DOCUMENT – Nicolae Ceauşescu dorea nici mai mult, nici mai puţin decât anularea Pactului Ribbentrop-Molotov

Petru Lucinschi (1993-1996 – preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova. 1996-2001 – preşedintele Republicii Moldova) şi Nicu Ceauşescu  august 1975.

Oamenii din Basarabia nu au avut posibilitatea să ia o decizie cu privire la soarta lor. Nici în 1940, nici în 1944. Până şi în 1989, din punctul de vedere al lui Nicolae Ceauşescu, revenirea Basarabiei în graniţele româneşti trebuia să se producă în mod automat pur şi simplu prin anularea Pactului Ribbentrop-Molotov. Fostul dictator al României rămâne un dictator, însă documentele dovedesc faptul că el se gândea la Basarabia şi nu era un comunist dogmatic înfeudat Moscovei, ba chiar dimpotrivă. Românii de aici au supravieţuit fără sprijin din afară – sau cu un sprijin minim.

Nicolae, Nicu si Elena Ceausescu, la aeroportul de la Chisinau 1 august 1975

Cel mai spectaculos document ieşit la iveală cu referire la relaţiile dintre România şi Basarabia în perioada comunistă mi se pare a fi stenograma Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român din 13 noiembrie 1989. În ea, Nicolae Ceauşescu pune toate cărţile pe masă şi se referă direct la Basarabia ca la un teritoriu românesc ocupat de sovietici.

Ceauşescu îşi începe prezentarea, referindu-se la „evenimentele” de la Chişinău din anul 1989 şi spune: „Am atras atenţia tovarăşilor că trebuie să le publicăm în presă” (deşi Ceauşescu dorea şi cerea să fie publicate la Bucureşti detalii despre evenimentele din stânga Prutului, totuşi, presa nu o făcea – semn că ceva nu funcţiona). Apoi urmează fraza-cheie a stenogramei: „Problema Basarabiei este legată de acordul cu Hitler, adică de Uniunea Sovietică şi Hitler. Anularea acestui acord, în mod inevitabil, trebuie să pună şi problema anulării tuturor acordurilor care au avut loc… inclusiv să se soluţioneze în mod corespunzător problema Basarabiei şi Bucovinei de Nord. Va trebui să discutăm în Uniunea Sovietică această problemă în perioada următoare”. Ceauşescu dorea nici mai mult, nici mai puţin decât anularea Pactului Ribbentrop-Molotov şi unirea Basarabiei cu România – ce alt sens ar putea avea expresia „să se soluţioneze în mod corespunzător”?

Nicolae, Nicu si Elena Ceausescu, la aeroportul de la Chisinau 1 august 1975

După ce tratează în alte câteva fraze chestiunea tezaurului românesc furat de sovietici, Ceauşescu revine la Basarabia, afirmând referitor la basarabeni: „Sunt români şi nu-i lasă să folosească limba pe care o doresc ei şi, cel puţin în prima etapă, să se asigure legături corespunzătoare între Moldova şi România. Sigur, nu dorim acum să ridicăm într-o formă schimbarea imediată a graniţelor, dar soluţionarea acestei probleme trebuie gândită şi trebuie s-o discutăm”. Motivarea lui Ceauşescu în această atitudine: „Aici nu este vorba despre existenţa unei naţionalităţi sau a unor oameni care sunt de origine română şi se găsesc în Uniunea Sovietică… Ci este vorba despre o parte a României, care a fost cedată datorită Acordurilor cu Hitler”. Aceste idei ale lui Nicolae Ceauşescu faţă de Basarabia au fost aprobate imediat de doi dintre participanţii la această şedinţă: Manea Mănescu şi Gogu Rădulescu.

Intenţia lui Ceauşescu de a pune în discuţie chestiunea Basarabiei în termenii reunificării cu România este dincolo de orice îndoială. Cât şi ce ştia Nicolae Ceauşescu despre evenimentele de la Chişinău din cursul anului 1989? Doar arhivele secrete pot răspunde la această întrebare şi cel mai probabil peste mulţi ani de acum înainte. Ce şi cât ştiau sovieticii despre intenţiile lui Ceauşescu? Vezi răspunsul la întrebarea anterioară… Cu o mică remarcă: Gogu Rădulescu a fost suspectat şi urmărit de Securitate ca agent sovietic.

Ivan Ivanovici Nicolae Ceausescu, Elena si Nicu Ceausescu Chisinau 1975

Mai avem în spaţiul public un document cert: stenograma discuţiei dintre Nicolae Ceauşescu şi Mihail Gorbaciov din 4 decembrie 1989 – la puţin mai mult de două săptămâni de la decizia lui Ceauşescu de a ridica chestiunea Basarabiei şi cu două săptămâni înainte de izbucnirea Revoluţiei române. Textul acestei stenograme nu conţine nicio referire la Basarabia. Este o continuă înfruntare între Ceauşescu şi Gorbaciov pe toate temele posibile, de la cooperarea dintre partidele comuniste (aici Ceauşescu propunea un comitet de iniţiativă pentru pregătirea unei conferinţe generale din care să nu facă parte sovieticii!) până la politica internă şi pacea mondială. Asupra niciunei chestiuni nu s-a căzut de acord. Ceauşescu lansa săgeţi şi acuzaţii mascate, Gorbaciov răspundea ironic. Dar textul stenogramei nu conţine nicio referire la Basarabia – şi greu de crezut că Ceauşescu s-a abţinut asupra acestei chestiuni. Cel mai probabil, a existat un dialog pe această temă, însă doar participanţii (sau martorii, dacă ei au fost) pot confirma. Îndrăznesc să mă gândesc la posibilitatea ca violenţa revoluţiei de la Bucureşti şi execuţia lui Ceauşescu să se datoreze în mare măsură problemei basarabene…
––
Prin anii ’80: la o masă încărcată şedeau alături Petru Lucinschi şi Nicu Ceauşescu, fiul lui Nicolae Ceauşescu. Tineri şi frumoşi amândoi, zâmbindu-şi unul celuilalt, Nicu Ceauşescu – uşor occidental, cu helancă pe gât şi sacou, perciuni şi părul ceva mai lung în conformitate cu canoanele modei de pe atunci, Petru Lucinschi – tuns scurt, la costum cu cravată, în stilul neutru al activiştilor de prin tot blocul sovietic.

Autor:  George Damian – Timpul.md

Stenograma Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român din 13 noiembrie 1989.

În şedinţa Comitetului Politic Executiv de la 13 noiembrie 1989, Nicolae Ceauşescu a propus un subiect neobişnuit dezbaterii plenului – „probleme legate de Moldova sovietică”.

Criticat tot mai des de Mihail Gorbaciov pentru faptul că nu era adept al Peres­troicii, secretarul general al PCR încerca să intimideze conducerea sovietică prin readucerea în dezbatere a Pactului Hitler-Stalin din 1939 şi statutului etnicilor români dintre Prut şi Nistru.

În cadrul discuţiei, Ceauşescu a făcut un istoric al convorbirilor sale cu li­derii de la Kremlin pe tema Basarabiei, din care reieşea că Gorbaciov era la fel de „refractar” ca şi Hruş­ciov sau Brejnev.

● Tov. Nicolae Ceauşescu: Vreau să ridic, în faţa Comitetului Politic Executiv, încă o problemă, care nu urmează s-o punem în Congres, nici public, deocamdată, dar faţă de care trebuie să adoptăm o poziţie mai clară. Este vorba despre probleme legate de Moldova sovie­tică.

Aţi citit cu toţii informaţiile şi ce se întâmplă acolo. Am atras atenţia tovarăşilor că trebuia să le publice în presă şi va trebui să publicăm, dar noi nu putem să nu luăm nici un fel de poziţie în această problemă, având în vedere în primul rând, că problema Basarabiei este legată de acordul cu Hitler, de acordul dintre Uniunea Sovietică şi Hitler. Anularea acestui acord, în mod inevitabil, trebuie să pună şi problema anulării tuturor acordurilor care au avut loc, inclusiv să se soluţioneze, în mod corespunzător, problema Basarabiei şi Bucovinei de Nord.

Va trebui să discutăm în Uniunea Sovietică această problemă în perioada imediat următoare.
De altfel, în timpul lui Hruşciov am mai discutat această problemă. Când ne-am întors din China, în martie 1964, ne-am întâlnit cu el. Şi, între alte probleme, legate de relaţiile cu China, am discutat şi problema Basarabiei. El nu a respins-o, dar am convenit, de altfel, să se întâlnească delegaţiile celor două partide – şi s-au întâlit -, dar au intervenit probleme cunoscute în legătură cu Hruşciov şi nu s-a făcut nimic. Asta a fost.

În 1965 în întâlnirea pe care am avut-o cu Brejnev, am discutat, de asemenea, problema aurului şi a tezaurului nostru, pe care România îl are în Uniunea Sovietică şi despre care există un decret semnat de Lenin, prin care se spune că aparţine poporului român şi că va fi restituit atunci când în România va fi pu­terea muncitorilor şi ţăranilor.

Am întrebat, sunt şi ste­no­gra­mele, dacă consideră că în Ro­mânia nu este încă puterea muncitorilor şi a ţăranilor?! Sigur, atunci a avut o poziţie favorabilă Sealeapin, care a spus că tovarăşii români au dreptate, dar trebuie să se analizeze şi să vedem cum să soluţionăm această problemă. Ceilalţi, inclusiv Brejnev au spus că aurul s-a pierdut. Pe mine nu mă interesează că s-a pierdut sau ce au făcut cu el, pentru că la un moment dat, ne-au spus că l-au luat „albii”.

● Tov. Elena Ceauşescu: Albii erau tot acolo.

● Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu mă interesează cine l-a luat.

● Tov. Elena Ceauşescu: Să ne dea de la ei.

● Tov Nicolae Ceauşescu: Pe noi nu ne interesează asta.
În primul rând că Lenin a semnat acest decret în 1921, după ce s-a terminat cu albii. Este adevărat că nu am mai reluat această discuţie.

Am vrut, la un moment dat, să discutăm această problemă şi cu Mihail Gorbaciov, dar nu au fost condiţii şi am spus s-o lăsăm ceva mai târziu. Sigur, într-o formă sau alta va trebui să reluăm şi problema Basarabiei.

Trebuie oricum să ridicăm pro­blema populaţiei din Republica Mol­dovenească, în concordanţă cu constituţia sovietică şi cu ceea ce afirmă acum ei. Trebuie să le asi­gure folosirea limbii, să le asigure, pentru că ei sunt o republică, sunt un popor. Ei însuşi (sic!) spun că sunt un popor moldovenesc. Sunt români şi nu-i lasă să folosească limba pe care o doresc ei şi, cel puţin, în prima etapă, să se asigure legături corespunzătoare între Moldova şi România.

Sigur, nu dorim acum să ridicăm, într-o formă schimbarea imediată a graniţelor, dar soluţionarea acestei probleme trebuie gândită şi trebuie s-o discutăm. Să avem în vedere, în primul rând să publicăm poziţiile care sunt, mai cu seamă că ei le pu­blică şi să avem lunile următoare o discuţie specială pe această pro­blemă.

De altfel în 1970-1975 am avut câteva discuţii cu secretarul cu pro­blemele internaţionale de atunci – Katuşev – trimis de conducere, prin care ne cereau ca noi să recu­noaştem în mod deschis, că Basarabia este a lor.

● Tov. Elena Ceauşescu: Asta nu se poate niciodată.
● Tov. Nicolae Ceauşescu: În programul partidului avem o referire generală şi am spus că nu vom putea să recunoaştem. Una este problema graniţelor, ca rezultat al forţei, dar alta este să recunoaştem că poporul moldovenesc este un popor care nu are strânse legături cu poporul ro­mân, este un nonsens. Aceasta ar fi o altă problemă. Sigur punându-se problema anulării înţelegerii cu Hitler, este evident că în mod cores­punzător intervine şi aici anularea. Noi vrem ca după Congres să avem o discuţie pe această problemă, pentru că nu se poate să acceptăm această situaţie şi felul cum ei acţionează.

Vin şi fac o plenară şi anunţă că vor să îndrepte lucrurile, ce a fost în trecut, dar de fapt adoptă măsuri mai brutale decât în trecut şi continuă să-i împiedice să-şi pună în valoare problemele lor.

Asta ar fi o altă problemă pe care am vrut s-o ridic în Comitetul Politic Executiv şi este de fapt o problemă strict internă, dar am vrut să vedem care este părerea Comitetului Politic Executiv în această problemă.
Dacă sunteţi de altă părere, vă rog spuneţi?

● Tov. Gheorghe Rădulescu: Este foarte bine cum aţi propus.

● Tov. Manea Mănescu: Asta este realitatea şi nu se poate altfel.

● Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci sun­teţi de acord?
(Toţi tovarăşii sunt de acord.)
Aici nu este vorba despre existenţa unei naţionalităţi, sau a unor oameni care sunt de origine română şi se găsesc în Uniunea Sovietică, ci este vorba despre o parte a Ro­mâ­niei, care a fost cedată datorită acordului cu Hitler. Cum s-au publicat aceste acorduri în altă parte va trebui să le publicăm şi noi. S-au publicat şi în Uniunea Sovietică.

I-am spus şi lui Matei şi lui Olteanu, pentru că este legat şi de partea internaţională – i-am chemat pe amândoi pentru că, şi din punct de vedere internaţional, trebuie să lucreze împreună. Să publicăm aceste probleme, aceste acorduri, pentru că acolo se spune foarte clar că Uniunea Sovietică manifesta interes – asta este formula, în acordul semnat aparte, nu numai în acordul general, în care se pune că Uniunea manifesta interes faţă de Basarabia şi Bucovina. Este vorba de acordul dintre Molotov şi Ribbentrop şi unde se spune că Germania nu are interes şi nu are obiecţiuni faţă de acest lucru.

Un asemenea punct este şi în legătră cu Polonia, că în problema Poloniei şi Uniunea Sovietică ma­nifesta anumite interese, adică îm­părţirea Poloniei.
În realitate, de fapt, sovieticii au vrut să depăşească înţelegerea cu Hitler şi au cerut iniţial întreaga Bucovină şi Hitler s-a opus „ne-am înţeles numai atât”.

● Tov. Ion Stoian: Toate acestea sunt în stenogramele lui Hitler.

● Tov. Nicolae Ceauşescu: Este un protocol semnat de ministrul Afa­cerilor Externe de atunci al Ro­mâ­niei.

● Tov. Elena Ceauşescu: Şi ne-au luat şi Insula Şerpilor.

● Tov. Nicolae Ceauşescu: Acestea ar fi unele probleme interne ale României, pe care trebuie să le avem în vedere.
În legătură cu Raportul, în conti­nuare, este prezentată poziţia Ro­mâ­niei în problemele inter­na­ţio­na­le, în care reluăm problema distru­gerii armelor nucleare şi am introdus aici că ţările europene trebuie să realizeze un acord pentru înfăp­tui­rea până în 1995 a distrugerii ar­melor nucleare din Europa, având în vedere că folosirea lor ar duce la distrugerea întregii Europe, în cadrul măsurilor generale de distrugere a armelor nucleare.