Sări la conţinut

Mihaela Moraru-Ceausescu: „De fapt, soarta Romaniei si a lui Ceausescu s-a hotarat in afara granitelor si s-au gasit oameni aici care sa puna aceasta hotarare in aplicare”

februarie 1, 2009

Mihaela Moraru-Ceausescu

Știam ca a avut loc un complot, nu era vorba de nemulțumirea populației! Revoluția în Románia nu a fost o revoluție spontană, și nu nemulțumirea și traiul greu au dus acolo, asta este părerea mea clară! Pentru că acum lumea o duce și mai greu și nici nu putem vorbi in următorii zeci de ani de vreo revoluție! Nu despre greutățile prin care trecea poporul este vorba, ci despre faptul că soarta lui Ceaușescu era hotărâtă oricum, iar aceasta revoluție a fost pregătită ca orice revoluție! Si revoluția bolșevică din 1917 a fost pregătită, nici Lenin nu a fost chiar așa, o emanație a momentelor!

ELENA ȘI MARIN CEAUŞESCU CU MIHAELA CEAUŞESCU

Mihaela Moraru-Ceausescu, conf. univ. dr. la Facultatea de Filologie a Universitatii Bucuresti, specialista in civilizatia si cultura rusa si autoare a unor apreciate carti in domeniu, face dezvaluiri despre viata familiei Ceausescu, despre revolutia din decembrie 1989 si despre personajele importante ale acesteia, in avanpremiera la volumul sau autobiografic „Nu regret, nu ma jelesc, nu strig“, care urmeaza sa apara in curand.

Mihaela Ceauşescu la starea civila

Mihaela moraru-ceausescu; era diabolică Elena Ceaușescu, era un om mai exigent și avea standarde foarte înalte. Ea se ținea de mână cu mama și spunea: Cum nu avem noi noroc cu copiii ăștia. Uită-te ce ne fac. 

Marin Ceauşescu, Zoia și Andruţa Ceauşescu
SURSA: MARIUS MIOC
Zoia Ceauşescu și Mihaela Ceauşescu


Mihaela Moraru-Ceausescu, conf. univ. dr. la Facultatea de Filologie a Universitatii Bucuresti, specialista in civilizatia si cultura rusa si autoare a unor apreciate carti in domeniu, face dezvaluiri despre viata familiei Ceausescu, despre revolutia din decembrie 1989 si despre personajele importante ale acesteia, in avanpremiera la volumul sau autobiografic „Nu regret, nu ma jelesc, nu strig“, care urmeaza sa apara in curand.
Mihaela Moraru – Ceausescu este nepoata lui Nicolae Ceausescu. Tatal sau, Marin Ceausescu, cel mai varstnic dintre fratii Ceausescu, a fost, timp de 17 ani, seful Misiunii Economice a Romaniei la Viena. A fost numit intr-un post aparent banal, care necunoscatorilor nu le spune mare lucru. Capitala Austriei este, de zeci de ani, locul unde se innoada retele ale spionajului mondial in paralel (de multe ori in „conlucrare“) cu filierele „afacerilor speciale“ – de la comertul cu arme pana la „schimbul“ de informatii „fierbinti.“ Iar Nicolae Ceausescu era cunoscut si ca un „negustor versat“. Marin Ceausescu a fost gasit spanzurat, in decembrie 1989, in subsolul cladirii Misiunii din Viena. Cu siguranta, el stia aproape totul despre „conturile presedintelui“ ale caror valori ar putea fi regasite intr-o buna masura in averile unor „magnati“ de azi.

SHIMB DE LOCUINTA CU MADALIN VOICU

Cum ati trait revolutia din decembrie 1989?

Marin Ceausescu sotia sa si Mihaela

Sigur ca eu am perceput evenimentele din 1989 cu totul altfel decat alte persoane. 21 decembrie a fost poate ziua cea mai inspaimantatoare pentru mine personal. A fost ziua in care am plecat de acasa, stateam pe Toamnei colt cu Eminescu, unde acum sta Madalin Voicu. Am facut schimb de locuinta de bunavoie, desi s-a speculat foarte mult pe aceasta tema: nu m-a prins el la stramtoare, eu l-am rugat foarte mult sa facem un schimb de locuinta, casa era mare in sensul ca avea cinci camere, eu fiind singura, doar cu cele trei fetite ale mele, si imi era teama. In ’90, aveam semnale ca vom fi mutate. Si atunci am facut un schimb cu Madalin Voicu, m-am dus in apartamentul lui de patru camere din Dorobanti si am zis sa stea un prieten in casa in care mi-am crescut fetele. Cu asta asta inchei paranteza, pentru ca s-a scris foarte mult, toata lumea a dat in Madalin Voicu ca el ar fi speculat momentul si ne-ar fi luat casa – nu este adevarat! Deci, in 21 decembrie deja incepusera sa vina diferite persoane, au inconjurat casa si au aruncau cu sticle incendiare. Mai am si acum o hartie cu „Jos criminalul“. Mi-am dat seama ca nu mai pot ramane acolo, eram singura, eram deja in divort cu Petre Moraru. Fetele mele erau oarecum raspandite. Cea mare, Andreea, avea 12 ani, era intr-o tabara particulara la Baia Mare, unde a si fost arestata, pe 22 decembrie 1989, si de care n-am stiut foarte mult timp nimic. Celelalte doua fetite erau la fosta mea soacra, desi eram in divort cu Petre Moraru, realtiile erau foarte bune, deci erau la mama lui la Cluj. De aceea, ele nici n-au traversat aceasta perioada atat de critic cum a traversat-o cea mare!

NOAPTE DE COSMAR IN BISERICA

Cum au arestat-o, ce pericol reprezenta o fetita?
Era intr-o tabara particulara, organizata de o doamna din Bucuresti, impreuna cu vreo 15 copii, undeva intr-o comuna de langa Baia-Mare. Ceilalti copii s-au intors atunci impreuna cu acea doamna, iar eu n-am stiut nimic de copilul meu! Femeia n-a putut sa-mi spuna decat ca fata mea a fost arestata! Ulterior, din cate am putut afla eu de la fetita mea, mi-a povestit ca a venit Militia si a luat-o din tabara si a dus-o la postul din comuna respectiva spunand „Dati-ne naparca lui Ceausescu!“ Expresia asta a retinut-o ea extraordinar de corect si a si marcat-o! Dar preotul din sat, care probabil avea autoritatea unui cleric, s-a dus la seful postului si le-a spus: „Dati-mi mie copilul!“ A luat-o pe Andreea la el, in casa parohiala, dar noaptea, pe la 11, au venit „spirite inflacarate“, oameni beti, asa-zisii revolutionari, care i-au inconjurat casa si i-au urlat: „Parinte, daca nu ne dai fata, iti dam foc casei!“ Atunci, parintele i-a spus Andreei: „Uite, o sa te duc in biserica si te inchid acolo toata noaptea, tu o sa te rogi acolo si nu o sa ti se intample nimic rau! Trebuie sa-i las sa controleze casa pentru ca sunt momente cand oamenii sunt dezlantuiti, cand necuratul isi baga coada!“ I-a explicat asa, pe intelesul ei de copil! A luat-o, a ascuns-o in biserica, care era foarte aproape de casa, unde a stat toata noaptea! „Nu pot sa aprind luminile, trebuie sa fie intuneric“, i-a spus preotul. A si intrebat-o daca stie sa se roage si copilul a spus nu, era si ea pionier cum erau toti! Si a stat si s-a rugat, cum a invatat-o preotul! Dimineata pe la 5, nu se luminase bine, a venit altcineva, ea crede ca a fost cantorul bisericii, deci cineva apropiat preotului, care a dus-o la gara…

PREOTUL SALVATOREra preot ortodox?

Nu, era catolic, pentru ca ea ii spunea „monseniore“, atat isi aminteste: toata lumea ii spunea monseniore si i-a zis si ea monseniore. Nu stiu cine este, tare mult as vrea sa stiu cine este. Nu mai stiu nici comuna, pentru ca doamna aceea, Ieseanu se numea, care organiza taberele nu a mai vorbit niciodata cu noi, nu am mai dat de ea! Deci, cantorul a luat-o de manuta, a dus-o la gara, i-a platit biletul pana la Bucuresti si a urcat-o in tren. 23 de ore a facut cu trenul, 13 ore faci oricum de la Baia Mare, dar 10 ore au fost in plus pentru ca erau evenimentele. Imi povestea ca ii era tare frica sa nu fie recunoscuta de cineva, desi ea nu seamana decat cu tatal ei, dar absolut cu tatal ei, si n-are nici cea mai mica trasatura din familia Ceausescu. Oricum, n-ar fi putut s-o recunoasca cineva, pentru ca nici pe mine nu m-ar fi recunoscut cineva. Dar ii inteleg sentimentul, pentru ca si eu, in primele zile postrevolutionare, mergeam cu caciula trasa pe sprancene si cu teama ca m-ar putea recunoaste cineva! Cand a ajuns in Bucuresti, dupa 23 de ore, pe 24 decembrie, in Gara de Nord se tragea, noroc ca erau gloante oarbe! Copilul s-a speriat ingrozitor, cineva i-a spus: „Dar tu n-ai mama?!“ Si a sunat de la un telefon public la numerele pe care le stia si ea din memorie!

ASCUNSA DOUA SAPTAMANI
A sunat la noi acasa, dar eu nu mai eram, eram deja la familia maestrului Ion Voicu, a sunat la mama mea, dar si mama era ascunsa, a sunat la bunicii ei paterni care nici ei nu erau acasa, numarul tatalui ei nu-l cunostea, decat pe cel de la serviciu, dar nu a raspuns nimeni! A stat ea vreo trei ore in gara, pana si-a amintit, in sfarsit, numarul de telefon al lui tanti Anisoara: este unguroaica, Aniko Andrasz, cea care mi-a crescut mie copiii si care deja avea atunci vreo optzeci de ani, care plecase de la noi pentru ca era batrana si foarte bolnava. A sunat-o pe tanti Anisoara care a venit si a luat-o din gara. Andreea si-a petrecut doua saptamani in garsoniera lui tanti Anisoara din Pantelimon. A stat la tanti Anisoara pana pe 12 ianuarie ’90, cand am venit eu acasa. Pe toata perioada asta n-am stiut ce se intampla cu copilul meu, daca mai traieste sau nu, pana in 12 ianuarie, cand, cu armata, cu reprezentantii procuraturii si ai militiei, m-am intors la mine acasa, in Toamnei, unde ne-au desigilat casa si, dupa o lunga si foarte simpatica perchezitie, m-au lasat sa intru.

PERCHEZITIA

De ce spuneti ca a fost simpatica perchezitia?

Cei de la procuratura au facut o perchezitie metodica, mobila cu mobila, vaza cu vaza, dar n-au fost impresionati decat de lenjeria mea intima, pentru ca in rest n-aveam decat un televizor, un video, n-au fost impresionati nici de mobila, noi fiind tineri aveam o mobila oarecare, n-aveam valori. Dar au fost impresionati de lenjeria mea intima, mai ales de cele 50 de perechi de ciorapi, ei nestiind ca in strainatate daca cumperi 12 perechi de dresuri este mult mai ieftin si aveam parintii la Viena care imi trimiteau… Chiar tin minte ca m-a intrebat unul: ce faceati cu atatia chiloti, ciorapi si sutiene, ii vindeati?! I-am raspuns ca nu, dar acum mi-ati dat o idee, as putea sa ma ocup de asa ceva!!! Ce cautau de fapt? Arme si diverse valori, dar nu au gasit nimic pentru ca nu existau!

STAM CA ASUPRA NOASTRA SE VA ABATE CEVA GRAV

Sa revenim la ziua de 21 decembrie! Deci, pe 21 decembrie 1989 a fost cea mai groaznica zi din viata mea, pentru ca eu am plecat de una singura de acasa, pe strazi. Am vorbit la Cluj, la telefon, cu fosta mea soacra si am aflat ce fac celelalte doua fetite ale mele, am rugat-o sa aiba grija de ele, pentru ca eu presimteam ca se intampla ceva inca din 17-18 decembrie… De ce? Vorbisem la telefon cu Tiberiu Ceia, care e timisorean si cu care eram prietena, cum sunt si cu Ghita Turda, cu fratii Pana… L-am sunat pe Tibi Ceia si l-am intrebat ce e acolo, la Timisoara. El ne-a zis, foarte speriat: „Este jale aici!“ Eu totusi demult simteam ceva si stiam ca nu se poate sa nu se intample ceva, nu chiar de proportiile evenimentelor care au fost, dar stiam ca se va abate asupra noastra ceva grav! De unde stiati? Chiar cu mai mult timp inainte stiam ca soarta noastra va fi destul de cruda…

Stiati de nemultumirile populatiei?
Stiam ca a avut loc un complot, nu era vorba de nemultumirea populatiei! Revolutia in Romania nu a fost o revolutie spontana, si nu nemultumirea si traiul greu au dus acolo, asta este parerea mea clara! Pentru ca acum lumea o duce si mai greu si nici nu putem vorbi in urmatorii zeci de ani de vreo revolutie! Nu despre greutatile prin care trecea poporul este vorba, ci despre faptul ca soarta lui Ceausescu era hotarata oricum, iar aceasta revolutie a fost pregatita ca orice revolutie! Si revolutia bolsevica din 1917 a fost pregatita, nici Lenin nu a fost chiar asa, o emanatie a momentelor!

COMPLOTUL SI INTALNIRILE DE LA COMANA

Toate revolutiile sunt pregatite si stiam de la Nicu Ceausescu, varul meu, vorbisem cu el despre complotul generalilor, care avusese loc, in care fusese implicat si generalul Militaru, stiam despre intalnirile de la Comana, n-o sa spun ce-i cu Comana, cine citeste stie despre ce e vorba! Intalnirile de la Comana, comuna din Giurgiu? De la Comana, atat este suficient!

Va referiti la intalnirile de la Comana, unde aveau case de vacanta Gogu Radulescu, batranul si influentul membru al CPEx, prietenul si ocrotitorul unor literati si artisti, poeta  Ana Blandiana si alte personalitati?

Da, printre altii este vorba si de ei!

De unde aveati aceste informatii?

Aveam si din alte surse aceste informatii, dar cele mai multe erau de la Nicu Ceausescu si le stiu si de la tata, care sigur ca avea si el informatiile lui, chiar daca era la Viena. Acolo la Comana nu se desfasurau intalniri si sezatori literare… Sa trecem peste episodul Comana. Stiam despre astea, stiam ca, cum se spune, „romani, vi se pregateste ceva!“ Stiam ca va trebui sa aiba loc si la noi o schimbare dar, va repet, revolutia nu a avut loc pentru ca poporul era nemultumit! Poporul era, intr-adevar, nemultumit si este si acum nemultumit, revolutiile insa au o altfel de soarta, sunt bine organizate!

De catre cine?
Exista si organizare externa, si organizare interna! De fapt, soarta Romaniei si a lui Ceausescu s-a hotarat in afara granitelor si s-au gasit oameni aici care sa puna aceasta hotarare in aplicare.

MARIN: „NICULE, TREBUIE SA TE RETRAGI, E ULTIMUL MOMENT!

Ceausescu era constient ca i se pregateste ceva?

S-a asteptat vreo clipa ca va sfarsi in fata plutonului de executie?

Nu. Cred ca pana in ultima clipa nu s-a asteptat ca va sfarsi in fata plutonului de executie. Eu nu am avut nici o convorbire directa cu el. Dar tatal meu – asta e un lucru pe care ma bazez foarte mult – cand a venit in noiembrie 1989 pentru congresul al XIV-lea, a vrut sa intre la fratele lui, presedintele. Si chiar daca suna bizar, i-a fost foarte greu sa intre la fratele lui. Ceausescu era deja izolat, se formase in jurul lui un fel de scut din oamenii si colaboratorii lui care il izolau, pana chiar si de fratii lui! Tatal meu, care era cel mai mare dintre frati, a trebuit sa incerce, timp de o saptamana, sa intre la el! De cate ori dadea telefon i se spunea, evident, politicos, ca „Tovarasul doarme“. S-a dus de vreo trei ori la poarta din Primaverii 50: „Tovarasul doarme, Tovarasul se odihneste, reveniti!“ In sfarsit, pana la urma a intrat si i-a spus ca are informatii si din Austria, dar si din alte parti ca se pregateste ceva, i-a spus tot si l-a sfatuit ca la congresul al XIV-lea sa se retraga, pentru ca altfel va fi rau! I-a spus clar: Nicule, si-au bagat coada si rusii si americanii, trebuie sa te retragi, e ultimul moment, altfel va fi vai de noi, familia, si va fi vai de tine!“

„BAZACONII. ESTI RUPT DE REALITATILE ROMANESTI“

Si reactia lui Ceausescu care a fost?

Tata povestea ca aproape ca l-a dat afara! I-a zis:“Ia lasa-ma in pace, nu veni tu acum cu tot felul de bazaconii! Ai stat 17 ani in Austria si deja esti rupt de realitatile romanesti! Astea sunt niste aberatii, ai citit prea multe romane politiste si de spionaj! Tovarasii stiu mai bine!“ Si, cum s-a dovedit, „tovarasii“ stiau foarte bine: unii deja se pregatisera sa-l tradeze, altii l-au tradat pe loc, din lasitate! Dar majoritatea erau deja pregatiti, erau deja organizati! El n-a crezut ca i se poate intampla asa ceva, chiar daca a avut informatii! (va urma)

NICI DE NICU N-A TINUT SEAMA

 „Chiar si Nicu Ceausescu mi-a spus, de multe ori, ca i-a spus, in discutii particulare, despre ce auzea ca se intampla! Nu a vrut sa ia in seama nimic din toate acestea! Sigur, el era si bolnav si poate cei 25 de ani de cand se afla la putere isi pusesera amprenta asupra lui! Eu am sustinut ca opt ani de conducere sunt suficienti! Ganditi-va ca daca unchiul meu, din 1965, cand a venit la putere, ar fi stat opt ani la conducere si ar fi renuntat apoi, ar fi ramas un erou al Romaniei! Fusese anul 1968, cand el a fost foarte apreciat! In 25 de ani de detinere a puterii supreme cred ca pierzi legaturile cu realitatea si te cuprinde megalomania, care este chiar o boala! Incepi sa te crezi stapanul lumii!
2004-11-01 10:12:10

Nu regret, nu ma jelesc, nu strig
Mihaela M. Ceausescu m fost şi rămân mereu nepoata lui Nicolae Ceauşescu
„Hai, judecă-mă, hai, pedepseşte-mă
cu nepăsarea ta, oarecare, din ce în ce cum sunt mai bolnav de vini imaginare.“
(N. Stănescu)Cnd l-am văzut prima dată pe unchiul meu, Nicolae, eu aveam vreo patru ani şi el spre patruzeci. Mi-a plăcut foarte mult şi pentru un timp el a devenit unchiul meu preferat. Mult mai târziu am aflat că a ajuns Preşedinte.

Mi-a părut tare rău pentru el. La început, copil fiind, m-au impresionat la el haina militară (de altfel îi venea şi foarte bine) şi părul foarte bogat şi ondulat.Era şi extrem de jucăuş, tot timpul se juca cu mine şi mă tachina să-i spun poezie în limba cehă. Eu, deşi la momentul primei întâlniri, abia făceam un an de când plecasem cu părinţii la Praga, unde tata ocupa un „modest loc de consilier“ în cadrul Agenţiei Economice, o rupeam deja binişor pe „străineşte“.

Ulterior, cunoştinţele mele de cehă şi apoi de rusă au devenit un fel de „cal de bătaie“ pentru unchiul meu. Vorbeam amândoi ruseşte, eu corectându-l la tot pasul (de, „calităţile“ mele de dascăl începeau să-şi arate colţii) şii recitam cu convingere şi „talent“ toate resursele mele în domeniul poeziei şcolare. Uneori, în scurtele noastre vacanţe (obişnuiam să venim în fiecare an, eu şi cu mama în România, şi prima vizită era întotdeauna la unchiul Nicolae), mergeam cu toţii la munte şi pe atunci nici unchiul şi nici mătuşa nu mă speriau prea tare, eu percepându-i ca pe nişte simple rude apropiate, şi nici verii mei nu mă atrăgeau în nici un fel, fiecare din motive diferite, iar şederea mi se părea întotdeauna prea lungă şi prea plictisitore. Trebuia să respect nişte reguli cu care nu eram obişnuită şi care îmi făceau viaţa „amară“: să nu alerg prin casă, să nu vorbesc prea tare şi, doamne fereşte, să nu sparg ceva, că altminteri mi se promiseseră câteva pedepse foarte drastice. De spart nu-mi amintesc să fi spart ceva, dar de alergat nu mă oprea nici perspectiva statului

Andruta si Alexandrina Ceausescu bunicii Mihaelei Moraru

la colţ, întrucât o singură cameră era cât curtea gradiniţei mele de la Praga. Aşa vedeam eu lucrurile pe la cinci ani, deşi mai târziu, când am început şi eu să fiu scoasă în lume, am înţeles că dimensiunile încăperilor din locuinţa proprietate de stat a unchiului meu, ajuns între timp Preşedintele României (e drept, un stat nu prea mare, dar destul de cunoscut pe atunci) erau chiar modeste în comparaţie cu cele în care se „lăfăiau“ alte persoane mai mult sau mai putin implicate în edificarea socialismului multilateral dezvoltat, risipite prin îndepărtatele judeţe ale ţării.

In primul rand, nu sunt memoriile legate de viata mea. Ce m-a determinat pe mine… Au aparut foarte multe carti despre familia Ceausescu, scrise de oameni mai mult sau mai putin avizati. Prea multe carti cu prea multe amanunte, unele neadevarate – s-au facut multe speculatii, multe minciuni, multe inventii. A fost foarte mult folclor despre familia Ceausescu. Incepand cu faptul ca Elena Ceausescu era cu un an mai mare decat sotul ei, dar a fost, de fapt, cu un an mai mica. Ca arata mai mare – asa arata toate femeile, mai rau. Ca Valentin a fost infiat – alt folclor despre familie. Mama mea a asistat la nasterea lui. Toti copiii sunt ai lor. Am considerat ca este cazul sa scriu o carte despre aceasta familie din interiorul ei. Asadar, nu este o carte autobiografica. Este o carte despre ce a insemnat sa fii nepoata presedintelui. Am vrut sa fie sub forma de spovedanie. Si nu trebuia sa astept sa imbatranesc ca s-o scriu, pentru ca toate evenimentele respective s-au petrecut si am fost si am trait acele evenimente chiar atunci. Eu am un capitol in care spun: „Am fost si raman mereu nepoata lui Nicolae Ceausescu”, nu m-am dezis niciodata.  Despre tatal meu am scris foarte multe lucruri care sper sa fi clarificat o dilema – atat cat se poate clarifica, pentru ca semnul intrebarii asupra mortii lui va ramane.
 
Si care este motivul sinuciderii sale, dupa parerea dumneavoastra?
In primul rand, cunoscandu-l bine pe tata, in al doilea rand, avand scrisoarea lui de 28 de pagini pe care eu in aceasta carte o public pentru prima data – cateva pagini, evident – parerea mea este ca el a fost impins sa se sinucida de cei din jurul lui, de fostii lui colaboratori, dupa ce a fost arestat la domiciliu, incuiat in propriul apartament si nu a avut televizor, nu a avut radio, nu a avut ziare. Si atunci toate datele l-au dus pe el la ideea ca mama mea este moarta – asa spune in scrisoare: „Nu are rost sa mai traiasca un batran de 75 de ani atata timp cand sotia lui este impuscata, iar fetele lui sunt arestate pe viata”. Lucruri total neadevarate. Tot comportamentul celor din jur… In seara zilei de 25 decembrie i s-a adus televizorul, pomeneste el in scrisoare, el scrie pe zile: 22, 23, 24… „Nu stiu ce este in tara…” Pe 26 scrie: „Acuma stiu de ce au adus televizorul, ca sa vad executia…”.
 
Cand ati primit scrisoarea?
 
In 1992, dupa ce autoritatile austriece au finalizat ancheta al carei verdict a fost: sinucidere. La aceeasi concluzie au ajuns si organele de procuratura din Romania, dupa care l-au scos de sub urmarire penala. Si eu am fost cercetata de procuratura si chiar mi s-a spus ca tatal meu a fost cercetat penal. Iar eu m-am mirat: „Bine, dar tatal meu este mort si ingropat”. Zice: „Da, dar daca va fi gasit vinovat, vei fi fiica unui tradator”. Pana la urma, s-a demonstrat ca tata nu a fost.
 
S-a speculat mult ca Marin Ceausescu a avut acces la asa-zisele „conturi ale lui Ceausescu”, le-a gestionat…
 
In general, s-a vorbit mult despre conturile lui Ceausescu si toata lumea care are putina carte stie foarte bine ca nu sunt conturile lui Ceausescu, pentru ca, daca erau conturile lui, in statul acesta democratic ar fi trebuit sa le mostenim noi, familia. Nu erau, deci, conturile lui Ceausescu, erau niste conturi pentru anumite operatiuni speciale, cum are orice stat, nu? Ca tatal meu ar fi avut acces la aceste conturi este posibil. Tatal meu era fratele presedintelui. Nu stiu daca cineva ar putea crede ca tata se ducea personal la banca si opera la aceste conturi. Conducea misiunea economica a Romaniei, era intr-o pozitie prea inalta ca sa se duca personal, sa completeze ordine de plata. Era bine urmarit in Austria, era fratele lui Nicolae Ceausescu. La conturile propriu-zise avea acces cineva mai putin vizat si mai putin cunoscut, si banuiesc cine, n-are importanta, nu vreau sa am probleme… La fel, e gresit sa se spuna ca tatal meu a facut spionaj. El a fost o persoana foarte vizibila si foarte cunoscuta in Austria, era urmarit. Ca tata dirija oarecum o retea de spionaj sau stia de existenta ei – este posibil.
 
Cu cine din familia Ceausescu ati avut relatii mai apropiate?
 
Cele mai apropiate relatii le-am avut cu varul meu Nicu Ceausescu. Asta scriu si in carte. Vorbind de generatia mea. Dar din generatia batranilor, cel mai bine m-am inteles si ma inteleg si acum cu fratele cel mai mic, Ion Ceausescu, care a fost inainte ministru-adjunct la Agricultura.
 
Au circulat zvonuri ca Nicu Ceausescu ar fi putut sa-l inlocuiasca pe tatal
sau in functia suprema in statâ
 
La fel de insistent a circulat zvonul ca dupa Ceausescu vine Iliescu – 7 ani a circulat! Toti stiam ca vine Iliescu! Dar despre asta nu vorbeste nimeni, se vorbeste despre Nicu ca un posibil succesor. Dar era imposibil, pentru ca Nicu a fost intr-un permanent conflict cu parintii. La un moment dat, au fost indepartati brutal toti prietenii lui. S-a facut vid in jurul lui si el a fost trimis la Sibiu. Era de fapt un exil pentru el, dar a luat-o in serios. Parintii au fost foarte dezamagiti de el. Si conflictul a fost permanent – si cu casatoria cu Poliana, de atunci a inceput. Relatiile au fost rele-rele, asa cum au fost relatiile mele cu tatal meu. Si Nicu, si eu am fost cu parintii intr-un vesnic razboi.
Fiica Mihaelei CEAUȘESCU
Primul soț
Nuntă

„L-am cunoscut pe Nicu în 82, când m-a ajutat cu divorţul, ne-am cunoscut mai bine în 88 când am mers la el, la Sibiu, şi ştiu foarte bine cum gândea.

M-am apropiat şi mai mult de el după 90, când l-am vizitat la Aiud. Când l-am văzut, nu l-am recunoscut. Îl văzusem în decembrie 89, iar apoi abia în 17 august 90, pentru că nu am obţinut aprobări să îl vizitez. Am făcut cerere să îl vizitez, părinţi nu mai avea, soţie nu mai avea, fraţii erau arestaţi, prietena îl părăsise. Deşi am făcut cerere, nu mi s-a aprobat pentru că nu sunt rudă de gradul întâi, dar el nu mai avea rude de gradul întâi”, a declarat Mihaela.

„M-am speriat de cum arăta” Verişoara lui Nicuşor îşi aminteşte cu groază momentele în care l-a vizitat pe acesta la închisoarea din Aiud. Ea susţine că „Prinţişorul”, altădată un bărbat robust şi în formă, era doar o umbră şi abia vorbea, punând această slăbiciune fizică pe seama sedativelor care i se administrau în închisoare. „M-am speriat de cum arăta. De fiecare dată vorbea foarte greu, ca din butoi. Am crezut că nu are chef de noi, dar el era foatre sedat. Nu aveam voie să ne apropiem, să ne atingem, chipurile să nu îi dau ceva. Vorbea foarte greu şi era foare apatic. Îl sedau cei în grija căruia se afla. Probabil i le administra spunându-i că e bine să le ia. I-au schimbat şi medicaţia.

El era bolnav dinainte, dar nu aşa cum s-a spus. S-a spus că era un beţiv ordinar şi că a murit din cauza asta. A băut, dar nu bea de dimineaţă până seara. Se spunea că de-aia a murit. În puşcărie şi în spital nu putea să mai bea, decât dacă cineva îi aducea băutură, iar dacă asta se întâmpla, cineva făcea inetnţionat, pentru că băututa şi medicamentele au efect devastator. Nicuşor credea că va fi omorât”, a continua femeia. Ceauşescu nu-l voia pe Nicuşor la cârma României, ci pe Iliescu Mihaela Moraru a încercat să demonteze şi miturile care au circulat în jurul personalităţii lui Nicuşor Ceauşescu. Aceasta spune că tot ce s-a spus despre el sunt invenţii pentru a atrage ura românilor.

Nepoata lui Ceauşescu a adăugat că dictatorul nu voia să-i predea ştacheta fiului său, aşa cum s-a spus, deroarece nu-l considera potrivit, şi că tiranul îl prefera pe Iliescu drept urmaş. „Aceste legenede au fost create pentru a se întreţine cât mai mult această ură în zilele revoluţiei. Anumite legende au apărut înainte, aşa cum apar în jurul unor personalităţi când cineva voia să îi denigreze. S-a spus de el că îşi ardea costumele după ce le purta odată, că mânca copii cruzi, sau că a violat femei. Ne era nevoie să vioelze pentru că ele cădeau ca muştele în faţa lui. Era şi frumos şi era şi fiul preşedintelui. Acestea s-au creat pentru a crea o repulsie. S-a vorbit foarte mult că el va fi urmaşul lui Ceauşescu. Că e pregătit să ia locul de preşedinte. Total neadevărat. El nu voia asta şi nici părinţii lui. În familie nu s-a discutat niciodată să fie următorul preşedinte. S-a vehiculat foarte mult numle de Iliescu, şi uite că s-a şi adeverit.

Ceauşescu ştia că nu e pregătit pentru aşa ceva. El a avut o relaţie tensioantă cu părinţii. Mutarea lui la Sibiu a fost ca să fie îndepărtat de prietenii lui”, a adăugat ea. „A fost acuzat că ar fi accidentat mortal pe cineva. Nu este adevărat. Dacă ar fi fost aşa, la cea mai mică dovadă, cineva ar fi venit cu acuzaţii în proces. Nu l-am văzut pe Nicu în cosciug, pentru că sicriul a fost închis. Dar am vorbit cu el cu o zi înainte să moară. Nu a presimţit că va muri. Spunea că se întoarce în românia şi că seva opera. El a murit de varice esofagiene „, a mai spus Mihaela.

9 comentarii leave one →
  1. februarie 2, 2009 05:49

    Foarte bine descrie Mihaela Moraru-Ceauşescu ura pe care poporul român o avea faţă de familia Ceauşescu, ură care a făcut ca pînă şi într-un sat amărît lumea să dorească să se răfuiască cu membrii familiei. Pe nedrept, fiindcă un copil nu putea fi responsabil de faptele unchiului, dar aceasta a fost starea de spirit a poporului român în 1989.
    În ciuda acestor fapte pe care le cunoaşte şi le relatează, concluzionează complet ilogic că nu a fost vorba de nemulţumire populară. Dar de ce a fost vorba cînd a fost hăituită fiica doamnei, chiar crede că ţăranii din satul ăla amărît erau complotişti?

    Apreciază

  2. februarie 2, 2009 16:02

    Nu stiu Marius, dar se vede ca nu e proasta

    Apreciază

  3. februarie 10, 2009 18:30

    cred ca ne lasam luati de apa…
    lumea ura situatia in care s-a ajuns,ura sistemul caci datorita lui totul era minimal,redus,insuficient dar mai ales nesigur oentru viitor.
    adevarat ca lumea il ura si pe Ceausescu dar sa nu confundam poporul roman cu cativa cu „ceafa groasa” si ochi bulbucati care in afara de a distruge nu sunt in stare de nimic.
    Sa nu confundam poporul roman cu cei deghizati in revolutionari care au spurcat ziua craciunului cu o rusinoasa, dezonoranta executie.
    Sunt aceeasi care acum bat matanii peste matanii si din nou rostogolesc ochii dar nu spre gospodaria de partid ci spr cer care probabil le este mai aproape….
    Poporul roman are alte dimensiuni morale decat cele petrecute in dec 89.
    cat priveste autoarea,cauta si ea sa scoata maxim din minim,adica maxim profit din minim talent.

    Apreciază

  4. februarie 12, 2009 05:50

    Va multumesc domnul Barbu,
    sper asa sa fie

    Apreciază

  5. sandubradea permalink
    iulie 1, 2009 06:56

    Am urmarit cu interes ce s-a scris in anii ce au urmat acestei lovituri de stat si cred ca voi cauta inca raspunsuri cum se cauta .Este trist ca am fostmanipulati atatia amar de ani

    Apreciază

  6. iulie 1, 2009 23:34

    Ce crezi ?

    Apreciază

  7. Stefan Pop permalink
    iunie 5, 2012 05:05

    Nicolae Ceausescu face parte din istoria acestei tari numite Romania. Din pacate de numele sau se leaga momente extrem de dureroase care au marcat profund pe romani. Ca fost o lovitura de stat, ca a urmat un proces de tip stalinist – ultimul de altfel! – nimeni nu neaga. Ceea ce i se poate reprosa cel mai mult lui Nicolae Ceausescu este regimul dictatorial aberant care a dus la disperare intreaga Romanie (mai putin oamenii regimului!). Ultimii ani au fost dominati de o paranoia institutionala care adus la final la fuga adeptilor dictatorului si la izbucnirea revoltei transformata intr-o veritabila revolutie.
    Romanii trebuie sa isi reinvete istoria acelei perioade fara patima si fara partinire. Numai asa se pot reconcilia cu propria lor istorie recenta.

    Apreciază

  8. Ion permalink
    decembrie 7, 2014 18:08

    Am achizitonat 3 carti ale D-nei. MIhalea Ceausescu Moraru ” (Nu regret nu ma jelesc nu strig)”, pe care vreau sa le fac cadou unor prieteni si vreau sa va intreb cum pot obtine un autograf cu dedicatie al D-nei. Mihaela.

    Apreciază

  9. noiembrie 23, 2021 01:33

    50,000 de vizualizări numai astăzi în două ore

    Apreciază

Lasă un comentariu

Descoperă mai multe la Nicolae Ceauşescu Preşedintele României 1965-1989. Sit oficial 🇧🇪

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura