Sări la conţinut

Blog de informare istorică! Documente, articole fotografii!

©Atenţie! Reproducerea neautorizată a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisă.

Marele conducător Nicolae Ceauşescu a îndurat multe în trecut, a fost închis, torturat, dar datorită curajului şi a încrederii sale în viitorul ţării a înfăptuit realizări majore.
Jimmy Carter 12 aprilie 1978

"Ceauşescu a mers prea departe. Conduce lupta împotriva noastră şi constituie principalul obstacol în calea liniei noastre... Noi am avut răbdare în privinţa comportamentului României. Trebuie să încercăm să exercităm influenţă asupra evoluţiilor din interiorul ţării." 
Leonid Brejnev august 1971

"Nu pot să cred că nu putem exercita influenţă asupra activului Partidului Comunist Român... Măcar acum să identificăm persoanele din România pe care ne vom putea baza pe viitor."
Edward Giereck august 1971

Ana Blandiana, despre lovitura de stat din 1989 : "cine i-a urcat pe copii în basculantă, cine i-a dus acolo, cine i-a lăsat să intre pe uşa principală şi cine i-a ajutat să ajungă pe acoperiş. o basculantă plină cu copii între 10 şi 15 ani "

Rechizitoriul în dosarul Revoluţiei: ‘Personajele din gruparea lui Iliescu s-au regăsit şi au conlucrat în locaţiile cheie-TVR, fostul CC al PCR, MApN’

19 aprilie 2019

Gen. Stănculescu „Am schimbat regimul prin forţă militară. Am avut putere asupra sistemului, căruia i-am dat mână liberă.” Miercuri,ora 18:47.15 octombrie 2008. Victor Athanasie Stănculescu a avut puterea unui şef de stat din 22 decembrie, ora 10.07 până în 22 decembrie ora 16.00. După şase ore de putere absolută, generalul Stănculescu a abandonat ideea dictaturii militare şi a predat destinul ţării în mâinile lui Ion Iliescu. (practic pina la ora 22:30)

[În concluzie – a fost vorba de o lovitură de stat în două etape, prima militară dată de Victor Stănculescu, Marin Neagoe, (şeful pazei preşedintelui) Iulian Vlad, Iosif Rus, a doua continuată de gruparea Iliescu]
Grupul din jurul lui Ion Iliescu a acţionat abil şi eficient în preluarea puterii politice şi militare în decembrie 1989, componenţii acestei grupări înţelegând foarte bine importanţa televiziunii şi a radioului public în acele momente, se arată în rechizitoriul întocmit de procurorii militari în dosarul „Revoluţiei”.

Parchetul General a dat publicităţii joi un extras din rechizitoriul întocmit în dosarul Revoluţiei, în care au fost trimişi recent în judecată fostul preşedinte Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, fost vice-prim ministru, şi gen. (rtr.) Iosif Rus, fost şef al Aviaţiei Militare.

Conform rechizitoriului, pe fondul degenerării relaţiilor dintre România şi URSS, după momentul „Praga 1968”, dar şi ca urmare a stării de nemulţumire profundă şi generală din societate, s-a coagulat şi a evoluat o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu, dar care urmărea menţinerea României în sfera de influenţă a URSS.

„Această grupare complotistă a fost formată atât din civili (latura politică), cât şi din militari (latura militară), cu toţii marginalizaţi într-un fel sau altul prin deciziile fostului preşedinte. Componenţii grupului au aparţinut principalelor două filoane militare (MApN şi Direcţia Securităţii Statului), de la nivel mediu până la vârf, dar şi structurilor civile ale statului român. Desigur, nu doar membrii acestui grup au manifestat atitudini ostile regimului Ceauşescu, însă prin funcţiile deţinute (implicit, influenţele exercitate), dar mai ales prin raportare la evoluţia istorică (începând cu 22 decembrie 1989), se poate afirma, fără echivoc, faptul că doar acest grup s-a dovedit eficient în demersul său”, spun procurorii.

Conform rechizitoriului, toate personajele din gruparea lui Iliescu s-au regăsit şi au conlucrat în locaţiile cheie ale zilei de 22 decembrie 1989 şi intervalul următor de timp – TVR, fostul CC al PCR, MApN.

Momentul începerii acţiunii a fost dat pe 22 decembrie 1989, la orele 14,25, în direct la TVR, când cpt. de rang I Emil (Cico) Dumitrescu a transmis următorul mesaj: „Dragi colegi ai promoţiei 1958, vă vorbeşte cel care a fost pentru voi Cico, cel care a venit în marina română împreună cu voi (…) Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la televiziune. Trebuie, tovarăşi, să ne organizăm”.

„Şi s-au organizat. Toţi componenţii grupului Iliescu au preluat puterea totală în stat. Ion Iliescu a fost preşedintele României pentru o perioadă de 10 ani. Generalii (…) şi Nicolae Militaru au deţinut în mod succesiv funcţia de ministru al Apărării. Virgil Măgureanu a fost iniţial consilier al preşedintelui Ion Iliescu, iar apoi primul director al principalului serviciu de informaţii al României – SRI. Emil (Cico) Dumitrescu a fost numit în funcţia de secretar de stat în Ministerul de Interne şi apoi de consilier de stat la Administraţia Prezidenţială. La scurt timp după preluarea puterii de către CFSN, condus de Ion Iliescu, a fost reactivat un număr important de generali şi ofiţeri superiori, cu toţii filosovietici”, se menţionează în rechizitoriu.

În urma apariţiilor televizate, grupul condus de Ion Iliescu a luat decizia deplasării la sediul MApN, după ce lui Iliescu i s-a garantat protecţia Armatei.

Pe 22 decembrie 1989, în jurul orelor 16,00, în sediul Ministerului Apărării Naţionale a pătruns un grup de civili format din Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu. Grupul a fost primit de militari de rang înalt, printre care gl.(r.) Nicolae Militaru, gl. Victor Atanasie Stănculescu, precum şi de militari cu funcţii importante în MApN şi DSS.

„Cu toţii au intrat în sala de consiliu a MApN. Militarii l-au recunoscut în fapt pe Ion Iliescu ca fiind noul şef de stat şi de guvern, implicit, noul comandant suprem al Forţelor Armate Române. La rândul său, Ion Iliescu şi-a asumat imediat, fără rezerve aceste demnităţi, comportându-se ca atare. Grupul (civili şi militari) a discutat inclusiv problema denumirii noului organ de conducere politică şi militară. S-a hotărât ca denumirea să fie Frontul Salvării Naţionale, întrucât unii dintre participanţi acţionaseră şi anterior datei de 22 decembrie 1989 prin diferite activităţi în scopul înlăturării preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Ion liescu (acceptat ca nou lider) a propus constituirea unui Comandament unic militar şi civil care avea să coordoneze inclusiv operaţiunile militare, pe întregul teritoriu al ţării. La scurt timp, structura civilo-militară denumită Gărzi Patriotice a fost integrată în Comandamentul nou înfiinţat. Având în vedere cele mai sus invocate şi celelalte probe administrate în cauză, se desprinde concluzia conform căreia întreaga forţă militară a României (MApN, MI-DSS, Gărzi Patriotice), începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 – orele 16,00 – s-a pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a conducerii acestuia. Este momentul în care Armata şi Securitatea îşi dau acordul ca România să fie condusă de CFSN. Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al CFSN format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, gl. (r.) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar şi numit ministru al apărării), Gelu Voican Voiculescu, a exercitat în mod direct prerogativele puterii de stat şi a luat decizii importante atât cu caracter politic, cât şi cu caracter militar”, explică procurorii.

Mai departe, procurorii spun că grupul lui Ion Iliescu a înţeles importanţa televiziunii şi radioului în preluarea puterii după fuga lui Nicolae Ceauşescu.

„La fel de importantă s-a dovedit a fi şi abilitatea ‘grupului Iliescu’ de a se organiza şi acţiona eficient. Componenţii acestei grupări au înţeles foarte bine importanţa televiziunii şi a radioului pentru astfel de momente. La fel de importantă a fost şi decizia de a face joncţiunea cu factorii de comandă ai principalului pilon de putere în stat – MApN. Întâlnirea de la sediul MApN a durat aproximativ 45 de minute, după care Ion Iliescu şi anturajul său s-au deplasat la sediul Comitetului Central al PCR (în prealabil, s-a hotărât ca din partea FSN să rămână la sediul MApN numitul Montanu Mihail). Aici au fost întâmpinaţi inclusiv de comandantul USLA, care s-a pus la dispoziţia noii puteri. În clădire se aflau mulţi revoluţionari, militari, dar şi componenţi ai fostului CC al PCR. Aşa cum s-a arătat, aceştia se aflau într-un proces de constituire a unor nuclee de putere”, se arată în rechizitoriu.

În urma unui apel televizat făcut de Ion Iliescu, pe 22 decembrie 1989, începând cu orele 17,00, la sediul CC al PCR au început să sosească mai mulţi foşti nomenclaturişti şi activişti ai PCR, marginalizaţi în ultimii ani de Nicolae Ceauşescu, printre care Silviu Brucan şi Alexandru Bârlădeanu.

„Recunoaşterea venită din partea structurilor militare şi a revoluţionarilor pentru Ion Iliescu ca noul lider politico-militar şi acceptarea acestei demnităţi sunt dovedite de probele administrate. Mass-media din România a aderat imediat la CFSN şi la liderii acestuia. TVR şi Radio România s-au poziţionat faţă de Ion Iliescu ca fiind noul lider al statului român. Presa scrisă a făcut acelaşi lucru. Organele centrale de presă aparţinând până la 22 decembrie 1989 fostului CC al PCR şi UTC s-au repoziţionat încă din după-amiaza aceleiaşi zile, transformându-se în organele de presă ale CFSN. Totodată, presa internaţională l-a prezentat pe Ion Iliescu ca fiind noul lider al României, iar apariţiile publice ale acestuia au evidenţiat asumarea pe deplin a acestei demnităţi. CFSN şi liderii acestuia au fost imediat recunoscuţi pe plan internaţional de principalele state. Noua putere nu a întâmpinat practic nicio opoziţie din partea structurilor militare şi civile interne sau din partea reprezentanţilor acestor structuri. Conduita concretă manifestată de Ion Iliescu, începând cu orele 16,00 ale zilei de 22 decembrie 1989, demonstrează asumarea de către acesta a prerogativelor puterii în stat. Prin toate apariţiile televizate a apărut în postura de lider. Comunicatele CFSN au fost semnate în calitate de preşedinte al acestei formaţiuni. A semnat acte normative ce vizau toate domeniile de activitate, a abrogat legi, a instituit Tribunalul Militar Excepţional privind judecarea cuplului prezidenţial Ceauşescu, a instituit tribunale militare excepţionale pe întregul teritoriu al României, l-a impus pe gl. mr. (r.) Nicolae Militaru în funcţia de ministru al Apărării”, declară procurorii militari.

Reclame

Victor Atanasie Stănculescu: Regret că am predat puterea cui nu trebuia, acum aş păstra-o până la momentul oportun

19 aprilie 2019

Generalul Victor Athanasie Stănculescu: „Regret că am predat puterea – preluată cu ajutorul armatei de la comunişti – unei societăţi civile care nu era destul de matură la acel moment.

„Am schimbat regimul prin forţă militară. Am avut putere asupra sistemului, căruia i-am dat mână liberă, şi regret acum, pentru că nu a ieşit aşa cum am gândit eu atunci”

„Aş vrea să am din nou sistemul în mână, dar de data aceasta n-aş mai da puterea. Aş păstra-o până când societatea civilă ar fi destul de matură să o primească”

„Din păcate, tot aparatul nu a funcţionat cum trebuie pentru România. Am avut un sistem căruia i-am dat mână liberă şi nu a ieşit cum am vrut. Regret că i-am dat mână liberă”
Miercuri, 15 octombrie 2008. Ora 18:47

Rechizitoriu dosarul Revoluţiei: Grupul condus de Iliescu a acţionat abil şi eficient şi a înţeles importanţa televiziunii şi a radioului public / După preluarea puterii, au fost reactivați generali şi ofiţeri superiori, cu toţii filosovietici

19 aprilie 2019

Grupul din jurul lui Ion Iliescu a acţionat abil şi eficient în preluarea puterii politice şi militare în decembrie 1989, componenţii acestei grupări înţelegând foarte bine importanţa televiziunii şi a radioului public în acele momente, se arată în rechizitoriul întocmit de procurorii militari în dosarul „Revoluţiei”.

Dosarul „Revoluţiei”: Ion Iliescu a contribuit direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea psihozei terorist-securiste / Militarii au tras 12,6 milioane de cartuşe

Parchetul General a dat publicităţii joi un extras din rechizitoriul întocmit în dosarul Revoluţiei, în care au fost trimişi recent în judecată fostul preşedinte Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, fost vice-prim ministru, şi gen. (rtr.) Iosif Rus, fost şef al Aviaţiei Militare, scrie Agerpres.

Conform rechizitoriului, pe fondul degenerării

relaţiilor dintre România şi URSS, după momentul „Praga 1968”, dar şi ca urmare a stării de nemulţumire profundă şi generală din societate, s-a coagulat şi a evoluat o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu, dar care urmărea menţinerea României în sfera de influenţă a URSS.

„Această grupare complotistă a fost formată atât din civili (latura politică), cât şi din militari (latura militară), cu toţii marginalizaţi într-un fel sau altul prin deciziile fostului preşedinte. Componenţii grupului au aparţinut principalelor două filoane militare (MApN şi Direcţia Securităţii Statului), de la nivel mediu până la vârf, dar şi structurilor civile ale statului român. Desigur, nu doar membrii acestui grup au manifestat atitudini ostile regimului Ceauşescu, însă prin funcţiile deţinute (implicit, influenţele exercitate), dar mai ales prin raportare la evoluţia istorică (începând cu 22 decembrie 1989), se poate afirma, fără echivoc, faptul că doar acest grup s-a dovedit eficient în demersul său”, spun procurorii.

Conform rechizitoriului, toate personajele din gruparea lui Iliescu s-au regăsit şi au conlucrat în locaţiile cheie ale zilei de 22 decembrie 1989 şi intervalul următor de timp – TVR, fostul CC al PCR, MApN.

Momentul începerii acţiunii a fost dat pe 22 decembrie 1989, la orele 14,25, în direct la TVR, când cpt. de rang I Emil (Cico) Dumitrescu a transmis următorul mesaj: „Dragi colegi ai promoţiei 1958, vă vorbeşte cel care a fost pentru voi Cico, cel care a venit în marina română împreună cu voi (…) Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la televiziune. Trebuie, tovarăşi, să ne organizăm”.

„Şi s-au organizat. Toţi componenţii grupului Iliescu au preluat puterea totală în stat. Ion Iliescu a fost preşedintele României pentru o perioadă de 10 ani. Generalii (…) şi Nicolae Militaru au deţinut în mod succesiv funcţia de ministru al Apărării. Virgil Măgureanu a fost iniţial consilier al preşedintelui Ion Iliescu, iar apoi primul director al principalului serviciu de informaţii al României – SRI. Emil (Cico) Dumitrescu a fost numit în funcţia de secretar de stat în Ministerul de Interne şi apoi de consilier de stat la Administraţia Prezidenţială. La scurt timp după preluarea puterii de către CFSN, condus de Ion Iliescu, a fost reactivat un număr important de generali şi ofiţeri superiori, cu toţii filosovietici”, se menţionează în rechizitoriu.

În urma apariţiilor televizate, grupul condus de Ion Iliescu a luat decizia deplasării la sediul MApN, după ce lui Iliescu i s-a garantat protecţia Armatei.

Pe 22 decembrie 1989, în jurul orelor 16,00, în sediul Ministerului Apărării Naţionale a pătruns un grup de civili format din Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu. Grupul a fost primit de militari de rang înalt, printre care gl.(r.) Nicolae Militaru, gl. Victor Atanasie Stănculescu, precum şi de militari cu funcţii importante în MApN şi DSS.

„Cu toţii au intrat în sala de consiliu a MApN. Militarii l-au recunoscut în fapt pe Ion Iliescu ca fiind noul şef de stat şi de guvern, implicit, noul comandant suprem al Forţelor Armate Române. La rândul său, Ion Iliescu şi-a asumat imediat, fără rezerve aceste demnităţi, comportându-se ca atare. Grupul (civili şi militari) a discutat inclusiv problema denumirii noului organ de conducere politică şi militară. S-a hotărât ca denumirea să fie Frontul Salvării Naţionale, întrucât unii dintre participanţi acţionaseră şi anterior datei de 22 decembrie 1989 prin diferite activităţi în scopul înlăturării preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Ion liescu (acceptat ca nou lider) a propus constituirea unui Comandament unic militar şi civil care avea să coordoneze inclusiv operaţiunile militare, pe întregul teritoriu al ţării. La scurt timp, structura civilo-militară denumită Gărzi Patriotice a fost integrată în Comandamentul nou înfiinţat. Având în vedere cele mai sus invocate şi celelalte probe administrate în cauză, se desprinde concluzia conform căreia întreaga forţă militară a României (MApN, MI-DSS, Gărzi Patriotice), începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 – orele 16,00 – s-a pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a conducerii acestuia. Este momentul în care Armata şi Securitatea îşi dau acordul ca România să fie condusă de CFSN. Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al CFSN format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, gl. (r.) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar şi numit ministru al apărării), Gelu Voican Voiculescu, a exercitat în mod direct prerogativele puterii de stat şi a luat decizii importante atât cu caracter politic, cât şi cu caracter militar”, explică procurorii.

Mai departe, procurorii spun că grupul lui Ion Iliescu a înţeles importanţa televiziunii şi radioului în preluarea puterii după fuga lui Nicolae Ceauşescu.

„La fel de importantă s-a dovedit a fi şi abilitatea ‘grupului Iliescu’ de a se organiza şi acţiona eficient. Componenţii acestei grupări au înţeles foarte bine importanţa televiziunii şi a radioului pentru astfel de momente. La fel de importantă a fost şi decizia de a face joncţiunea cu factorii de comandă ai principalului pilon de putere în stat – MApN. Întâlnirea de la sediul MApN a durat aproximativ 45 de minute, după care Ion Iliescu şi anturajul său s-au deplasat la sediul Comitetului Central al PCR (în prealabil, s-a hotărât ca din partea FSN să rămână la sediul MApN numitul Montanu Mihail). Aici au fost întâmpinaţi inclusiv de comandantul USLA, care s-a pus la dispoziţia noii puteri. În clădire se aflau mulţi revoluţionari, militari, dar şi componenţi ai fostului CC al PCR. Aşa cum s-a arătat, aceştia se aflau într-un proces de constituire a unor nuclee de putere”, se arată în rechizitoriu.

În urma unui apel televizat făcut de Ion Iliescu, pe 22 decembrie 1989, începând cu orele 17,00, la sediul CC al PCR au început să sosească mai mulţi foşti nomenclaturişti şi activişti ai PCR, marginalizaţi în ultimii ani de Nicolae Ceauşescu, printre care Silviu Brucan şi Alexandru Bârlădeanu.

„Recunoaşterea venită din partea structurilor militare şi a revoluţionarilor pentru Ion Iliescu ca noul lider politico-militar şi acceptarea acestei demnităţi sunt dovedite de probele administrate. Mass-media din România a aderat imediat la CFSN şi la liderii acestuia. TVR şi Radio România s-au poziţionat faţă de Ion Iliescu ca fiind noul lider al statului român. Presa scrisă a făcut acelaşi lucru. Organele centrale de presă aparţinând până la 22 decembrie 1989 fostului CC al PCR şi UTC s-au repoziţionat încă din după-amiaza aceleiaşi zile, transformându-se în organele de presă ale CFSN. Totodată, presa internaţională l-a prezentat pe Ion Iliescu ca fiind noul lider al României, iar apariţiile publice ale acestuia au evidenţiat asumarea pe deplin a acestei demnităţi. CFSN şi liderii acestuia au fost imediat recunoscuţi pe plan internaţional de principalele state. Noua putere nu a întâmpinat practic nicio opoziţie din partea structurilor militare şi civile interne sau din partea reprezentanţilor acestor structuri. Conduita concretă manifestată de Ion Iliescu, începând cu orele 16,00 ale zilei de 22 decembrie 1989, demonstrează asumarea de către acesta a prerogativelor puterii în stat. Prin toate apariţiile televizate a apărut în postura de lider. Comunicatele CFSN au fost semnate în calitate de preşedinte al acestei formaţiuni. A semnat acte normative ce vizau toate domeniile de activitate, a abrogat legi, a instituit Tribunalul Militar Excepţional privind judecarea cuplului prezidenţial Ceauşescu, a instituit tribunale militare excepţionale pe întregul teritoriu al României, l-a impus pe gl. mr. (r.) Nicolae Militaru în funcţia de ministru al Apărării”, declară procurorii militari.

Lovitură de stat 22 decembrie 1989 ora 18:30 – II

19 aprilie 2019

Lovitură de stat 22 decembrie 1989 ora 18:30

Procurorii militari: A fost probată intenția lui Iliescu Ion de a ascunde sau bagateliza preexistența unui grup ce a urmărit răsturnarea de la putere a președintelui Ceaușescu Nicolae, însă cu rămânerea României în sfera de influență a URSS”

Procurorii militari: „Prima motivație a executării cuplului Ceaușescu o reprezintă ascunderea realității conform careia puterea politico-militară în România a fost preluată de o grupare filosovietică, ante-constituită, formată din nomenclaturiști marginalizați de Ceaușescu Nicolae și militari prosovietici (cu studii în URSS), care aveau nevoie de legitimare în fața poporului. Al doilea motiv al executării soților Ceaușescu îl constituie necesitatea grupării ajunse la putere să se manifeste coerent în acțiunea diversionistă, acțiune care a avut drept scop inclusiv legitimarea politică.”

Dezvaluiri despre vina lui Iliescu din dosarul Revolutiei: Elena si Nicolae Ceausescu au fost asasinati in urma unui simulacru de proces

„Prin dezinformari si diversiuni s-a creat conjunctura falsa necesara pentru a putea fi eliminati fizic Ceausescu Nicolae si Elena. Mijlocul prin care s-a realizat acest asasinat a fost cel al unui proces penal simulat in urma caruia fostul cuplu prezidential a fost executat.”

Aceasta este concluzia procurorilor militari care au instrumentat dosarul Revolutiei, in care au fost trimisi in judecata Ion Iliescu si Gelu Voican Voiculescu, acuzati de infractiuni contra umanitatii.

„La data de 24 decembrie 1989, in sediul MApN, grupul de decizie politico-militara din cadrul CFSN (Iliescu Ion, Brucan Silviu, Militaru Nicolae si Voiculescu Voican Gelu) a hotarat ca, la data de 25 decembrie 1989, sa fie organizat un proces simulat in urma caruia Ceausescu Nicolae si Elena sa fie condamnati la moarte si executati imediat”, prezinta faptele procurorii militari.

Dupa uciderea cuplului Ceausescu, puterea in Romania a fost preluata de o grupare filosovietica, ante-constituita, formata din nomenclaturisti marginalizati de Nicolae Ceausescu si militari prosovietici (cu studii in URSS), care aveau nevoie de legitimare in fata poporului, mai arata procurorii.

Fuga de pe CC

Un intreg capitol din rechizitoriul procurorilor este dedicat procesului care a inceput pe 25 decembrie 1989, la ora 13:20, si s-a terminat a doua zi, in jurul orei 14:40, in garnizoana din Targoviste.

Ziare.com a analizat cele mai intersante pasaje din acest capitol al rechizitoriului, care prezinta revolutia din decembrie 1989 intr-o noua lumina.

Nicolae Ceausescu nu a recunoscut dreptul completului de judecata de a-l judeca si a solicitat in repetate randuri sa fie judecat de Marea Adunare Nationala.

Sentinta de condamnare la moarte a fost pronuntata la ora 14:45 si, desi verdictul admitea recurs, a fost executata cinci minute mai tarziu, in curtea garnizoanei, langa cladirea corpului de garda.

Procurori: Au fost ucisi

Procurorii militari au audiat mai multi martori, au consultat documentele oficiale si au ascultat transmisiile radio din acest caz.

„Uciderea la 25 decembrie 1989 a cuplului Ceausescu Nicolae si Elena, dupa supunerea acestora la un proces penal fara respectarea drepturilor procesuale elementare, a facut parte integranta din inducerea in eroare exercitata de grupul politico-militar (varfurile decizionale ale CFSN si ale MApN) ajuns la putere in stat si a avut drept scop legitimarea in fata poporului roman, ascunderea filosovietismului si preconstituirii acestei puteri”, explica procurorii militari.

Povestea procesului cuplului Ceausescu incepe o data cu fuga de pe sediul CC al PCR, la complexul prezidential aflat pe malul lacului Snagov.

Elena si Nicolae Ceausescu au luat un elicopter si au decolat catre Targoviste, dar dupa ce Armata le-a solicitat sa aterizeze au abandonat apartul de zbor langa localitatea Boteni. De acolo au fost preluati de un localnic, care i-a dus in apropierea orasului Targoviste.

Traseul cuplului prezidential

De aici, cuplul prezidential a fost preluat de Militie, apoi de Securitate si au ajuns la unitatea militara.

Procurori militari arata ca Elena si Nicolae Ceausescu au fost in stare de arest inca din 22 decembrie.

„La data de 22 decembrie 1989, in jurul orelor 19:00, Ceausescu Nicolae si Elena au fost introdusi in incinta UM 01417 Targoviste, unde au ramas in stare de arest pana la data de 25 decembrie 1989 cand, in urma unui proces penal simulat, au fost executati”.

„Concret, inca de la data de 22 decembrie 1989, cuplul prezidential a fost deposedat total de prerogativele puterii in stat, sotii Ceausescu fiind redusi la calitatea de simpli cetateni ai Romaniei”, explica anchetatorii.

„Erau in custodia Securitatii”

Anchetatorii atrag atentia ca, anterior introducerii in incinta UM 01417 Targoviste, Ceausescu Nicolae si Elena s-au aflat in custodia Ministerului de Interne – Departamentul Securitatii Statului (DSS): „Prin aceasta se probeaza in mod indubitabil ca nu a existat nicio intentie din partea conducerii MI – DSS de a-l salva pe fostul presedinte”.

In acest fel, explica anchetatorii, apar cu atat mai lipsite de logica afirmatiile conform carora „cadrele DSS i-au atacat, pe intregul teritoriu al Romaniei, pe reprezentantii Armatei, pe revolutionari si pe reprezentantii CFSN, cu scopul readucerii la putere a fostului presedinte.”

„Mai mult, s-a dovedit ca, inca de la inceput, DSS stia exact unde se afla Ceausescu Nicolae. Astfel, o ipotetica incercare de eliberare a acestuia s-ar fi concentrat in jurul UM 01417 Targoviste si nu in alte parti”, precizeaza procurorii militari.

De altfel, UM 01417 Targoviste nu a fost in niciun fel atacata in perioada de dupa ce sotii Ceausescu au ajuns aici.

Unele probe au dezvaluit ca au existat trei tentative de ucidere a sotilor Ceausescu, inainte de organizarea falsului proces din 25 decembrie 1989, se arata in rechizitoriu.

Justificarile

In schimb, asupra acestei unitati militare au fost simulate in mod succesiv atacuri, prin complicitatea directa a generalilor Atanasie Stanculescu si Nicolae Militaru, „totul cu stiinta factorilor decizionali ai CFSN.”

„Scopul a fost justificarea eliminarii fizice a fostului presedinte Ceausescu Nicolae si a sotiei acestuia.

S-a acreditat ideea ca unitatea de la Targoviste este atacata de fortele securist-teroriste fidele fostului sef de stat si in acest fel s-a creat cu buna stiinta aparenta necesitatii judecarii in regim de urgenta a cuplului prezidential, scopul ultim fiind eliminarea fizica a fostului presedinte”, acuza procurorii.

Ordinele de la Bucuresti

„La data de 24 decembrie 1989, in sediul MApN, grupul de decizie politico-militara din cadrul CFSN (Iliescu Ion, Brucan Silviu, Militaru Nicolae si Voiculescu Voican Gelu) a hotarat ca, la data de 25 decembrie 1989, sa fie organizat un proces simulat in urma caruia Ceausescu Nicolae si Elena sa fie condamnati la moarte si executati imediat”, prezinta faptele procurorii.

„Decizia privind judecarea fara respectarea drepturilor procesuale si executarea cuplului prezidential Ceausescu Nicolae si Elena a fost luata in deplina cunostinta de cauza de forul decizional al CFSN, format din Iliescu Ion, Brucan Silviu, Voiculescu Voican Gelu si gl. armata (r.) Militaru Nicolae, sarcina organizarii procesului si executiei fiind asumata de gl.lt. Atanasie Stanculescu”, se arata in rechizitoriu.

Cum s-a motivat ordinul

Motivul invocat pentru luarea deciziei de executie a fost pretinsul pericol terorist-securist si o posibila eliberare a cuplului prezidential de catre forte fidele.

„Probele administrate au demonstrat ca acest motiv a fost in totalitate fals. Pe de o parte, nu exista nicio proba credibila care sa contureze o reala actiune terorist-securista indreptata impotriva Revolutiei si noii puteri politico-militare.

Pe de alta parte, acelasi probatoriu a aratat existenta unei diversiuni complexe prin care sa fie creata impresia atacarii UM 01417 Targoviste, scopul atribuit fictivilor atacatori fiind eliberarea cuplul prezidential.

Edificatoare in sensul acestei diversiuni sunt mai multe declaratii de martor apartinand unor cadre militare direct implicate in evenimentele desfasurate la UM 01417 Targoviste”, epxlica procurorii.

Generalii Atanasie Stanculescu si Nicolae Militaru ar fi cunoscut si s-au interesat in mod direct de situatia existenta in incinta UM 01417 Targoviste.

„Inclusiv Iliescu Ion a purtat o convorbire prin telefon cu comandantul UM 01417 Targoviste despre situatia sotilor Ceausescu”, se arata in rechizitoriu.

Analiza probatoriului evidentiaza ca cei doi generali (aflati la varful ierarhiei MApN) au fost direct implicati in diversiunea exercitata asupra cadrelor militare ale UM 01417 Targoviste, „comunicand in mod constant cu comandantul acestei unitati militare, in contextul in care comportamentul acestuia din urma a fost cel ante-mentionat prin declaratiile de martor invocate. ”

Simulacru de proces

Procurorii arata ca, istoric privite lucrurile, Romania este singura tara din Europa in care, dupa terminarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, un sef de stat a fost executat in urma unui simulacru de proces.

Se mai evidentiaza ca executia a avut loc intr-o unitate a armatei, sub directa organizare a lui Atanasie Stanculescu, numit cu trei zile inainte in functia de ministru al Apararii, tocmai de persoana executata – fostul comandant suprem al fortelor armate, Ceausescu Nicolae.

Probleme cu decretul lui Iliescu

Decretul privind instituirea Tribunalului Militar Extraordinar de judecare in regim de urgenta a faptelor savarsite de Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena a fost redactat si semnat de Ion Iliescu la data de 24 decembrie 1989.

„Este important de semnalat faptul ca Iliescu Ion a semnat acest decret in calitate de presedinte CFSN cu toate ca, in mod oficial, aceasta calitate a fost dobandita la data de 26 decembrie 1989 (Monitorul Oficial, Partea I, nr.4 din 27 decembrie 1989).

Mai mult, Constitutia Romaniei nu a fost abolita astfel incat Iliescu Ion nu avea dreptul constituirii unui Tribunal Militar Extraordinar”, se arata in sursa citata.

Conspiratia filosovietica

Procurorii mai arata ca, daca sotii Ceausescu ar fi fost supusi unei judecati cu respectarea tuturor drepturilor procesuale, anumite aspecte despre conspiratia ante-decembrista si protagonistii ei filosovietici ar fi fost devoalate.

„Pentru grupul politico-militar ce a preluat puterea prin inducere in eroare in 1989, aceasta posibilitate ar fi fost in mod cert daunatoare.

A fost probata intentia lui Iliescu Ion de a ascunde sau bagateliza preexistenta unui grup ce a urmarit rasturnarea de la putere a presedintelui Ceausescu Nicolae, insa cu ramanerea Romaniei in sfera de influenta a URSS”, mai arata anchetatorii.

Primul motiv: Ascunderea realitatii

Asa ca o prima motivatie a executarii cuplului Ceausescu o reprezinta ascunderea realitatii conform careia puterea politico-militara in Romania a fost preluata de o grupare filosovietica, ante-constituita, formata din nomenclaturisti marginalizati de Ceausescu Nicolae si militari prosovietici (cu studii in URSS), care aveau nevoie de legitimare in fata poporului.

Prin dezinformare si diversiune, imaginarului dusman securist-terorist i s-a atribuit si un scop fals: eliberarea presedintelui Ceausescu si readucerea lui la putere.

Motivul doi: Legitimarea politica

„Fara atribuirea acestui scop, ratiunea de a fi a acestui dusman securist nu ar fi fost logica si explicabila. Totodata, in lipsa scopului fictiv nu ar fi fost posibila argumentarea judecarii si executarii cuplului prezidential”, explica anchetatori.

Asadar, un al doilea motiv al executarii sotilor Ceausescu il constituie necesitatea gruparii ajunse la putere sa se manifeste coerent in actiunea diversionista, actiune care a avut drept scop inclusiv legitimarea politica.

Joi,18 Aprilie 2019,ora 15:56
Sursa:Ziare.com
Autor:Ionel Stoica

Procurorii Militari – Lovitură de stat a fost dată la ora 18:30, 22 decembrie 1989

19 aprilie 2019

(Uşa de la CC nu se putea deschide pe dinafară decât cu tancul, împingând cu turela, sau pe dinăuntru, cu cheia. Uşa a fost deschisă din interior.

Sediul CC al PCR era apărat de un sistem militar numit “Dispozitiv militar de apărare al sediului central al CC al PCR”, format din blindate, trupe de linie ale Armatei, trupe de elită ale Academiei Militare, forţe ale MAI şi ale Securităţii, pe care l-a dezorganizat intenţionat gen. Vlad după ora 08.30, retrăgând toate forţele MAI şi Securităţii din dispozitiv. la fel cum, începând cu ora 10.07, gen. Stănculescu îndepărtează blindatele din Piaţa Palatului şi opreşte trupele proaspete chemate de tandemul Ceauşescu-Milea pentru a face „mişcarea populară” una cu pământul. Aşa a trecut nestingherită „mişcarea populară” a dlui Iliescu prin cordoanele dispozitivului militar de apărare al CC şi nu a găsit în faţa clădirii nici picior de militar.

Aşa au ajuns protestatarii liber în Piaţa Palatului şi tot ca urmare a ordinelor gen. Stănculescu dintre 10.07 şi 10.35 „Armata a fraternizat cu populaţia”, „a trecut de partea poporului”)

„Întreaga conducere a DSS şi toate cadrele militare ale Direcţiei a V-a şi USLA au permis pătrunderea revoluţionarilor în sediul CC, contrar ordinelor exprese ale comandantului suprem Nicolae Ceauşescu, deşi aveau capacitatea să nu o facă. Tot conducerea DSS a decis abandonarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu astfel încât acesta a rămas singur, fără protecţie şi astfel a fost privat de libertate în incinta UM Târgovişte, iar apoi executat.„Este elocvent a se reţine că, în timpul Revoluţiei, au fost folosite cu succes toate tehnicile de dezinformare. Demonizarea i-a privit pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, anturajul imediat al acestora, dar şi acele forţe dispuse (chipurile) a-i apăra pe aceştia (cadrele DSS, în principal). Divizarea s-a făcut pe deplin resimţită prin crearea, începând cu 22.12.1989, a două tabere aparent oponente.Toate deciziile importante, luate începând cu 22 decembrie 1989, nu au implicat manifestarea de voinţă a maselor revoluţionare, fiind luate exclusiv de grupul de decizie politico-militară din CFSN”Fostul preşedinte Ion Iliescu este acuzat de procurori că a contribuit în mod direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea acestei psihoze terorist-securiste.Anchetatorii mai spun că instaurarea psihozei teroriste a dus la peste 1.000 de decese ca urmare a tragerilor haotice cu armament, forţele armate folosind 12.600.000 de cartuşe.„Probatoriul administrat a demonstrat că, începând cu orele 18.30 ale zilei de 22 decembrie 1989, a fost declanşată la nivelul întregii ţări o amplă şi complexă acţiune de inducere în eroare (dezinformare şi diversiune), unică în istoria naţională. Consecinţa acestei situaţii a fost instaurarea la nivelul întregii populaţii a României a unei psihoze a terorismului.Inducerea în eroare a reprezentat principala cauză a numeroaselor pierderi de vieţi omeneşti, vătămări fizice sau psihice, privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi distrugerea unor bunuri de patrimoniu”, se arată în rechizitoriul trimis în instanţă, citat de Agerpres.În opinia procurorilor militari, întreaga populaţie a României a fost supusă în timpul Revoluţiei, în mod deliberat şi profesionist, la o amplă inducere în eroare.„Este elocvent a se reţine că, în timpul Revoluţiei, au fost folosite cu succes toate tehnicile de dezinformare. Demonizarea i-a privit pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, anturajul imediat al acestora, dar şi acele forţe dispuse (chipurile) a-i apăra pe aceştia (cadrele DSS, în principal).Divizarea s-a făcut pe deplin resimţită prin crearea, începând cu 22.12.1989, a două tabere aparent oponente.Pe de o parte, se situau poporul, Armata şi CFSN, iar pe de altă parte, elementele securist-teroriste loiale fostului preşedinte. Psihoza teroristă instaurată a influenţat cvasi-unanimitatea opiniei publice, aceasta fiind indusă în sfera iraţionalului, consecinţele acestei stări fiind deosebit de grave.Prin modul de propagare al dezinformării – TVR, Radio şi presa scrisă, ţinta psihozei teroriste au constituit-o civilii, dar şi militarii, pe întregul teritoriu al României.În această situaţie, efectele dezinformării s-au regăsit în numeroase cazuri de foc fratricid, consecinţele fiind survenirea de decese, răniri şi distrugeri de bunuri materiale. Se mai poate observa că scopul inducerii în eroare din cursul lunii decembrie 1989 a fost pe deplin realizat, având în vedere că masele populare au fost într-adevăr neutralizate în timp ce puterea totală în stat a fost acaparată de o minoritate politico-militară (grupul Iliescu). (…)Toate deciziile importante, luate începând cu 22 decembrie 1989, nu au implicat manifestarea de voinţă a maselor revoluţionare, fiind luate exclusiv de grupul de decizie politico-militară din CFSN”, susţin procurorii.Astfel, la ora 19,30, la TVR, Ion Iliescu a afirmat în direct: „Aşa cum aţi văzut, ne-am întâlnit în Comitetul Central, am comunicat cu oamenii din piaţă. (…) În momentele în care ne constituiam, ne organizam în sediul Comitetului Central, o grupă din unităţile securităţii, unitate special pregătită ca să-l apere pe Ceauşescu, ascunsă undeva prin subsoluri, în nişte tuneluri care comunicau între sediu şi Palatul Republicii, a reuşit să se refugieze şi când era piaţa plină de lume au început să tragă asupra cetăţenilor şi asupra sediului central unde se aflau oameni de bine care se constituiau în această structură nouă.Este o ultimă zvârcolire a acestei fiare încolţite care loveşte până şi înainte de moarte (…) şi care a reuşit să producă noi tragedii, noi dureri, noi victime pe altarul luptei pentru eliberare naţională. (…)Vreau să fac apel la cei care se află în faţa sediului Comitetului Central (…) încă nu a fost lichidat nucleul acesta de bezmetici, încă se trage. (…) Trebuie lichidat acest nucleu de sinucigaşi. (…) În sediu se află generalul Guşă şi alţii care vor rezolva situaţia. (…)Nu există probe că militarii din fosta Securitate i-au atacat pe revoluţionarii din faţa CC.Apelăm la toţi cetăţenii ca să elibereze piaţa şi zona din jurul Palatului, ca să poată pătrunde armata. (…) Nu a reuşit contralovitura acestei unităţi de sinucigaşi şi de terorişti”, potrivit rechizitoriului.Procurorii spun că nu există nici o probă că militarii din fosta Securitate i-au atacat pe revoluţionarii din faţa CC al PCR sau pe cei aflaţi în sediu.„Întreaga conducere a DSS şi toate cadrele militare ale Direcţiei a V-a şi USLA au permis pătrunderea revoluţionarilor în sediul CC, contrar ordinelor exprese ale comandantului suprem Nicolae Ceauşescu, deşi aveau capacitatea să nu o facă. Tot conducerea DSS a decis abandonarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu astfel încât acesta a rămas singur, fără protecţie şi astfel a fost privat de libertate în incinta UM Târgovişte, iar apoi executat.În momentele apariţiei televizate, Ion Iliescu cunoştea că generalul Iulian Vlad – şeful DSS s-a alăturat Revoluţiei. Totodată, şeful Direcţiei I din DSS îşi declarase deja ataşamentul faţă de noua putere”, se precizează în rechizitoriu.Anchetatorii mai arată că primele victime prin împuşcare au apărut în Capitală în cursul zilei de 22 decembrie 1989, după ce psihoza teroristă a început să se instaleze.„Prin această apariţie televizată, în seara zilei de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu a contribuit în mod direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea psihozei terorist-securiste, dezinformând opinia publică prin întregul său discurs. A fost, practic, o succesiune de dezinformări, în condiţiile în care prin dezinformare şi diversiune a fost indusă psihoza teroristă, cauza principală a multiplelor decese şi răniri de persoane, după 22 decembrie 1989”, spun procurorii.Într-o altă intervenţie de la TVR, din ziua de 23 decembrie 1989, Ion Iliescu reia tema teroriştilor, a unor indivizi fanatizaţi, „care acţionează cu o cruzime fără precedent, trăgând în locuinţe, în cetăţeni, provocând victime în rândul militarilor”.Armata a tras aproximativ 12.600.000 de cartuşe!„Focul fratricid (existent la scară largă atât în Bucureşti, cât şi în marile oraşe ale ţării), tragerile haotice, consumul uriaş de muniţie au fost efecte directe ale instaurării psihozei teroriste.Cercetările au relevat că în perioada Revoluţiei din decembrie 1989 forţele armate ale României au tras aproximativ 12.600.000 de cartuşe!Totodată, în intervalul de timp 22 – 25 decembrie 1989, s-au executat 52 de ieşiri cu avioanele de vânătoare, 26 de ieşiri cu elicopterele militare, aparate militare de zbor care au deschis focul cu mitralierele de bord şi rachete. De la sol au fost lansate 53 de rachete antiaeriene, de diverse tipuri.Acest consum uriaş de muniţie, într-un interval de 6 zile, denotă efectele profunde şi generalizate ale psihozei teroriste ce a existat în timpul Revoluţiei, ca urmare a dezinformării şi diversiunii.În acelaşi timp, un asemenea consum de muniţie demonstrează inclusiv intenţia diversionistă venită de la structura de comandă a MApN. Prin această canonadă, populaţia României a fost manipulată pentru a i se inocula că între cele două pretinse tabere se desfăşoară un adevărat război. Există martori, foşti militari, care au afirmat că un asemenea consum de muniţie este mai degrabă specific unui război, purtat la scară largă, cu un inamic străin, bine determinat”, se menţionează în rechizitoriu.Din probele de la dosar, rezultă că, în intervalul 16 – 27 decembrie 1989, au decedat 1.006 persoane, din care doar 153 până la 22 decembrie 1989.În acelaşi interval, au fost rănite 2.988 de persoane, din care 890 până la 22 decembrie 1989, iar 2.157 după 22 decembrie 1989.Procurorii mai acuză faptul că, în jurul obiectivelor civile şi militare de interes major aflate în Bucureşti şi în marile oraşe, au fost cantonate treptat forţe militare excesiv de numeroase şi total eterogene, iar masarea acestor forţe în perimetre reduse s-a făcut fără asigurarea unei comunicări eficiente între efectivele militare, astfel încât, de cele mai multe ori, acestea nu se cunoşteau între ele şi nici măcar nu cunoşteau cu claritate propriile misiuni în care au fost angrenate.În plus, în Bucureşti, au desfăşurat acţiuni de luptă, concomitent, 11.032 de militari, cu 166 de tancuri şi 108 TAB-uri, deşi Armata Română nu avea la nivelul anului 1989 prevăzută posibilitatea ca tancurile proprii să fie implicate în lupta de gherilă urbană, militarii tanchişti nefiind instruiţi să lupte în mediul urban împotriva unor formaţiuni special pregătite pentru diversiune urbană, mai arată procurorii.

Rechizitoriul în Dosarul Revoluţiei: Ion Iliescu a contribuit la instaurarea unei psihoze teroriste

18 aprilie 2019

Procurorii care au făcut rechizitoriul în dosarul „Revoluţiei” arată că, din 22 decembrie 1989, la nivelul României a fost declanşată o amplă şi complexă acţiune de inducere în eroare, care a dus la instaurarea unei psihoze a terorismului, asta fiind principala cauză a pierderii de vieţi omeneşti.

„Probatoriul administrat a demonstrat că, începând cu orele 18:30 ale zilei de 22 decembrie 1989 a fost declanşată la nivelul întregii ţări o amplă şi complexă acţiune de inducere în eroare (dezinformare şi diversiune), unică în istoria naţională. Consecinţa acestei situaţii a fost instaurarea la nivelul întregii populaţii a României a unei psihoze a terorismului. Inducerea în eroare a reprezentat principala cauză a numeroaselor pierderi de vieţi omeneşti, vătămări fizice sau psihice, privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi distrugerea unor bunuri de patrimoniu”, se arată în rechizitoriul dosarului Revoluţiei, trimis în instanţă.

Anchetatorii arată că în timpul Revoluţiei au fost folosite cu succes toate tehnicile de dezinformare. „Demonizarea i-a privit pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, anturajul imediat al acestora, dar şi acele forţe dispuse (chipurile) a-i apăra pe aceştia (cadrele DSS, în principal). Divizarea s-a făcut pe deplin resimţită prin crearea începând cu 22.12.1989 a două tabere aparent oponente. Pe de o parte, se situau poporul, Armata şi CFSN, iar pe de altă parte, elementele securist-teroriste, loiale fostului preşedinte”, potrivit rechizitoriului.

Procurorii susţin că psihoza teroristă instaurată a influenţat cvasiunanimitatea opiniei publice, aceasta fiind indusă în sfera iraţionalului, consecinţele acestei stări fiind deosebit de grave. Prin modul de propagare al dezinformării – TVR, Radio şi presa scrisă, ţinta psihozei teroriste au constituit-o civilii, se arată în rechizitoriu, dar şi militarii , pe întregul teritoriu al României. În această situaţie, efectele dezinformării s-au regăsit în numeroase cazuri de foc fratricid, consecinţele fiind survenirea de decese, răniri şi distrugeri de bunuri materiale, mai arată procurorii militari.

„22 decembrie 1989, TVR, în direct, aprox. orele 19:30, Iliescu Ion, în spatele căruia s-a aflat, stând în picioare, Voiculescu Gelu Voican a afirmat : “Aşa cum aţi văzut, ne-am întâlnit în Comitetul Central, am comunicat cu oamenii din piaţă (…) În momentele în care ne constituiam, ne organizam în sediul Comitetului Central, o grupă din unităţile securităţii, unitate special pregătită ca să-l apere pe Ceauşescu, ascunsă undeva prin subsoluri, în nişte tuneluri care comunicau între sediu şi Palatul Republicii, a reuşit să se refugieze şi când era piaţa plină de lume au început să tragă asupra cetăţenilor şi asupra sediului central unde se aflau oameni de bine care se constituiau în această structură nouă. Este o ultimă zvârcolire a acestei fiare încolţite care loveşte până şi înainte de moarte (…) şi care a reuşit să producă noi tragedii, noi dureri, noi victime pe altarul luptei pentru eliberare naţională (…) Vreau să fac apel la cei care se află în faţa sediului Comitetului Central (…) încă nu a fost lichidat nucleul acesta de bezmetici, încă se trage (…) trebuie lichidat acest nucleu de sinucigaşi (…) În sediu se află gral Guşă şi alţii care vor rezolva situaţia (…) Apelăm la toţi cetăţenii ca să elibereze piaţa şi zona din jurul palatului, ca să poată pătrunde armata (…) Nu a reuşit contralovitura acestei unităţi de sinucigaşi şi de terorişti.

”(…)”, potrivit sursei citate.

Anchetatorii îl acuză pe fostul preşedinte Ion Iliescu că a contribuit direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea acestei psihoze terorist-securiste.

„Iliescu Ion îi numeşte pe atacatori ca fiind securişti, bezmetici, sinucigaşi, terorişti. Prin aceste afirmaţii neverificate a fost dezinformată opinia publică şi s-a contribuit în mod decisiv la instaurarea psihozei securist-teroriste, dorindu-se a se demonstra că militarii fostei securităţi sunt ostili Revoluţiei (aşadar poporului român şi armatei române) şi noii conduceri a statului. Sunt bine probate numeroasele situaţii de foc fratricid între cadrele MApN şi cadrele DSS, survenite începând cu noaptea de 22/23.12.1989. Trebuie subliniat din nou că această afirmaţie a fost făcută de persoana care se bucura de autoritate totală (Iliescu Ion) şi care era privită la nivelul întregii societăţi ca fiind noul lider politic”, potrivit sursei citate.

Anchetatorii mai susţin că Ion Iliescu a precizat că atacul respectivilor „securişti/bezmetici/ sinucigaşi/terorişti” a creat noi tragedii şi victime pe altarul luptei pentru libertate, ori nici această afirmaţie nu are acoperire în realitate, fiind la rândul ei o dezinformare ce a amplificat psihoza teroristă şi a accentuat divizarea dintre cele două tabere aparent duşmane. „Primele victime prin împuşcare apărute în acel perimetru al capitalei au survenit mai târziu, în cursul zilei de 22 decembrie , după ce psihoza teroristă a început să se instaleze”, se mai arată în rechizitoriu.

Procurorii arată că Ion Iliescu Ion i-a îndemnat pe revoluţionarii din Piaţa Palatului să părăsească respectiva zonă pentru a permite venirea unor noi forţe militare care să rezolve problema generată de „securişti-terorişti”.

„Această solicitare ridică două probleme. În primul rând, în Piaţa Palatului existau numeroase forţe MApN complet echipate pentru a face faţă oricărei situaţii cu caracter militar, astfel încât suplimentarea efectivelor militare (pe timp de noapte!) a fost total nejustificată. În al doilea rând, Iliescu Ion a justificat schimbarea ulterioară din funcţie a gl. lt. (…), inclusiv pentru că acesta ceruse ca revoluţionarii să fie convinşi să părăsească străzile marilor oraşe, solicitare considerată de Iliescu Ion ca fiind total neavenită (…) Drept urmare, este surprinzătoare solicitarea făcută la 22 decembrie 1989 ca masele de revoluţionari să părăsească zona CC. Prin această apariţie televizată, în seara zilei de 22 decembrie 1989, Iliescu Ion a contribuit în mod direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea psihozei terorist-securiste , dezinformând opinia publică prin întregul său discurs. A fost, practic, o succesiune de dezinformări, în condiţiile în care prin dezinformare şi diversiune a fost indusă psihoza teroristă, cauză principală a multiplelor decese şi răniri de persoane, după 22 decembrie 1989”, se mai arată în rechizitoriul trimis instanţei.

Cercetările au relevat că în perioada Revoluţiei din decembrie 1989, forţele armate ale României au tras aproximativ 12.600.000 de cartuşe.

Totodată, în intervalul de timp 22-25 decembrie 1989 s-au executat 52 de ieşiri cu avioanele de vânătoare, 26 de ieşiri cu elicopterele militare, aparate militare de zbor care au deschis focul cu mitralierele de bord şi rachete. De la sol au fost lansate 53 de rachete antiaeriene, de diverse tipuri.

„Acest consum uriaş de muniţie, într-un interval de 6 zile, denotă efectele profunde şi generalizate ale psihozei teroriste ce a existat în timpul Revoluţiei, ca urmare a dezinformării şi diversiunii. În acelaşi timp, un asemenea consum de muniţie demonstrează inclusiv intenţia diversionistă venită de la structura de comandă a MApN. Prin această canonadă, populaţia României a fost manipulată pentru a i se inocula că între cele două pretinse tabere se desfăşoară un adevărat război. Există martori, foşti militari, care au afirmat că un asemenea consum de muniţie este mai degrabă specific unui război, purtat la scară largă, cu un inamic străin, bine determinat”, susţin procurorii.

Datele existente în dosar arată că totalul persoanelor decedate în intervalul 16-27.12.1989 a fost de 1.006, din care 153 până la 22 decembrie 1989.

După data de 22 decembrie 1989, au murit853 de persoane.

În acelaşi timp, în intervalul 16-27.12.1989, au fost rănite 2.988 de persoane, din care 890 până la 22 decembrie 1989. Din total, 2.157 au fost rănite după data de 22 decembrie 1989.

Procurorii arată că analiza acestor statistici relevă că represiunea ordonată de fostul preşedinte Ceauşescu Nicolae, la care au participat toate forţele interne, respectiv MI – DSS, MApN, a avut consecinţe mai puţin grave decât consecinţele diversiunilor şi dezinformărilor existente după 22 decembrie 1989 şi generalizate la nivelul întregii ţări.

„Voiculescu Voican Gelu, în calitate de factor decizional al CFSN, a co-participat la toate conduitele lui Iliescu Ion, cel puţin în intervalul de timp 22-25 decembrie 1989 (data plecării sale la Târgovişte unde a participat la procesul cuplului Ceauşescu). Pe cale de consecinţă, toate acuzaţiile formulate împotriva lui Iliescu Ion sunt valabile şi în ceea ce îl priveşte pe Voiculescu Voican Gelu. Acesta din urmă a participat direct la dezinformările publice şi astfel a contribuit în mod direct (raport de cauzalitate), alături de Iliescu Ion, la generarea şi acutizarea psihozei terorist-securiste”, se mai arată în rechizitoriu.

În ceea ce-l priveşte pe Petre Roman, probele administrate nu au fost apte a demonstra că acesta a contribuit în mod direct la dezinformările publice cu privire la conduita aşa-zişilor securişti-terorişti.

Anchetatorii arată că, în concluzie, doar în Bucureşti, în preajma obiectivelor importante, civile şi militare, adică pe străzile Capitalei, au desfăşurat acţiuni de luptă, concomitent , 11.032 de militari, cu 166 de tancuri şi 108 TAB-uri. Aceste forţe au aparţinut unităţilor militare din Bucureşti, dar şi din Galaţi, Piteşti, Buzău, Cernica, Focşani, Târgovişte, Caracal, Câmpia Turzii, Medgidia, Otopeni, Boboc, Râmnicu-Sărat, Braşov şi Giurgiu.

„Analiza regulamentelor militare privind lupta cu blindatele grele, evidenţiază că Armata Română nu avea la nivelul anului 1989 prevăzută posibilitatea ca tancurile proprii să fie implicate în lupta de gherilă urbană. Pe cale de consecinţă, nici militarii tanchişti nu erau instruiţi să lupte în mediul urban împotriva unor formaţiuni special pregătite pentru diversiune urbană, aşa cum se acredita de la vârful de comandă al MApN că ar fi presupuşii terorişti. Cu toate acestea, conducerea MApN a masat în Bucureşti şi în marile oraşe ale ţării un număr impresionant de blindate grele, fiind în deplină cunoştinţă de cauză asupra pericolului ce-l reprezenta un astfel de ordin”, potrivit sursei citate.

Pe 8 aprilie, procurorul general Augustin Lazăr anunţa că procurorii Secţiei militare din Parchetul General au trimis în judecată dosarul Revoluţiei din decembrie 1989, în care Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus şi Emil Dumitrescu au fost puşi sub acuzare pentru infracţiuni contra umanităţii. Dosarul cauzei cuprintre 3.330 de volume, dintre care 2.030 au fost instrumentate după 13 iunie 2016.

Dosarul Revoluţiei din decembrie 1989 va fi judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă un prim termen încă nu a fost stabilit.

Dosarul Revoluției: Procurorii susțin că Ion Iliescu a comis un act de trădare prin solicitarea intervenţiei militare din partea URSS, dar faptele s-au prescris

18 aprilie 2019

Procurorii militari care au trimis în instanță Dosarul Revoluției din 1989 îi acuză pe Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan și generalul Nicolae Militaru de trădare pentru că au solicitat intervenția militară din partea Uniunii Sovietice, potrivit rechizitoriului consultat de G4Media.ro. Procurorii arată însă că faptele de trădare s-au prescris.

În același dosar, procurorii i-au trimis în judecată pe Iliescu și Voican Voiculescu pentru crime împotriva umanității, fapte care nu se prescriu.

Procurorii mai susțin că gruparea Iliescu s-a constituit după 1968 ca ”o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Ceauşescu Nicolae, dar menţinerea României în sfera de influenţă a URSS”.

Sefului statului major al armatei, generalul Ștefan Gușă, și seful statului major al trupelor de grăniceri, colonelul Petre Geantă, s-au opus solicitării. Ulterior au fost retrogradați și trimiși în unități militare din afara Bucureștiului.

Potrivit procurorilor, anunțul privind solicitarea intervenției militare a URSS a fost făcut la TVR, pe 23 decembrie, la ora 10.30 dimineața. Procurorii susțin că, dat fiind că TVR era sub control militar, iar armata era sub controlul grupării conduse de Ion Iliescu, membrii acestei grupări sunt cei care au luat decizia de a chema trupele sovietice, masate la granița de est a României.

”La fel de clar este şi faptul că prezenţa trupelor sovietice pe graniţa de Est, nu a fost o întâmplare, ca urmare a unui anunţ întămplător al TVR. Este mai presus de orice dubiu faptul că această prezenţă a fost posibilă pentru că a existat în prealabil o solicitare în acest sens, venită de la vârful puterii politico-militare a României. Totuşi, a lipsit acordul din partea persoanei abilitate – generalul (…) (Ștefan Gușă – n.red.)”, arată procurorii în rechizitoriu.

Procurorii mai arată că, ulterior Revoluției, toți cei din rețeaua Iliescu au negat constant faptul că ar fi chemat trupele sovietice și au încercat să-și ascundă filosovietismul, dar și colaborarea cu serviciile secrete ale URSS.

Citește aici Rechizitoriul complet (anonimizat)

Principalele informații din rechizitoriul Dosarului Revoluției, în care Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu au fost acuzați de crime împotriva umanității:

Solicitarea intervenţiei militare din partea URSS. În cursul zilei de 23 decembrie 1989, aproximativ orele 10:30, crainicul TVR (…) a transmis „în direct” următorul mesaj: „Suntem informaţi că s-a luat legătura cu Ambasada Sovietică, care ne-a promis ajutor militar imediat, întrucât agenţii străine şi-au permis să trimită elicoptere cu oameni înarmaţi, cu scopul de a distruge ceea ce poporul român a cucerit.” La scurt timp, postul naţional de radio a transmis un mesaj similar. Ulterior acestui prim moment, mesajul televizat a fost repetat. (vol. …)
Este lesne de realizat gravitatea mesajului. Se punea problema ca pe teritoriul României să pătrundă trupe aparţinând unui stat străin, mai precis ale URSS. Tocmai dată fiind gravitatea comunicatului, se exclude varianta conform căreia angajaţii TVR au transmis acest mesaj în mod independent, fără o autorizare prealabilă. La momentul emiterii mesajului, TVR se afla sub control militar. (…)

Probatoriul administrat a relevat că pe tema intervenţiei militare din partea URSS s-au purtat discuţii la vârful decizional al CFSN, existând chiar probe că o astfel de intervenţie a fost solicitată la 23 decembrie 1989 de către Iliescu Ion şi generalul Militaru Nicolae, adică tocmai de către liderii „grupului complotist Iliescu” susţinut de URSS.

Pentru înţelegerea corectă a situaţiei, trebuie spus că la nivelul lunii decembrie 1989, singurele persoane care aveau drept de semnătură şi de reprezentare în organele de coordonare ale forţelor Tratatului de la Varşovia, din partea României, erau ministrul apărării şi Şeful Marelui Stat Major al Armatei . La 23 decembrie 1989 generalul Milea Vasile era decedat, iar generalii (…) şi Militaru nu au fost numiţi în mod oficial în funcţia de ministru al apărării. Începând cu 23 decembrie 1989 gl.col. (r) Militaru Nicolae era impus de Iliescu Ion ca ministru de fapt, iar acesta s-a comportat ca atare, dar decretul oficial de numire a fost emis la 27 decembrie 1989. Pe cale de consecinţă, la 23 decembrie , singurul militar român care putea în mod legal să solicite o intervenţie străină era gl. (…). Aşa se explică de ce generalul (…) – Şeful Marelui Stat Major al Armatei URSS , a discutat doar cu omologul său român problema trimiterii unor forţe militare în ţara noastră, iar ca urmare a refuzului categoric din partea acestuia intervenţia nu s-a realizat.

(…) la data de 23 decembrie 1989, ţara noastră s-a confruntat cu o situaţie foarte periculoasă, cu posibile consecinţe extreme. Doar comportamentul exemplar al Şefului Statului Major al Armatei Române şi al militarilor aflaţi în serviciul de pază al frontierei de stat a preîntâmpinat o situaţie militară total nefavorabilă ţării noastre, cu posibile consecinţe nefaste pe termen lung.

La fel de clar este şi faptul că prezenţa trupelor sovietice pe graniţa de Est, nu a fost o întâmplare, ca urmare a unui anunţ întămplător al TVR. Este mai presus de orice dubiu faptul că această prezenţă a fost posibilă pentru că a existat în prealabil o solicitare în acest sens, venită de la vârful puterii politico-militare a României. Totuşi, a lipsit acordul din partea persoanei abilitate – generalul (…).

Lipsa acestui acord a făcut ca gl. (…) să cadă în dizgraţia noii puteri şi la scurt timp a fost retrogradat. Astfel, la data de 28 decembrie 1989, a fost eliberat din funcţia de şef al MStM şi numit ca şef de stat major şi prim locţiitor al comandantului Armatei a IV-a, cu garnizoana la Cluj-Napoca.

Ulterior Revoluţiei, toţi cei implicaţi în chemarea trupelor sovietice ( Iliescu Ion, gl. Militaru Nicolae, Voican Voiculescu, Brucan Silviu ) au negat vehement acest fapt.

Se observă că persoanele implicate în solicitarea de ajutor militar sovietic (trădare, conform legislaţiei penale), sunt aceleaşi faţă de care prezentul rechizitoriu reţine săvârşirea crimelor împotriva umanităţii, în circumstanţele arătate. Prin prisma acestei realităţi, prin raportare şi la probele administrate, în mod firesc se evidenţiază un liant, o continuitate logică, între consemnările din capitolul I (contextul internaţional), filosovietismul evident al componenţilor „grupului Iliescu”, acceptarea noii puteri din România de către URSS, reactivarea unor militari de o anumită factură şi (nu în ultimul rând) uciderea lui Ceauşescu Nicolae.

La nivelul anului 1989, Codul Penal în vigoare stabilea că este infracţiunea de Trădare „Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima ori ştirbi unitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupării militare străine”. Pedeapsa pentru trădare era cea capitală sau închisoarea de la 15 la 20 de ani.

Se constată că anchetele anterioare efectuate cu privire la Revoluţia din decembrie 1989 nu au avut niciodată ca obiectiv edificarea cu privire la această conduită, între timp survenind prescripţia răspunderii penale pentru o eventuală infracţiune de trădare.

O analiză obiectivă şi logică a situaţiei, impune concluzia conform căreia fără un ordin superior, cadrele militare aflate în paza frontierei de stat nu ar fi deschis în mod benevol graniţele ţării, aşa cum a sugerat fostul ministru al apărării. Aşadar, o astfel de decizie trebuia să vină dinspre Consiliul Militar Superior, organism aflat în subordinea CFSN şi liderilor acestuia. Apoi, analiza stenogramei depoziţiei generalului Militaru scoate în evidenţă că acesta, fără a fi întrebat cu privire la responsabilii deciziei de deschidere a frontierelor, îi aduce în discuţie, disculpându-i, pe Iliescu Ion şi Roman Petre.

Ascunderea filosovietismului noii puteri. S-a arătat prin capitolul II al prezentei lucrări faptul că reprezentanţii noii puteri politico-militare din decembrie 1989 au încercat în mod constant să ascundă filosovietismul componenţilor grupului complotist condus de Iliescu Ion, anterior anului 1989.

Totodată, s-a argumentat că una dintre motivaţiile uciderii cuplului Ceauşescu Nicolae şi Elena a reprezentat-o ascunderea realităţii conform căreia, puterea în România a fost preluată de o grupare filosovietică, ante-constituită, formată din foşti nomenclaturişti marginalizaţi şi militari pro-sovietici,cu studiile efectuate în fosta URSS, care aveau nevoie de legitimare în faţa poporului român.

Cercetările efectuate au relevat încă un aspect care vine să contureze intenţia noii puteri de a elimina probele apte să devoaleze atât filosovietismul factorilor de decizie ai noii puteri, dar şi eventualele conotaţii penale ale conduitelor acestora.

Prin raportare la cele menţionate, se constată încă o dată preocuparea constantă a reprezentanţilor noii puteri politico-militare de a acţiona în sensul ascunderii diverselor colaborări anterioare cu structurile de informaţii ale fostei URSS.

Mai trebuie menţionat că în cursul lunii ianuarie 1990, cadrele fostului DSS erau încă subordonate MApN, principalul serviciu de informaţii al ţării – SRI, fiind înfiinţat la 26 martie 1990. În intervalul decembrie 1989 – martie 1990, cadrele fostului DSS s-a aflat în subordinea lui Voiculescu Voican Gelu, iar întreaga arhivă a fostului DSS a fost preluată de MApN.

Constituirea grupului dizident Iliescu. Probatoriul administrat a relevat că pe fondul degenerării relaţiilor bilaterale dintre România şi URSS (degradare survenită ulterior momentului „Praga 1968”), urmare, inclusiv, a gravelor erori de politică internă – ce au produs o stare de nemulţumire profundă şi generală – s-a coagulat şi a evoluat o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Ceauşescu Nicolae, dar menţinerea României în sfera de influenţă a URSS.

Această grupare complotistă a fost formată atât din civili (latura politică), cât şi din militari (latura militară), cu toţii marginalizaţi într-un fel sau altul prin deciziile fostului preşedinte. Componenţii grupului au aparţinut principalelor două filoane militare (MApN şi DSS), de la nivel mediu până la vârf, dar şi structurilor civile ale statului român.

Desigur, nu doar membrii acestui grup au manifestat atitudini ostile regimului Ceauşescu, însă prin funcţiile deţinute (implicit, influenţele exercitate), dar mai ales prin raportare la evoluţia istorică (începând cu 22 decembrie 1989), se poate afirma, fără echivoc, faptul că doar acest grup s-a dovedit eficient în demersul său.

%d blogeri au apreciat asta: