Sări la conţinut

Blog de informare istorică! Documente, articole fotografii!

©Atenţie! Reproducerea neautorizată a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisă.

Marele conducător Nicolae Ceauşescu a îndurat multe în trecut, a fost închis, torturat, dar datorită curajului şi a încrederii sale în viitorul ţării a înfăptuit realizări majore.
Jimmy Carter 12 aprilie 1978

"Ceauşescu a mers prea departe. Conduce lupta împotriva noastră şi constituie principalul obstacol în calea liniei noastre... Noi am avut răbdare în privinţa comportamentului României. Trebuie să încercăm să exercităm influenţă asupra evoluţiilor din interiorul ţării." 
Leonid Brejnev august 1971

"Nu pot să cred că nu putem exercita influenţă asupra activului Partidului Comunist Român... Măcar acum să identificăm persoanele din România pe care ne vom putea baza pe viitor."
Edward Giereck august 1971

Ana Blandiana, despre lovitura de stat din 1989 : "cine i-a urcat pe copii în basculantă, cine i-a dus acolo, cine i-a lăsat să intre pe uşa principală şi cine i-a ajutat să ajungă pe acoperiş. o basculantă plină cu copii între 10 şi 15 ani "

Parchetul Militar: „În decembrie 1989 nu a existat un vid de putere.”

15 octombrie 2018

Parchetul Militar: „nu a existat un vid de putere.”
În legătură cu aceeaşi diversiune au fost obţinute date care demonstrează că în anul 1987 forţele armate ale României au importat două tipuri de imitatoare de foc militare, respectiv imitatoare pentru armamentul de infanterie, cu foc la gura ţevii şi imitatoare privind desantul de paraşutare.

Totodată, urmare a probatoriului administrat există o mai bună înţelegere a diversiunii radio-electronice.
Totodată, urmare a probatoriului administrat există o mai bună înţelegere a diversiunii radio-electronice.
”A fost identificată, inclusiv prin probe testimoniale, sursa sunetului cu efect de panică (emis la data de 21 decembrie 1989, în timpul discursului lui Nicolae Ceauşescu), care a contribuit, alături de alte elemente, la dezorganizarea mitingului din Piaţa Palatului şi declanşarea protestelor în Bucureşti.”, se arată în documentele procurorilor.

Se poate vedea, în clipul de mai jos, de la minutul 1.20, că Ceaușescu își întrerupe discursul în urma unui vuiet venit din partea dreaptă a sediului CC. Acolo ar fi fost instalate mai multe mașini care aveau sonorizare cu vuiet de mulțime. Nicolae Ceauşescu încremeneşte: un vuiet străbate mulţimea care intră în panică. El priveşte spre dreapta sa, spre sursa acelui zgomot care a indus groaza în zeci de mii de oameni.

Citește și: Revoluție pe piața imobiliară: Prima agenție din România care permite plata în Bitcoin .

Odată cu redeschiderea dosarelor, pe una dintre cele 62 de pagini ale ordonanţei, apare o declaraţie a unui ofiţer din cadrul unei unităţi speciale destinată Războiului Psihologic şi asigurarării cu tehnică de propagandă la inamic. El confirmă că din unitatea sa au fost trimise mai multe autospeciale, cu rolul de a amplifica sunetul în Piaţă. Acestea au fost sursa vuietului care a destrămat mitingul lui Ceauşescu – „asemănător cu cel produs de formaţiuni de avioane, elicoptere sau tancuri.”

Declaraţia colonelului-inginer Dumitrescu Ionel, ofiţer 1 în cadrul U.M. 02487: „La data de de 21 decembrie 1989 de la unitatea mea au fost trimise mai multe autospeciale care au avut rolul de a amplifica sunetul. Autospecialele au fost sursa sunetului auzit atunci când adunarea populară organizată în Piaţa Palatului s-a dezorganizat, iar participanţii au început să fugă.”

Folosirea acestor arme a avut drept scop asigurarea securităţii dictatorului. Tot în dosarele Revoluţiei se arată că declanşarea războiului psihologic a început în momentul în care un grup de contramanifestanţi a încercat să intre în Piaţă.

În încercarea de a-i opri, trupele speciale au aruncat o grenadă cu efect luminos şi acustic.

După destrămarea mitingului, contramanifestanţii au ocupat zona dintre Hotelul Intercontinental şi Facultatea de Arhitectură.

Procurorii militari susțin, nu în ultimul rând, că este important de precizat faptul că, după anul 1989, probe importante, de natură să stabilească adevărul privind Revoluția, au fost distruse sau alterate, ceea ce face dificilă stabilirea, cu claritate, a unui raport de cauzalitate între anumite conduite, acțiuni sau inacțiuni și consecințele deosebit de grave ale evenimentelor din decembrie 1989.
„A fost clarificată succesiunea evenimentelor petrecute la UM 01417 Târgovişte, locaţia unde s-a aflat cuplul Ceauşescu începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989. Probele au evidenţiat existenţa unei constante diversiuni exercitate asupra cadrelor de comandă ale acestei unităţi militare, precum şi existenţa unor ordine venite de la vârful ierarhiei militare privind eliminarea fizică a cuplului Ceauşescu”.

Dar, și o surpriză: „până la execuţia celor doi, survenită la data de 25 decembrie 1989, au fost identificate trei tentative de lichidare fizică a acestora”, spune procurorul în urma probelor studiate.

Tot legat de asasinarea cuplului Ceaușescu, procurorul face lumină și în privința simulacrului de proces și a celor implicați.

„Au fost clarificate circumstanţele şi împrejurările privind pregătirea judecării în regim de urgenţă a fostului preşedinte şi a soţiei acestuia, judecarea propriu-zisă, motivaţiile reale care au stat la baza acestei acţiuni şi, mai apoi, executarea soţilor Ceauşescu”.

În privința „teroriștilor” probatoriul administrat „a reliefat mecanismele dezinformărilor constante, având consecinţe deosebit de grave”. Acestea au fost lansate prin intermediul TVR, Radiodifuziunii şi mijloacelor militare de comunicaţii, „astfel fiind instaurată la nivel naţional binecunoscuta psihoză teroristă”.

O altă diversiune a fost însă cea militară „prin care au fost transmise o serie de ordine militare diversioniste, cu consecinţe deosebit de grave”, folosindu-se imitatoare de foc militare și diversiuni radio-electronice.

„Au fost realizate progrese notabile pentru înţelegerea fenomenului diversionist (unic în istoria României prin complexitate şi anvergură) atât sub aspectul mecanismelor concrete de acţiune cât şi din perspectiva persoanelor ce au dirijat acest fenomen”, spuen procurorul care completează „este de aşteptat ca viitoarele cercetări să aducă lămuriri privind autorii diversiunii şi eventualele complicităţi în realizarea acesteia”.

O altă problemă spinoasă, nerecunoscută de conducerea statului până acum — solicitarea ajutorului sovietic, a fost scoasă la iveală de procurori.

„Probele administrate au permis o bună edificare cu privire la solicitarea de ajutor militar străin (sovietic) şi consecinţele grave ale unei astfel de solicitări pentru structurile militare interne şi populaţia civilă. Această realitate este necesar a fi coroborată cu situaţia militară alarmantă care a existat de-a lungul întregii frontiere de stat a României în luna decembrie 1989”.

Nu putem să anticipăm ce trimiteri în instanță se vor putea formula în urma acestei concluzii, dar coroborând această acuzație cu faptul că nu a existat vid de putere — deci nici vid legislativ — consecințele ar putea fi grave pentru conducerea provizorie și pentru cea militară din 1989.

O altă concluzie extrem de gravă, care deschide calea altor procese pentru cei vizați, este legată de stabilirea „prin probe a evenimentelor care au avut drept consecinţă moartea şi rănirea unor persoane în diverse localităţi aflate pe întregul teritoriu al ţării”.

În fine, în finalul Comunicatului apare o concluzie extrem de importantă — cea legată de distrugerea de probe.

„După anul 1989, probe importante, de natură să stabilească adevărul privind Revoluţia, au fost distruse sau alterate, ceea ce face dificilă stabilirea, cu claritate, a unui raport de cauzalitate între anumite conduite, acţiuni sau inacţiuni şi consecinţele deosebit de grave ale evenimentelor din decembrie 1989″.

În final, procurorul Marian Lazăr confirmă că ancheta va continua „cu celeritate”. Singurul comentariu este că avem pentru prima dată de a face cu rezultate mult mai clare, cu un probatoriu care conduce la concluzii clare în multe privințe.

Reclame

Misterul” posibilului ajutor militar sovietic din decembrie 1989 

15 octombrie 2018

În cursul zilei de 23 decembrie 1989, ora 10.30, crainicul George Marinescu va transmite: ,,Suntem informaţi că s-a luat legătura cu Ambasada sovietică, care ne-a promis ajutor militar imediat, întrucât agenţii străine şi-au permis să trimită elicoptere cu oameni înarmaţi, cu scopul de a distruge ceea ce poporul român a cucerit”. La scurt timp, la Radio, Gabriela Neagu va declara: ,,Suntem informaţi că, prin intermediul Ambasadei Uniunii Sovietice, s-a cerut ajutor armatei sovietice, întrucât teroriştii au apelat la elicoptere prin intervenţioniştii străini”.

Crainicii nu au ştiu de unde a venit această informaţie care avea să producă o vie emoţie în rândul poporului român. Nu s-a specificat nici cine a cerut şi un astfel de gest se putea interpreta în orice fel, în contextul evoluţiei evenimentelor începând cu ora 18.30 din seara de 22 decembrie 1989. Colonelul Mircea Dumitru, şeful Biroului Special din Direcţia Operaţii a Marelui Stat Major român, va mărturisi faptul că în cursul zilei de 22 decembrie 1989, ora 16.00, ministrul Apărării Naţionale al Ungariei, generalul-colonel Ferenc Karpaty, a avut o convorbire telefonică cu şeful Direcţiei Operaţii, generalul-locotenent Nicolae Eftimescu, în urma căreia partea maghiară a fost pusă la curent cu evoluţia evenimentelor din România şi din conducerea MApN.

La propunerea de ajutor, de orice natură, din partea armatei maghiare, generalul-locotenent Nicolae Eftimescu a mulţumit şi a respins ajutorul, însă a cerut ministrului Karpaty să apeleze la populaţia maghiară pentru a-i cere să se abţină de la orice manifestări duşmănoase. La ora 17.40, ministrul ungar al apărării va reveni cu un nou telefon pentru a asigura conducerea MApN că armata ungară nu a concentrat trupe la frontiera româno-ungară.

În cursul serii se vor mai desfăşura câteva convorbiri telefonice cu partea maghiară, având în vedere un convoi umanitar cu alimente ce urma să fie primit din partea Ungariei, în cursul zilei de 23 decembrie 1989.

,,Suntem informaţi că s-a luat legătura cu Ambasada sovietică, care ne-a promis ajutor militar imediat, întrucât agenţii străine şi-au permis să trimită elicoptere cu oameni înarmaţi, cu scopul de a distruge ceea ce poporul român a cucerit” (George Marinescu – Comunicat TVR, 23 decembrie 1989)

La ora 18.40, în seara de 22 decembrie 1989, generalul-maior Boceaev va comunica şefului Direcţiei Operaţii a Marelui Stat Major, prin intermediul colonelului Mircea Dumitru, că şeful Marelui Stat Major sovietic, generalul de armată Moiseev, şi generalul-colonel Veliovschi Rahalschi, prim-locţiitor al şefului Statului-Major al Comandamentului Forţelor Armate Unite (CFAU) ale Tratatului de la Varşovia, ,,încredinţează conducerea armatei române că la graniţa româno-sovietică nu se fac concentrări de trupe şi nu se intenţionează desfăşurarea vreunei activităţi militare în apropierea frontierei” şi că ,,sunt gata să acorde sprijin în orice domeniu”.

Acest telefon venea ca urmare a discuţiilor purtate cu sovieticii în cursul zilei de 22 decembrie 1989, la sediul MApN, de către generalul-locotenent dr. Ilie Ceauşescu în jurul orei 12.00. Peste o oră, la 19.55, generalul-maior Boceaev a revenit cu un nou telefon şi a comunicat că ,,nu se face niciun fel de pregătire militară din partea sovietică la frontiera cu România, în zona Iaşi, şi dacă sunt îndoieli în această privinţă se poate cere din partea armatei noastre (române – n. n.) şi o confirmare scrisă din partea armatei sovietice”.

În dimineaţa de 23 decembrie 1989, ora 08.15, conducerea Marelui Stat Major de la Moscova a reiterat, prin intermediul colonelului Culicov, şeful de cabinet al generalului Moiseev, că la frontiera româno-sovietică nu se desfăşoară niciun fel de acţiuni militare ale Armatei Roşii. Pe 23 decembrie 1989, în jurul orei prânzului, colonelul Mircea Dumitru va fi chemat în cabinetul ministrului Apărării Naţionale unde se aflau, printre alţii, şi Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan, generalul-colonel (r) Nicolae Militaru ş.a. Din dispoziţia generalului-locotenent Nicolae Eftimescu, colonelul Mircea Dumitru va suna la Moscova, pe telefonul special, cerând legătura cu generalul Moiseev, şeful Marelui Stat Major sovietic. ,,După ce am făcut această legătură, gen. Eftimescu mi-a spus să-l întreb, deci, eu vorbeam la ordinul lui Eftimescu, «dacă s-ar putea conta pe un eventual ajutor militar sovietic împotriva teroriştilor»; exact aşa am notat. Generalul sovietic a răspuns foarte scurt: «o asemenea problemă poate fi discutată numai la nivelul guvernelor». (…)

În ce măsură cei de acolo şi-au însuşit sau nu, a cui a fost iniţiativa nu ştiu şi nu aş putea decât să fac supoziţii, dar alte probleme la această convorbire cu gen. Moiseev nu au fost”, va declara colonelul Mircea Dumitru în faţa Comisiei Senatoriale. Această convorbire telefonică pare să fi fost generată ca urmare a situaţiei militare deosebit de gravă şi de neînţeles, mai ales pentru membrii CFSN, în condiţiile în care unităţile Ministerului de Interne şi ale DSS-ului se subordonaseră MApN pe care se baza noua structură de putere politică din România.

,,Generalul sovietic a răspuns foarte scurt: «o asemenea problemă poate fi discutată numai la nivelul guvernelor». (…) În ce măsură cei de acolo şi-au însuşit sau nu, a cui a fost iniţiativa nu ştiu şi nu aş putea decât să fac supoziţii, dar alte probleme la această convorbire cu gen. Moiseev nu au fost” – Colonel (r) Mircea Dumitru

Ion Iliescu nu era de acord cu opţiunea generalului-maior Ştefan Guşă privind retragerea populaţiei de pe străzi deoarece ,,pe de o parte – va declara Ion Iliescu -, lumea ar fi putut crede că armata preia puterea, ceea ce risca să provoace reacţii deosebit de violente, pe de alta, mulţimea care umplea străzile era, în acelaşi timp, legitimitatea noastră şi principalul nostru sprijin în cazul unui război civil, ipoteză care, la ora aceea, nu era cu totul exclusă”. În opinia lui Ion Iliescu, şeful Marelui Stat Major ,,părea el însuşi depăşit de evenimente”. Dintr-o astfel de perspectivă, am putea înţelege necesitatea acelui telefon dat conducerii Marelui Stat Major sovietic.

Acest telefon va suscita numeroase speculaţii şi discuţii privind un posibil complot al membrilor CFSN de-a aduce trupele sovietice în România. Nu împărtăşesc această opinie în condiţiile în care, totuşi, structurile de forţă ale României se subordonaseră întru-totul noii puteri în stat, CFSN, deşi nostalgicii regimului Ceauşescu, dacă nu chiar fanaticii, păreau să nu cedeze. Ion Iliescu va menţiona în mod clar: ,,Trebuie să precizez, de altfel, că singurele legături şi convorbiri telefonice, în acele zile şi nopţi, cu exteriorul şi, în particular, cu Moscova, au fost stabilite de la grupul de comandă al Marelui Stat Major şi, în particular, de generalul Guşă, care m-a şi informat despre o asemenea discuţie, precum şi despre neacceptarea ideii de a solicita vreun ajutor, de orice fel. Eu pot să confirm doar un lucru: că, în ceea ce priveşte nucleul politic de conducere a Consiliului Frontului salvării Naţionale, nimeni nu a ridicat problema solicitării vreunui ajutor militar din afară, poziţia noastră de principiu respingând net o asemenea idee”.

În cursul aceleiaşi zile, generalul-maior Ştefan Guşă va solicita o convorbire cu omologul său de la Moscova căruia îi va transmite că nu cere, din postura de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române, niciun fel de ajutor militar sovietic. La ora 16.05, colonelul Mircea Dumitru îi va transmite generalului-maior Dumitru Pănescu, la Moscova, informaţia potrivit căreia noul ministru al Apărării Naţionale este generalul-colonel (r) Nicolae Militaru care prelua, în mod informal, comanda având în vedere că era încă trecut în rezervă. Reprezentantul nostru la CFAU urma să informeze Ministerul Apărării al URSS, CFAU şi Marele Stat Major sovietic despre noua situaţie de la MApN din Bucureşti. Pe 24 decembrie 1989, generalul A. C. Gaponenco, reprezentantul comandantului-şef al CFAU la Bucureşti, s-a înapoiat de la Chişinău şi a cerut să fie primit de către ministrul Apărării Naţionale, însă generalul-colonel Nicolae Militaru l-a primit abia pe 27 decembrie 1989, după mari intervenţii, precum şi, mai apoi, noul şef al Marelui Stat Major român, generalul-colonel Vasile Ionel.

În ceea ce priveşte posibilitatea unei intervenţii militare sovietice în România, ca urmare a unei ,,permisiuni” a SUA, fostul ambasador al SUA la Moscova, Jack Matlock (1987 – 1991) îi va declara corespondentului Radio România Actualităţi de la Moscova, Alexandr Beleavski, într-un interviu din 4 aprilie 2013, că a avut o convorbire cu Ivan P. Aboimov, adjunctul ministrului de Externe al URSS, pe 24 decembrie 1989, însă Statele Unite nu au cerut o intervenţie militară sovietică în România. Diplomatul american menţiona faptul că Statele Unite au informat Kremlinul că erau dispuse să accepte, ca nefiind un amestec în treburile interne româneşti, trimiterea unor avioane care să-i evacueze pe cetăţenii sovietici surprinşi de evenimente în România şi aflaţi în dificultate. Colonelul Mircea Dumitru va infirma în faţa Comisiei Senatoriale afirmaţiile făcute în mass-media în legătură cu implicarea sa în evacuarea cetăţenilor sovietici aflaţi în România, pe 22 decembrie 1989, în blocul din Piaţa Aviatorilor, după care s-a dezlănţuit focul „teroriştilor”. În fapt, pe 24 decembrie 1989, la ora 11.00, generalul Gaponenco va suna la MApN şi va informa partea română despre faptul că reprezentanţa comercială sovietică din Piaţa Victoriei este mitraliată, distrusă, jefuită şi solicită să fie luată sub pază militară, şi, totodată, să fie trimise 2 TAB-uri care să însoţească un autobuz cu personal diplomatic, soţii şi copii de la Ambasada URSS, care urmau să plece spre Gara de Nord.

Sovieticii doreau protecţia Armatei române în drumul spre trenul cu care urmau a fi evacuate familiile diplomaţilor sovietici în patrie. Operaţiunea a fost coordonată de către colonelul Mircea Dumitru şi executată de către doi ofiţeri din Biroul Special al Direcţiei Operaţii, sprijiniţi de un TAB. În contextul unor dezvăluiri, mai mult sau mai puţin incendiare, din mass-media post-decembristă, privind o serie de cadre militare, cu funcţii de răspundere, care au interzis intrarea trupelor sovietice în România, colonelul Mircea Dumitru va declara în faţa Comisiei Senatoriale: ,,Dacă era un general care vroia să intre în România, el nu putea fi oprit decât cu foc, nu că i-a spus un colonel de grăniceri că nu au ce căuta în România”.

În timpul lucrărilor celui de-al II-lea Congres al Deputaţilor Poporului al URSS, Mihail S. Gorbaciov îi va informa pe deputaţi despre ultimele evenimente din România, menţionând că în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 situaţia s-a înrăutăţit mult, că reprezentanţii CFSN au declarat că doresc dezvoltarea colaborării cu URSS şi că România va respecta obligaţiile referitoare la Tratatul de la Varşovia. Vadim Perfiliev, purtătorul de cuvânt al MAE sovietic, va declara: ,,Uniunea Sovietică este gata să ofere nemijlocit şi efectiv poporului român şi noii conduceri ajutor umanitar pentru a contribui la înlăturarea urmărilor tragicelor evenimente care au avut loc în ultimele zile. (…) Oamenii sovietici sunt solidari cu poporul român în îndeplinirea idealurilor de libertate, democraţie şi suveranitate”. În conformitate cu o ştire Agerpres din 24 decembrie 1989, Mihail S. Gorbaciov a declarat: ,,Frontul Salvării Naţionale a apreciat că în legătură cu lipsa de muniţie este necesar ajutor de peste hotare. Cu toate acestea, şeful Marelui Stat Major al armatei române a precizat ulterior că armata controlează situaţia din ţară şi nu are nevoie de nici un ajutor”.

Ambasada SUA la Moscova avea să fie informată, pe 24 decembrie 1989, că partea română ştia că la frontiera sovieto-română fuseseră instalate spitale militare pentru primirea răniţilor din România, iar o garnitură de 11 vagoane (cu mărfuri în valoare de 0,5 milioane ruble) era în aşteptarea semnalului de plecare. Societatea de Cruce Roşie şi Semilună Roşie din URSS erau şi ele pregătite să ofere ajutor României, respectiv instrumentar operatoriu, feşe, truse medicale etc. RSS Moldovenească pregătise ajutoare de primă necesitate: medicamente, alimente, îmbrăcăminte etc. Pe 5 ianuarie 1990, ministrul de Externe al URSS, Eduard A. Şevardnadze, declara, într-un interviu acordat ziarului Komsomolsakaia Pravda, că Ambasada URSS din România a organizat primirea şi livrarea ajutoarelor trimise din Uniunea Sovietică, din care numai medicamentele reprezentau circa 700.000 de ruble. Pe 25 decembrie 1989, la Centrul de Presă al MAE al URSS, Ivan P. Aboimov va sublinia, în faţa mass-media internă şi internaţională, că „în cadrul Tratatului de la Varşovia nu a fost examinată problema vreunei forme de acţiuni militare sau amestec în evenimentele petrecute în România”.

,,Pe fondul surprinderii şi superiorităţii în spectrul electromagnetic, consider că unele din momentele de derută şi confuzie ar fi putut să fie evitate dacă problemele de cooperare între categoriile de forţe ale armatei cât şi în interiorul lor ar fi fost mai bine organizate”

În ceea ce priveşte războiul radio-electronic şi uriaşa diversiune în care a fost angrenată Armata Română în decembrie 1989, comandorul (r) ing. Ioan Stoleru, fost comandant al Centrului Radioelectronic şi Observare din cadrul Comandamentului Marinei Militare în decembrie 1989, parte a sistemului de cercetare şi goniometrare al DIA, mărturiseşte: ,,După 22 decembrie 1989 ne-am confruntat cu o diversiune şi o dezinformare intensă, de toate genurile, îndeosebi în reţelele telefonice, şi care s-au manifestat, de regulă, după căderea întunericului şi durau până la miezul nopţii, zilnic. (…)

Am fost intoxicaţi cu informaţii care mai de care mai năstruşnice, greu de stabilit veridicitatea lor, pe care după o analiză atentă le transmiteam forurilor noastre superioare. Au existat forţe şi mijloace bine organizate şi conduse care cunoşteau toate numerele de telefon ale unităţilor, numele comandanţilor, nu numai cele din trunchiul de centrală ci şi telefoanele directe, pe care nici eu nu le ştiam, fiind obligat să consult agenda”. Referindu-se la acele momente, Colonelul Ion Panait, comandant al Batalionului de Bruiaj Electronic în decembrie 1989, cu gradul de căpitan, va consemna: ,,Victoria a aparţinut celor care au deţinut superioritatea în domeniul mijloacelor de conducere şi informatizare şi au beneficiat de avans tehnologic în domeniul mijloacelor de cercetare şi contraacţiune electronică. Din analiza datelor şi informaţiilor obţinute din diferite surse au reultat o serie de aspecte, după cum urmează:
● dezinformarea şi înşelarea eletronică au fost unele din cele mai uzitate procedee. Impactul şi eficienţa lor dovedesc că acestea au fost foarte bine pregătite şi dirijate în timp;
● unităţile militare au fost foarte bine studiate din punct de vedere al sistemelor de conducere şi comunicaţii şi au fost permanenet blocate sau intoxicate cu informaţii în funcţie de specific, potenţial şi viteză de reacţie în raport cu «scenariul de derulare al evenimentelor»;

● «adversarul» a beneficiat de o puternică bază de date, de un aparat complex de analiză, prelucrare şi manipulare a informaţiilor. În acelaşi timp se reliefează fragilitatea sistemului militar la scurgerea de informaţii şi limitele sistemului de protecţie şi reacţie flexibilă;

● s-a înregistrat o intensificare a traficului radio în fonie, în limbile engleză, rusă şi arabă şi s-a constatat apariţia unor noi direcţii şi reţele ale «radioamatorilor»”. În pofida celor afirmate mai sus şi care sugerează intervenţia unui stat străin în treburile interne ale României, în decembrie 1989, colonelul Ion Panait subliniază: ,,Pe fondul surprinderii şi superiorităţii în spectrul electromagnetic, consider că unele din momentele de derută şi confuzie ar fi putut să fie evitate dacă problemele de cooperare între categoriile de forţe ale armatei cât şi în interiorul lor ar fi fost mai bine organizate”.

Diplomatul român Savian Bulacu, aflat în misiune diplomatică la Moscova în perioada 1990 – 1993, introduce în circuitul istoriografic o serie de informaţii extrem de interesante despre poziţia URSS în ceea ce priveşte evoluţia evenimentelor din România. Ghennadi Ianaev, vicepreşedinte al URSS, va afirma în vara anului 1990, într-o convorbire cu Savian Bulacu, că sovieticii şi americanii erau convinşi de faptul că „românii vor complica lucrurile în procesul înlăturării dictatorului, mai ales în zonele unde maghiarii sunt majoritari”, astfel încât „având în vedere că evenimentele se precipitau s-a convenit cu administraţia americană să monitorizăm împreună cursul evenimentelor şi, în caz de forţă majoră, SUA urmau să exercite presiuni asupra Ungariei şi Iugoslaviei, iar noi să ţinem sub control întreaga situaţie”. Dintr-o astfel de perspectivă, putem înţelege cele afirmate de către fostul comandant al CAAT în decembrie 1989, generalul (r) Mircea Mocanu într-un interviu apărut în publicaţia Caietele Revoluţiei (nr. 5/37, 2011). ,,În seara de 22 decembrie s-au umplut planşetele din punctul de comandă cu date transmise de staţiile de radiolocaţie din toată ţara, cu acţiuni aeriene.

Ciudate, pe alocuri; plauzibile, pe alte părţi. Fel de fel de concluzii…Am trimis oameni: «Du-te, măi, la operator, vezi ce naiba transmite!». Veneau şi raportau: «Apar ţinte pe ecranul staţiei de radiolocaţie!». Cine putea să facă această imitare? Sovieticii nu erau în stare. Eu ştiam ce tehnică aveau ei, ce puteau să facă şi ce nu. Ştiam amănunţit ce au făcut ei în Coreea, în Vietnam, în Afganistan; ştiam la amănunt ce au făcut ei când i-au bumbăcit americanii pe libieni. N-au făcut nimic! Atunci când americanii au atacat Libia cu avioane de pe portavioanele din Mediterană, consilierii sovietici au privit din balcoanele vilelor unde erau cazaţi. Şi toţi au fost trimişi acasă.

Numai americanii, cu acele Boeing-uri care au sistemul AWACS, puteau să creeze o situaţie ca aceea cu care ne-am confruntat în decembrie 1989. De la o sută de kilometri de dincolo de graniţă, aveau în raza de acţiune toată România. Pentru mine lucrurile sunt clare. Am auzit fel de fel de explicaţii…că au fost baloane meteo sârbeşti sau maghiare. S-au găsit pe teritoriul ţării asemenea baloane, dar ele zboară, invariabil, de la vest la est, cum sunt curenţii de aer. Ori, pe planşetă, noi aveam formaţii, care zburau în toate părţile. La un moment dat, cum am spus, foarte multe apăreau de pe autostrada Bucureşti-Piteşti. (…) În martie 1990, la Consiliul Militar al Pactului de la Varşovia – şedinţa era la Moscova – ce-mi spune omologul bulgar, generalul Blagoiev? Zice: «Măi, ştiu prin ce aţi trecut, a apărut şi la noi. Situaţia de la voi, din noaptea de 22 spre 23 decembrie şi din nopţile următoare, a apărut şi pe ecranele noastre. Au văzut ţinte venind de la voi, trecând Dunărea; am ridicat vânătoarea, dar nu a găsit nimic în zonă. Aţi încasat o mare plasă!». (…)

Pe 23 decembrie 1989, dimineaţa, mă sună şeful de tură de la Baloteşti. Un colonel care avea un nume italian…Era ofiţer de aviaţie. La Baloteşti era telefon direct cu Moscova, în Comandament nu aveam aşa ceva. Colonelul mi-a spus aşa: «Mi s-a comunicat de la Punctul Central de Comandă – Moscova că forţele lor aeriene sunt pregătite să intervină. Dar nu declanşează acţiunea, decât la cererea noilor organe de conducere de la Bucureşti, făcută prin mass-media». Ei erau conectaţi la datele noastre, conform normelor Tratatului de la Varşovia”. În faţa Comisiei Senatoriale, generalul (r) Nicolae Militaru va declara că în cursul zilei de 24 decembrie 1989, în dorinţa de a avea unele informaţii în legătură cu situaţia aeriană creată în România, l-a sunat pe generalul P. G. Luşev, comandantul-şef al FAU ale Tratatului de la Varşovia, pentru a obţine datele necesare. ,,La această întrebare – va declara generalul (r) Nicolae Militaru – n-am primit niciun răspuns. Deşi România făcea parte din Tratatul de la Varşovia şi din sistemul unic existent pe linie de apărare antiaeriană, iar informarea reciprocă era obligatorie”.

La un sfert de veac de la izbucnirea şi desfăşurarea Revoluţiei Române din Decembrie 1989, posibila intervenţie a trupelor sovietice continuă să agite spiritele şi să facă apel la naţionalismul românesc şi la sentimentele anti-sovietice/ruse ale românilor, omiţându-se, în mod voit sau nu, cronologia unor clipe istorice care ar putea lămuri ,,misterul” posibilului ajutor militar sovietic. Rămâne de lămurit un aspect extrem de important: informarea diplomaţilor polonezi, de la ora 15.00 din ziua de 23 decembrie 1989, se referă la un telefon dat direct de către liderii CFSN la Ambasada URSS din Bucureşti sau la cele petrecute în sediul MApN? O clarificare a acestui amănunt extrem de important în ecuaţia înţelegerii acelor clipe, precum şi a stabilirii responsabilităţilor morale şi politice, se va dovedi esenţială.

M-a surprins fragmentul: „În contextul unor dezvăluiri, mai mult sau mai puţin incendiare, din mass-media post-decembristă, privind o serie de cadre militare, cu funcţii de răspundere, care au interzis intrarea trupelor sovietice în România, colonelul Mircea Dumitru va declara în faţa Comisiei Senatoriale: ,,Dacă era un general care vroia să intre în România, el nu putea fi oprit decât cu foc, nu că i-a spus un colonel de grăniceri că nu au ce căuta în România”. Citeste mai mult: adev.ro/nhe7em Că Mircea Dumitru habar nu are despre ce a fost la frontiera cu URSS nu mă miră, nu avea de unde să ştie şi nicio legătură nu stabilise cu Comandamentul Trupelor de Grăniceri. Mă miră însă modul cum a fost inserată mărturia acestui habarnist. Generalul Petre Geantă, deci şeful statului major al grănicerilor este cel care a dat ordinul să nu fie permisă, cu orice preţ, intrarea sovieticilor în ROMÂNIA. Un general cheie, nu un colonel devenit operator telefonic. Generalul a murit. Dar coloneii care au primit ordinul trăiesc.

Eu l-am auzit pe Iliescu cand a spus la televizor in 89 ,ca a contactat ambasada sovietica pentru a cere ajutor militar sovietic.Mi se pare extrem de grav.Mi se pare extrem de grav ca acea inregistrare cu Iliescu nu a mai fost difuzata.Daca sovieticii apucau sa intre in Romania eram azi probabil in situatia Ucrainei.

Demostene – Sunteti sigur ca l-ati auzit in decembrie ’89 pe dl Iliescu ca ar fi afirmat ca a derut ajutor militar sovietic ? Va intreb acest lucru intrucat eu nu-mi amintesc de asa ceva si nici vreun document in acest sens n-a aparut in presa noastra. Dovada este si articolul de mai sus care nu confirma cele scrise de dvs.. Imi amintesc insa ca dl Iliescu a afirmat atunci faptul ca a fost contactata ambasada sovietica , nu a spus daca acest lucru l-a facut personal , iar scopul a fost „…de a ne prezenta , de a spune cine suntem ( e vorba de liderii CFSN) si ce vrem…” .Probabil ca prin intermediul ambasadei se dorea a se transmite un mesaj la Moscova. Lucru absolut firesc , avand in vedere faptul ca Romania la acel moment era membra a Tratatului de la Varsovia iar intre Romania si URSS erau in vigoare tratate de alianta politica si militara.

M Costi , Imi aduc aminte cum Iliescu aproape s-a laudat la televizor ca a vorbit cu ambasada URSS pentru o eventuala interventie armata in Romania.Nu-mi aduc aminte daca a spus ca el a contactat-o sau in numele CFSN care de fapt executa ce spunea el.Dar imi aduc aminte perfect ca scopul discutiei a fost o eventuala interventie armata.Acest articol nu este decat parerea unui omulet nu este biblia a ceea ce s-a intamplat in 89. Nu stiu cine sunteti ,unde ati trait pana acum de puteti afirma ca e un lucru firesc.Poate nu ati auzit de ce a facut armata rosie impotriva Revolutiei antibolsevice din Ungaria in 1956 sau poate nu ati auzit de Primavara de la Praga din 1968.

Date interesante in articol si care intaresc ideea ca in decembrie ’89 Romania a fost supusa unor experimente de razboi psihologic prin mijloace electronice. Cum se poate deduce din articol singurii care aveau mijloacele tehnice si puteau purta astfel de actiuni erau americanii. Iar directiile din care actionau erau cele de deasupra Iugoslaviei si Marii Negre , restul spatiului aerian din jurul Romaniei fiind controlat de Comandamentul Tratatului de la Varsovia. Probabil ca abia peste alti 25 de an , când se vor implini 50 de ani de la Revolutie si când se vor deschide arhivele SUA vom afla adevarul.

Video exclusiv familia Ceaușescu

2 septembrie 2018

Nemaipomenit

Parcul Tineretului din Capitală. Palatul Pionerilor. Nicolae, Elena și Nicu Ceaușescu. 28 iunie 1986. Peste 1,6 milioane de pionieri. Ceaușescu a sosit cu o limuzină Dacia 2000. Nr: B 101 TOV

24 august 2018

În dimineața zilei de 28 iunie 1986, tovarășul Nicolae Ceaușescu împreună cu tovarășa Elena Ceaușescu au inaugurat noul Palat al Pionierilor și Soimilor Patriei din Capitală.

Palatul pionierilor a fost conceput ca o institutie de educatie extrascolara si cu mijloace specifice adecvate varstei avea ca scop cultivarea aptitudinilor si talentele copiilor, iar prin pregatirea instructiv-educativa in randul tineretului scolar, oferindu-le largi posibilitati de folosire utila a timpului liber. De-a lungul existentei sale, Palatul pionierilor a urmarit sa extinda acele genuri de preocupari care starnesc un viu interes din partea meselor largi de copii.

Astfel, se ajunsese ca in 1970, la Palatul pionierilor, copiii sa beneficieze de trei cluburi: de cultura teatrala, muzicala si cinematografica. Pentru ca aceste actiuni aveau un caracter diversificat si atractiv ele antrenau in jurul lor zeci si sute de mii de participanti. Se pot aminti actiunile prilejuite de unele aniversari traditionale, spectacole de datini si obiceiuri, evocari istorice, diferite concerte, matinee stiintifice, indragitul concurs Vanatoare de vulpi, serbari campenesti, sezatori, intreceri si concursuri sportive, jocuri de orientare turistica, drumetii si excursii. Acestea sunt doar cateva dintre manifestarile care impulsioneaza si satisfac curiozitatea, dorinta de miscare, educatia fizica. La Palatul pionierilor din Bucuresti functionau peste 40 de cercuri de stiinta si tehnica, artistice si sportive, unde mai bine de 9000 de pionieri si scolari isi petreceau timpul liber in mod placut si folositor. Aici isi imbogateau cunostintele despre lume si viata, isi largeau orizontul cultural, capatau deprinderi practice invatand sa manuiasca unelte, aparate si masini. Aceste cercuri cu diferite profiluri creeau un cadru favorabil cultivarii intereselor si aptitudinilor, pe alte cai decat cele didactice.

Clubul tehnico-stiintific

In cadrul acestui club exista: Statiunea pionierilor tehnicieni si Statiunea pionierilor naturalisti. In cercurile statiunii pionierilor tehnicieni se urmarea familiarizarea membrilor sai cu problemele tehnicii si stiintei, urmarindu-se dezvoltarea deprinderilor practice constructive, precum si formarea unei gandiri tehnice orientata spre creativitate.

Copiii care activau la Statiunea pionierilor tehnicieni aveau posibilitatea sa practice:

– Cercul de navomodele; aici era un adevarat santier naval, unde fantezia micului constructor de nave isi gasea cadrul adecvat manifistarii sale. Tot aici activa si un lot de sportivi de performanta care a reprezentat Palatul pionierilor la concursuri din tara si de peste hotare.
– Cercul de aeromodele; aici se realiza o gama variata de lucrari de la aeromodele de carton, la elicoptere si aeromodele telecomandate.
– Cercul de radio; acesta era unul din cele mai reprezentative cercuri tehnice ale palatului si isi indreapta preocuparile catre constructia aparatelor de radio cu tranzistori si tuburi electronice. Tot aici se realizau emitatoare si receptoare pentru captivantul joc Vanatoare de vulpi, iar tinerii cei mai dotati lucrau la statia de radioamatori YO3KPA.
– Cercul de electronica aplicata; avea ca preocupare principala abordarea electronicii, indeosebi sub aspectul aplicatiilor din industria tehnica.
– Cercul de depanare radio-televiziune; avea ca scop familiarizarea copiilor cu tehnica repararii receptoarelor de radio si televiziune.
– Cercul micilor automibilisti; a fost infiintat inca din 1950 pentru ca mai tarziu (1968) sa se transforme in cercul de carting.
– Cercul de foto; acesta exercita o mare atractie pentru copii.
– Cercul de arta aplicata in lemn; aici se realizau diverse obiecte de arta prin: sculptura, intarsii, pirogravura, etc
– Micile gospodine; se instruiau in domeniul artei culinare, dar invatau sa cunoasca regulile de comportare civilizata in societate, obisnuindu-se cu o tinuta corespunzatoare in diferite ocazii.
– Cercul de arta populara si cercul de broderii; aici se reuneau pionierii si scolarii care doreau sa cunoasca specificul artei noastre populare.
– Cercul de legatori-tipografie; aici copiii se deprindeau cu mestesugul confectionarii albumelor si al tiparirii revistelor.

Statiunea pionierilor naturalisti

Aici, copiii aveau la dispozitie: sere cu o suprafata de 3000m2, o cladire moderna, un lot experimental cu livezi de pomi fructiferi, o crescatorie de iepuri, stupi, acvarii, utilaj agricol corespunzator, astfel putand patrunde in domeniul plin de curiozitati din minunata viata a florei si faunei. Copiii puteau activa in urmatoarele cercuri:

– Cercul micilor botanisti; aici ei invatau sa cultive plante, formandu-si deprinderile practice de munca pentru semanarea, plantarea si ingrijirea rasadurilor de flori, legume, puieti de pomi si arbusti decorativi.
– Cercul micilor zoologi; aici pionierii studiau viata albinelor, invatau sa amenajeze acvarii, observau evolutia pestisorilor colorati, descoperea taine din viata pasarilor.

Sectia cultural-artistica

In aceste cercuri, copiii aveau parte de o indrumare spre frumusetile oferite de cunoasterea artei, le era cultivat gustul pentru frumos iar pasii le erau calauziti in directia insusirii procedeelor de stapanire a unor deprinderi instrumentale, de cant, de dans, etc.

In continuare, doar o sa enumar aceste cercuri, mai multe amanunte despre ele aflati citind materialul scanat.

– Cercurile plastice;
– Cercurile instrumentale;
– Cercul de teatru;
– Cercul de teatru de papusi;
– Cenaclul literar;
– Corul de copii;
– Cercul de dansuri populare;
– Cercul de balet;
– Cineclubul;
– Cercul de tobe si trompete;
– Fanfara pioniereasca;
– Cercul prieteni prin corespondenta;
– Orchestra populara;
– Orchestra simfonica.

Clubul sportiv Cutezatorii

Acesta s-a infiintat la 8 iunie 1968, fiind primul club sportiv al pionierilor si scolarilor din tara si avea ca sarcina organizarea unor actiuni de masa (concursuri, competitii sportive), selectionarea si pregatirea celor mai dotati copii pentru reprezentativele pe ramuri de sport ale clubului.

La sfarsitul primei brosuri se prezinta o harta cu toate mijloacele de trasport in comun care ajungeau la Palatul pionierilor. Ce trebuie retinut este faptul pionierii care se indreptau catre cercurile Palatului pionierilor nu cumparau bilete pe aceste mijloace de transport in comun. Deoarece Palatul Cotroceni trebuia sa devina resedinta sefului statului de atunci si pentru ca trebuia sa intre in renovari si restaurari adecvate scopului propus, in data de 25 octombrie 1975, Palatul Pionierilor a fost mutat intr-o cladire din strada Sfintii Apostoli. Spre regretul meu, de aici nu am materiale (fotografii) si nici informatii. Aici a functionat aproape 11 ani, pana cand s-a mutat din nou, de aceasta data intr-o cladire noua, construita pentru ei, in Parcul tineretului.

Cristian Tudor Popescu face o analiză interesantă – Dăncilă & Dragnea, vs. Nicolae Ceauşescu- Mediator în Orientul Mijlociu.

28 aprilie 2018

President Ceausescu of Romania arrives in London for a four-day State Visit to be greeted by Her Majesty the Queen and other members of the Royal Family. On the second day of the visit he meets Prime Minister Callaghan at No 10 Downing Street.

5 februarie 2018

London

Date: 25/06/1978

TS Victoria Station – train pulls in. The Queen, Prince Philip, Prince Charles, Princess Anne, Captain Mark Phillips & Princess Alice, Duchess of Gloucester. MS Queen & Duke walk towards train. MS Chiefs of Staff Armed Forces. MS Queen and Duke meet President & Madame Ceausescu – President shakes hand with Prince Charles, Princess Anne, Mark Phillips and the Duchess of Gloucester. CU ‘Romania’ plaque. MS Queen walking with President pull back to guards in front of Victoria Station. TS guard. TS same present arms. TS guards. MS Queen & President. MS Madame Elena Ceausescu with Prince Philip. MS people at side of road with banner „Welcome British Romanian Friendship Association – Bun Venit”. MS royal landau pulled by 6 Windsor Greys pulls up. MS crowd. MS Queen in carriage with President pull back. MS Madame Ceausescu with Prince Philip. MCU horseman puts on hat. MS Queen’s carriage pulls away – zoom into President and crowds waving. MS crowd. MLS guards on horseback up Mall. MS Romanian flags. GV pan and zoom into carriage with President waving. MS guards on horseback. MS Queen’s carriage into Buckingham Palace. MCU guards. MLS Queen’s carriage pulls into grand entrance Buckingham Palace. MS ditto. CU breastplate of guard. MS guards. MS Prince Philip, Madame Ceausescu and President and the Queen talking. MS faces of guards. MS President & Queen followed by Duke and Madame Ceausescu. GV exterior Buckingham Palace. MS Beefeater. Interior Buckingham Palace with Queen, President, Duke and Madame Ceausescu. GV exterior Downing Street. CU sign ‘Downing Street’. MS limousine pulls up outside No 10 – President Ceausescu steps out and is greeted by Prime Minister James Callaghan. MS interior No 10. Mr Callaghan & President by fireplace. MCU same shake hands. MS Callaghan & President walk out of room.

Rumanian President and Madam Ceausescu welcomed by Indian President. shakes hands with Indian Premier Mrs Gandhi

5 februarie 2018

14-10-69 CEAUSESCU STATE VISIT

Date: New Delhi, 13th October 1969

Date: 14/10/1969

Rumanian President and Madam Ceausescu off plane welcomed by Indian President giri Ceausescu shakes hands with Indian Premier Mrs Gandhi, Delhi Mayor Hansraj Gupta garlands Ceausescu Giri, Ceausescu, Madam Ceausescu and Madam Maurer Mrs Gandhi and Rumanian chairman of council of ministers Ion Gheorghe Maurer Mrs Gandhi and Ceausescu seated with translator between

%d blogeri au apreciat asta: