Skip to content

Blog de informare istorică! Documente, articole fotografii!


©Atenţie! Reproducerea neautorizată a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisă.

Marele conducător Nicolae Ceauşescu a îndurat multe în trecut, a fost închis, torturat, dar datorită curajului şi a încrederii sale în viitorul ţării a înfăptuit realizări majore.
Jimmy Carter 12 aprilie 1978

"Ceauşescu a mers prea departe. Conduce lupta împotriva noastră şi constituie principalul obstacol în calea liniei noastre... Noi am avut răbdare în privinţa comportamentului României. Trebuie să încercăm să exercităm influenţă asupra evoluţiilor din interiorul ţării." 
Leonid Brejnev august 1971

"Nu pot să cred că nu putem exercita influenţă asupra activului Partidului Comunist Român... Măcar acum să identificăm persoanele din România pe care ne vom putea baza pe viitor."
Edward Giereck august 1971

Ana Blandiana, despre lovitura de stat din 1989 : "cine i-a urcat pe copii în basculantă, cine i-a dus acolo, cine i-a lăsat să intre pe uşa principală şi cine i-a ajutat să ajungă pe acoperiş. o basculantă plină cu copii între 10 şi 15 ani "

Agenții CIA 1982-1985: „Incapacitatea lui Ceaușescu de a tempera neliniștile va duce la rupere în Partidul Comunist care va conduce la înlocuirea lui de către membrii partidului Comunist”

21 Februarie 2017


Declassified C.I.A. documents

CIA a declasificat şi publicat recent (decembrie 2016) două rapoarte secrete, datate 4 martie 1982 şi 4 decembrie 1985, privind starea socială, economică şi politică din România comunistă

Portret de lider pentru Iliescu

„La 4 martie 1982, Ion Iliescu este prezentat astfel de către CIA:

„Ion Iliescu, now head of the relatively obscure National Water Council, but a prominent youth leader in the 1960s. Bright, dynamic, and unusually candid, Iliescu is considered by many to be the most impressive individual in the Romanian leadership. His immense popularity with Romania’s youth and his outspoken criticism of Ceausescu’s autocratic leadership reportedly led to his political decline, but his youth, ability, and continuing popularity with many members of the bureaucracy suggest he would be an important figure in a post-Ceausescu leadership”.

Agenții CIA analizau în urmă cu 35 de ani situația României prin prisma performanțelor lui Ceaușescu. Radiografia făcută de CIA este atât de exactă, încât este de actualitate chiar și în această perioadă.

„Regimul nonconformist al președintelui comunist Nicolae Ceaușescu este subminat de stagnarea economică și neliniștea care crește. Incapacitatea lui Ceaușescu de a intorce trendul negativ îi va eroda puterea de-a lungul timpului, deși dominația lui lungă de până acum nu pare să fie amenințată în prezent”,

notează CIA, în documentul propus spre declasificare încă din 2008, dar desecretizat abia în decembrie 2016.
Totodată, politicile interne ale lui Ceausescu, unele dintre cele mai dogmatice din Europa de Est, reprezintă sursa celor mai multor necazuri pe care acesta le are. Politicile legate de dezvoltarea industrială rapidă – în detrimentul agriculturii și al consumatorilor – dar și controlul strict asupra oricăror decizii legislative au influențat sever economia din ultimii ani, în condițiile în care energia, materiile prime, forța de muncă calificată și comerțul cu exteriorul s-au micșorat.

„Condițiile de viață s-au deteriorat și ele în ultimele 18 luni, astfel că, neliniștea crește dramatic, deși îi lipsește organizarea națională. Ceaușescu nu dă nici un semn de a modifica strategia de bază pe care a urmată de aproape două decenii, asta poate pentru că o deviere substanțială de la acest plan i-ar putea submina credibilitatea printre subordonați și i-ar putea pune în pericol autoritatea. Ceauşescu a ales să rezolve problema neliniștilor la nivel național dar a lăsat nerezolvate problemele economice. Condițiile de viață vor continua să se deterioreze, în acest caz, iar asta va duce la o majorare a nemulţumirilor la nivel național”

, se mai arată în raport.

Se prevedea deja detronarea lui Ceaușescu

Raportul CIA face referire la influențele externe din Polonia care nu ar putea să altereze în vreun fel puterea lui Ceaușescu punând accent pe faptul că factorii sociali și economici vor fi cei care-i vor aduce sfârșitul „neînfricatului lider”.

„Incapacitatea lui Ceaușescu de a tempera neliniștile va duce la rupere în Partidul Comunist care va conduce la înlocuirea lui de către membrii partidului, fapt care se va întrepta spre o perioadă de instabilitate în conducerea țării dar și la o vulnerabilitate în fața presiunii sovietice. Moscova nu va rata ocazia să exploateze această vulnerabilitate și de a o transforma într-o subordonată a ei”

, se mai arată în raportul CIA.

Cum stăteam pe anumite sectoare economice

Energie. Producția internă de energie, în special cea de petrol nu poate satisface necesarul industrial al țării, care este în creștere. Producția de petrol a atins apogeul în 1976 când avea o cotă zilnică de 294.000 barili, iar până în 1980 a ajuns la 230.000 de barili. Căderea producției s-a oprit, dar probabil numai temporar, pentru că rezervele țării se risipesc rapid. Un înalt demnitar al României recunoștea senin, în urmă cu câțiva ani, că rezervele țării se vor termina în 10 ani. Producția de petrol ar putea crește din nou dacă România va găsi rezerve substanțiale în Marea Neagră.

Forța de muncă
. Recenta migrația a forței de muncă din agricultură către industrie a intensificat problemele în câmpul muncii și pe cele sociale. În anii 70, forța de muncă din agricultură s-a diminuat cu 1,7 milioane de oameni, adică aproape 17% din totalul forței de muncă. Cei care au rămas în agricultură îmbătrânesc, au o educație precară și sunt în marea lor majoritate femei, multe fiind muncitoare part time.

Agricultura
. Acest domeniu a devenit unul cu probleme, având în vedere că producțiile nu le-au depășit pe cele din 1976. De fapt, cea mai mare producție a fost în 1979, iar apoi a scăzut cu 6 procente în următorii doi ani. România care era considerată Grânarul Europei a devenit un importator net de mâncare din Vest. Performanțele agricole slabe sunt în parte vremii neprielnice, dar și din cauza neglijenței de care au dat dovadă autoritățile de la București, de dragul industrializării. Mecanizarea nu a compensat mai deloc pierderea de forță de muncă din industrie, iar România rămâne pe ultimele locuri la fertilizarea câmpurilor în Europa de Est. Pierderile masive de grâne care au loc an de an sunt cauzate de irigarea slabă, recoltare, transport și depozitare.
Birocrația rigidă. Performanțele economice sunt afectate sever de centralizarea rigidă a unei birocrați staliniste, mai notează agenții CIA.

„Iliescu, who went on to become Romania’s President after the removal of Ceausescu in 1989, was characterized in the document as being “bright, dynamic and unusually candid.” The documented also noted that “his youth, ability and continuing popularity with many members of the bureaucracy suggest he would be an important figure in a post-Ceausescu leadership.”

Documente CIA: Ceaușescu înlocuit prin lovitură de stat și descrierea lui Iliescu

CIA a declasificat milioane de documente, printre care se regăsesc și numeroase note ale agenților privind situația din România în perioada Revoluției. Printre note se numără și unele care identifică posibili înlocuitori ai lui Ceaușescu, dar și o descriere a lui Ion Iliescu. 

Un document CIA, denumit „Neliniște în România. Cauze și implicații”, analizează modul în care regimul Ceaușescu a fost subminat de politici interne dogmatice, stagnare economică și creștere ‘neliniștită’. Totodată documentul declasificat arată posibili înlocuitori ai dictatorului în cazul în care ar fi urmat să fie înlăturat de la putere. Printre ei se numără Emil Bobu, Elena Ceaușescu, Iosif Blanc sau Ion Coman. Toți făceau parte din ‘garda’ de încredere a lui Nicolae Ceaușescu.

Un al doilea grup, denumit „Power Brokers” era format din persoane cu influență politică ce nu ar fi urmat să fie îndepărtați în cazul unei răsturnări de putere.Printre ei se numără Ilie Verdeț, Ștefan Andrei și Cornel Burtică.

Un al treilea grup, numit „Rivalii Eclipsei” era format din foste personalități puternice aflate în declin, dar care ar fi putut juca roluri majore într-o mișcare împotriva lui Ceaușescu. Printre ei se numără Virgil Trofin, Paul Niculescu și Ion Iliescu. 

Iliescu, cel care avea să devină președintele României după înlăturarea lui Ceaușescu este caracterizat în document ca fiind luminos, dinamic și un candidat neobișnuit. De asemenea, agenții CIA notau că tinerețea, abilitățile și popularitatea în creștere a lui Iliescu vor conta decisiv în epoca post-Ceaușescu, conform romania-insider.com.
http://www.romania-insider.com/recently-declassified-c-documents-show-ceausescu-succession-scenarios-romanias-economic-situation/

DOCUMENTE SENZAŢIONALE: CIA a anticipat lovitura de stat în 1985

19 Ianuarie 2017

Km

La 22 decembrie 1986, CIA a organizat o şedinţă pentru a discuta despre „semnele unei instabilităţi crescute din România”, după cum arată o serie de documente declasificate de către agenţia americană.
Potrivit CIA, dacă în România ar fi izbucnit o criză politică, aceasta ar fi fost precipitată de posibila moarte a lui Nicoale Ceauşescu sau de o „severă lipsă de pricepere” a acestuia.

Alte posibile motive ar fi fost o lovitură de stat, pusă la cale de unul sau mai multe grupuri de oponenţi ai regimului sau izbucnirea unor turbulenţe în mai multe regiuni din ţară.

Potrivit documentelor, CIA avea informaţii despre primele două scenarii, cât şi despre rolurile pe care Securitatea, clanul Ceauşescu şi URSS le-ar fi putut juca în acest sens.

În textul cu pricina se face referire şi la un alt document despre Ceauşescu, publicat în 1985 („The Outlook for Ceauşescu”) în care se vorbeşte despre impactul unei posibile crize interne în România.
Sursa: Observator.tv

La acel moment, principalele preocupări ale CIA erau dacă posibila criză din ţara noastră este sau nu iminentă, cum se poate decide acest lucru şi cum pot fi îmbunătăţite mecanismele de avertizare în acest sens.

Pielea de delfin, folosită pentru curele de ceas şi poşete pentru femei

Alt subiect care stârnea interesul agenţilor secreţi americani era Tăbăcăria Naţională.

Potrivit informaţiilor care se regăsesc în documentele publicate de CIA, fabrica folosea piele de peşte,”probabil de delfin” pentru a face curele de ceas sau poşete pentru femei.

Textul vorbeşte şi despre felul în care era distribuită pielea pentru a fi procesată. Astfel aflăm că pielea de cea mai bună calitate era rezervată armatei pentru a fi utilizată în scopuri militare, cea de calitate medie ere destinată exportului, iar „rămăşiţele” era folosite pentru consumul populaţiei.

Raportul vorbeşte şi despre situaţia grea a angajaţilor tăbăcăriei,  care erau plătiţi prost şi lucrau în condiţii mizere. Se menţionează, de asemenea, că poziţiile de bază din fabrică erau ocupate de persoane necalificate, care obţineau locurile de muncă doar pentru că erau membrii Partidului Comunist.

Este amintită şi existenţa unor platforme „de lemn sau metal” pe acoperişurile clădirilor din apropierea Tăbăcăriei, platforme care ar fi fost camuflate şi a căror „adevărată natură a utilizării este necunoscută”.

Procurorul Dan Voinea: „Elena Ceaușescu a leșinat. Ea a fost împușcată în timp ce era căzută la pământ leșinată”

25 Decembrie 2016

Fostul procuror in procesul sotilor Ceausescu, Dan Voinea, a dezvaluit, dupa 27 de ani, detalii despre modul in care a fost executat cuplul.

Voinea a povestit, in emisiunea „In premiera” de la Antena 3, ca in momentul in care sotii Ceauseascu au fost adusi in fata zidului unde urmau sa fie executati, Elena Ceausescu a lesinat. Ea a fost impuscata in timp ce era căzută leşinată . „La Nicolae Ceausescu au tras prima data in picioare. In Elena Ceausescu au continuat sa traga si in momentul in care era cazuta la pamant”, a spus Voinea. El a mentionat ca a vazut cu proprii sai ochi executia, ascuns dupa un plop.

„Ofiterul care i-a ingropat apoi pe sotii Ceausescu, Mihai Bartos, a povestit cum i-a gasit la morga si cum a umblat noaptea prin cimitir, ca sa caute doua locuri de veci. „Peste primul mormant al lui Nicolae Ceausescu s-a turnat beton”, a spus groparul dictatorului, duminica, tot la Antena 3.
Ofiterul a recunoscut ca, de teama sa nu i se intample ceva, a scris alt nume pe mormantul dictatorului.
Procesul sotilor Ceausescu a avut loc pe 25 decembrie 1989.

Generalul Andrei Kemenici: „Regret execuția lui Ceaușescu”

25 Decembrie 2016

Generalul Andrei Kemenici: „Dosarul din procesul lui Ceauşescu este un fals. Au semnat pentru moartea Ceauşeştilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bătut la masină după aceea, la Bucureşti. Dacă dosarul procesului nu dispărea, intrau cu toţii în puşcărie”

Din decembrie ’89, și până acuma, după ce și-au văzut sacii în căruță, revoluționarii au fost tot mai îndepărtați. Muzeul de la Târgoviște scoate adevărurile despre moartea Cuplului Elena și Nicolae Ceaușescu”, a spus Andrei Kemenici la inaaugurarea muzeului.

Gen. Andrei Kemenici: „Ceauşescu îmi spunea Colonele, fii atent. Moldova o iau ruşii, Transilvania o iau ungurii, Banatul îl ia Iugoslavia, Dobrogea o iau bulgarii. România va fi numai Muntenia de odinioară. Âsta e planul americanilor şi al ruşilor, la care i-au atras şi pe unguri”

. El nu a crezut niciodată că poporul nu-l mai vrea. A crezut că el este mai mult decât divin şi că el este singura „cale” pe care trebuie s-o urmeze românii. Asta cu gradele promise unora a ieşit la suprafaţă, pentru că au fost unii care au făcut Revoluţia şi au vrut ca Revoluţia să le plătească lor. Ceauşescu nu a promis nimănui nimic.

Khemenici spune că nu este cazul ca să-i fie puse în cârcă lui Ceaușescu lucruri pe care nu le-a făcut. La proces „nu s-a respectat Codul de Procedură Penală de către specialiștii ăia care au venit, de către reprezentantul Armatei, Stănculescu, de câtre reprezentanții revoluționarilor, Voican Voiculescu, Măgureanu și însăși de către judecători și procurori. Despre avocați am cea mai mare nemulțumire. Ei au fost procurori. Ceaușescu s-a bucurat de procesele staliniste. Președintele Tribunalului era procuror. El îl acuza. Cei doi avocați îl acuzau. Ceaușescu a avut la procesul de la Târgoviște patru procurori în realitate.

Regret execuția lui Ceaușescu”, a mai declarat fostul comandant al Garnizoanei Târgoviște.

„Voican le-a spus celor veniți de la București că cei doi teroriști sunt Elena și Nicolae Ceaușescu, după care au început să le tremure pantalonii pe ei. Aveți 15 minute să vă pregătiți. Gică Popa a intrat în biroul meu, ceilalți prin celelalte birouri. Procurorul nu avea nici Codul Penal la el, i l-a dat Florescu. Și au început să scrie. Înainte de a face sfertul acela de oră, că se grăbea lumea, s-a ordonat să fie aduși pe rând. Un maior de aici a mers la Tab și i-a adus pe cei doi Ceaușescu în biroul meu care se transformase în spital. Aici i s-a făcut o vizită medicală superficială. Nicolae se grăbea să se dezbrace, deoarece credeau că se va urca în elicopere să plece. Eu i-am dus până la elicoptere, iar Stanculescu mi-a spus: du-i înapoi, du-i înapoi.

Față de situația creată, Kemenici spune că în garnizoană avea forțe aproape de o divizie, tancuri, transportoare blindate. Le-am cerut celor veniți de la București să-i duc pe cei doi Ceaușești la București, la MApN, la Televiziune, la CC și Academia Militară, unde acolo există o sală mare și acolo va avea loc un proces. Sunt multe de spus aici…”, a mai continuat Kemenici.

Procurorul Gică Popa și-a făcut după execuția cuplului Elena și Nicolae Ceaușescu

Despre procurorul Gică Popa, președintele Tribunalului, fostul comandant al garnizoane spune că acesta „și-a scris problemele la mine în birou. Când au venit ăștia cu Ceaușeștii să le facă vizita medicală a plecat. Dar a uitat să ia mapa cu hârtia. Uitați-vă pe masa tribunalului, a completului de judecată, că nu există nicio hârtie, numai ochelarii lui Gică Popa, ochelarii lui Nistor, parcă. A ieșit de la proces și vine la mine și-mi spune: domnule unde am pus astea? Spun că nu știu de ele. Între timp, Ceaușeștii sunt legați și duși la zid. Popa încă căuta. Eu m-am dus, am văzut execuția. Vin înapoi, Popa încă căuta. Îl întreb din nou: unde le-ați pus? Îmi zice că aici într-o cameră. Și zic, uite-le. Le-a luat să plece cu ele la București. Păi zic, n-ați văzut? Referindu-mă la ececuția Ceaușeștilor. Ce-ați făcut? Atunci el scoate cascheta, face o cruce și spune: Dumnezeu să mă ierte pentru ce am făcut. Gestul acesta justifică gestul care l-a făcut Popa mai târziu, când s-a sinucis, pentru că a conștientizat că a făcut o greșeală când i-a condamnat pe Elena și Nicolae Ceaușescu la moarte”.

Gică Popa nu credea că Ceaușeștii au să fie executați. „Se gândea că poate au să-i de 10 zile timp să facă și el recurs. Ăia de sus știau ce vor face și pe 31 decembrie, când au dat decretul de abolire a pedepsei cu moartea, iar atunci Ceaușescu scăpa cu viață. Pentru aceasta nu s-a mai dat dreptul la recurs. Ceaușescu a fost scos din istorie pe 22 decembrie, la orele 18,30, când a intrat pe poarta Garnizoanei din Târgoviște”, a mai spus Kemenici.

„Prin izolarea lui Ceaușescu la Târgoviște s-a dat curaj românilor. Din 23 decembrie, nicio instituție a fostului regim nu a mai funcționat”, mai spunea Kemenici.

Voican Voiculescu a dorit executarea lui Ceaușescu

Întrebat de reporterul de Ce News dacă are vreun regret față de destinul generalui Stănculescu, fostul comandant al Garnizoanei Târgoviște spune că „nu s-a luat să se măsoare ce a făcut și ce nu a făcut el. Stănculescu a ajutat Revoluția română, pentru că armata de sub comanda lui a trecut de partea Revoluției, adat niște ordine deosebite. cei care au decis omorârea lui Ceaușescu au vrut să verifice loialitatea lui Stănculescu față de cuplul Ceaușescu. Stanculescu n-a participat la decizia de lichidare a cuplului Ceaușescu de la Ministerul Apărării Naționale. Voican Voiculescu a dorit executarea lui Ceaușescu din cauză că știa că se juca ultima carte, ori el, ori noi”, s-a mai destăinuit fostul comandant aal garnizoanei Tâtgoviște.

La Târgovişte s-a dezvăluit adevăratul Ceauşescu

25 Decembrie 2016

Ca şi momentul 22 decembrie 1989, de la Bucureşti, momentul 25 decembrie 1989, de la Târgovişte, cunoaşte, în cei 27 de ani care s-au scurs de atunci, o Istorie a receptării şi a fixării în posteritate.

Victor Athanasie Stănculescu: „Eram atent la reacţiile celor din Completul de judecată; mă temeam să nu cedeze“

Pasionantă ca şi momentul propriu-zis, această Istorie are cel puţin două planuri:

1) Primul: stabilirea exactă, fără zorzoane stilistice, dar mai ales fără note tendenţioase, a ceea ce s-a întâmplat în prima parte a teribilei zile de Crăciun.

2) Al doilea: definirea a ceea ce a fost la Târgovişte în 25 decembrie 1989.

În primul plan, cele două decenii postdecembriste au însemnat apariţia unor documente şi mărturii în stare să contracareze formidabila manipulare prin media şi prin zvonistică a momentului 25 decembrie 1989. Pe măsura depărtării de eveniment, dar şi pe măsura înaintării în democraţia autentică, opusă „democraţiei originale“ cultivate de regimul Iliescu, opinia publică a devenit tot mai interesată de Adevărul despre evenimentele din decembrie 1989. Răspunzând acestei nevoi, numeroşi istorici şi publicişti au căutat noi documente şi mărturii, au supus verificării critice pe cele propuse şi impuse de autorii Loviturii de stat din decembrie 1989, au convocat pe cei implicaţi în momentul Târgovişte pentru a-i face să spună adevărul acolo unde au minţit în primii ani postdecembrişti sau să dezvăluie amănunte pe care le-au trecut sub tăcere.

S-au stabilit, astfel, în conflict cu versiunea din 1990, câteva lucruri precise: Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost retezaţi nu de militarii garnizoanei Târgovişte, revoltaţi de regimul dictatorial, ci de paraşutiştii aduşi de Victor Stănculescu în cadrul misiunii sale; Decretul de înfiinţare a Tribunalului Militar Extraordinar, iscălit de Ion Iliescu, e nul şi neavenit; arestarea Ceauşeştilor era ştiută la Bucureşti încă din seara lui 22 decembrie 1989.

Călăilor le e frică!

În al doilea plan – cel al definirii exacte a momentului –, pe parcursul a două decenii, formulei Procesul Ceauşeştilor ;i-au luat locul formulel ;Mascarada de Proces al Ceauşeştilor, Parodia de Proces al Ceauşeştilor Apariţia şi afirmarea noilor formule au corespuns unei mutaţii spectaculoase în receptarea momentului de către opinia publică. Dacă în primele luni după 25 decembrie 1989, ca urmare a incredibilei manipulări practicate de presa regimului FSN-ist, s-au mai găsit români dispuşi să creadă că la Târgovişte a avut loc un act justiţiar sau cel puţin măcar necesar, pe măsura trecerii timpului, numărul naivilor s-a redus până la zero. Azi, nu cred să existe cetăţean al României – cu excepţia celor implicaţi în Lovitura de stat din decembrie 1989, fireşte – care să nu urmărească şocaţi secvenţele de la Proces, ori de câte ori ele sunt difuzate pe posturile TV. Semnificativ pentru această stare de spirit rămâne următorul fapt: în timp ce vorbeam cu Victor Stănculescu, în direct, pe micul ecran se difuzau secvenţe de la Proces. Numeroşi telespectatori au sunat cerându-ne să nu mai difuzăm secvenţele respective. Erau atât de şocante în violenţa lor, încât dialogul propriu-zis nu mai putea fi receptat cum se cuvine.

Secvenţa din emisiunea din 11 octombrie 2011 în care Victor Athanasie Stănculescu se străduieşte să facă în direct un avion de hârtie, într-o repetare peste decenii a secvenţei de la Târgovişte, va rămâne – sunt singur – în antologia televiziunilor nu numai româneşti, ci şi europene. L-am întrebat pe general de ce s-a apucat să facă avionul în timpul Procesului. Mi-a răspuns – aşa cum se vede din Stenograma emisiunii – că voia să-şi risipească tensiunea. Dezvăluirile făcute de Victor Stănculescu sunt menite a răsturna tot ce s-a ştiut până acum despre atmosfera din încăperea de cazarmă.

Toţi cei prezenţi acolo sunt devastaţi de emoţie. Membrii Completului, de emoţia că nu vor reuşi să reziste presiunii exercitate de Nicolae Ceauşescu prin strădania de a le reaminti că sunt, totuşi, slujitori ai Justiţiei şi nu ai Crimei comandate. Generalul Victor Stănculescu e dominat de teama că membrii Completului ar putea claca. Ştabii de la Bucureşti, în frunte cu Ion Iliescu, dau telefoane peste telefoane la Târgovişte, neliniştiţi la gândul că Nicolae Ceauşescu ar putea să scape. Oricât de ciudat ar părea, singurul lucid de acolo, singurul care nu se pierde cu firea e Nicolae Ceauşescu. Deşi păziţi de zidurile cazărmii, de paraşutiştii înarmaţi, de Moscova, călăilor le e frică. Le e frică de Nicolae Ceauşescu! Lui Nicolae Ceauşescu, deşi aflat după avatarurile halucinante ale prăbuşirii de la Putere, nu-i e frică.

El are tăria de a-şi stabili o strategie (nerecunoaşterea juridică a Completului), de a o linişti pe Elena Ceauşescu, de a-i trata cu dispreţ pe cei din sală, dar mai ales, de a răspunde calm, sigur pe sine, la acuzaţiile propagandistice aduse de Judecător şi Procuror. Din acest punct de vedere, dintre toţi cei prezenţi la Târgovişte, singurul care ia în serios Justiţia română e Dictatorul Nicolae Ceauşescu. Din start, aşa cum a stabilit şi dialogul cu Victor Stănculescu, fostul Conducător pune la îndoială constituţionalitatea Procesului. Când vrea să răspundă acuzaţiilor propagandistice, Nicolae Ceauşescu ţine să precizeze că o face în afara cadrului juridic, adresându-se membrilor Completului ca unor simpli cetăţeni.

Stenograma emisiunii din 11 octombrie 2011 apare astfel drept un moment major în istoria apropierii de Adevăr în cazul 25 decembrie 1989. E întâia oară în ultimii 22 de ani când regizorul şi supervizorul momentului relatează cu lux de amănunte cele întâmplate la Târgovişte. Dezvăluirile sale sunt astfel o contribuţie decisivă la stabilirea o dată pentru totdeauna a Adevărului despre momentul judecării şi asasinării fostului conducător. Dintre aceste dezvăluiri, importante mi se par cele referitoare la prestaţia lui Nicolae Ceauşescu. Întâia oară după 25 decembrie 1989, avem dovada – excepţională, dacă ne gândim că o oferă cel care nici azi nu regretă ce a făcut la Târgovişte – că Nicolae Ceauşescu şi-a păstrat luciditatea, de la debutul Procesului şi până în clipa Execuţiei, în încăperea sordidă a cazărmii.

De la început – recunoaşte Victor Athanasie Stănculescu – Nicolae Ceauşescu şi-a propus să conteste Procesul din punct de vedere juridic şi nu politic. Avem astfel explicaţia corectă a referirilor sale la Constituţie şi a negării Completului de judecată. Dar, mai ales, avem astfel explicaţia gesturilor de a o linişti pe Elena Ceauşescu. Ele nu exprimau atât tandreţea unui soţ, cât efortul unui bărbat politic de a contracara pe Elena Ceauşescu în deraierile acesteia de la planul asumat de Nicolae Ceauşescu.

O şedinţă de demascare

Mărturiile lui Victor Stănculescu din Stenograma tipărită de noi în acest număr constituie însă o contribuţie spectaculoasă şi la definirea a ceea ce s-a întâmplat la Târgovişte. Pe parcursul întregii emisiuni, generalul n-a obosit a susţine că s-a deplasat la Târgovişte cu misiunea primită de la Ion Iliescu şi asumată de el de bună voie de a-i lichida pe Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu. Că aşa şedeau lucrurile ne-o dovedeşte şi mărturisirea despre telefoanele pe care le primea generalul de la Bucureşti, toate exprimând nerăbdarea de a vedea „problema rezolvată“. În aceste condiţii, nu mai putem considera, ca până acum, momentul Târgovişte drept un Proces, fie el şi trucat până la nivelul Mascaradei.

La Târgovişte a avut loc – putem spune cu tărie – o tipică şedinţă de demascare în genul celor din timpul stalinismului românesc. Se ştie că astfel de şedinţe, desfăşurate nu numai la nivelul organizaţiilor de partid, dar şi la nivelul organizaţiilor de tineret, de sindicat sau pur şi simplu de întreprindere, aveau loc după o schemă prestabilită: Victima – deja condamnată – era supusă unui violent rechizitoriu public de activistul venit de la raion, supervizat de ofiţerul de Securitate din sală. De ce mai era nevoie de o asemenea şedinţă, dacă oricum victima era exclusă deja din partid, anticamera trimiterii la puşcărie sau la plutonul de execuţie? Pentru ca auditoriul – colegii victimei – să afle ce erori şi crime comisese condamnatul. Momentului Târgovişte i s-a zis Proces. În realitate, a fost o şedinţă de demascare a lui Nicolae Ceauşescu, în faţa asistenţei, mai întâi şi, prin intermediul casetei video, a întregii ţări, mai apoi.

Rechizitoriul Procurorului nu s-a ocupat de stabilirea infracţiunilor comise de cetăţeanul Nicolae Ceauşescu, ci de denunţarea regimului Ceauşescu. Judecătorul s-a lansat, la rându-i, într-un discurs propagandistic. Înregistrat pe bandă, momentul avea să fie difuzat la TVR pentru ca oamenii muncii să se convingă că regimul Ceauşescu trebuia răsturnat. Studiile dedicate lui Ceauşescu din ultimii ani de domnie au insistat pe pierderea lucidităţii de către fostul Conducător. Nu-i exclus ca Nicolae Ceauşescu să-şi fi pierdut luciditatea în condiţiile zidului de linguşiri care-l înconjura şi a valului de dezinformări care-l lua cu asalt. Când a scăpat de condiţia de Conducător, când a devenit, în fine, Nicolae Ceauşescu cel adevărat, cel din primii ani de Putere, şi-a dovedit extraordinarele calităţi de bărbat politic.

Momentul de la Târgovişte, sfârşit cu moartea fizică, a fost pentru Nicolae Ceauşescu momentul crucial de destin, cel prin care ne-a convins pe noi, spectatorii filmului cu Procesul, că a fost un mare bărbat de stat. Unul care nu face compromisuri nici măcar în faţa morţii.

Comparându-l pe Nicolae Ceauşescu de la Târgovişte cu Ion Iliescu din fruntea României – un om gata la orice compromis pentru a rămâne la Putere – avem explicaţia celor peste zece ani de orbecăire a României prin mlaştina tranziţiei sub mandatul lui Ion Iliescu.

O crimă comisă cu sânge rece

Asasinarea lui Muammar Gaddafi într-o pretinsă bulibăşeală a făcut pe unii comentatori români să afirme că momentul Târgovişte a fost superior celui din Libia. Nimic mai fals. Momentul Târgovişte, care putea fi rezolvat prin împuşcarea lui Ceauşescu fără şedinţa de demascare, a dat o lovitură cumplită Justiţiei române, prin constrângerea de a fi sălbatică. Din acest punct de vedere, noi, românii, am fost mult mai primitivi decât libienii. Pe Muhamar Gaddafi l-au asasinat nişte analfabeţi, membri ai lumpenului. Pe Nicolae Ceauşescu l-au asasinat nişte intelectuali, membri ai elitei româneşti: un activist PCR – Ion Iliescu, un ziarist – Silviu Brucan, un procuror – Dan Voinea, un judecător – Gică Popa şi un general al Armatei Române – Victor Athanasie Stănculescu. Asasinii liderului libian au acţionat într-un moment de pierdere a lucidităţii. Asasinii lui Nicolae Ceauşescu au acţionat pe deplin conştienţi de ceea ce făceau. De aceea, spre deosebire de asasinarea lui Muammar Gaddafi, asasinarea lui Nicolae Ceauşescu e o crimă cu sânge rece.

Ceausescu Looks West

18 Decembrie 2016

NICOLAE CEAUSESCU’S RULES, AS SEEN BY THE NEW YORK TIMES

A year after the Romanian leader Nicolae Ceausescu refused to join in the Soviet invasion of a rebelling Czechosolovakia, he received the American President, Richard M. Nixon, affirming Romania’s defiant stance toword Moscow. The New York Times, Sunday, August 3, 1969

December 27, 1989|By R.C. Longworth, Chicago Tribune.

BUCHAREST, ROMANIA — Amid the international censure of Nicolae Ceausescu, and the rush to recognize the revolutionaries who deposed and executed him, it seems hard to recall that Ceausescu, like Gen. Manuel Antonio Noriega of Panama, was once a pet of Washington.

The Johnson and Nixon administrations in particular adopted Ceausescu as their favorite communist, because of his supposed independence from Moscow. To this end, they ignored his human-rights abuses, helped him destroy his country`s economy, funneled investment to Romania and may even have kept him in power.

After the Soviet invasion of Czechoslovakia in 1968, President Lyndon Johnson warned Soviet leader Leonid Brezhnev against invading Romania too. Although there never was any evidence that Brezhnev planned to invade, the Johnson warning guaranteed that the Soviets would keep their hands off Romania. It also ensured that when the more moderate Gorbachev government came to power, it would have no influence in Bucharest.

Richard Nixon already had formed a friendship with Ceausescu. In 1967, before he announced his candidacy for president, Nixon went to Moscow, hoping to win votes by engaging Soviet leaders in a repeat of his „kitchen debate„ with former leader Nikita Khrushchev. The Soviets, knowing this, ignored him; and Nixon, deflated, went on to Bucharest, where the shrewd Ceausescu rolled out the red carpet.

Nixon never forgot. One of his first foreign trips after his election was to Romania. The U.S. gave most-favored-nation trade treatment to Romania while denying it to other communist countries. More important, the Nixon administration twisted the arms of American bankers and business leaders to persuade them to loan and invest money in Romania.

The reason lay totally in foreign policy. In the early 1960s, Ceausescu fought off a Soviet attempt to turn his country into an unindustrialized breadbasket for the Soviet bloc, and he got away with it. After that, he criticized the Kremlin, refused to join in the invasion of Czechoslovakia, recognized Israel and West Germany and permitted Jews to emigrate.

The Soviet Union permitted this for two reasons. First, Ceausescu continued to run a rigidly hard-line communist state at home. Second, Romania, unlike Hungary or Czechoslovakia, is not strategically important, and Ceausescu`s mild apostasy irked the Soviets but did not threaten them.

„We could squash him just like that,„ a Soviet diplomat said at the time, implying that Brezhnev didn`t feel it was worth the effort.

The anti-Soviet basis of American policy meant that anyone who irritated Moscow, no matter how unsavory his practices at home, got American support. Ceausescu knew this and capitalized on it.

The U.S. Embassy in Bucharest was under orders from Washington to put a shine on Ceausescu while soft-pedaling his shortcomings. Thus the American businessmen and bankers heard from U.S. diplomats about the strength of the Romanian economy and the safety of their investment.

Unfortunately, it wasn`t true. The loans were going into factories that were to produce goods that could be sold in the West, to earn the money to repay the loans. As American journalists wrote at the time, the money was wasted. Poorly trained workers in inefficient factories commanded by central planners turned out shabby goods that could not be sold abroad.

The end result was the foreign debt that led to Ceausescu`s worst excesses. Determined to pay it off, he began exporting everything he could-food, clothing, energy-reducing his own people to near starvation in their heatless, lightless homes.

All the appurtenances of repression were in place when Nixon came calling. The secret police enforced Ceausescu`s rule; television and newspapers extolled his virtues; the Hungarian minority was persecuted;

foreigners were tailed; and emigration was all but banned.

It was American policy to turn a blind eye to all this while keeping a chill on relations with reformist Hungary next door. The reason was that, while Hungary ran a relatively liberal domestic policy, it paid for this by lining up with Moscow on all foreign-policy matters-which, in those days, was what counted.

Neither liberal Hungary nor repressive Romania has changed in its essence since then. It is American policy, catching up to realities beyond the Cold War, that has reversed.

Ultimul secret al lui Nicu Ceauşescu! A fost păstrat timp de 40 de ani

1 Decembrie 2016

​La mijlocul anilor 70, baza militară de la Bobocu, judeţul Buzău, s-a transformat peste noapte într-un loc extrem de bine păzit pentru Nicu Ceauşescu, fiul cuplului dictatorial Nicolae şi Elena Ceauşescu. Cel supranumit de popor “Prinţişorul” şi-a dorit să facă armata la aviaţie, la scurt timp după ce primise cadou un avion de mici dimensiuni de la regina Angliei. Astfel, în 1976 se instituia la Bobocu o adevărată Omerta pe perioada cât fiul dictatorilor urma să-şi ia brevetul de zbor la termen redus. 

Timp de 40 de ani au ţinut la secret foştii colegi ai lui Nicuşor Ceauşescu aventurile pe care copilul de suflet al lui Ceauşescu le-a avut la şcoala de aviaţie de la Buzău.

Piloţii care l-au avut coleg pe copilul dictatorilor au trăit o adevărată tragicomedie, timp de şase luni, presărată cu ameninţări venite de la securişti, dar şi cu poveşti ieşite din comun. 

“Când au aflat că vine Nicuşor, ne-au făcut rapid instractajul, și ne-au spus că fără poker, distracţii sau bancuri că altfel toată lumea zboară în frunte cu mine! Ne-a ameninţat comandantul. Numai să sufle careva şi o să vă blestemaţi zilele” povesteşte comandorul în rezervă Marcel Smoleanu, vicepreşedinte A.R.P.I.A. filiala Buzău şi redactor la revista Aripi Buzoiene.
Secretul era absolut şi nimeni n-a avut curajul până acum să încalce consemnul dat de Securitatea lui Ceauşescu despre stagiul militar al lui Nicuşor. Abia acum s-a aflat cum stabilimentul aerian s-a tranfosrmat rapid într-un cuibuşor de nebunii. “El venise să facă şi armata, dar era interesat mai mult să-şi ia brevet de zbor pentru avionul primit cadou. Cu toate astea ţinea la micile distracţii. Avea două maşini: un Audi şi un Renault cu care pleca glonţ, când avea chef, la Bucureşti. De multe ori venea însoţit de prieteni şi femei extrem de cochete. Veneau maşini speciale care îl aprovizionau cu lăzi de băutură, jucau poker şi trăgeau chefuri până la ziuă”, îşi mai aminteşte Marcel Smoleanu.

Deşi au trecut atâţia ani, foştii piloţi care l-au avut coleg spun că acesta nu s-a comportat niciodată cu superioritate, ba, dimpotrivă, le-a făcut aviatorilor mici favoruri. Fiindcă Nicuşor locuia la etajul unu într-un apartament cu trei camere situat deasupra grupului din Buzău, piloţii şi-au permis să ceară câte ceva de la vecinul pricopsit.

”Noi stăteam la parter şi dimineaţa şi seara ne întâlneam pe scări. Saluta, zâmbea şi ne întreba ce mai facem. Într-o seară, când jucam table, am rămas fără ţigări şi eram cu toţii supăraţi că nu avem de unde să cumpărăm. Atunci a venit unul cu ideea să punem pariu, cine are curaj să-i ceară lui Tovarăşu’… şi m-am dus eu. M-a invitat înăuntru, dar n-am intrat că ar fi trebuit după aia să dau notă explicativă la Securitate. A zâmbit şi m-a întrebat de care vrem? Kent sau Marlboro? Am spus că vreau Snagov, dar mi-a dat Kent. Am vrut să iau trei ţigări, pentru fiecare dintre noi câte una, dar el ne-a dat două pachete”, mai spune comandorul Marcel Smoleanu.Pasionat de tenis, se antrenase cu Bjon Borg

Cât a făcut armata printre piloţi, Nicu Ceauşescu s-a legat afectiv de mai mulţi aviatori care erau pasionaţi de tenis. Cu unii concura, iar altora le făcea cadouri costisitoare care constau în echipamente aduse din străinătate, mai ales dacă spuneau bancuri politice. “Făcuse antrenamente cu Borg şi era foarte bun. A amenajat terenul de zgură de care ne bucurăm şi astăzi. Într-o zi, un coleg s-a scăpat şi a spus un banc cu Nicolae Ceauşescu, iar Nicu l-a auzit şi s-a tăvălit pe jos de râs. A aruncat şi racheta din mână şi i-a zis că dacă mai spune unul îi face cadou echipamentul. Contrainformatorii au strâmbat din nas, dar n-au avut ce să-i facă” ne-a mai povestit comandorul Marcel Smoleanu.
Şi cei cei care aveau probleme cu şefii găseau înţelegere la prietenul extrem de puternic. Comandanţii executau ordinele fără să comenteze prea mult. “Odată, un maior poreclit “Nebunica” n-a mai venit la antrenament după ce fusese prins că a jucat poker cu alţi colegi. Nicu l-a întrebat la popotă ce-a păţit şi când a aflat i-a cerut comandantului lista neagră cu toţi care urmau să fie sancţionaţi. I-a spus răspicat că nu s-a întâmplat nimic şi să uite pentru toteauna episodul ăla”, mai spune comandorul Marcel Smoleanu.

Zbura cu IAR 823

Nicu Ceauşescu şi-a făcut stagiul militar pe un avion IAR cu elice, întrucât suferea de o afecţiune cardiacă ce nu-i permitea să zboare cu avionul cu reacţie. Deşi toţi piloţii devenau şefi de promoţie după trei ani de stagiu, Nicu Ceauşescu a devenit în doar şase luni.

”La 40 de ani după această întâmplare, pe plăcuţa memorială cu şefii de promoţii încă este trecut numele lui Nicuşor. După revoluţie l-au şters, apoi l-au scris din nou pentru că nimeni nu poate să mai retragă această distincţie. E un fapt consumat şi nu există nicio cutumă care să-i retragă titlul”, ne-a dezvăluit comandorul în rezervă.

Foştii colegi ai lui Nicuşor, trecuţi acum de 70 de ani, îşi mai amintesc cum prinţişorul venea dimineaţa la raport îmbrăcat într-o uniformă impecabilă. Singurele vizite părinteşti le primea doar dinspre mamă, tatăl neavând timp pentru deplasările la Buzău.

%d blogeri au apreciat asta: