elena Nae, Ana Muresan, Cornelia Filipas, Aneta Spornic.
– Este interesant ca, in pofida demagogiei despre cresterea rolului femeilor in viata sociala, nicio femeie nu a ajuns in acei ani in structurile de conducere ale MAI. Securitatea a fost, probabil, cea mai machista institutie stalinista din Romania. Elena a sustinut draconica politica demografica menita sa controleze trupul uman: femeile din Romania trebuiau sa ofere societatii patru copii inainte de a putea face un avort. Elena avea doar trei.
Suferea de gelozie cronica, nu suporta in casa decat rudele ei, trata cu aroganta familia lui Nicolae Ceausescu. Nu a avut prietene reale, cu exceptia cumnatei sale, Adela, casatorita cu fratele ei, Gheorghe Petrescu. Un timp a fost apropiata de Natalia, sotia lui Leonte Rautu si de Stela, sotia lui Alexandru Moghioros. Relatiile s-au racit imediat dupa alegerea lui Ceausescu in fruntea PMR, in martie 1965. A simulat amicitie cu Elena Maurer, dar de fapt o dispretuia pentru frivolitatea ei proverbiala si, mai ales, pentru ca nu era ilegalista.
– Vladimir Tismaneanu: „Suferea de gelozie cronica, nu suporta in casa decat rudele ei, trata cu aroganta familia lui Nicolae Ceausescu. Nu a avut prietene reale, cu exceptia cumnatei sale, Adela, casatorita cu fratele ei, Gheorghe Petrescu. Un timp a fost apropiata de Natalia, sotia lui Leonte Rautu si de Stela, sotia lui Alexandru Moghioros. Relatiile s-au racit imediat dupa alegerea lui Ceausescu in fruntea PMR, in martie 1965. A simulat amicitie cu Elena Maurer, dar de fapt o dispretuia pentru frivolitatea ei proverbiala si, mai ales, pentru ca nu era ilegalista.”

Au circulat felul de povesti despre aventurile amoroase ale Lenutei Ceausescu. Eu unul le consider inventii. La fel le considerau persoane care au cunoscut-o indeaproape. Singura ei mare iubire a fost Nicolae Ceausescu. Nu este adevarat ca doctorul Abraham Schaechter, a carui sinucidere ramane un mister, ar fi fost la curent cu asemenea pretinse escapade. Elena si-a dorit sa ajunga in varful piramidei pentru, asemeni nevestei lui Enver Hoxha, Nexhmije, voia sa fie prezenta la toate actiunile in care era implicat sotul ei. O gluma din Moscova anilor 30 suna cam asa: omenirea a cunoscut trei epoci in istorie, matriarhatul, patriarhatul si secretariatul. Elena apartinea, ca si Nicolae, celei de-a treia.Nu avea incredere in Securitate, suspecta pretutindeni conspiratii. Era meschina si vindicativa. Ideologic, era total convinsa de dogmele oficiale. Ii erau cu desavarsire suficiente. Se pot observa similitudini cu Mirjana Markovici, sotia lui Slobodan Milosevici. Radicalizarea politica a Elenei s-a petrecut in timpul vizitei in China in 1971 cand a putut constata pe viu influenta sotiei lui Mao. Ar mai fi de adaugat alte doua modele: Jovanka Broz, sotia lui Tito, si Isabela Martinez, sotia lui Juan Domingo Peron. Poate si Imelda Marcos”.
Larry Watts scrie ca spre deosebire de Nicolae Ceauşescu, „Elena nu a avut şi nu a apărat poziţiile ‘naţionaliste’. Din contră, ea era cunoscută ca o puternică ‘internaţionalistă’, categorisire care se aplica multora din cercul ei, spre exemplu ca agenta sovietică şi adjunctă a şefului secţiei externe, Ghizela Wass, sau Ana Toma şi Tatiana Bulan, ambele măritate cu ofiţeri GRU, care au condus Poliţia Politică şi Academia Militară în perioada stalinistă.” (“Fereste-ma Doamne de prieteni”, RAO, 2011, p. 592, nota 1). Am auzit si elucubratia ca Elena Ceausescu ar fi avut chiar un cerc al ei care i-ar fi inclus pe Leonte Rautu si pe Gogu Radulescu. A propos de cercul de amice: prin anii 60, cand inca mai frecventa lumea “vechilor tovarase”, le-a spus celor prezente la o mica sindrofie ca trebuie sa bea mult ceai intrucat contine “talin”.

Elena nu a fost prietena cu Ghizela Vass (nu Wass): nutrea respect pentru fosta ei sefa, dar nu se vizitau si in niciun caz nu-si faceau confesiuni. A protejat-o dupa plecarea fiicei ei Zoia in Statele Unite. Avea relatii cordiale cu Mihail Florescu pe care se bizuia in chetiuni legate de industria chimica si politica stiintei. Nici vorba sa fi fost prietena cu Ana Toma ori cu Tatiana (Tasea) Bulan. De indata ce Nicolae Ceausescu a venit la putere, Ana Toma, sotia lui Pantelei Bodnarenko (Gheorghe Pintilie, zis Pantiusa), a fost schimbta din pozitia de adjuncta a Ministrului Comertului Interior si a devenit vicepresedinta a UCECOM. Era evident o retrogradare, la fel cum o eliminare din structurile de influenta a fost faptul ca nu a fost realeasa in CC la Congresul al IX-lea (iulie 1965). Familia Ceausescu stia cat de apropiata fusese “tovarasa Anuta” de Gheorghiu-Dej, nu avea motive sa o simpatizeze pe experimentata intriganta. Daca a existat un protector al Anei Toma dupa 1965, acesta a fost Ion Gheorghe Maurer, cu care lucrase in anii razboiului in “Apararea Patriotica” si pe care il aparase, din cate stiu, impotriva suspiciunilor Anei Pauker. Referinta la Tatiana Bulan este ridicola. De ce ea si nu Ivanca Rudenco, Ofelia Manole, Ileana Raceanu, Alexandra Sidorovici, Constanta Craciun ori Sanda Ranghet? Elena nu a fost niciodata apropiata de Gogu Radulescu ori de sotia acestuia, ilegalista si ea, Dorina.
– Elena o respecta pe Zina Brancu de la care invatase, ca atatia alti comunisti, economia politica marxista in versiunea stalinista. Cu Ecaterina Borila a avut relatii distante la inceput, apoi, dupa casatoria lui Valentin cu Iordana, de-a dreptul ostile. In anii 60 a fost in relatii prietenesti cu Ecaterina (Tina) Chivu, sotia lui Chivu Stoica in epoca. Relatiile cu Lica Gheorghiu au fost practic inexistente. Prin 1964, cand Dej era la apogeul puterii, Elena i-a facut Licai avansuri, propunandu-i, stangaci, sa fie prietene. Lica nici macar nu a invitat-o la o cafea (stiu aceste lucruri de la fostul meu coleg de clasa si amic, Ghita Gheorghiu, fiul Licai si al lui Marcel Popescu, infiat de Gheorghiu-Dej). Cand Zoia le-a spus parintilor ca ar dori sa mearga la IATC sa studieze regia de film, Elena i-a raspuns (era in 1966): “Nu ne trebuie a doua Lica Gheorghiu in tara”. L-a mobilizat pe Mihnea Gheorghiu sa o descurajeze pe Zoia.

Dosarul de cadre Eena Ceauşescu

„Autobiografie 5.XII.1949

Elena Ceauşescu (Petrescu) mam născut în com. Petreşti, jud. Dâmboviţa. În anul 1919 la 7 ianuarie. Părinţii se numesc Nae şi Alexandrina ocupaţia agricultori, avere 4 hectare de pământ şi casă de locuit, în tre anii 1926 – 1930 am făcut şcoala primară în com. unde mam născut.

În anul 1936 am venit la Bucureşti, am intrat ca ucenică la fabrica Lantex. În urma unei acţiuni am fost concediată. Dintre cei care mă cunoaşte este Adela Petrescu. Am lucrat la fabrica Texca până 1937. Am intrat la fabrica Minerva. Din 1936 am participat la şedinţele Sindicatelor Unite din şerban Vodă. Mă cunoaşte Rada.

În 1937 am început să lucrez pentru apărare până în 1939. Prima legătură a fost Oltar (fratele lui Ion care lucrează la CC) dintre cei care se pot lua referinţe este Lenuţa Georgescu, Ursuleasca.

În 1939, când sa format comisia pentru tineret, am luat parte şi am început să lucrez pentru UTC. În 1939 am fost făcută m.p. mi sa comunicat de Ioniţă (metalurgistu) în preună cu Sara David care lucra în aceiaşi fab. cu mine. Mă cunoaşte ca m.p. şi Licu Geamu care lucra pe linie de tineret în acelaşi sector cu mine, urma să fim în aceiaşi celulă.

În toamna lui 1939 a fost grevă la fabrica Minerva, am luat parte în comitetul de conducere al grevei, dintre muncitoarele de acolo mă cunoaşte (ilizibil) Elena, Jana Popescu. Am rămas fără lucru până în toamna lui 1940. Am intrat la fabrica Jachard.

Din 1939 până în 1941 am lucrat în comitetul local pe linie de UTC ca secretară a Sectorului III Albastru. Mă cunoaşte Demeter, Nechifor Ctin, (ilizibil) Pop, Matei Socor. În 1941 am primit un avertisment din cauză că am fost în tro casă conspirativă şi am fost (ilizibil) până legătură de către Rec ştefan care sa dovedit că a fost agent de Siguranţă încă din 1940. Din septembrie am fost arestată singură. Am fost dată de Mitran care devenise procurator, nu am recunoscut nimic şi nu am dat pe nimeni. Din lipsă de dovezi am fost eliberată.

Din noiembrie 1941-942 am avut legătură cu Zugravu care avea o atitudine provocatoare. Am cerut legătură superioară, ca să arăt atitudinea lui. A rupt cu mine, rămânând fără legătură pe linie de UTC. În 1943 prin iulie am luat legătură pe linie de apărare cu Revi Elena, Olga Vaşş până la 23 August am pus colete pentru Târgu Jiu.

După 23 august am lucrat la sectorul III Alb(astru), pe linie de UTC ca secretară de sector până la crearea TP. Mă cunoaşte din muncă Neagu Andrei, (ilizibil) Ladislau. (ilizibil) mai lucrat la TP la pionieri. La urmă la cadre, cu Tincuţa, Marto, la Educaţie politică cu Moisescu, (ilizibil), Lidia.

În primăvara lui 1947 am lucrat la UFDR sect. I Galben cu munca culturară până în August 1947. Am plecat în concediu de boală. În acest timp am şi născut, de două ori, iar de şi am avut greutăţi, totuşi am fost şi neglijentă că mam lăsat copleşită fără să fiu mai energică. Nu am depus eforturi nici să citesc, nici să merg să muncesc.
Elena Ceauşescu”
5.I.1950

Completare la autobiografie
„În 1941 am fost arestată am fost ridicată din fabrică. lucram la Jackard ereau doi agenţi şi un comisar, unul din agenţi se chema Preda. Mau dus acasă pentru percheziţie nu au găsit nimic. La prefectură am fost anchetată de un comisar Vasiliu. Am fost în trebată de Mitran dacă îl cunosc dacă am lucrat cu el. Am spus că nu. La urmă ma în trebat de Stere, Ariton, Iliescu dacă îi cunosc şi ce legături am cu Stere. Am spus nu cunosc pe nimeni şi nici un fel de legătură. Miau dus la confruntare pe nevasta lui Mitran care lucra cu agenţii. Aceput să spună tot ce ştia că a venit la mine acasă că mia făcut legătura cu Stere. Am spus nu cunosc pe femeia asta. Nu a fost nici odată la mine acasă. Nu cunosc pe nimeni nu ştiu nimic. Asta am repetat tot timpu nu am dat nici o declaraţie scrisă. În perioada aceia nu aveam legături cu partidu.
Referitor la plecarea mea acasă în 1944 sau 1943. (ilizibil) a stabilit cu mine în tâlnire ştia că merg acasă şi urma să mă în torc la ziua stabilită şi eu am întârziat peste timpu fixat.
Elena Ceauşescu”

Referinţe despre Elena Ceauşescu
Subsemnatul Ioniţă Ion născut în Bucureşti în anul 1899 luna ianuarie ziua 18, membru de partid din anul 1949 cu carnet Nr. 600 911. Am cunoscut pe tov. Lenuţa Ceauşescu înainte de anul 1939 la diferite acţiuni demonstraţii, dar mai bine o cunosc din sectorul albastru unde eu eram secretar şi aveam legătură organizatorică fiind dat că tov. era secretara UTC din sector albastru şi lucra la fabrica Minerva. şi aveam legătură permanentă cu dânsa şi că lua parte la şedinţele sectorul de partid şi eu la şedinţele UTC pe sectorul albastru pentru a cordona munca UTC-ului în vederea acţiunilor ce se desfăşurau în întreprinderile Minerva şi Jackard. Eu nu îmi reamintesc cine mi-a comunicat că tov. este membră de partid însă tov. era considerată de tov. din comitet de sector că este membră de partid. De altfel tov. Lenuţa nu putea participa la şedinţele comitetul(ui) de partid a sectorului dacă nu era membră de partid. De altfel se achita de sarcini atât de cele trasate de partid şi de UTC în munca de la întreprinderile din sector Albastru.
Ioniţă Ion, data 21.X.1960

Referinţă
Cunosc pe tovarăşa Ceauşescu Lenuţa din anul 1939-1940, când era în conducerea unui sector (nu-mi amintesc care, mi se pare albastru) al UTC din Bucureşti. Aşa cum amintesc, dânsa era o fată tânără, dar bună, numai în conspiraţie (a) avut multe abateri serioase, pt. Care dânsa a suferit critica şi ceva pedepse de partid (nu mai îmi amintesc ce). Ea era logodită cu tov. Ceauşescu care atunci era în închisoare. Deşi organizaţia i-a interzis ei să mai aibă cu tov. Ceauşescu legătură, pt. că periclita organizaţia, ea continua această legătură. tov. Ceausescu a ieşit din încisoare inchisoare cu gardian şi întâlnea pe dânsa în anumite locuri. O dată când s-a întâlnit cu tov. Ceauşescu, cu gardianul cu el Lenuţa Ceauşescu s-a dus într-o casă ilegală al CC al UTC fără ştirea ns. (noastră, n.n.) periclitând tovii ilegal din CC UTC. Pt. acest lucru dânsa a fost scoasă din munca de conducere.

Privind astăzi atitudinea şi lipsurile ei cred că a fost din cauza că era o fată f. Tânără răsfăţată de tov. Ceauşescu şi Petrescu, fratele ei, şi că nu avea pregătire necesară să înţeleagă ce este disciplina de partid şi că în (ilizibil) organizaţia şi pe urmă logodnicul şi fratele şi în această direcţie ea nu a fost ajutată nici de tov. Ceauşescu, nici Petrescu. Ei încurajau de fapt pe tova Lenuţa să reziste în greşeala ei. Nu amintesc precis când pe ce timp dânsa a avut şi o întrerupere în activitate.
Elena Răceanu, Buc., 19 oct. 1950

Referinţă Tov. Elena Ceauşescu
O cunosc pe tov. Din toamna anului 1944 de la Comitetul Judeţean al UTC-ului. Tov. A funcţionat în tot timpul ca secretară a sectorului III Albastru, iar eu la început responsabil financiar administrativ şi apoi secretar al sectorului II Negru. Tov. A lucrat acolo până în aprilie – cred – 1945, când a plecat la altă muncă.
În acest timp mi-am format următoarea părere despre ea.
Era o tovarăşă cinstită, ataşată partidului, cu o putere de muncă destul de mare, energică, destul de bună agitatoare.
Având un nivel politic scăzut şi neavând calităţi organizatorice suficient, după părerea mea, nu a putut face faţă muncii de conducere, unui sector atât de mare cu foarte multe fabrici.
Fiind destul de încrezută şi orgolioasă primea cu multă greutate critica tov. Din comitetul judeţean şi şi mai puţin a tov. Din comitetul de sector şi prin aceasta ajutorul pe care aceştia puteau să i-l dea.
Maicu, m. de partid din 1944

Chestionar de verificare 4.XII.1949
A se scrie citeţ.
Judeţul Ilfov.
Sectorul (plasa) I Galben.
Întreprinderea sau instituţia VII.
Organiz. de bază: -.
Chestionar Înregistrat la Nr. 532290
Numele (de familie) Ceauşescu. Pronumele Elena (În cazul când numele a fost schimbat, se va indica şi numele vechi) Petrescu. Locul naşterii: comuna Petreşti. Judeţul Dâmboviţa. Ţara România.
Data naşterii: ziua 7 luna ianuarie anul 1919.

Originea socială:
Părinţi: Numele tatălui Nae al mamei Alexandrina
Din ce organizaţie sau partid au făcut parte? Simpatizanţi PCR
Din ce organizaţie sau partid fac parte actualmente: FP
a) Profesia părinţilor înainte de 23 August 1944: agricultori
b) Averea părinţilor înainte de 23 August 1944: 8 pogoane şi casă
c) profesia părinţilor în prezent: decedat tata mama casnică
d) averea părinţilor în prezent: casa
Naţionalitatea rom. (română) Originea (român, ungur, evreu, etc.) Rom. Studii 4 cl. şcoala primară IV cl. primare. Localitatea Petreşti. Data 1926 1930 şcoala secundară sau alte şcoli: nu. Localitatea: nu. Data: nu. Universitatea: nu. Localitatea: nu. Data: nu.
Ce limbi cunoaşte? Nu. Localitatea unde a făcut ucenicia? Bucureşti. La cine? Fabrica Lantex. În ce ani? 1936. Profesia de bază: reparatoare. Funcţia actuală: casnică. Din ce an este în producţie: 1936.

Întreprinderile sau instituţiile la care a lucrat:

Lantex, Bucureşti, ucenică, ianuarie 1936 _ mai 1936.
Texca, Bucureşti, ucenică, august 1936 – februarie 1937.
Minerva, Bucureşti, lucrătoare, februaie 1937 – noiembrie 1939.
Jackard, Bucureşti, lucrătoare, august 1941 – 1943.
Bros, Bucureşti, lucrătoare, 1943 – 1944.
UTC, Bucureşti, secretar sector, august 1944 – 1945.
UTM, Piteşti, instructor, 1945 – 1945.
Cadre, Bucureşti PCR judeţean, secţie anchete, 1945 – 1946.
Educaţia Politică, Bucureşti PCR judeţean, secţie şcoli, 1946 – ianuarie 1947.
UFDR I Galben, Bucureşti sector, resp. Educaţie, 1947 – august 1947.
Fără serviciu, Bucureşti, casnică, 1947.
Fără lucru, Bucureşti, 1939-1941.
La ce întreprindere lucrează în prezent, din ce an şi în ce calitate? Nu. A fost evidenţiat în producţie? Nu. Pentru ce fapte? Nu. Unde? Nu. În ce an? nu. De către cine? Nu. A primit decoraţii sau premii? Nu. Pentru ce fapte? Nu. În ce an? nu. Unde? Nu. De la cine? Nu.
Ce avere are? Nu.
Cât pământ are? Nu.
Câte vite are? Nu.
Ce fel de unelte agricole posedă? Nu.
Cu cine îşi munceşte pământul? Nu.
Are atelier propriu? Nu.
Ce unelte sau maşini posedă? Nu.
Cu câţi lucrători sau ucenici lucrează? Nu.
Căsătorit? Da. Numele soţului sau al soţiei: Niculae Ceauşescu. Ocupaţia? Funcţ. Din ce organizaţie sau partid a făcut parte? PCR. Din ce organizaţie sau partid face parte actualmente? PMR.

Copii:
Pronumele: Valentin. Ocupaţia nu. Vârsta 1 şi 9 luni. Din ce organizaţii au făcut parte nu. Pronumele: Zoia. Ocupaţia nu. Vârsta 9 luni. Din ce organizaţii au făcut parte nu.

Fraţii:
Numele fraţilor sau surorilor: Gheorghe Petrescu. Ocupaţie: funcţ. Din ce organizaţie sau partid au făcut parte: PCR. Din ce organizaţie sau partid fac parte în prezent: PMR.

Rude apropiate
Numele şi pronumele: Andruţa Ceauşescu. Ocupaţia: agricultor. Averea -. Din ce organizaţie sau partid au făcut parte: -. Din ce organizaţie sau partid fac parte în prezent: PMR. Ce fel de relaţii are cu dânşii: socri.
Numele şi pronumele: Marin Ceauşescu. Ocupaţia: funcţ. Averea nu. Din ce organizaţie sau partid au făcut parte: PCR. Din ce organizaţie sau partid fac parte în prezent: PMR. Ce fel de relaţii are cu dânşii: frate.

În ce an şi la ce unitate a făcut stagiul militar: nu. Cu ce grad s-a eliberat? Nu.
Situaţia în timpul războiului
a) Pe frontul sovietic:
a fost pe frontul antisovietic? Nu. Unde? Nu. În cadrul cărei unităţi? Nu. Ce grad a avut? Nu. Ce decoraţii a primit? Nu. Pentru ce fapte? Nu. A fost prizonier în URSS? Nu. În ce ani? Nu. În ce lagăre? Nu. A făcut parte din mişcarea antifascistă din lagăr? Nu. Cât timp a fost prizonier a urmat vreo şcoală? Nu.
b) pe frontul antihitlerist (Vest)?
A fost pe frontul antihitlerist? Nu. Unde? Nu. În cadrul cărei unităţi? Nu. Ce grad a avut? Nu. Ce decoraţii a primit? Nu. Pentru ce fapte? Nu. A căzut prizonier pe frontul de Vest? Nu. În ce loc? Nu. În ce împrejurare? Nu. În ce lagăr a fost internat? Nu. Unde? Nu. În ce ani? Nu. Ce activitate a avut în prizonierat? Nu. Cine l-a eliberat? Nu.
A fost mobilizat pe loc? Nu. Unde? Nu. În ce ani? Nu. A fost în Basarabia, Bucovina de Nord sau alte teritorii sovietice? Nu. Când? Nu. Unde? Nu. Cu ce s-a ocupat? Nu. Cine-l cunoaşte din perioada războiului? Revi Elena. Cum s-a manifestat în timpul dictaturii antonesciene şi a războiului antisovietic? Mergeam la lagăr să duc alimente. Cine poate da relaţii? Revi Elena, Vaşş Olga, Stanciu (ilizibil).

A făcut parte din PCR? Da. PSD? Nu. Din ce an? 1939.
Localitatea unde a fost încadrat? Bucureşti. Ce funcţii a ocupat în partid? Secretară a Sec. III Albastru UTC la cadre la Educaţia UDFR. A fost în dezacord cu linia partidului. Nu. În ce an? nu. Din ce motive? Nu. A avut întreruperi în activitatea de partid? Da. Ce sancţiuni de partid a avut şi pentru care fapte? Mi s-a dat un avertisment pentru că am călcat regula conspiraţiei. Am mers la închisoare fără să am voie şi am intrat într-o casă consiprativă. A fost arestat? Da. În ce ani? 1941. Unde? Bucureşti. Pentru care motive? Am fost dată de Mitran care devenise provocator. Împreună cu cine a fost arestat? Singură. Cum s-a purtat şi ce a declarat la siguranţă? Nu am recunoscut nimic. Nici cine este Mitran. Am fost confrubtată cu nevasta lui care era şi ea în legătură cu … care a venit să spună că mă cunoaşte. Eu nu ma recunoscut. A fost judecat? Nu. De care instanţă? Nu. În ce ani? Nu. Unde? Nu. Cum s-a purtat la proces? Nu. Ce condamnări a suferit? Nu. În ce închisori sau lagăre a fost şi cum s-a purtat? Nu. A făcut parte din organizaţii de tineret? (UTC, UTS, TP, UTM)? UTC, UTP, UTM. De când şi pănă când? 1939.

A făcut parte din mişcarea sindicală? Da. Din ce sindicat? Textilă. În ce ani? 1936. Unde? Bucureşti. La ce acţiuni muncitoreşti a participat (greve, demonstraţii, etc.) Lantex 1936. Minerva 1939 grevă, 1939 1 mai demonstraţie. În ce organizaţii de masă a fost? Apărare. În ce ani? 1937. Unde? Buc(ureşti).

A fost membru sau simpatizant a altor partide sau organizaţii? Nu. Care anume? Nu. În ce ani? Nu. Ce funcţii a avut? Nu. Unde? Nu. A fost sipatizant al vreunei organizaţii fasciste (legionare, szalasiste, cuziste, etc.)? nu. Care anume? Nu. Unde? Nu. A fost membru al vreunei organizaţii fasciste (legionare, szalasiste, cuziste, etc.)? Nu. În care anume? Nu. Unde? Nu. În ce ani? Nu. Ce funcţii a avut? Nu. La ce acţiuni a participat? Nu. A fost arestat sau judecat şi condamnat pentru activitate fascistă? Nu. Motivele pentru care a ieşti din partidul sau organizaţia din care a făcut parte. Nu. A suferit vreo condamnare de drept comun? Nu. În ce ani? Nu. Motivele. Nu.

A fost în străinătate? Nu. De când până când? Nu. Unde? Nu. În ce scop? Nu. Din ce partide sau organizaţii a făcut parte în străinătate? Nu. Motivele revenirii în ţară? Nu. Are rude în străinătate? Nu. Unde? Nu. În ce an a plecat? Nu. Cu ce se ocupă? Nu. Ce politică fac? Nu. Ce relaţii are cu dânşii? Nu.

Ce l-a îndemnat să intre în partid? Pentru că e singurul partid al celor ce muncesc. Numele celor care l-au recomandat la intrarea în partid:
Numele şi pronumele: Ioniţă (Metalurgistu). Întreprinderea unde lucrează: -. Din ce an îl cunosc cei care l-au recomandat: 1939.

Ce şcoli de partid a urmat? Prima Universitate de partid dar nu am terminat-o. Participă regulat la şedinţele de partid? Nu activez de la august. Plăteşte regulat cotizaţia? Până în prezent. La fel şi cotizaţii . Mai are de făcut alte precizări? -.
Domiciuliul actual: strada Herăstrău, nr. 27, comuna Bucureşti, judeţul Ilfov.
Data 4 decembrie 1949.
Semnătura Elena Ceauşescu.

Observaţiunile Comisiei de Verificare: asupra tov. Ceauşescu Elena, născută în com. Petreşti – Dâmboviţa, provine dintr-o familie de ţărani mijlocaşi, are 4 clase primare şi este de profesie muncitoare, în prezent lucrează la CC Secţia Externe. Din anul 1936 a intrat în producţie şi a lucrat pe la mai multe fabrici până la 23 august 1944. Încă de la intrarea în producţie a intrat în legătură cu mişcarea muncitorească activând pe linie sindicală, mai târziu pe linia apărării apoi în UTC până în 1941, când în urma unor greşeli a fost scoasă din muncă.

După 23 august 1944 a lucrat pe linie de UTC până în 1945 şi mai departe în Judeţeana PCR Ilfov până în 1947, când întrerupe munca pe motive de boală şi familiare complăcându-se în acelaşi timp şi într-o stare de delăsare.

În timpul activităţii a reuşit să se achite conştiincios de sarcini dând dovadă de spirit de iniţiativă şi orientare. Este o tov. energică şi activă. Mai este stăpânită de orgoliu şi nu e pătrunsă de spiritul autocritic. Este o tov. ataşată de lupta clasei muncitoare, trebueşte ajutată.

Subcomisia de Verificare a Organizaţiei de Bucureşti hotărât: confirmarea calităţii de membră de partid, cu vechimea din 23 August 1944, conform hotărârii Comisiei Controlului de Partid.
Semnătura Preşedintelui Comisiei
ss. (ilizibil)
Data 22 mai 1951
În primăvara lui 1941, am mers cu el într-o casă conspirativă, de unde aştepta răspunsul dacă poate să evadeze, deoarece terminase tratamentul şi nu mai putea veni afară“.

„Am fost repartizată la secţia externă CC PMR unde am lucrat până în 1952 de unde mam înscris la facultatea de chimie pe care am terminato în 1957″, descrie ea, în 1960
CEAUSESCU NICU BIOGRAFIE

CEAUSESCU ILIE BIOGRAFIE

RUSU NICULINA (Sot Stefan Rusescu din Brăhăşeşti (Galaţi). A avut doua fiice, Mihaela si Gabriela n. 1914, d. 1990 (la dreapta dupa Barbulescu. Maria Agachi Ceausescu n.1928 d. 2001)
Ma numesc Rusu Niculina – dupa casatorie – , pe numele meu de nastere figurez ca Niculina Ceausescu.

M-am nascut in catunul Tatarei, care tinea de comuna scornicesti, in anul 1914 in ziua de 18 iunie.

Tatal meu se numeste Andruta Ceausescu, iar pe mama o cheama Lixandrina. Tatal meu, era si el nascut in aceeasi comuna, iar mama era nascuta in comuna Suica, care se afla peste deal de comuna Scornicesti. Pe tatal mamei, imi aduc aminte ca-l chema Badea. Pe bunica din partea mamei nu o cunosc, deoarece a murit la sase luni de la nasterea mamei mele.

Mama mea a avut vreo zece frati dar numai de pe tata. Dinspre tata erau trei frati si o sora, care locuiau in comuna Scornicesti.

Numele lor era: pe sora o chema Lelea Linta, care dupa casatorie a devenit Petrescu, iar pe frati ii chema: neica Sandila Ceausescu.

Tata mai avea inca o sora Lelea Anica, care locuia in comuna Patuleni, iar o alta sora Maria, locuia in comuna Pogoru.

La parinti, noi am fost zece copii: eu Niculina, eram cea mai mare, iar dupa mine urmau: Marin, Nicolae, Rita, Florea, Ilie, Nicu, Lina, Costel care a murit si Ion.

Scoala primara am facut-o in comuna Scornicesti. Trebuia sa mergem zilnic cate doi km. la ducere si cate doi km. la intoarcere pana la scoala.

Imi aduc aminte ca fiin copii multi la parinti si avand pamint putin, prea bine nu eram imbracati noi, dar in schimb, am fost elevi sirguinciosi si am invatat destul de bine.

Dupa terminarea cursului primar, din cauza lipsei de posibilitati materiale, nici unul dintre noi, nu a putut urma invatatura mai departe.

Eu la varsta de 14 ani, am plecat de acasa la Bucuresti si am intrat ca ucenica la un atelier de legatorie.

Inainte de a descrie aceasta perioada, as dori sa relatez cateva intamplari din copilaria noastra, petrecuta dealurile Scornicestiului.

Intrucat – dupa cum am aratat – familia noastra era foarte numeroasa, parintii mei dovedeau cu greu sa faca fata greutatilor, ne foloseau si pe noi copii, la muncile agricole mai ales vara; mergeam la sapa, la secerat de grau, la prasit, la rarita. Cum era pe atunci obiceul la tara, se organizau uneori, de catre oameni care aveau mult pamint si nu puteau sa-l munceasca singuri, claci, la care chemeau diferiti oameni din sat. La una dintre acestea ne-am dus si noi copii mai mari, adica eu, Marin si Nicolae, la invatatorul din satul nostru, pe nume Barascu. La acest invatator, au invatat carte Marin si Nicolae; eu l-am avut dascal pe altul. Claca aceasta – invatatorul Barascu – o facuse pe timpul secerii la grau. Ne adunasem cam 30 de persoane. Cel care ne insotea era Predonu, socrul lui Barascu, care la un moment dat, vazandu-l mai dezghetat si mai istet pe fratele meu Nicolae, ii spune; „Mai Nicolae ia treci si ordona tu aici si spune-le la fiecare cum sa mearga cu secerisul”.

Atunci frate-meu, luindu-si sarcina in serios. Le-a trasat la fiecare cate o postata, pe care s-o secere si-n acelasi timp si-a luat si el o portiune de secerat, de aceasi marime ca a celorlalti. La sfirsitul intrecerii care a fost, Nicolae a iesit primul. Peste catva timp, intalnindu-se Predonu cu mama ii spune; „Mai Lixandro mai, copilul asta al tau ori o sa moara, ori o sa ajunga bine, ca-i prea istet„.

De asemenea, tot de la mama mai stiu inca o intamplare in legatura cu Nicolae si Marin. Fratele meu Marin, caruia ii placea sa fie ofiter, vazind intr-una din zile pe jandarmul comuniei trecand calare pe ulita noastra, ii spune lui Nicolae; „ma, cind o sa fiu mare, ca asta o sa ma fac eu”. Nicolae, dupa un moment de gindire ii spune; „bine ma, dar sa vezi tu, ce-am sa fac eu cand oi fi mare”.

Tot copii fiind, intr-una din seri, trebuia sa mergem sa inchidem oile in grajd. Mie si lui Marin, ni s-a parut ca cineva este ascuns in grajdul oilor si dupa ce ne-am apropiat de el, am fugit inapoi spre casa. Vazundu-ne, Nicolae, care avea atunci 6 ani, imi spune mie si lui Marin: „haideti ma cu mine, ce va e voua frica?”.

Ca o ilustrare a conditiilor grele de viata pe care le-am avut in copilarie, imi aduc aminte ca pe vremea cand am inceput, copil fiind, se recunosc ceea ce se intampla in jurul meu, era o seceta foarte mare; tata era plecat sa cumpere porumb si pina a venit dansu, de pe locurile pe unde s-a dus, vreo doua zile, mama neavind nimic de mancare, a luat niste boabe, le-a pus la fert, dupa aceea le-am mincat.

De cele mai multe ori, toamna parintii nostri culegeau din gradina porumbul, care era inca verde, pe care dupa aceea il luau, il curatau si-l punea pe acoperisul unui grajd, invelit cu tabla, ca sa se usuce. Pentru ca malaiul sa ne ajunga, de multe ori mamaliga o amesteca si cu orz. Fiind copii multi, cam la doi ani cate unul, parintii o scoteau cu greu la capat, iar mama saraca nici nu prea putea sa munceasca si cand dansa mergea la camp, trebuia sa vin eu acasa si sa fac de mancare, sa vad de pasari si sa ma ocup si de fratii mai mici. Dar toate au trecut.Revenind la ucenicia mea, as vrea sa arat cum am ajuns totusi la Bucuresti.

Tatal meu, se ducea uneori pe la Bucuresti la o cunostinta de al lui pe nume, Marin Dinicioc, un fel de ruda de-a noastra, care vindea paine cu caruta prin oras. Aproape intreaga primavara si vara anului 1929, tata a stat mai mult pe la Bucuresti. Dansul s-a intors acasa pe timpul sarbatorilor de Paste. Dupa care iar a plecat. Atunci m-am hotarat si eu sa ma duc la Bucuresti.

La noi in sat era o ruda de-a noastra, caruia noi ii spuneam finul Florea, care avea casa la mica distanta de casa noastra, si care, lucra pe la Bucuresti.

In toamna acelui an, vazand ca pe acasa numai am nici un rost de a duce viata mai departe intrucat eram foarte multi frati, iar mama numai putea face greutatilor, m-am hotarat sa plec la Bucuresti. finul Florea, care avea familia in sat si venea deseori s-o viziteze, imi vorbea de Bucuresti.

In imaginatia mea, de copil, vazand ca finul Florea de cite ori venea de la Bucuresti aducea si daruri familiei sale, imi inchipuiam ca la Bucuresti, viata e cu totul alta si ca in scurt timp, o sa reusesc sa traiesc mai bine.

Cand finul Florea a venit acasa, m-am dus la dansul si l-am rugat sa ma ia la Bucuresti, spunandu-i ca intrucat mama nu are bani pentru a-mi plati masina, sa dea bani de la el pentru transportul meu , si cand o sa am o sa-i restitui. Finul Florea fiind un om foarte cumsecade, m-a luat si m-a dus la Bucuresti.

Masina avea capat de linie in piata Amzei unde ma astepta tata. Dansul m-a luat si m-a dus la o legatorie de carti, situata tot in piata Amzei. Patronul acestei legatorii, era un neamt, care pe linga munca de legator, scria titlurile cartilor in aur, bronz. Tot la el, erau ca ucenice si niste fete din satul nostru ale lui Dinoftea – cum le spuneam noi; aceste fete erau mult mai mari ca varsta decat mine -. Conditiile de trai la acest atelier , erau foarte proaste. Timp de doua luni cat am lucrat la acest atelier, am dormit numai pe jos , nu aveam unde sa ne spalam, pana la urma ne umplusera pe toate paduchii. Fiind mai isteata decat celelalte, patronul ma trimitea deseori dupa cumparaturi in special dupa mancare , de la o bodega din apropiere. Tot in piata Amzei se afla un pielar, pe nume Costica Lambru , un mare negustor, care vazundu-ma cumparand din pravalia lui diferite lucruri trebuincioase pentru atelierul nostru de legatorie , m-a intrebat intr-o buna zi, daca vreau sa merg sa intru ca ucenica la un la un cumnat de-al sau, care avea un atelier de cismarie.

Vreau sa adaug ca, in perioada cand am fost la atelierul de legatorie, mai mergeam impreuna cu fetele despre care am pomenit, sa ne spalam diversre lucruri, la un consateam de-al nostru, care locuia intr-un subsol si era lucrator la U.C.B.

Dupa vreo doua luni de zile de la angajarea mea la arelierul de legatorie, cand a venit tata la mine, i-am spus ca eu numai vreau sa raman ca ucenica acolo din cauza conditiilor grele in care eram nevoita sa traiesc. Cam in acelasi timp cu mine vorbise cu tata Costica Lambru, care i-a spus urmatoarele; „mai Andruta, nu este pacat de fata asta, de copilul asta sa-l nenoriciti; mai bine du-l la cumnatul meu Sandulescu care are un atelier de cismarie, pentru ca sa invete si ea o meserie mai buna, de care sa se foloseasca mai tarziu in viata. Vad ca este fata inzestrata, foarte cuminte; Ascultand sfatul lui Costica Lambru, tatal meu, m-a dus la Sandulescu. Atat el cat si sotia lui, au fost foarte cumsecade cu mine.

Cand m-au vazut atat de murdara si de prost imbracata, patroana m-a luat, si m-a dus la bae, m-a tuns si a dovedit mult bun simt, deoarece ei mai aveau inca o lucratoare si ca aceasta sa nu vada situatia in care ma aflam, ca sa nu rada de mine ca sunt murdara, totul a facut pe ascuns.

Imi aduc aminte ca, intrarea mea ca ucenica la atelierul de cismarie a lui Sandulescu, a avut loc prin toamna anului 1929, deoarece, retin si acuma ca vremea era foarte friguroasa iar eu nu aveam ce imbraca. Sandulescu, patronul, isi avea atelierul de cismarie pe calea Victoriei. El avea o fetita in varsta de 9 – 10 ani, care invata la Institutul Moteanu, si pe care eu o duceam la scoala. Dupa cum am spus eram foarte sumar imbracata, iar intr-una din zile directoare vazundu-ma cat sunt imbracata cu o rochita si un pulover si nu am nimic pe cap, mi-a spus: „mai fetito, ai sa racesti la cap si ai sa faci meningita”, dar eu nu stiam ce e boala aceasta si chiar daca asi fi stiut tot nu as fi avut ce imbraca.

––––––––-Faceam zilnic patru drumuri, intre casa in care locuiam noi si Institutul Moteanu, caci fetita invata si dupa amiaza.

In primavara anului 1930, l-am adus si pe Nicolae la Bucuresti, la acelasi patron el era foarte mic si avea si niste pistrui pe fata. L-am intampinat si pe el tot in piata Amzei, unde veneau masinile, dar se vede treaba ca neavand bani sa-si plateasca biletul de calatorie, conducatorul autobuzului, mi-a spus ca sa ma duc intai sa aduc banii si pe urma sa vin sa-l iau. M-am dus si am cerut bani cucoanei, dansa mi-a dat si m-am intors sa-l iau pe Nicolae. Cand m-a vazut cucoana cu el in casa m-a intrebat „asta-i fa, fratele tau?” eu i-am raspuns: „asta-i”. Nicolae a fost un ucenic bun, era foarte muncitor, ascultator.

La un an dupa venirea lui Nicolae in Bucuresti, a venit si Marin, si aproape doi ani de zile am lucrat la acest atelier, toti trei. Mesterul ne iubea pe toti, deoarece eram cuminti si ascultatori, dar Nicolae ne intrecea pe toti, fiindica era foarte iute si de cele mai multe ori, numai pe el il trimitea la lucru pe la clienti. Tin Minte ca patronul avea o clienta foarte cumsecade , care ii spunea mereu patronului: „D-le Sandulescu, cand lucrul va fi gata sa-l trimiti sa mi le aduca pustiul ala mic, ca-i tare istet.” La acest patron, eu am dormit rau pe timpul sederii mele acolo. Ca locuinta ei aveau numai o camera si o bucatarie. Pe mine m-a culcat la inceput pe un pat de campanie, impreuna cealalta lucratoare. Dupa un an de zile, patronul s-a mutat in acelasi imobil, dar cu etaj mai sus, intr-un spatiu mai mare, de asta data aveau doua camere si o bucatarie. Pe mine si pe Lina – lucratoarea de care am pomenit -, ne-au culcat sus. Pe fratii mei, Marin si Nicolae, precum si alti trei ucenici pe care-i mai avea patronul , ii culca in arelier, pe doua paturi, destul de incomode si murdare. Mesterul ar fi avut posibilitati mareriale ca sa le imbunatateasca conditiile de dormit, dar n-o facea pentru motivul ca ar fi fost un om rau, hapsin, ci pentru ca asa se obisnuia pe atunci. La pranz si seara eu le aduceam mancarea in atelier, iar duminicile ne adunam toti trei frati in atelier, intrucat nu aveam unde sa ne ducem si ne aminteam de pe acasa. Cu multa placere il ascultam in special pe Marin , care fiind un bun povestitor. Ne spunea foarte multe povesti. Fata de mine, pe timpul ucenicei, Marin si Nicolae au dus-o mai greu. Dupa vreo doi ani de zile, Nicolae a plecat ca ucenic la un frate al ptronului nostru care se numea nea Gogu Sandulescu si avea un atelier de cismarie , pe strada Vaporul lui Assan. Desi nea Gogu Sandulescu avea in jur de vreo 30 de ani, se impaca foarte bine cu Nicolae si deseori mergeau impreuna si se jucau cusmeele pe maidan din apropiere.

Prin toamna anului 1932, am plecat si eu de la patron , deoarece atunci am cunoscut sotul meu. La scurt timp de la plecarea mea la parasit pe patron si Marin, care a mers si s-a angajat la Furtunescu. Dupa plecarea mea de la Sandulescu, un timp am mai lucrat la un alt patron Stelian Dragomirescu, care avea atelier de cismarie pe strada Serban Voda, iar mai tarziu impreuna cu sotul meu, ne-am deschis un atelier propriu , care a functionat mai intai pe strada Serban Voda la nr. 15, iar dupa trei ani ne-am mutat pe Bd. Maria – nu retin numarul. Dupa ce m-am cunoscut cu sotul meu, vreo 6 luni de zile am locuit pe strada Aurel Vlaicu unde un timp a locuit si Nicolae. Acestea se intamplau prin iarna anului 1932, locuinta noastra de pe Aurel Vlaicu era foarte proasta, propiu zis nu locuiam intr-o camera ci, intro ghereta, in care vara se vindea zarzavat. Eu impreuna cu sotul, de bine de rau dormeam intr-un pat; dar Nicolae impreuna cu un alt baiat pe nume Radu Vaduva, dormeau pe jos, neavand nici perna sub capatii, nici cu ce sa se inveleasca . Sub cap isi puneau un pres , iar ca invelitoare se foloseau de un pled prapadit, de care trageau fiecare toata noaptea ca sa se inveleasca.Prin luna martie sau aprilie 1933, dupa cum am mai aratat, m-am angajat pentru o scurta perioada la Stelian Dragomirescu, care avea atelierul pe strada Serban Voda. La scurt timp dupa plecarea mea de pe strada Aurel Vlaicu, a venit Marin si l-a luat pe Nicolae si l-a dus la Cornateanu, si de aici inainte , Nicolae si-a inceput activitatea revolutionara.

Despre aceasta perioada, eu cunosc mai putine lucruri, deoarece el venea pe la noi numai de cand in cand, doar sa mai manance, sa mai lase bani, pe care vroia sa-i stranga, si chiar o scurta perioada de timp, el a lucrat si la atelierul nostru. In legatura cu aceasta perioada, imi aduc aminte ca intr-una din seri il vad ca-si ia geamantanasul sau si fuge pe o usa din spate ca aveam atunci o camera in fata si atelierul in spate, care erau deservite de doua intrari. Aceste lucruri se petreceau prin anul 1934.

Pe timpul cat a lucrat la Carniteanu, Nicolae a participat la niste greve, care s-au terminat cu spargerea unor vitrine de la magazinele lui : Filipescu, Mihailescu de pe Calea Victoriei. A fost arestat de politie, dar intrucat era prea mic nu iau facut proces , ci l-au trimis din post in post pina acasa. In acelasi timp, autoritatile au facut perchezitie si la tata acasa, cu scopul de a gasi material conspirativ. Bine inteles ca nu au gasit nimica, caci in locuinta noastra se aflau numai cateva carti, trimise de Marin si anume : „Ocolul pamintului din avion” si „Ocolul pamintului in submarin”, precum si cateva carti biseicesti pe care le mai citea mama de cand in cand. Cand au vazut toate aceste lucruri, agentii s-au lasat pagubasi, zicand: „ai mai, ca aici nu gasim decat carti cu sfinti.”

Desi parintii fusesera obligati sa nu-i mai dea drumul sa plece – stabilindu-i-se in felul acesta un fel de domiciliu obligator – tata nu a dat curs acestei dispozitii, ci vanzand o oaie si facand rost de bani i-a dat voie sa se intoarca la Bucuresti.

Pentru acest lucru, Nicolae, tine foarte mult la tata, mai ales ca mama n-a vrut sa-l mai lase sa plece dar el s-a inteles pe ascuns cu tata, care dupa cum am spus pentru a-i face rost de bani pentru drum a vandut o oaie. Aceste lucruri se petreceau prin anul 1935.

A doua arestare a lui a fost mai tarziu si s-a produs la Targoviste, intr-o casa, care se afla in apropierea comisariatului de politie. A treia arestare s-a produs in anul 1940, fiind recunoscut si arestat de catre inspecturul Gusa. In toata aceasta perioada, pina la 23 august 1944, dupa cum a mai spus, Nicolae venea de cand in cand pe la noi: unde mai lua masa, mai dormea.

Dupa arestarea de la Targoviste, Nicolae a fost condamnat la trei ani inchisoare, pedeapsa foarte mare pentru un copil in varsta de 16-17 ani, cati avea in momentul arestarii, si pe care a facut-o la inchisoarea Doftana. Pe timpul cat a fost inchis, m-am dus de cateva ori la dansul, ducandu-i pachete de mancare, pe care le pregateam la noi in casa, cu banii fie stransi de la alti tovarasi – o parte iar restul cheltuielilor le completam noi.

Cel care ajuta la strangerea banilor, era Ilie Capatina, care venea pe ascuns la noi in locuinta deoarece propietarul avea un frate legionar, si ne temeam ca sa nu ne denunte.

In ziua hotarata pentru a merge la vorbitor , la Doftana, ma intalneam cu tovarusul Capatina la gara de nord, unde luam trenul si mergeam pina la Campina.

Trebuia sa plecam din Bucuresti dis-de-dimineata, pentru ca la orele 8 sa ajungem la Campina, unde sa putem prinde un trenulet ce deservea transportul muncitorilor, care circula pe ruta Campina-Campinita, unde ajungeam pe la orele 9. De aici , urcam spre Doftana. Drumul era foarte prost, mai ales cand ploua si iarna, si-mi amitesc ca, de multe ori ramineau pantofii in noroi. Odata ajunsi la portile inchisorii, trebuia sa asteptam pina la orele 12 , cand se permiteau accesul spre vorbitor. De multe ori, pana se deschideau portile, se intampla sa ne ploua sau sa ne ninga cateva ceasuri in sir. Dupa ce patrundeam in inchisoare, mergeam la un gardian, care lua la control pachetele pe care noi le aduceam pentru tovarasii inchisi, iar apoi ni se permitea sa mergem la vorbitor.

Imaginea acestuia imi staruie si acum inaintea ochilor.

Era o incapere despartita de doua sinuri de gratii , in spatele unor gratii sedea cel inchis, iar in spatele celorlalte gratii, cei care venisera in vizita. Intre cele doua randuri de gratii era un culuoar stramt, in care circula in permanenta gardianul de serviciu.

Cu toate acestea, reuseam sa scot de la fratele, pentru cei din afara, biletele scrise pe foita de tigare , pe care pentru a nu fi prinsa, le ascundeam prin par, prin gura si cum eseam afara din inchisoare, le puneam pe haine si le uscam. De asemenea, mai primeam si unele obiecte executate de dansul, dar acestea – aveam voie sa le scoatem cu perimisiunea administratiei inchisorii.

Imi aduc aminte ca prin anul 1938, administratia inchisorii, i-a permis lui Nicolae sa mearga la Campinita de cateva ori, pentru procurarea de materiale in vederea efectuarii acestor obiecte de artizanat, pe care cateva dintre ele , le mai pastrez si astazi.

El a fost eliberat prin anul 1939, dar nu a ramas multa vreme liber, deoarece in 1940, a fost arestat din nou. Arestarea s-a produs chiar in Serban Voda, in fata atelierului nostru. El venise la noi cu niste manifeste si stegulete pe care intentiona sa le imparte catorva baieti care lucrau in atelierul nostru si se pregateau pentru sarbatoarea zilei de 1 Mai, caci intentionau ca in aceasta zi , sa mearga cu totii la o serbare campeneasaca, care se organiza ca de obicei intr-un loc din afara Bucurestiului.

El a fost zarit intrand la noi in atelier, de catre un portar, care locuia in aceasi casa jos si care a mers si l-a denuntat comisarului Gusa. Cand Nicolae a iesit din atelier , Gusa a si pus mina pe el.

Tot cu acest pirlej, el l-a luat si pe Marin, care fiind militar , venise pe la noi intr-o ,permisie de doua zile. Dupa ce l-a dus la sectia de politie pe Marin, vazand ca n-are dovezi impotriva lui, i-au dat drumul dupa un timp, amenintundu-l ca va avea grije sa-l aranjeze si pe el.

De asemenea a mai fost luat si fratele nostru Florea, dar care fiind mai tanar, i-a dat drumul si mai repede. Odata cu arestarea lui Nicolae, a mai fost arestat si un ucenic de la noi pe numele Vlad, care a efectuat o condamnare de un an de zile.

Dupa aceasta arestare, Nicolae a fost eliberat la 23 august 1944.
Pe timpul rebeliunii legionare – din ianuarie 1941 – el împreună cu alţi tovarăşi comunişti, se aflau deţinuţi la Jilava. Legionarii intenţionau să suprime pe cei arestaţi, dar spre norocul lor, comandantul închisorii era un colonel, mai cumsecade, care a pus pe soldaţi să-i apere, împiedicând pe legionari să se apropie de ei. Noi acasă nu ştiam de acest lucru şi auzisem că la Jilava şi-n alte părţi ale Capitalei, legionarii săvârşiseră multe asasinate. Temându-ne ca Nicolae să nu fi păţit ceva, soţul meu şi cu cumnată-mea Lenuţa, s-au dus la forturile Jilavei şi s-au uitat peste gard, la cadavrele care se aflau în curte.
(credem că Niculina face o confuzie referindu-se de fapt la perioada rebeliunii legionare: 21 – 23 ianuarie 1941)(perioada asasinatelor legionare din noaptea de 26/27 noiembrie 1940)

Tot un episod pe timpul detentiunii de la Jilava a fost si urmatorul: Nicolae, suferea de dinti si sub pretextul ca vine sa se trateze, venea deseori la Bucuresti, insotit de catre un militar. Unii dintre acestea devenisera mai apropiati si chiar unul dintre ei, s-a si fotografiat.

Cum venea la Bucuresti, primul drum pe care-l facea era la casa noastra, unde-i pregateam ceva de mincare.

Pe atunci noi locuiam pe strada Ion Budai-Deleanu nr. 6. Eu, impreuna cu sotul, chiar daca eram la atelier, cand el venea de la inchisoare, ma duceam impreuna cu el acasa si-i pregateam cate ceva de mancare, caci stiam ca este infometat.

Intr-una din dati, a venit ca de obicei insotit de un sergent; Eu eram la pravalie, dar m-am dus acasa si i-am pregatit ceva de mincare si apoi m-am reintors la atelier.

Dupa ce am plecat eu, cum o fi aranjat el cu sergentul, caci l-a convins pe acesta sa-i dea drumul pentru un timp in oras si s-a dus s-o caute pe cumnata-mea, Lenuta, care pe atunci lucra la o fabrica. Se vede treaba ca a mai intarziat si nu a venit chiar la ora stabilita, caci, seara cand ne-am intors acasa l-am gasit pe sergent intr-o mare fierbere. Cum ma vede, acesta-mi spune „ce ma fac d-na, m-am nenorocit, caci daca nu se intoarce, tribunalul militar sa mananca” Eu i-am raspuns: nu fi ingrijorat ca se intoarce el, si daca s-o intampla sa nu vina, merg eu in locul lui si spun ca eu sunt vinovata, caci eu i-am dat drumul sa plece. Dupa o jumatate de ora insa, Nicolae s-a intors cu cumnata-mea si cand l-a vazut sergentul care-i era insotitor s-a bucurat foarte mult. Marturisesc ca, eu eram linistita in privinta lui Nicolae, caci stiam ca el isi va respecta cuvintul dat cu ori ce pret, si ca nici nu era in stare sa puna libertatea altuia in primejdie. Pentru el cuvintul dat, era sfant.

De la inchisoarea Jilava, l-au trimis pe Nicolae, la inchisoarea Aiud, de unde a fost adus in 1943, judecat si condamnat la trei ani inchisoare si 20.000 lei amenda pentru ca pe timpul procesului adresindu-se completului de judecata a protestat pentru felul cum se judeca procesul cu usile inchise, declarand ca se folosesc metode fasciste. Aceste vorbe ale lui au starnit mania judecatorului , care i-a marit pedeapsa sub motivul ca a insultat instanta de judecata. Suma de 20,000 de lei , pe care o trebuia s-o achite pusa ca amenda – daca nu ar fi fost platita s-ar fi transformat in 6 luni de inchisoare. Pe cand era la Vacaresti, in perioada judecatii, m-am straduit foarte mult ca sa fac rost de bani si am reusit sa strang vre-o 9000 lei de pe la tovarasi, iar restul sumei pina la 20,000 am completat-o din banii nostri.

Banii i-am dus la inchisoarea Vacaresti, impreuna cu Marin.

Nutream speranta ca dand acesti bani poate am fi reusit sa-l scapam din inchisoare, dar nu am reusit acest lucru, caci ne-au luat si banii si el a fost trimis mai departe la lagarul de la Targu-Jiu. Singurul nostru avantaj din acest drum la inchisoarea Vacaresti, a fost ca, dand peste om mai cumsecade, ne-a permis sa stam de vorba cu el intr-una din camere. Pe timpul internarii lui in lagarul de la Targu-Jiu nu am putut sa mergem sa-l vizitam, dar i-am trimis un pachet cu imbracaminte – intre care un palton de-al barbatului meu, niste bocanci, etc. Cea care s-a dus sa-l viziteze la Targu-Jiu, a fost cumnata-mea Lenuta, care in acelasi timp, mergea ca sa-si viziteze fratele, Gogu Petrescu, care era si el detinut in acelasi lagar.

Eu impreuna cu sotul meu, in aceasta perioada, ne aflam la Targoviste, unde sotul meu era detasat.

Nicolae, a fost eliberat cu o luna de zile inainte de 23 august 1944. Intamplator, ne aflam si noi in Capitala – eu si sotul – si astfel am putut ca sa-l gazduim.

Imi aduc aminte ca ziua in care s-a reintors de la lagar, era intr-o duminica si ca el a venit pe la miezul noptii. Atunci locuiam pe strada Taierii nr. 1. in cartierul Lemaitre . Fac precizarea caci Nicolae, era insotit si de Lenuta. Dupa aceasta noi am plecat inapoi la Targoviste, iar pe ei i-am lasat in casa noastra.

Impreuna cu ei a mai stat un timp si cu Gogu Petrescu. Dupa intoarcerea sa din lagar, Gogu Petrescu si-a adus si sotia pe Adela, si toti patru au locuit in casa noastra, pina la Eliberare. Pe timpul insurectiei, au fost prinsi de bombardamentul acela mare pe care l-au facut nemtii asupra Capitalei si de multe ori Nicolae spunea chiar: „n-am murit in inchisori si lagar si era sa mor in timpul acestui bombardament” . Noi ne-am reintors de la Targoviste in luna septembrie 1944, dar Nicolae, n-a mai locuit multa vreme la noi si s-a mutat intr-o alta locuinta , de prin cartierul Cotroceni. In perioada in care noi eram la Targoviste iar ei locuiau la noi, nu stiu ce activitate a desfasurat fratele meu, dar din cele ce mi-a spus cumnata-mea Lenuta, reesea ca el mai tot timpul era plecat.

Eu am o admiratie foarte mare pentru Nicolae, pentru caracterul sau generos, pentru firea sa deschisa si grija care-o manifesta pentru parinti. Ori ce s-ar spune caci desi suntem noua 9 copii, dar vorba cantecului : „un parinte poate creste 9-10 copii, dar acestia la randul lor nu pot sa aiba grija de doi parinti, cand acestia sint in varsta”. Dintre noi toti, Nicolae se ingrijeste cel mai mult de tata si de mama, de sanatatea lor.

Revin sa completez unele lucruri in legatura cu procesul din anul 1941.

Ion Gheorghe Maurer Golda Meir 1972 Israel

Acest proces s-a judecat pe calea Plevnei, unde sa gasea Curtea martiala. Fratele meu si ceilalti inculpati comunisti, au fost aparati in acest proces, de tov. Ion Gheorghe Maurer si de inca un avocat ce se numea Bianchi. Precizez ca, desi noi il asteptam sa fie si el adus, acest lucru nu s-a intamplat fiind adus numai Gogu Petrescu. Eu m-am dus impreuna cu cumnata-mea pe calea Plevnei, si am vazut cum tovarasii arestati au fost coborati din duba, apoi dusi intr-o camera unde noi nu am avut acces. Tovarasul Maurer care ne insotea, a intrat la cei arestati si a stat putin cu ei de vorba.

In dupa amiaza aceleiasi zile, m-am dus din nou la Curtea martiala din calea Plevnei, cu gandul ca, poate il va aduce pe Nicolae. Vazand ca, nici de data aceasta nu-l aduce, mi-am luat inima-n dinti si umbland din birou in birou, am ajuns in biroul unui colonel. Imi aduc aminte ca acum ca, prin culoarele prin care treceam din loc in loc, erau panouri pe care scria : „Nu vorbiti ca, peretii au urechi”

In cabinetul colonelului, mai era inca un ofiter, al carui grad nu-l stiu. Apropiindu- ma de biroul colonelului, am inceput sa ma plang, de situatia fratelui meu, caci nu am primit nici o veste de la el, etc. La un moment dat, celalalt ofiter mi se adreseaza „Dra, degeaba va luptati dvs. acum, caci timpul va rezolva totul”. Auzind aceste cuvinte, odata am tresarit si m-am gandit ca, daca aici, in acest birou se rostesc asemenea vorbe, trebuie sa se intample evenimente mari in tara.

In legatura cu amintirile mele, poate ar mai fi multe de spus, dar in incheiere, vreau sa citez strofele unui cantec pe care fratele meu Nicolae, il canta deseori in anii ilegalitatii si pe care l-am invatat aproape toti fratii:

„La Doftana sus la Has/ Stau mii de puscariasi. / Soldati-i care-i pazesc, / Vai de ei cum mai traiesc. / Inverzita-i codru iara / Si-ai sa vezi pe boierasi/ in Doftana sus la Hasi. / Inca o luna, inca doua, / Si vom vedea noi /In palatul regelui / Steagul rosu pus.

Bucuresti, 4 noiembrie 1972.
Miliţia Spirituală publică în premieră un dosar întocmit de organele Ministerului de Interne în anii ’40 pe numele tânărului comunist, Nicolae Ceauşescu. Acest dosar se află în custodia Arhivelor Naţionale ale României doar pe microfilm, dosarul propriu-zis lipsind din evidenţele instituţiei sus-amintite… fiind probabil pierdut pe undeva prin istoria post-decembristă a instituţiei. Cele 27 de file ale dosarului au fost scanate cu ajutorul unui dispozitiv electronic de fotocopiere a microfilmelor.

Cel mai important document al dosarului este paşaportul eliberat de autorităţi pe numele lui Ceauşescu (secretar al CC al UTC), cel care urma să participe în fruntea unei delegaţii a CC al UTC la lucrările primei conferinţe a organizaţiei omoloage din Bulgaria[1] (26 – 30 martie 1945).

Documentele care se regăsesc în acest dosar sunt următoarele:

– Adresa nr. 5332 din 14 august 1943 a comandantului Lagărului de internaţi politici Târgu-Jiu, colonelul Şerban Leoveanu, prin care acesta înştiinţa conducerea Direcţiei Generale a Poliţiei că deţinutul politic Nicolae Ceauşescu a fost internat în lagăr ca urmare a ordinului MAI nr. 31050 din 9 august 1943 (Ceauşescu tocmai executase o pedeapsă politică la Penitenciarul Special Caransebeş).

– Tabel nominal cuprinzând persoanele internate în Lagărul de internaţi politici Târgu-Jiu în perioada 11 – 31 august 1943. Documentul este semnat de către şeful Biroului evidenţă al Lagărului, căpitanul Gheorghiu S.

– Mai multe documente ale Prefecturii Poliţiei Capitalei din perioada aprilie – octombrie 1941 prin care se semnala faptul că Nicolae Ceauşescu şi-a stabilit domiciliul în comuna sa natală.

– Paşaportul colectiv nr. 018354 emis de către Ministerul Afacerilor Străine al Regatului României. Documentul i-a fost eliberat lui Nicolae Ceauşescu în primăvara anului 1945 cu ocazia unei vizite efectuate în Bulgaria alături de alţi 7 utecişti (Socol Petre – viitor general de securitate în anii ’70, Popa Viorel, Stănescu Andriana, Nicolae Georgescu, Ion Fleşer, Cristea Popişteanu şi Petre Drocan). Delegaţia CC al UTC era condusă de către Nicolae Ceauşescu şi avea ca misiune participarea la Conferinţa Tineretului Muncitoresc din Bulgaria. Toţi membrii delegaţei urmau să călătorească pe paşaportul eliberat de Ministerul de Interne pe numele lui Ceauşescu.

– Nota nr. 186 din 20 martie 1945 a Comisiei Aliate de Control din România prin care se răspundea unei adrese a consulului general al MAE. Nota îl încunoştiinţa pe consulul general Carstiuc de faptul că respectiva Comisie nu are nicio obiecţie referitoare la deplasarea în Bulgaria a delegaţiei alcătuită din cei 8 comunişti (o altă delegaţie a CC al UTC condusă de Ivanka Sarisky – sora fostului ilegalist Petre Gheorghe – urma să plece la Belgrad unde avea loc Săptămână Tineretului Antifascist din Iugoslavia). Documentul este semnat de către ajutorul superior al Consilierului politic de pe lângă Comisia Aliată de Control din România, N. Şutov.

– „Tablou” cu membrii delegaţiei care urmau să călătorească în Bulgaria. Documentul este întocmit de către Serviciul poliţiei administrative din cadrul Direcţiei Generale a Poliţiei.

Miliţia Spirituală mai publică şi un dosar inedit care conţine amintirile Niculinei Rusu despre Nicolae Ceauşescu, depănate la Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă CC al PCR în noiembrie 1972.

Sora celui mai puternic om al României de la acea dată povestea cu nonşalanţă şi fără inhibiţii despre adolescenţa ei şi a fraţilor săi, lupta pentru supravieţuire a acestora în Capitala ţării şi despre tinereţea revoluţionară a utecistului Nicolae Ceauşescu. Din document reies condiţiile grele de viaţă ale numeroasei familii Ceauşescu, precum şi modul în care sora sa l-a adus în Bucureşti pe Nicolae pentru a lucra ca ucenic la un atelier particular de cizmărie de pe Calea Victoriei (deţinut de un anume Săndulescu – este vorba de primăvara anului 1930). Potrivit declaraţiilor Niculinei Rusu, tânărul Nicolae „a fost un ucenic bun: era foarte muncitor, ascultător”. După 2 ani de zile de la sosirea în Capitală, N. Ceauşescu a plecat să lucreze la un frate de-ai patronului, un anume Gogu Săndulescu care avea un atelier de cizmărie pe strada Vaporul lui Asan.

Începând cu anul 1932, Niculina, soţul său şi Nicolae s-au mutat într-o gheretă de pe strada Aurel Vlaicu. Ulterior, grevele de la Atelierele CFR Griviţa (februarie – martie 1933) îl vor găsi pe N. Ceauşescu lucrând la un alt patron – Aurel Cornăţeanu.

Niculina mai povesteşte și despre o percheziţie efectuată de autorităţi la casa părintească din Scorniceşti – acolo unde poliţiştii nu au găsit decât nişte cărţi religioase, despre cea de-a doua arestare soldată cu o condamnare de 3 ani şi despre vizitele pe care i le făcea lui N. Ceauşescu în timpul în care acesta îşi executa pedeapsa la Penitenciarul Special Doftana (Niculina descrie cu lux de amănunte cum scotea, în mod clandestin, bileţelele date de către Nicolae pentru conducerea partidului de la Bucureşti). Se pare că în anul 1938, regimul de detenţie din acest penitenciar nu era chiar aşa de aspru din moment ce Niculina declară că în acel an conducerea unităţii i-a permis lui N. Ceauşescu să meargă de câteva ori la Câmpiniţa pentru a-şi procura materiale necesare obiectelor de artizanat pe care le fabrica în atelierul penitenciarului.

Niculina relatează pe larg cum s-a produs şi cea de-a III-a arestare din mai 1940 (la scurtă vreme după eliberarea de la Doftana), atunci când la secţia de poliţie au fost aduşi odată cu N. Ceauşescu şi fraţii săi, Marin şi Florea. Cei doi vor fi eliberaţi după câteva ore din lipsă de probe, însă Nicolae vă rămâne în detenţie până la data de 23 august 1944.

Un alt pasaj biografic important din viaţa lui N. Ceauşescu relatat de Niculina este cel din perioada asasinatelor legionare din noaptea de 26/27 noiembrie 1940 (credem că Niculina face o confuzie referindu-se de fapt la perioada rebeliunii legionare: 21 – 23 ianuarie 1941). Iată ce îşi amintea sora sa despre felul în care a scăpat N. Ceauşescu de furia legionarilor conduşi de către şeful Corpului Muncitoresc Legionar – Dumitru Groza:

Pe timpul rebeliunii legionare – din ianuarie 1941 – el împreună cu alţi tovarăşi comunişti, se aflau deţinuţi la Jilava. Legionarii intenţionau să suprime pe cei arestaţi, dar spre norocul lor, comandantul închisorii era un colonel, mai cumsecade, care a pus pe soldaţi să-i apere, împiedicând pe legionari să se apropie de ei. Noi acasă nu ştiam de acest lucru şi auzisem că la Jilava şi-n alte părţi ale Capitalei, legionarii săvârşiseră multe asasinate. Temându-ne ca Nicolae să nu fi păţit ceva, soţul meu şi cu cumnată-mea Lenuţa, s-au dus la forturile Jilavei şi s-au uitat peste gard, la cadavrele care se aflau în curte.

De asemenea, conform spuselor Niculinei se pare că primele directive pe care le-a dat N. Ceauşescu au fost în timpul adolescenţei sale în cadrul unei clăci organizate de învăţătorul Bărăscu din satul Tătărei, comuna Scorniceşti. Văzându-l „mai dezgheţat şi mai isteţ”, socrul lui Bărăscu l-a însărcinat pe Nicolae cu organizarea şi coordonarea secerişului de pe ogorul învăţătorului. Având în subordine circa 30 de ţărani, N. Ceauşescu a reuşit să-i mobilizeze şi să termine secerişul primul alături de oamenii săi.
Părinţii lui Nicolae Ceauşescu: Andruţă Ceauşescu s-a născut în 1890,decedat 1972, Alexandra (Lixandra Militaru) născuta în 1888, decedata 1977.

De la stanga la dreapta: Marin, Florea, Ion, Elena, Andruta Ceausescu, Nicu, Nicolae Ceausescu, Alexandrina mama lui Ceausescu, Niculina Rusu Ceausescu, Ilie, Maria Agachi Ceausescu, Nicolae Andruta Ceausescu.

Publicăm un dosar inedit care conţine amintirile Niculinei Rusu despre Nicolae Ceauşescu, depănate la Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă CC al PCR în noiembrie 1972.

Vă invităm şi pe dumneavoastră să citiţi şi alte întâmplări narate de Niculina în faţa istoricilor de la Institutul de Studii Istorice şi Social – Politice de pe lângă CC al PCR.

2 comentarii

Trackbacks

Comentariile sunt închise.

– Epoca de Aur a României –

Biografie

Spune şi altora despre acest articol:

Trackbacks

Dă click pe imagine

Două milioane de vizitatori unici. Vă mulțumesc tare mult! vă rog să vă abonați

Caută pe blog articole

Bijou

CÂNTĂREAȚĂ BIJOU

Maricica Puică

MARICICA PUICĂ

N. Ceaușescu Regina Elisabeta

Nicolae Ceaușescu împreună cu Regina Elisabeta

Cornel Burtică

CORNEL BURTICĂ

VIOREL BREZEANU STENOGRAFUL LUI CEAUȘESCU: AVEA OCHI DE COBRĂ, MAGNETIZA OMUL!

VIOREL BREZEANU

Alexandra Stan

Alexandra Stan:

Statistică Nicolae Ceauşescu

Ceaușescu în Norvegia

Ceaușescu în Norvegia

Andreea Bănică

ANDREEA BĂNICĂ CÂNTĂREAȚĂ

Gabi Cirstea

GABI CRISTEA PREZENTATOARE TV

Andreea Marin

ANDREEA MARIN. PREZENTATOARE TV

Duckadam șochează: „Suntem o ţară care execută ordine! Am ajuns canibali! L-am împușcat pe Ceaușescu. De la Ceaușescu încoace nu am mai avut un om puternic în fruntea țării! Articol de GSP - Publicat vineri, 29 aprilie 2022 09:40 / Actualizat vineri, 29 aprilie 2022 12:02.

ACTRIŢA NICOLETA MATEA

MODEL MĂDĂLINA GHENEA

Dana Mladin este producător de televiziune, omul din spatele unor producții uriașe, ca Surprize, surprize, Next Star sau Revelionul Antenei 1.

OLIVIA PĂUNESCU PREZENTATOARE TV

MĂDĂLINA GHENEA

Nicolae Ceauşescu Vizită oficială de șase zile în Franța la invitaţia preşedintelui Georges Pompidou și soția sa Claude Jaqueline.15-21 iunie 1970

Vizită oficială a generalului Charles de Gaulle în România. Yvonne de Gaulle alaturi de Elena Ceaușescu la aeroport. 14-18 mai 1968.

Regina Elisabetaa-II-a împreună cu președintele Nicolae Ceauşescu În 1978, Nicolae Ceaușescu a fost primit de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii la Palatul Buckingham. Cea mai puternică monarhie din lume a întins covorul roşu dictatorilor români Nicolae şi Elena Ceauşescu

Elena Ceauşescu în Vietnam. Vizitarea Uzinei mecanice din Hanoi. 1972

Vizită de stat al Elenei Ceaușescu

Elena Ceauşescu în vizită la UCECOM 1974

Nicolae Ceauşescu împreună cu Prima Doamnă al Italiei Vittoria Michitto Leone soția Președintelui Giovanni Leone

Președintele României Nicolae Ceaușescu și soția sa Elena în vizită oficială în Italia la palatul Quirinale din Roma întâlnire cu președintele Italiei Giovanni Leone și cu soția sa Vittoria Michitto Leone

Elena Ceaușescu 1966

Yvonne De Gaulle soția generalului Charles împreună cu Elena Ceauşescu mai 1968 București România

Nicolae Ceauşescu și Elena vizită în Germania împreună cu președintele Gustav Heinemann și soția sa Hilda Heinemsrc.12 august 1972

CEAUȘESCU ÎNTRE REGINE ȘI PRINȚESE

NICOLAE CEAUȘESCU ÎN VIZITĂ LA PRINȚESA SONJA A NORVEGIEI

Președintele Ceaușescu, Regina Juliana și Prințul Bernhard pleacă de la Palatul din Piața Dam, 13 aprilie 1973 Amsterdam Olanda

Ceauşescu vizitează compania franceză de aviaţie Sud Aviation la Toulouse împreună cu soţia sa Elena. Fotografie, 18 iunie 1970.

PREȘEDINTELE ROMÂNIEI NICOLAE CEAUȘESCU: 11 IULIE 1965- 25 DECEMBRIE 1989 ORA 14:50

Maricica Puică: În 84′ a fost o decizie curajoasă a lui Ceauşescu. „Vă daţi seama că noi eram controlaţi de ruşi și Ceauşescu a avut un curaj fantastic.” „Cred că noi, sportivii, ar fi trebuit să-l fi iertat pe Ceauşescu!”

Valentin Ceauşescu alături de Regele Olav V 12 noiembrie 1980 Oslo Norvegia

Nicolae Ceauşescu Ministru adjunct al Forțelor Armate ale României, generalul de brigadă Nicolae Ceaușescu a zburat la Ulaanbaatar pentru a sărbători aniversarea Revoluției Populare Mongole din iulie 1950.

Andreea Marin

Elena Ceaușescu a cucerit-o pe Alina Ionescu cu dressingul

NICU CEAUŞESCU. "NADIA COMĂNECI MÂNCA CU LINGURIȚE SUFLATE CU AUR"

MATILDA COJOCĂRIȚA: LUI CEAUŞESCU ĪI PLĂCEA MUZICA, ȘTIA TOATE VERSURILE MELODIILOR ȘI LE CANTA ODATĂ CU MINE

Statistică

La începutul anilor ’70, Nicolae Ceauşescu a început să bată la uşile marilor trusturi financiare din lumea capitalistă, în căutarea resurselor pentru dezvoltarea industriei. Bancherii nu au fost aşa amabili cu liderul român precum politicienii occidentali

CEAUȘESCU LA ÎNCOLȚIT PE HRUŞCIOV

Elena Ceausescu was born on January 7, 1916 in Petresti, Dambovita

Elena Ceausescu împreună cu regina Silvia 1981 Stocholm

Elena Ceausescu împreună cu Kurt Waldheim

MINUTES OF CONVERSATION OF THE SEPERATE DISCUSSION BETWEEN NICOLAE CEAUSESCU AND ANWAR EL-SADAT, IN CAIRO, 6 APRIL 1972

ION ILIESCU MINISTRUL TINERETULUI

CEAUŞESCU MEDIATOR IN ORIENTUL MIJLOCIU

Blogroll

De vizitat....

Cele mai bune articole și pagini

Statistici blog

Siite

Nicu Ceauşescu

Cele mai bune articole și pagini

Ceauşeştii

Statistici blog actualizat la 60 secunde

Originile Elenei Ceauşescu

Abonează-te la blog prin email

General Locotenent Nicolae Ceauşescu

AUTENTIFICARE LOGOUT

Calendar